SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI SIMEON PRIMITORUL DE DUMNEZEU LA PATRIARHIE
Duminică, 3/16 februarie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Simeon primitorul de Dumnezeul la Sfânta Mănăstire închinată lui, care se află în Noul Ierusalim, lângă Sfânta Mânăstire a Sfintei Cruci și lângă Knessetul evreiesc.
La această sărbătoare, Biserica îl pomeneste pe Sfântul Simeon primitorul de Dumnezeu, care L-a primit în brațe pe Domnul în vârstă de patruzeci de zile și a strigat : „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2: 29-32). |
În această veche Mănăstire, unde se află Mormântul Sfântului Simeon, s-a slujit Vecernia sărbătorii după-amiaza, în ajun, de către Arhimandritii Matei și Ieronim și Sfânta Liturghie în dimineața sărbătorii, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Metodie al Taborului, ÎPS Mitropolit Pantelimon de Xanthi din Biserica Greciei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Ieromonahi aghiotafiți și preoții vorbitori de limba arabă. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Vasilios Gotsopoulos, la slujbă participând creștini ortodocși și pelerini din Grecia, Rusia și România, precum și membri ai consulatului grec din Ierusalim.
Preafericitea Sa a citit următoarea predică în fața celor prezenți la slujbă:
„Bătrânul, văzând cu ochii mântuirea care avea să vină neamurilor, a strigat Ție: Hristoase Care vii de la Dumnezeu, Tu ești Dumnezeul meu”. (Doamne, când Bătrânul Simeon L-a văzut cu ochii lui pe Mântuitorul care venise pentru toți oamenii, a strigat: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu, Cel Unul născut din Dumnezeu Tatăl, spune Sf Cosma Melodul, Episcopul Maiumei).
Iubiți frați și surori în Hristos,
Cucernici creștini și pelerini,
Harul Duhului Sfânt care l-a umbrit pe Sfântul Simeon, primitorul de Dumnezeu, ne-a adunat pe toți în acest loc Sfânt, unde se află Mormântul și Sfântul cinstit astăzi, pentru a sărbători în Euharistie Aducerea Domnului nostru Iisus Hristos la Templu, când Dreptul Simeon L-a primit în brațe.
Această sărbătoare a Întâmpinării Domnului este o proiecție a Crăciunului, întrucât Dumnezeu Cuvântul Care S-a întrupat din Pururea Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu Maria, și S-a făcut om desăvârșit, urma întocmai și Legea Vechiului Testament, conform obiceiului vremii.
După Legea lui Moise, Domnul a spus: „Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc” (Ieșirea 13:2, 12-13). Și odată cu intrarea lor la Templu după împlinirea celor patruzeci de zile de la naștere, femeile care au adus pe lume copii trebuia să aducă jertfă „la ușa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat” (Levitic 12:6); iar dacă erau sărace, „două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat” (Levitic 12:8).
Iosif și Maica lui Iisus, „ Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc (Hristos) la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului” în Templul lui Solomon, unde dreptul Simeon L-a primit pe pruncul Iisus în brațe, după mărturia Sfântului Luca Evanghelistul (Luca 2:22-35).
Astăzi, Sfânta Biserică Ortodoxă și în special Biserica Ierusalimului cinstește și se închină soborului Sfântului și Dreptului Simeon, primitorul lui Dumnezeu și Sfintei Prorocițe Ana, pentru că dreptul și cuviosul Simeon L-a recunoscut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, prin puterea Duhului Sfânt. „Omul acesta (Simeon) era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului” relatează Sfântul Evanghelist Luca (Luca 2:25-26).
După cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, Bătrânul Simeon și Sf. Prorociță Ana au văzut puterea dumnezeiască în Hristos „ca lumina care luminează prin corpul uman”. Cu alte cuvinte, așa cum vedem lumina din felinar, tot astfel și cei cu inima curată văd și disting lumina dumnezeiască prin trupul lui Hristos. Și potrivit Sfântului Atanasie cel Mare, deși părea a fi un om normal, Dreptul Simeon era totuși un om cu un statut mai înalt în înțelegere. Orașul lui natal era Ierusalimul pământesc și vizibil, dar metropola lui era Ierusalimul cel ceresc.
Aceasta o arată în mod teologic imnul Sfântului Cosma Melodul, care spune: „Virtutea Ta, Hristoase, a acoperit cerurile, căci izvorând din Arca sfințirii Tale, din Maica Ta neprihănită, Tu ai apărut în templul slavei Tale ca un prunc în brațe, și întreaga lume s-a umplut de slava Ta”.
După cuvântul imnografului Cosma, Născătoarea de Dumnezeu Maria, fiind un nou cort „cu suflet și logică”, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, a ținut în interiorul ei ca pe un făt „sfințirea”, respectiv „trupul sfânt al Domnului, care a fost sfințit și îndumnezeit de dumnezeirea pe care o avea înainte de a fi zămislit”. Prin urmare, „ieșind” din preacurata Sa maică, Hristos a apărut ca un prunc „în templul slavei” „fiind adus în brațele lor”. „Căci Dumnezeu fiind,” spune Sfântul Ioan Damaschin, „El se face om… și este purtat în brațele oamenilor ca prunc”.
Iar „brațele părintești” sunt cele ale Dreptului Simeon. Sf. Luca Evanghelistul spune că Simeon „L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2:28-32).
Darul proorociei i-a înlesnit Sfântului Simeon să vadă dinainte că acest prunc, Hristos, urma să fie Mântuitorul întregii lumi, așa cum a spus Proorocul Isaia: „ Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3:6). Și, după cuvântul Psalmistului: “Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa” (97:3).
Apostolul sărbătorii principale este legat de evenimentul sărbătorii de astăzi. „Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare” (Evrei 7:7), ne învață Sf. Pavel, referindu-se la întâlnirea Patriarhului Avraam cu Melchisedec, Regele Salemului și preot al lui Dumnezeu (Facere 14:18-20). Exact aceasta s-a întâmplat la întâmpinarea pruncului Hristos de către Bătrânul Simeon. Nepieritorul și Marele Arhiereu Iisus Hristos, ca prunc de patruzeci de zile, este întâmpinat de Bătrânul Simeon în templu și așa cum Avraam a fost binecuvântat de Melchisedec, tot astfel, Simeon este binecuvântat de Domnul când L-a primit în brațe (Luca 2:28).
Cu alte cuvinte, cuviosul Simeon și-a dat seama că acest prunc dumnezeiesc este deasupra lui, iar el mai jos, și bucurându-se a strigat: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace” (Luca 2:29).
Dacă dorim, iubiți frați și surori, să devenim părtași ai binecuvântării pe care a primit-o dreptul Simeon, ar trebui să avem ca prototip credința și dorința, împreună cu răbdarea pe care a avut-o, atunci când ne apropiem de Domnul slavei, și anume de Domnul nostru Iisus Hristos, în taina Sfintei Euharistii, prin care ne facem de-un trup și de-un sânge cu Dumnezeul și Mântuitorul nostru.
Și, împreună cu imnograful, să spunem: „Veniți cu cântări insuflate de Dumnezeu să mergem împreună să Îl întâmpinăm pe Hristos; și să-L primim pe El a Cărui mântuire Simeon acum a văzut-o. Pe El L-a propovăduit David; despre El au vorbit Proorocii; Care S-a întrupat pentru noi, și Care a vorbit după Lege. Lui să ne închinăm”. Amin.”
După Sfânta Liturghie, renovatorul Sfintei Mănăstiri și al Bisericii, Bătrânul Arhimandrit Teodorit, a oferit o agapă soborului patriarhal la Egumenie și participanților la slujbă în curtea Mănăstirii.
Din partea Secretariatului-General
httpv://youtu.be/Yhbu5jEw7UQ