SĂRBĂTOAREA PĂRINTELUI NOSTRU ÎNTRE SFINȚI ONUFRIE (2017)
Duminică, pe 12/25 iunie 2017, Patriarhia a făcut pomenirea Părintelui nostru între Sfinți, a Sfântului Onufrie din Egipt, la sfânta mănăstire din districtul vechi al Ierusalimului, vizavi de scăldătoarea Siluam. Mănăstirea este pe panta dealului Abu Tor, lângă mormintele săpate în stâncă de pe câmpul sângelui – țarina olarului – care a fost cumpărată de farisei ca să îngroape acolo străinii, cu ci treizeci de arginți pe care Iuda i-a înapoiat când s-a căit de trădarea Învățătorului său (Matei 27: 3. 10). Printre aceste morminte se văd mormintele Patriarhului Ierusalimului Iuvenalie (541 d.Hr.) și al călugărului Chiril, restauratorul Mănăstirii în jurul anului 1923.
În această Sfântă Biserică – în mod natural, pe jumătate sculptată în stâncă – s-a cinstit pomenirea Sfântului Onufrie din Egipt, care a trăit o viață ascetică în Teba Egiptului în secolul al IV-lea d. Cr., având doar barba lungă drept îmbrăcăminte, după mărturia Sfântului Pafnutie care l-a îngropat. Vecernia a avut loc seara și a fost condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, iar Sfânta Liturghie s-a slujit în ziua sărbătorii, fiind oficiată de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, împreună cu ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, ieromonahi aghiotafiți și Arhidiaconul Marcu. La rugăciune au participat, cu cucernicie, monahi, monahii, mireni, membri expatriați ai comunității grecești și creștini arabi. Răspunsurile la stană au fost date de Arhimandritul Dimitrie Kavathas și până la sfârșitul slujbei, i s-a alăturat și Arhimandritul Evsevie.
În fața celor adunați, Preafericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu, după cum urmează:
„Părinte cugetător de Dumnezeu Onufrie! Făcându-te râvnitor lui Ilie întru duhul, te-ai mutat de la tulburarea lumii, lepădându-te de poftele trupului, și viețuind în pustiu cu bucurie, ți-ai într-armat sufletul către cer, unde-ți este viețuirea ta fericite”, scrie imnograful Bisericii.
Iubiți frați și surori întru Hristos,
Cucernici creștini și pelerini,
Lumina mult strălucitoare a Mântuitorului nostru Hristos, Duhul Sfânt care sălășluiește în sufletele sfinților Săi, ne-a adunat pe toți astăzi în acest locaș sfânt, la Mănăstirea Sfânta a Părintelui nostru între Sfinți, preacinstitul Onufrie, ca să aducem slavă și mulțumire Dumnezeuilui nostru întreit.
Pomenierea, în fiecare an, a Sfinților de către Sfânta Biserică Ortodoxă este, pe de o parte, o rememorare a vieții întru Hristos în această lume a stricăciunii și a păcatului, iar pe de altă parte, o invitație la cămara cea cerească în care Sfântul Părinte Onufrie se bucură veșnic.
Părintele nostru între sfinți Onufrie, care a trăit o viață de obște într-o mănăstire din orașul Hermoupolis din Teba Egiptului, s-au retras în adâncul pustiei, unde s-a remarcat ca viețuitor al ei și ucenic al duhului Sfinților Prooroci Ilie Tesviteanul și Ioan Botezătorul, care au fost următori ai lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi; Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă”(Efes.5: 1-2). Cu alte cuvinte, din moment ce Dumnezeu v-a iertat, deveniți, prin urmare, imitatori ai lui Dumnezeu ca niște copii dragi. Și trăiți în dragoste, așa cum Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi și mântuirea noastră, și faceți jertfe lui Dumnezeu, pentru ca această jertfă să fi înaintea Lui ca o mireasmă dulce.
Interpretând acestor cuvinte ale Sfântului Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune; „Vedeți că a suferi de pe urma dușmanilor este o mireasmă dulce și o jertfă bine plăcută; și dacă mori, atunci este o jertfă; aceasta este o urmare a lui Dumnezeu“.
Într-adevăr, Părintele nostru între sfinți Onufrie a ajuns la moartea nepieritoare prin nevoințele sale puternice în pustie. Cu alte cuvinte, a devenit o mireasmă bună și o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Hristos, așa cum spune imnograful Bisericii: „Cu totul jertfindu-ți gândul, Celui ce pentru noi a suferit moartea cea prin Cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaș și împreună moștenitor slavei Lui“.
Tocmai la aceea suntem chemați și noi, iubiții mei frați și surori, să ne facem vrednici părtași și co-moștenitori ai slavei Mântuitorului nostru Hristos și a Sfinților Săi. Acesta este scopul chemării noastre în credința în Domnul nostru Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, așa cum învață Sfântul Pavel: „ pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit“ (Romani 8:30).
Ce înseamnă: „pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit“? Aceasta înseamnă restaurarea comuniunii noastre în Hristos cu Dumnezeu Tatăl. Restaurarea comuniunii și vederea slavei lui Dumnezeu, pe care Adam le-a pierdut prin neascultare față de voia lui Dumnezeu.
Sfinții Bisericii lui Hristos au primit cununa neprihănirii întrucât s-au făcut ascultători de voia lui Dumnezeu și fermi în credința ortodoxă, așa cum spune imnograful despre Părintele nostru între sfinți Onufrie: „Făptuind calea nevoinței și păstrând credința, Părinte al dreptății, ai primit cununa neprihănirii, pe care Hristos ți-a pregătit-o, Cel Care dă răsplata, puterea și vindecarea durerilor; din care ne slobozește și pre noi, și ne izbăvește de primejdii.”
„Calea nevoințelor“ Părintelui nostru printre Sfinți Onufrie a fost calea dragostei lui Hristos, după exemplul Sfântului Pavel care spune: „umblați întru iubire” (Efeseni 5:. 2). Și dragostea de Hristos este în capătul listei de porunci. Aceasta pentru că „ Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el. „(1 Ioan 4:16), după cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul.
Sfânta noastră Biserică face în fiecare an pomenirea Sfinților săi, deoarece prin ei am ajuns să cunoaștem „calea nevoințelor“, și anume calea desăvârșirii noastre în Hristos, așa cum spune imnograful: „mulțimile călugărilor te cinstesc pre tine, învățătorule al pustiei Onufrie; căci prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoascut … Pentru care roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre”.
Drepții lui Dumnezeu și prietenii lui Hristos, într-adevăr mijlocesc la Domnul pentru mila sufletelor noastre și vindecarea celor bolnavi „care vin la ei în credință“. Cu toate acestea, credința fără dragoste față de aproapele nostru „este goală“ nu are nici o valoare, așa cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească” (1 Ioan 4:20).
Sfinții Onufrie din Egipt și Petru din Muntele Athos, pomeniți astăzi, care în același timp au avut aceeași fire cu noi, oamenii, au fost aflați vrednici de vederea slavei strălucite a lui Dumnezeu, ne cheamă să meargă pe calea vieții în Hristos. Pe această cale, o avem ca ajutori și apărători în mod special și excepțional pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului, Prea Sfințita și Pururea Fecioara Maria, precum și pe Sfinți care mijlocesc pentru noi la Domnul. Amin.”
După Sfânta Liturghie s-a făcut o mică procesiune de la Biserică până la mormântul ctitorului și renovatorului mănăstirii, monahul Chiril, unde s-a citit rugăciunea pentru o colivă de fructe și s-a făcut acolo și o slujbă de pomenire la mormântul călugăriței recent răposate din Mănăstire, maica Serafima.
După aceea, a fost o recepție cu prăjituri și fructe la egumenie, oferită de actuala renovatoare a Mănăstirii, Stareța Paisia.
Din partea Secretariatului General
httpv://youtu.be/O_ysczP28ks