SĂRBĂTOAREA ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI LA SFÂNTA MĂNĂSTIRE A SFINTEI CRUCI
În prima duminică de după Înălțarea Sfintei Cruci, pe 18 septembrie / 1 octombrie 2017, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, după rânduiala Bisericii din Ierusalim, a slujit Sfânta Liturghie la Sfânta Mănăstire a Sfintei Cruci, situată în Ierusalimul de Vest, lângă sediul Parlamentului evreiesc.
Conform tradiției Bisericii, lemnul din care a fost făcută Crucea Domnului a fost plantat de Lot în locul în care acum se află această Sfântă Mănăstire. Patriarhia a avut o școală superioară de teologie în această mănăstire în perioada 1845-1909, în care au studiat teologi excepționali ai Bisericii, clerici și laici și mulți dintre părinții aghiotafiți din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea, cum ar fi cel care avea să ajungă Arhiepiscop de Atena și Profesor la Facultatea de Teologie de la Universitatea din Atena, Chrysostomos Papadopoulos, Meletios Metaxakis, Kallistos Milaras, Patriarhul Ierusalimului Timotei Themelis, precum și mulți alții.
În Biserica foarte veche a acestei Mănăstiri, cu mozaicuri bizantine pe podea și picturi murale excelente, Preafericirea Sa a slujit Sfânta Liturghie împreună cu ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, Ieromonahi aghiotafiți conduși de Arhimandritul Ieronim, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, Arhimandritul Kallistos, Arhidiaconul Marcu și alții. Corul a fost condus de lampadarul de la Biserica Învierii, domnul George Alvanos, în prezența Consulului General al Greciei din Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, și a membrilor Consulatului General al Greciei, cu participarea la rugăciunea a celor câțiva membri ai comunității grecești din Ierusalimul de Vest, precum și a celor din Orașul Vechi din Ierusalim, alături de monahi și monahii.
În timpul Dumnezeieștii Liturghii, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:
„Astăzi ca un soare luminos, a strălucit cinstită Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, întărindu-se în locul cel preamărit al căpățânii; și înălțându-se pe muntele Tău cel preasfânt, arată lămurit că print-însa ai înălțat firea noastră în ceruri, ca un iubitor de oameni” spune imnograful Bisericii.
Preaiubiti frati și surori întru Hristos,
Creștini și pelerini cuvioși,
Prin harul lui Dumnezeu și prin puterea Sfintei și de Viață Dătătoare Cruci, sărbătorim această adunare sfântă și euharistică la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, în acest loc sfânt unde, conform tradiției Lot, nepotul Patriarhului Avraam, a sădit cele trei ramuri de copac care au înflorit. Ramurile erau de pin, cedru și chiparos. Una din ramurile acestui copac a fost folosită pentru a face Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Astăzi, sărbătoarea anuală din această mănăstire istorică a Crucii este o prelungire a marii sărbători care a avut loc cu câteva zile în urmă în preasfântul loc al aflării Sfintei Cruci și la locul Căpățânii, și anume locul Răstignirii de pe Înfricoșătoarea Golgota.
Sfânta Biserică a Ierusalimului, fiind mărturia credincioasă și adevărată a acestor locuri sfinte, Îl slăvește pe Dumnezeu în Sfânta Treime pentru că prin Cruce cerurile au proclamat slava lui Dumnezeu oamenilor, așa cum scrie imnograful: „Glasurile Proorocilor au vestit mai înainte lemnul cel sfânt, prin care s-a mântuit Adam de blestemul cel de demult al morții. Crucea astăzi înălțându-se, zidirea înalță glas cerând mila cea bogată de la Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, nu numai vechiul Adam, ci întreaga făptură au fost eliberați de stricăciunea morții și creația, în întregime, este chemată să ia parte la libertatea firii slăvite a fiilor lui Dumnezeu, așa cum spune Sf. Pavel: „Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:21).
Aflarea Crucii de către Sf. Elena și înălțarea ei de către Macarie, Patriarhul Ierusalimului, sunt fapte ale istoriei universale și aceasta se datorează faptului că ele se referă la firea comună a oamenilor, indiferent dacă sunt creștini sau nu, credincioși sau necredincioși.
Crucea lui Hristos este simbolul desăvârșit al jertfei Celui Drept, și anume a Fiului Omului, și de aceea întruchipează, pe de o parte, smerenia desăvârșită și puterea înălțătoare a pocăinței, pe de altă parte. Fiind răstignit pe Cruce, Hristos a spus: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” (Luca 23:34).
Cu alte cuvinte, taina Crucii confirmă și pecetluiește taina cea mare și inexplicabilă a Proniei Dumnezeiești, darul mântuirii în Hristos pentru întreaga lume. În plus, înălțarea Sfintei Cruci dezvăluie biruința iubirii cu adevărat jertfelnice a lui Hristos și a trupului Său tainic, Biserica.
Iată de ce, având trăirea cuvintelor de negrăit când s-a urcat la al treilea cer, Sf. Pavel le scrie galatenilor: „ Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Gal. 6:14). Și în mod mai detaliat, spune Sf. Pavel, singura lui laudă este moartea Domnului pe cruce și prin credința sa în această cruce s-a făcut mort pentru lume. Fiecare acțiune și minune a lui Hristos este mare, dumnezeiască și minunată, dar cea mai minunată dintre toate este Sfânta Sa Crucea, spune Sfântul Ioan Damaschin. Iar aceasta așa este, pentru că numai prin Cruce și fără alte mijloace, moartea a fost desființată, păcatul strămoșesc s-a eliberat, învierea a fost oferită în dar, iar porțile raiului s-au deschis. „Toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat” spune Sf. Pavel, „întru moartea Lui ne-am botezat” (Romani 6:3). „Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.” (Gal. 3:27), „Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corint. 1:24). Iată, așadar, moartea lui Hristos, și anume Crucea Sa, ne-a înconjurat cu înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.
Din acest motiv, dragii mei frați și surori, aducem deosebită cinstire și închinare Crucii lui Hristos și în același timp, Îi slăvim Sfânta Înviere, la locul unde Și-a așezat picioarele, așa cum spune proorocul David: „Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.” (Psalmul 131:7). Iar faptul că Sfântul Prooroc David se referă la Cruce este arătat de următorul vers: „Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta” (Psalm 131:8), după interpretarea Sfântului Ioan Damaschin.
Cât despre noi, astăzi, „văzând lemnul Crucii înălțându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui Ce a fost răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa”.
Și împreună cu imnograful, să spunem: „Doamne, împlinitu-s-au spusele Proorocului Tău Moise, care a zis: Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi. Astăzi Crucea este înălțată și lumea e izbăvită de greșeală. Astăzi se face început Învierii lui Hristos, și marginile pământului se bucură, și ca prin chitara lui David, Îți aduc cântare, zicând: Tu ai adus mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule, ai adus chiar și Crucea și Învierea, prin care ne-ai mântuit pe noi, Tu Cel Ce ești bun și Iubitor de oameni. Preaputernice Doamne, slavă Ție.” Amin.”
După Sf. Liturghie, a urmat slujba Înălțării Sfintei Crucii, și apoi starețul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Claudiu, a oferit soborului patriarhal o recepție la egumenie.
Din partea Secretariatului-General
httpv://youtu.be/za-9PdtAbR0