PREAFERICITUL PATRIARH TEOFIL AL IERUSALIMULUI SLUJEȘTE SFÂNTA LITURGHIE LA MĂNĂSTIREA SFÂNTULUI ONUFRIE
Duminică, 22 februarie / 7 martie 2021, în ziua lăsatului secului de carne, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a slujit Sfânta Liturghie la Sfânta Biserică a Mănăstirii Sfântul Onufrie.
Sfânta Liturghie a fost sărbătorită în Duminica pomenirii Judecății de Apoi a lui Dumnezeu, după pilda din Evanghelie a celei de-a doua veniri a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfânta Mănăstire a Sfântului Onufrie se află vizavi de scăldătoarea Siluanului, pe țarina olarului, care a fost cumpărată de evrei cu cei treizeci de arginți pe care Iuda i-a înapoiat, când s-a pocăit de trădarea sa; acest câmp a fost cumpărat pentru înmormântarea străinilor.
Împreună-liturghisitori cu Preafericirea Sa au fost ÎPS Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Ioachim al Helenoupolei, Arhimandriții aghiotafiți Nectarie și Mate și Arhidiaconul Marcu.
Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a rostit următoarea predică :
„Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.”
Iubiți frați în Hristos,
Credincioși creștini,
Pericopa evanghelică a acestei Duminicii a Lăsatului sec de carne se referă la A Doua Venire a Domnului și la Judecata și răsplătirea finală. „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alți precum desparte păstorul oile de capre și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga” (Matei 25, 31-33), spune Domnul.
Interpretând aceste cuvinte ale Domnului, Eftimie Zigavinos spune: „Așadar, Domnul vorbește și despre cele privitoare la a Doua Sa Venire spre înfricoșarea și îndreptarea celor care ascultă”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Acum nu sunt despărțiți, ci sunt toți laolaltă. Iar atunci se va face despărțirea cu multă grijă”. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Prin oi se înțelege adunarea celor bine-credincioși, care poartă rodul dreptății, așa cum oaia poartă lâna sa”.
Apostolul Petru, referindu-se la a Doua Venire a lui Iisus Hristos și la sfârșitul lumii, spune: „Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se for desface și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desființa cât de mult vi se cuvine vouă să umblați întru viață sfântă și întru cucernicie, așteptând și grăbind venirea zilei Domnului din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi. Dar noi așteptăm, potrivit făgăduințelor lui, ceruri noi și pământ nou, în care locuiește dreptatea” (2 Petru, 10-13).
La îndemnul Corifeului Apostolilor, Petru, suntem chemați să ne păzim nepătați de cele ale lumi în toate împrejurările și să ne străduim spre dobândirea cucerniciei și a tuturor virtuților. „Vi se cuvine să umblați întru viață sfântă și în cucernicie” (2 Petru 3, 11). Și iarăși Petru ne dă un nou îndemn, zicând: „Iubiților, așteptând acestea, sârguiți-vă să fiți aflați de El în pace, fără prihană și fără vină” (2 Petru 3, 14).
În aceste cuvinte părintești ale Sfântului Petru se distinge, pe de o parte, dreptatea Fiului lui Dumnezeu și, pe de altă parte, judecata Lui, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan: „Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine. Și I-a dat putere să facă judecată pentru că este Fiul Omului (Ioan 5, 26-27). De asemenea, Iisus spune: „Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud judec, și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis” (Ioan 5, 30).
Cu adevărat, judecata Domnului nostru Iisus Hristos este dreaptă pentru că izvorăște din dreptatea Lui, adică din sfințenia Lui, după cum mărturisește Apostolul Petru celor de un neam cu el: „Dar voi v-ați lepădat de Cel sfânt și drept” (Fapte 3, 14). Cu alte cuvinte, cei care se leapădă de Hristos și nu primesc adevărul Lui mântuitor vor fi osândiți, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (2 Tesaloniceni 2, 12) și „Orice nedreptate este păcat” (1 Ioan 5, 17).
Pe lângă aceasta, cei care cred în adevăr, adică în Soarele Dreptății, Hristos, trebuie „să facă temeinică chemarea și alegerea lor” (2 Petru 1, 10). Și aceasta pentru că, după cum spune Sfântul Iacov Fratele Domnului: „Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască?” (Iacov 2, 14).
Credința în Dumnezeul cel viu, iubiți mei frați, nu poate să fie temeinică fără dumnezeiasca dreptate, adică judecata finală a faptelor oamenilor, după cum a spus Însuși Iisus Hristos: „Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 37-40).
Frații cei mici ai lui Hristos nu sunt alții decât Însuși Hristos Care a purtat trupul nostru omenesc și a răbdat moarte pe Cruce pentru mântuirea noastră. Iar noi, „câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat … iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și viețui împreună cu El” (Romani 6, 3; 6, 8). Spune dumnezeiescul Pavel. „Și noi datori suntem să ne punem sufletele pentru frați” (1 Ioan 3, 16), îndeamnă Sfântul Ioan Evanghelistul.
Aceasta înseamnă că pe adevărații creștini îi arată manifestările sincere ale afecțiunii și compătimirii prin fapte, osteneli, jertfe și dragoste dezinteresată. În același timp, frații mei, după cum propovăduiește Sfântul Grigorie Teologul: „La Hristos să venim, pe Hristos să-L slujim, pe Hristos să-L hrănim, pe Hristos să-L îmbrăcăm, cu Hristos împreună să fim, pe Hristos să-L cinstim… Dar, de vreme ce Stăpânul a toate milă vrea, iar nu jertfă, iar milostivirea este mai presus de mii de jertfe de miei grași, aceasta să I-o aducem prin mijlocirea celor săraci și a celor care zac bolnavi pentru ca, atunci când vom pleca de aici, să ne primească în lăcașurile veșnice Hristos Domnul nostru Căruia fie slava în veci”.
Și, împreună cu imnograful să spunem: „La ceasul cercetării și a venirii celei înfricoșate a Stăpânului celui iubitor de oameni gândind, cu totul mă cutremur și, întristându-mă, strig către Tine, preadrepte Judecătorul meu și Unule mult-îndurate: primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. Amin.”
După Sfânta Liturghie, preacuvioasa monahie Paisia care are în grijă Mănăstirea, a oferit o tratație Preafericitului și Sinodiei sale.
Din partea Secretariatului General