PATRIARHIA IERUSALIMULUI PARTICIPĂ LA A PATRA CONFERINȚĂ INTERNAȚIONALĂ DE ÎNGRIJIRI PASTORALE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII DIN RODOS
De miercuri, 28 septembrie / 11 octombrie până pe 2/15 octombrie 2017, la Sfânta Metropolie din Rhodos, Patriarhia Ierusalimului a participat la cea de-a patra Conferință Internațională de Îngrijiri Pastorale în Domeniul Sănătății a Patriarhiei Ecumenice, prin reprezentanta sa, maica Eufimia, care are ascultare la site-ul Patriarhiei Ierusalimului.
La această conferință, maica menționată mai sus a citit Cuvântul Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, redat în cele ce urmează:
Înalt Prea Sfințite Mitropolit Chiril al Rodosului,
Înalt Prea Sfințiti Arhiepiscopi,
Cinstiti Părinți,
Doamnelor si domnilor
Venerabila Patriarhie a Ierusalimului salută cu mare bucurie începutul celei de-a patra Conferințe Internaționale de Îngrijiri Pastorale în Domeniul Sănătății, organizată cu succes de Patriarhia Ecumenică pe tema „Reaprinderea Speranței – Găsirea speranței în dificultățile vieții”. De asemenea, suntem bucuroși să participăm, pentru prima dată, la această conferință, la invitația Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.
Fără îndoială, rolul Bisericii în domeniul sănătății a fost dintotdeauna determinant și inovator; din primii ani ai perioadei bizantine, la inițiativa Bisericii, s-au înființat, au funcționat și au primit sprijin spitale cu caracter general, spitale pentru bolnavii mintali, spitale pentru leproși, case de bătrâni, orfelinate și fundații sociale. Contribuția sfinților bisericii noastre la îngrijirea sănătății este bine cunoscută. Îi putem menționa, printre alții, pe Sf. Vasile cel Mare, cu minunata Vasiliada, pe Sf. Ioan Gură de Aur, pe Sfinții Teodosie cel Mare, Sava cel Sfințit, Ioan cel Milostiv și Sf. Filotei din Atena.
Aceasta este manifestarea reală a poruncii pe care Învățătorul și Domnul ne-a dat-o prin exemplul Său, așa cum spune Sf. Ioan Damaschin, o poruncă pecetluită cu „sângele, apa și botezul” care „au fost slobozite din rană, prin care omul, rana cea mare, s-a tămăduit”, a cărei cădere a avut un impact atât fizic, cât și psihic (Vecernie, Duminica Tomei). Mai mult, mesajul evanghelic: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine“(Matei 25: 35-36) nu ne atrage atenția numai asupra bolii corpului, ci și asupra suferinței psihice prin care pacientul trece, și care necesită sprijin psihologic și emoțional.
Cei care suferă de boli fizice sau psihice sau chiar de pe urma unui statut social nefericit, cum e cazul refugiaților din zilele noastre, au o psihologie deosebită, deoarece probleme existențiale pot cu ușurință să le zdruncine credința și nădejdea în Dumnezeu, să îi slăbească și să îi ducă la deznădejde. Cu toate acestea, prin harul lui Dumnezeu, pe care Mijlocitorii Săi îl pot transmite semenilor noștri, durerea este trăită ca dar și boala ca o șansă „ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi” (Ioan 11: 52). Boala fizică acționează ca un mijloc de umilință pentru sufletul credincioșilor, permițând harului Sfântului Duh să îndrume persoana spre „asemănare”, astfel încât să poată înțelege și trăi cuvintele Sfântului Pavel: „mă bucur de suferinţele mele“.
Prin urmare, prezența unor reprezentanți ai Bisericii care au competențe științifice și duhovnicești, care transmit pacienților mesajul lui Hristos Cel Înviat ca martori ai Lui, poate fi determinantă pentru mântuirea sufletelor lor. Suntem îndatorați față de semenii noștri să transmitem credință și speranță, arătând afecțiune și iubire, nu focalizați pe lucruri materiale și interes temporar, ci în strigătul duhului smerit pentru bunurile nestricăcioase și Împărăția veșnică din ceruri. Printr-o astfel de stare a sufletului, credinciosul simte puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos venind să sălășluiască în el, iar el poate striga, bucurându-se: „Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. A auzit rugăciunea mea” (Psalmul 40: 1) și „Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne”(Psalmul 4: 7).
Reaprinzând astfel speranța că „secerișul este mult” (Luca 10: 2) și că lucrătorii sunt capabili să transmită mesajul mântuitor și plin de speranță al Domnului nostru Iisus Hristos Cel Înviat, așteptăm cu nerăbdare discursurile experților.
Cu dragoste în Hristos, din Cetatea Sfântă a Ierusalimului, transmitem harul și binecuvântarea Sfântului și de Viață-dătătorului Mormânt al Mântuitorului nostru Hristos.
TEOFIL al III-lea
PATRIARHUL IERUSALIMULUI
Din partea Secretariatului-General
httpv://youtu.be/TQzcTH96xGM