ÎNTRUNIREA SFÂNTULUI SINOD AL IERARHILOR BISERICII ORTODOXE RUSE (A TREIA ZI A VIZITEI PREAFERICIRII SALE ÎN RUSIA
Sâmbătă după-amiază, pe 19 noiembrie / 2 decembrie 2017, Întrunirea oficială a Sfântului Sinod al ierarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse a avut loc la Sala de conferințe a Sfintei Biserici a Mântuitorului Hristos, și a inclus lucrări de trei teme: monahismul, căsătoria și Constituția internă a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Conducătorii Bisericilor din întreaga lume s-au adresat membrilor Sinodului după tipic: Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, printr-o Declarație transmisă, Prea Fericitul Patriarh al Alexandriei în persoană [care a oferit ca dar omoforul Patriarhului Alexandriei, Meletios Pigas, pe care îl purta atunci când a semnat actul legislativ de instituire a Patriarhiei Moscovei pe vremea lui Iov, Patriarhul Moscovei], Prea Fericitul Patriarh al Antiohiei Ioan în persoană, Prea Fericitul Patriarh al Ierusalimului, Teofil al III-lea, în persoană. Discursul Preafericitului Patriarh al Ierusalimului este redat mai jos:
„Preafericite Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Chiril,
Frate și împreună-slujitor al Puținătății noastre.
Ajungând din Cetatea Sfântă a Ierusalimului în pământul purtător de Sfinți și mult încercat prin suferință al Rusiei, vă transmitem Preafericirii Voastre și Sfântului Sinod al iubiților Arhiepiscopi care sunt cu Preafericirea Voastră, precum și mulțimilor de frați ruși ortodocși mesajul atemporal, plin de speranță, al Hristosului întrupat, al Domnului slavei, Care a trăit ca Dumnezeu și om în Betleem și în pământul smerit al Palestinei. Îi binecuvântam pe frații și surorile noastre în Hristos, prin harul Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormânt.
În mijlocul perioadei spirituale de pregătire pentru viitoarele sărbători ale Epifaniei lui Hristos spre care sfântul imnograf, în mod generos și treptat, ne îndreaptă tainic mințile și inimile, numind-o „cea mai nouă taină dintre toate noile taine”, Întruparea Mântuitorului Lumii, simțim că renașterea omului se realizează în primul rând prin Via Dolorosa, acum când comemorăm, în aceste întâlniri sfinte de requiem și amintire, istoria recentă, dură și oneroasă a Bisericii din Rusia. În plus, sfârșitul celor patruzeci de zile ale postului Crăciunului, perioada festivă de douăsprezece zile, coincide cu comemorarea martirilor, cum ar fi miile de copii care au fost uciși pe nedrept de Irod pentru numele Domnului, precum și a Arhidiaconului Ștefan, primul mucenic, care în timpul muceniciei pe care a suferit-o din partea concetățenilor săi, a văzut „cerurile” deschise și pe Hristos în slavă stând la dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Viziunea luminii inefabile și necreate a fost răscumpărarea pentru mucenicul Ștefan. Vederi dumnezeiești similare ale luminii au fost experimentate de mulți noi martiri ai poporului rus în ultimii ani.Cei care au ucis martirii nu și-au dat niciodată seama că Dumnezeul nostru este slăvit de miile de arhangheli și îngeri și simultan, de armatele martirilor, și nici nu si-au dau seama că Dumnezeul nostru se manifestă pe pământ sub formă de pace și bunăvoință printre oameni. Mucenicia este centrală în viața spirituală; după ucenicul iubit al Domnului Ioan Teologul, martirii „și-au spălat veșmintele lor și le-au făcut albe în sângele Mielului” (Apocalipsa 7:14). „sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea” cu îndrăzneală pentru toată veșnicia (Apocalipsa 7:15). Cel care șade pe tronul Slavei Dumnezeului nostru, îi protejează pe slujitorii Săi de „arșița zilei”, și anume de răul și răutatea „stăpâniilor și stăpânitorilor acestui veac” (Efeseni 6:12), deoarece „Mielul, cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paște pe ei și-i va duce la izvoarele apelor vieții” (Apocalipsa 7: 17). Martirii Îi cer lui Dumnezeu să distrugă răul lumii prin dragostea Lui și să predomine îndurarea, pacea și neprihănirea Dumnezeului care este dincolo de toate lucrurile vizibile, invizibile și de înțeles: „Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru, față de cei ce locuiesc pe pământ? “(Apocalipsa 6:10).Îl slăvim pe Dumnezeul căruia ne închinăm în Treime, pentru că rugăciunile miilor de noi martiri ruși, care nu au fost nicidecum mai prejos decât vechii martiri, au eliberat Biserica de tiranie și au întărit-o, astfel încât să se îndrepte spre vremurile din urmă luminată și strălucind de slava Sfinților, după voia Domnului.
Biserica Ierusalimului dă slavă mai ales, fiind pântecele muceniciei, întrucât în Ierusalim Cel Care „ Dumnezeu fiind în chip” … „ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” a fost primul Care a arătat calea ridicării crucii, „Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2:6-11).
Potrivit marelui învățător al monahismului și al Doctrinei Ortodoxe Teodor Studitul, a cărui pomenire am prăznuit-o cu câteva zile în urmă, toate făpturile și întreaga fire vor îngenunchea când păcatul va fi desființat în ultima zi a judecății, tocmai pentru că păcatul nu are ipostază „deoarece el [păcatul] nu era nimic printre lucrurile vii, ci a existat și a fost creat de voința liberă a făptașului [persoana care a comis păcatul]”. În acel moment, numai făpturile lui Dumnezeu vor rămâne în viață, pentru că au o ipostază, dar păcatul nu va avea, deoarece nu are ipostază . În plus, „sufletele care au rătăcit, trecând prin toate veacurile fără a găsi un loc de oprire, vor veni la Dumnezeu, Care nu are limită și apoi prin dare de seamă și nu prin comunicare [spirituală], își vor recupera puterea, adică vor fi readuse la forma lor veche și își vor da seama că Dumnezeu nu este responsabil pentru păcat” (PG99 , 1500D-1501B).
Aceasta este stăpânirea slăvitului Dumnezeu și aceasta este puterea planului Proniei dumnezeiești inefabile. După cuvântul filozofului religios autohton N. Berdiaev, puterea împărăției Duhului este ridicată deasupra acestei fundații nemodificate împotriva Împărăției Cezarului. De multe ori în decursul istoriei Biserica a fost martora dominației împărăției Duhului. În acest caz, acest lucru este confirmat de statutul contemporan al Bisericii frățești a Patriarhiilor Rusiei și a altor Patriarhii Ortodoxe și a Bisericilor autocefale. Persecuțiile s-au încheiat, iar Biserica a fost încă o dată arătată ca „aur în creuzet”. Astăzi, Biserica Ortodoxă este chemată din nou să dea mărturie pentru adevăr într-o lume secularizată, promovată de globalizare. Așa cum s-a remarcat recent în Sfântul și Marele Sinod din Creta: “În acești ani de secularizare și în fața crizei spirituale care caracterizează civilizația contemporană, proiecția necesității de a sublinia importanța sfințeniei vieții este semnificativă … Tradiția ortodoxă, formată prin practicarea adevărurilor creștine, este purtătoarea moralei spirituale și ascetice, care ar trebui să fie evidențiată și promovată mai ales în epoca noastră”. Noi toți credincioșii ortodocși trebuie să mărturisim Evanghelia lui Hristos în mod dinamic și în unitate, devenind astfel „lumina lumii” și „sarea pământului”. O chestiune de primă importanță pentru credincioși este aceea de a realiza că punctul de plecare al re-evanghelizării poporului este tocmai unitatea și respectul față de rânduielile bisericești și în special față de poruncile Bisericii. După tradiția apostolică, Sinodul fiecărei Biserici este trupul hirotonit de Dumnezeu, pentru a ghida lucrarea pastorală și misionară.
Preafericirea Voastră, Sfinte Frate,
Cunoaștem din experiența personală sufletul rus sensibil, mărturisit de mii de pelerini care vizitează în fiecare an sfintele altare ale Țării Sfinte. Credincioșii ortodocși ruși își pleacă inima profundă, adesea în lacrimi, în primul rând în fața Golgotei înfricoșătoare și a Preasfântului și de Viață- Dătătorului Mormânt. Credința profundă a acestor oameni credincioși autentici îi lasă pe părinții aghiotafiți uneori în extaz. Proiectarea sufletelor noastre către Dumnezeul cel milostiv cu credință adâncă și răbdare atrage Milostivirea Lui.
De aceea, noi, atât clericii cât și poporul, suntem chemați să urmăm exemplul Sfinților, în conformitate cu îndemnul veșnic al psalmistului către fiecare dintre noi: „Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul“(Psalmul 28:20). Această așteptare a Domnului este calea îngustă a învățăturii lui Dumnezeu pentru biruința asupra păcatului și a morții și, în același timp, drumul creativ spre adevărata teologie, de care lumea are mare nevoie pentru a-L slăvi pe Dumnezeu.
Lui se cuvine toată slava și puterea în vecii veacurilor. Amin.”
Preafericitul Părinte Patriarh al Ierusalimului și-a exprimat și recunoștința față de Patriarhul Moscovei Chiril și față de Președintele Putin pentru sprijinul acordat Patriarhiei Ierusalimului în eforturile noastre de a păstra Status Quo-ul Orașului Vechi al Ierusalimului și de a proteja creștinii din Țara Sfântă și din Orientul Mijlociu. De asemenea, au rostit cuvântări și următorii: Preafericitul Patriarh al României Daniel, Preafericitul Patriarh al Bulgariei Neofit, Înalt Preasfințitul Arhiepiscop al Ciprului Hrisostom, Înalt Preasfințitul Arhiepiscop al Albaniei Anastasie , Înalt Preasfințitul Mitropolit al Varșoviei și al întregii Polonii Sava, Înalt Preasfințitul Arhiepiscop al Republicii Cehe și al Slovaciei, Svatislav, Înalt Preasfințitul Mitropolit al Americii și al Canadei Tihon, în persoană.
După cuvântările tuturor ierarhilor menționați anterior, Preafericitul Patriarh al Moscovei, Chiril, a mulțumit fiecăruia dintre șefii Bisericilor Ortodoxe și ierarhilor Bisericii ruse pentru contribuția lor la sublinierea rolului Sfântului Mărturisitor și Patriarh Mucenic Tihon în reconstituirea instituției patriarhale a Bisericii ruse și a declarat închiderea lucrărilor Adunării.
Din partea Secretariatului-General