SLUJBA PROHODULUI MAICII DOMNULUI

La înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, pe 14/27 august 2021, la Sfânta Biserică a Adormirii Maicii Domnului din Ghetsimani a avut loc Slujba Prohodului Maicii Domnului.

Părinții Aghiotafiți au mers pe jos în procesiune de la sediul Patriarhiei până la Biserica din Ghetsimani, conduși de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Preafericirea Sa a oficiat Slujba, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, Arhiepiscopii Teofan al Gerassei, Macarie al Qatarului, Filumen al Pellei și Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Arhimandriții Alexie, Dionis, Tadeu, Meletie și Isidor, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de Ierodiaconul Simeon. La slujbă au participat destul de mulți credincioși și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, în ciuda restricțiilor din contextul pandemiei de covid.

Slujba a cuprins cele trei stări ale Prohodului, iar după Luminânde și înainte de Laude, Secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, a citit Predica în numele Secretarului General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei. Predica urmează mai jos:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Cinstite sobor arhieresc,

Excelența Voastră, domnule Consulul General al Greciei,

Cuvioși părinți,

Cucernici pelerini,

Fiind binecuvântați de Dumnezeu să fim mădulare ale trupului Bisericii Ortodoxe, știm că toate rugăciunile, toate slujbele din ciclul bisericesc, în special slujbele Canonului mic și mare al Născătoarei de Dumnezeu din cele cincisprezece zile de post ale lunii august, au o trimitere rugătoare sau cinstitoare la persoana neprihănită a Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria. Toate cântările canoanelor bisericești – Octoih, Minei, Triod și Penticostar –  se încheie obligatoriu cu Theotokion, Troparul Maicii Domnului. În aceste tropare, mai ales în a noua cântare, care este dedicată în mod special Născătoarei de Dumnezeu, Biserica o laudă, o binecuvântează și o mărește pe pururea curata Maria, fiica cea neprihănită a Nazaretului care, datorită preacurăției vieții sale, a fost aleasă de Dumnezeu să devină vasul zămislirii și întrupării Fiului Cel Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt.

Biserica pomenește această taină de dincolo de fire în stilul poetic, ușor de ținut minte, al Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu, așa cum cântăm în catavasie: „Graiurile Proorocilor și întunecatele vorbe Întruparea Ta au proorocit cea din Fecioară, Hristoase” și în măreața cântare bizantină: „Mai înainte Proorocii Te-au vestit”, iar într-o cântare bizantină grandioasă se spune: „proorocii au vestit despre Tine de sus”. Numeroase sunt imaginile din Vechiul Testament care o simbolizează pe Născătoarea de Dumnezeu, cu referire la taina pe care Dumnezeu Tatăl a binevoit să o săvârșească prin ea.

Rugul aprins de pe Sinai, trecerea Mării Roșii „cu picioare neudate” de către poporul israelit pedestru, scara Patriarhului Iacob, sunt doar câteva dintre imaginile care prefigurează evenimentul cântat de Biserică: „Nașterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieșit”, și pe care le proiectează pentru a deveni o cunoaștere temeinică și un mod de viață pentru credincioșii săi.

Această purtare de grijă filantropică a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, care este prevestită în pilde și zicale în Vechiul Testament, este revelată cu mai multă precizie în Noul Testament, „când a venit plinirea vremii” (Gal. 4, 4). Apoi, Maria din Nazaret primește o vizită și este invitat de Dumnezeu să devină un accesoriu al bunăvoinței Sale de a-l salva pe om. Arhanghelul Gavriil i se adresează astfel: „ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.” (Luca 1:28), într-un salut pe care nici un om nu-l mai auzise până atunci, iar Arhanghelul îi descoperă că ea va lua în pântece de la Duhul Sfânt și Îl va naște pe Unicul Fiu al lui Dumnezeu în formă umană. Cum ea încuviințează: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38), imediat „Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Fecioarei”, Cuvântul lui Dumnezeu, până atunci fără trup, se face trup, împrumutând trup din trupul ei, primește un trup și devine Născătoare de Dumnezeu (Maica Domnului). Cel despre care Apostolul neamurilor spune: “căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii” (Col. 2, 9), sălășluiește trupește în ea.

Această taină nu se face „sub obroc”, ci „se pune la lumină” pentru a lumina lumea. Când „Maria s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda” (Luca 1, 39), atunci ruda ei, Elisabeta, „s-a umplut de Duh Sfânt; Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”. (Luca 1:42-43). Elisabeta primește informația că Maria poartă în pântece pe Dumnezeu Cuvântul întrupat, că este un vas și sălaș al Celui Necuprins și că Acela pe Care Îl poartă în pântece este Cel Care ține întregul univers. De acest adevăr află și pruncul Elisabetei, Sfântul Ioan Înaintemergătorul, care „a săltat în pântecele ei” (Luca 1, 41).

La acest eveniment, cele două mame se întâlnesc și se îmbrățișează, iar Sfântul Ioan se întâlnește cu Domnul, „steaua cu soarele”, fiind amândoi prunci în pântecele mamelor lor, iar Maica Domnului proorocește că „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48). Toată cinstea și evlavia pe care Biserica Ortodoxă le arată în predicile Sfinților Părinți de la sărbătorile Nașterii Domnului, Bunei Vestiri și Adormirii se bazează pe această prevestire a Maicii Domnului.

Înainteprăznuirea Adormirea Maicii Domnului, care se sărbătorește în mod unic cu această slujbă a prohodului în Biserica Ierusalimului, sub conducerea Preafericitului Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, nu este considerată o pomenire a morții; de aceea este caracterizat ca fiind „fără de moarte”, cântându-se: „La Adormirea ta cea fără de moarte cerurile se bucură și oștile îngerești se veselesc și norii au răpit pe Apostoli prin văzduh și într-o ceată i-au pus înaintea preacuratului tău trup.” Sfântul Grigorie Palama spune: „sărbătorim sfânta adormire sau trecerea la o altă viață” (Omilia 37, PG 151, 461, 1). Sfântul Ioan Damaschinul, în „Prima Laudă la Adormirea Maicii Domnului” (Publicația Instituției Sfântul Ioan Rusul, Atena, 1979), spune că „izvorul vieții este trecerea la viață prin moarte” (p. 128) și caracterizează Adormirea ca fiind „cea mai bună plecare, prin care se acordă viața în Dumnezeu” (p.130 ), adăugând că „după plecarea Născătoarei de Dumnezeu, trupul ei a rămas nestricat” (p. 130) și că „prin mila Sa ce nu poate fi cuprinsă în cuvinte, Fiul o ia pe Preacurata Maica Sa în mâinile Sale și îi primește sufletul” (pp. 111-112).

Urmându-l pe Sfântul Chiril al Alexandriei în „Lauda Sfintei Născătoare de Dumnezeu” de la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes împotriva lui Nestor, să spunem împreună cu el: „Bucură-te Marie Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară, purtătoare de lumină, Bucură-te Marie podoaba universului, porumbiță neprihănită, candelă nepieritoare, din tine s-a născut Soarele dreptății, bucură-te Marie, sălașul Celui necuprins, care l-a cuprins pe Dumnezeu Cuvântul Cel Unul-Născut. Bucură-te Marie pentru care proorocii cântă, păstorii dau slavă, îngerii dănțuiesc, arhanghelii se bucură, magii se închină, Ioan saltă de bucurie încă din pântecele mamei sale, Bucură-te Marie Născătoare de Dumnezeu prin care a ieșit adevărata Lumină, Domnul nostru Iisus Cristos, Care a spus în Evanghelii „Eu sunt Lumina lumii” (PG 77, 1032-1033).

În lauda noastră către Preasfânta Stăpână și Născătoare de Dumnezeu, pe care Biserica triumfătoare o laudă, cea mai cinstită decât Heruvimii, mai slăvită, fără de asemănare decât Serafimii, care stă de-a dreapta Mântuitorului având îndrăzneală de mamă, să ne rugăm fierbinte să îndepărteze covidul 19 care infectează și decimează omenirea, să stingă focurile care ard și carbonizează creația lui Dumnezeu, casele și oamenii, să vină în ajutorul celor rămași fără mijloacele necesare traiului, să aducă pace și să ocrotească Orientul Mijlociu și Țara Sfântă, să-i vindece pe Părinții Aghiotafiți bolnavi și să-i întărească pe cei sănătoși în lucrarea lor de mărturie, de împăcare, de pace și de iubire pentru păstrarea Țării Sfinte, să mângâie orice suflet suferind și încercat și să protejeze poporul nostru de orice intrigă străină ostilă. Amin”.

După Laude și Doxologie, preoții au purtat Epitaful cu icoana Adormirii Maicii Domnului până în capătul scărilor, unde s-a făcut o rugăciune înainte de a duce Epitaful înapoi la locul său din spatele Mormântului Născătoarei de Dumnezeu.

Slujba a fost încheiată, iar soborul patriarhal a fost întâmpinat la egumenie de către părintele stareț, ÎPS Arhiepiscop Doroteu al Avelei, care a oferit o agapă cu băuturi răcoritoare pentru canicula care continuă.

Din partea Secretariatului General