SAVA CEL SFINȚIT LA PATRIARHIE

Luni, 13/26 octombrie 2020, Patriarhia pomenește întoarcerea sfintelor moaște ale Sfântului nostru Părinte Sava cel Sfințit.

În această sărbătoare, Biserica Ierusalimului comemorează evenimentul de pe 13/26 octombrie 1965, când a primit moaștele Sfântului Sava cel Sfințit aduse înapoi de la Veneția, unde le dusese cruciații.

Biserica Ierusalimului a cerut întoarcerea Sfântului la un an după ridicarea „anatemelor” din 1050, în anul 1964, și după vizita Patriarhului Ecumenic Athenagoras și a Papei Ioan Paul al VI-lea în Țara Sfântă. Pentru a însoți moaștele, o delegație din Patriarhia Ierusalimului a mers la Veneția, alcătuită din vrednicii de pomenire mitropoliți Vasilios al Cezareei și Gherman al Petrei, vrednicul de pomenire Duhovnic al Mănăstirii Sfântul Sava, Arhimandritul Serafim, vrednicul de pomenire egumen al Mănăstirii Marta și Maria din Betania, arhimandritul Teodosie și diaconul de atunci – și în prezent – Mitropolitul Chiriac al Nazaretului.

Ceremonia de primire a sfintelor moaște a avut loc la Poarta Jaffa cu multă bucurie, veselie și mulțumire și, de acolo, a fost dusă la catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii spre închinare o săptămână, ajungând la Sfânta Mănăstire întemeiată de însuși Sfântul Sava, unde se păstrează de atunci, drept comoara unui izvor de putere și ajutor de tot felul.

Spre pomenirea acestui eveniment la data menționată mai sus, la Mănăstirea Sfântului a fost săvârșită o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Părinte  Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Reprezentantul Patriarhal la Betleem, ÎPS Teofilact al Iordaniei, ÎPS Aristovul al Madabei (ca Arhiepiscop din anul acesta), Ieromonahi aghiotafiți, printre care s-au numărat arhimandriții Ignatie, Matei și Nifon, preoți vorbitori de limba arabă din Betleem, Beit Sahour și Beit Jala, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost rostite de secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, în limba greacă, ajutat de ÎPS Aristovul și de corul din Acre condus de arhimandritul Filoteu, în limba arabă. La slujbă au participat membri ai eparhiei noastre de limbă arabă din zona învecinată a Betleemului.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața părinților și a credincioșilor:

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi; Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11: 28-30), spune Domnul.

Iubiți frați în Hristos,

Sfânta noastră Biserică din Ierusalim cinstește și se închină astăzi la aducerea Sfintelor  moaște nestricăcioase ale Sfântului Savva cel Sfințit înapoi la vestita sa Lavră (la 26 octombrie 1965), de la Veneția, ținând seama de cuvintele biblice: „Pomenirea celui drept este spre binecuvântare” (Proverbe 10: 7) sau, cu alte cuvinte, amintirea celui drept este plăcută și veșnică, chiar și după moarte.

Sfântul Sava din Capadocia tânjea după odihna sufletului său și, ca un alt cerb, s-a retras la fântânile duhovnicești și nevoitoare din pustia Iudeii Palestinei, unde a primit învățătură de la Învățătorii pustiei, Teoctist și Eftimie cel Mare.

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Mat. 11:29). Interpretând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „prin cuvântul:„ jug ”[Hristos] înseamnă lucrarea poruncilor, să ascultăm atunci comandantul, să devenim animal de povară, îmbrăcându-ne cu jugul iubirii ”. Iar comentatorul Zigavinos spune: „El nu a spus doar cuvântul„ smerit”(smerit) ci „smerit cu inima”, adică smerit în suflet, prin liberul arbitru”.

Părintele canonic al Bisericii, Grigorie de Nyssa, interpretează corect că suntem chemați să ne îmbrăcăm cu jugul dragostei lui Hristos. Și așa este, pentru că, potrivit Sfântului Ioan Scărarul, iubirea, în esența ei, este izvorul credinței. Și, după cuvântul  Sfântului Ioan Damaschin, „Credința înseamnă a fi de acord fără a examina prea mult. Credința este să crezi că totul a fost creat de Dumnezeu de la neființă la ființă; și orice lucru, atât dumnezeiesc cât și omenesc, poate fi realizat prin credință”.

Importanța fundamentală a credinței este exprimată în mod clar de Sfântul Pavel în Epistola sa către Efeseni: „Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos…, să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru; Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă” (Efes. 3:14-17). În plus, Sfântul Ioan Teologul predică: „aceasta este biruința care biruiește lumea, chiar și credința noastră” (1 Ioan 5:4).

Sfântul nostru Părinte Sava a realizat chiar acest lucru; adică sălășluirea lui Hristos în inima sa prin credință. Din acest motiv, el ar spune împreună cu psalmistul: „În ceea ce mă privește, voi privi fața Ta în neprihănire: voi fi satisfăcut, când mă voi trezi, cu asemănarea ta” (Psalmul 16:15). Și ca să fie mai clar; Voi lucra neprihănirea Ta și, cu ea, voi vedea fața Ta [Doamne], iar sufletul meu se va sătura când voi vedea slava, strălucirea feței Tale. Mai mult, Sfântul Sava a urmat porunca Sfântului Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu… îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efeseni 6: 11, 14). Din acest motiv, el trăiește veșnic în moaștele înmiresmate și nestricăcioase pe care le avem în fața ochilor noștri, așa cum spune cartea Înțelepciunii lui Solomon: „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi.” (Înțelepciunea lui Solomon 5: 15-16). Și, mai în amănunt, cei drepți trăiesc veșnic, iar răsplata lor este în mâinile Domnului. Din acest motiv, ei vor primi slăvita Împărăție a Cerurilor de la Domnul.

Să-l ascultăm pe Sfântul Pavel propovăduind în Epistola sa către Romani: „Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire” (Romani 6:19). Cu alte cuvinte, așa cum v-ați dat părțile trupului drept slujitori ai păcatului, ceea ce îl face pe om necurat și răufăcător, astfel încât să săvârșească nelegiuirea, tot așa, ar trebui să vă oferiți acum trupurile voastre ca slujitori ai modului virtuos de a trăi, în pentru a înainta în sfințenie. „[Pavel vrea să spună] ca dreptatea – modul de a trăi neprihănit … duce la sfințire, în loc să fie sfințit”, explică Zigavinos.

După cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, „sfințirea înseamnă a-ți consacra viața lui Dumnezeu întru totul”. Și după Sfântul Grigorie de Nyssa: „Căci Hristos este dreptatea lui Dumnezeu, care este descoperită prin Evanghelie, așa cum spune apostolul (Romani 1:17) … și pentru că Fiul este puterea Tatălui, toate lucrările Fiului sunt Lucrările tatălui”.

Este clar că sfințirea pentru noi, care Îl mărturisim pe Hristos Cel răstignit și înviat, presupune dreptatea lui Dumnezeu, după sfatul Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste se vor adăuga vouă” (Mat 6:33). În plus, aceasta are un loc de seamă în rugăciunea Domnească: „Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”(Mat. 6: 9-10).

Să ascultăm, așadar, sfatul Sfântului Pavel, care se referă la toți creștinii și mai ales la noi care slujim tainelor dătătoare de viață ale lui Hristos și la călugării care trăiesc în nevoințe duhovnicești în pământ pustiu și uscat: „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă”(Col. 3: 1-4).

Comentând aceste cuvinte, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Nu priviți lucrurile pământești, ci cele cerești, unde este Hristos … trăiți și voi, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, nu ca să aveți viață mai lungă pe pământ, nici pentru a avea vreo plăcere animalică, ci pentru a vă face cetățeni ai raiului”.

La această cauză suntem chemați și noi, dragii mei frați, să ne desăvârșim viața în Hristos, devenind astfel cetățeni ai orașului ceresc „veșnic” și concetățeni ai Sfinților lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Hristos din ceruri, pentru că , așa cum predică Sfântul Pavel: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13:14). Amin. La mulți ani!”

După Priveghea de toată noaptea, a avut loc o agapă cu grâu fiert, pâine și vin dulce, urmată de o masă comună pe care Preafericirea Sa a binecuvântat-o.

Binecuvântând Părinții, Preafericirea Sa a plecat spre Ierusalim trecând pe la Sfânta Mănăstire a Sfântului Teodosie Începătorul Vieții de Obște spre închinare, după tradiția obișnuită.

Din partea Secretariatului-General