SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI SIMEON PRIMITORUL DE DUMNEZEU LA PATRIARHIE

Marți, 3/16 februarie 2021, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu.

La această sărbătoare, Biserica și mai ales Biserica Ierusalimului pomenește cooperarea Sfântului Simeon la misiunea Providenței lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Sfântul Simeon a fost un om drept și sfânt, care a trăit la trecerea dintre Vechiul spre Noul Testament, și a fost informat de Duhul Sfânt că „nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului” (Luca 2:26).

Această profeție a Duhului Sfânt s-a împlinit atunci când părinții Domnului L-au adus pentru sfințire când avea patruzeci de zile, la Templul lui Solomon. Atunci Simeon s-a bucurat recunoscând în pruncul din brațele sale „mântuirea” Domnului și a strigat: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2: 29-32).

Această sărbătoare a fost prăznuită la Sfânta Mănăstire Sfântul Simeon de către Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS  Arhiepiscopi: Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei și Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, reprezentantul Patriarhiei Moscovei, Arhimandritul Alexandru, Egumen al MISSIEI, arhidiaconul Marcu, ierodiaconii Simeon, Evloghie, Marcellus și alți părinți.

Răspunsurile la strană au fost date de dl Vasilios Gotsopoulos și de elevii școlii patriarhale, la slujbă participând Consulul General al Greciei la Ierusalim, dl. Evangelos Vlioras și câțiva credincioși.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a rostit următoarea predică:

“Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa. Pomenit-a mila Sa lui Iacob şi adevărul Său casei lui Israel: Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru” (Psalm 97: 3-5), spune psalmistul.

Cuvioși creștini,

Sfânta Biserică a lui Hristos, ascultând cuvintele lui David: „Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul; cântaţi şi vă bucuraţi şi cântaţi; Cântaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de psaltire” (Psalmul 97: 6-7), ne-a adunat pe toți în acest Loc Sfânt unde se păstrează mormântul Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu, pentru a sărbători atât pomenirea sa, cât și contribuția la evenimentul istoric al întâlnirii cu noul prunc, Domnul nostru Iisus Hristos, în Sfântul Altar al lui Dumnezeu, în Templul lui Solomon.

 „Strigat-a Ție Bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu” și, mai simplu: „Doamne, când Bătrânul Simeon L-a văzut cu ochii lui pe Mântuitorul Care a venit pentru toate popoarele a strigat cu glas mare: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu Care Te-ai născut din Dumnezeu Tatăl”, spune Imnograful, Sfântul Cosma, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca: „Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”(Luca 2: 27-32).

Conform interpretării Părinților Bisericii inspirați, „mântuirea lui Dumnezeu” pe care o priveau ochii vârstnicului Simeon nu este alta decât Hristos. „Mântuirea a numit-o întruparea Celui Unu  Născut”, spune Sfântul Teofilact; „Născut pentru mântuirea oamenilor”, adaugă Zigavinos. „Se obișnuiește ca în Biblie Hristosul lui Dumnezeu să fie numit mântuire”, notează Sfântul Vasile cel Mare. Și a fi mântuire înseamnă prezența Sa întrupată, conform Sfântului Atanasie. „El pregătise [mântuirea] lui Hristos de la începutul lumii și ni s-a descoperit în veacurile din urmă”, comentează Sfântul Chiril al Alexandriei și îl citează pe apostolul Petru: „… aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi … cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit, Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi” (1 Petru 1: 18-20).

Se arată clar că „mântuirea lui Dumnezeu” este Cuvântul lui Dumnezeu „Care pentru mântuirea noastră, în zilele din urmă, a locuit în pântecele Sfintei Fecioare și prin ea S-a născut în trup fără nicio stricare” după Sfântul Ioan Damaschin.

Dreptul Simeon nu numai că a mărturisit că pruncul din brațele sale este Hristos, Mântuitorul lumii, ci a devenit și un văzător al luminii inabordabile și necreate, al divinității lui Hristos, așa cum ne învață Sfântul Vasile cel Mare: „Ana a vestit, Simeon a ținut în brațe un prunc mic, pe marele Dumnezeu, cinstindu-L; nu au disprețuit viziunea, ci au proslăvit măreția dumnezeirii Sale. Căci Puterea Divină era vizibilă ca lumina prin firele de sticlă prin corpul uman, strălucind prin cei care aveau ochii inimii curați”.

Este de remarcat faptul că, într-adevăr, i s-a spus lui Simeon că „nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului” (Luca 2:26). Dar Sfântul Simeon nu a încetat să păstreze ochii inimii sale curați. „Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5: 8) spune Domnul. „Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge” (Proverbe 13: 9), înțeleptul Solomon spune.

Bătrânul Simeon se distinge printre marile personalități și profeți ai Vechiului Testament, deoarece a fost considerat vrednic de a se închina „marelui Dumnezeu ca prunc”, și anume Hristos, în timp ce ceilalți profeți l-au proorocit pe Dumnezeu Cuvântul, Hristos, Care Se va întrupa prin Fecioara. Iar moaștele nestricăcioase, păstrate, ale Sfântului Simeon, sunt o mare mărturie a Harului și slavei pe care le-a primit de la Dumnezeu, așa cum spune psalmistul: „ Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalmul 96:12). „Lumina noetică și divină strălucește în mintea și inima tuturor celor care sunt curați și drepți”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei.

Iar lumina dumnezeiască răsărind în cei drepți nu este alta decât puterea iluminatoare a Duhului Sfânt, prin care Simeon, primitorul de Dumnezeu, i-a proorocit Mariei: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri; și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”(Luca 2: 34-35).

Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Emanuel este pus de Dumnezeu Tatăl ca piatră de temelie, o piatră de  încercare, piatra din capul unghiului, de mare preț, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina!” (Isaia 28:16) „Și oricine va cădea pe această piatră va fi zdobit; Și referindu-se la Maica Domnului Hristos, Zigavinos spune: „El a numit «o sabie» durerea onorabilă și ascuțită care a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu când Fiul ei a fost răstignit. Simeon a profețit despre această durere profundă”. Iar Sfântul Chiril clarifică acest lucru spunând: „Ca printr-o sabie, Fecioara a fost străpunsă și rănită când L-a văzut pe Cel Care S-a născut din ea în trup răstignit”.

Să-l rugăm astăzi pe dreptul Simeon Primitorul de Dumnezeu, ca noi, cei care credem în Dumnezeu Cuvântul care S-a născut din Sfânta Fecioară în trup, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să nu fim rușinați, ci prin rugăciunile sale, să fim aflați vrednici de Împărăția Cerurilor. Și să spunem împreună, cu imnograful: „Cel deplin S-a micșorat, Cel mai înainte de veci S-a început, Cuvântul S-a îngroșat, Ziditorul S-a zidit, Cel neîncăput în pântecele tău întrupându-Se, de Dumnezeu dăruită. Pentru aceasta nu înceta a te ruga pentru noi cei ce cu credință te cinstim. Amin”.

După Sfânta Liturghie, Părintele Stareț și renovatorul bisericii, Arhimandritul Teodorit, a oferit o agapă soborului patriarhal și celor prezenți, la egumenie.

Din partea Secretariatului-General