SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI PĂRINTELUI NOSTRU SAVA CEL SFINȚIT

Vineri, 5/18 decembrie 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie sărbătoarea Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfințit în Mănăstirea sa aflată în pustiul Iudeei pe malul pârâului Cedrilor, la dreapta de drumul care coboară spre Marea Moartă.

Această străveche și importantă Mănăstire a fost întemeiată de Sfântul Sava în jurul anului 500 d.Hr., după ce a venit la Sfintele Locuri, din patria sa Mutalaska din Capadocia, pe când avea 18 ani, și după ce a învățat viețuirea monahală de la Marele Eftimie și de la împreună-nevoitorul său, Teoctist. 

Această Mănăstire a întemeiat-o Sfântul Sava ca Lavră pentru monahii înaintați în nevoință, după ce învățau viața monahală în chinovie. În această Mănăstire, precum și în întreaga Palestină, unde a înființat alte zece Mănăstiri, Sfântul Sava s-a arătat un mare călăuzitor duhovnicesc pentru mii de monahi și laici, precum și un fierbinte susținător – împreună cu compatriotul său, Sfântul Teodosie Chinoviarhul, – al hotărârilor Sinodului al patrulea Ecumenic din Calcedon din anul 451 d.Hr., care a afirmat cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, existența unui singur ipostas și a două firi, dumnezeiască și omenească.

În această străveche Mănăstire, s-a prăznuit pomenirea Cuviosului Sava prin privegherea de toată noaptea, încărcată de evlavie, condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Elenupolei. La sărbătorile care au durat trei zile, a cântat ÎPS Arhiepiscop Aristobul al Madavei în strana dreaptă în limba greacă și Arhimandritul Filotei împreună cu psalții săi în strana stângă în limba arabă. Au participat la slujbe monahi și credincioși arabi din Betleem, Bet Jalla și Satul Păstorilor.

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

 „Mari sunt lucrurile Domnului și potrivite tuturor voilor Lui. Lucrurile mâinilor Lui adevăr și judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute în adevăr și dreptate” (Psalmul 110, 2, 7-8).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Se bucură astăzi pustia și se veselește pământul Iordanului la pomenirea Sfântului Sava cel Sfințit, de Dumnezeu cugetătorul, în Lavra care îi poartă numele. Aceasta deoarece Părintele nostru Sava s-a arătat deopotrivă cu îngerii, împreună locuitor cu Cuvioșii, împreună petrecător cu Proorocii și împreună moștenitor cu Mucenicii și Apostolii.

Moaștele nestricate și înmiresmate ale purtătorului de Dumnezeu Sava, aflate înaintea ochilor noștri, constituie o dovadă nemincinoasă a faptului că acesta s-a făcut vas al darurilor Duhului Sfânt, al Duhului lui Hristos.

Acesta, deși a fost om făcut din pământ, s-a îmbrăcat în Hristos, făcându-se astfel lumină a lui Hristos, și, primind de la El lucrarea minunilor, i-a înduplecat pe cei care se nevoiau împreună cu el să disprețuiască plăcerile lumii și cugetul trupului așa cum, grăitor, cântă imnograful: „Cuvioase Părinte, din pruncie deprinzându-te cu grijă cu fapta bună, ai ajuns organ al Sfântului Duh. Și, de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai înduplecat pe oameni să urască plăcerile. Și acum, de lumina dumnezeiască fiind cu totul înconjurat, luminează și mințile noastre, Sava Părintele nostru. 

Dumnezeiescul Sava, cel luminat cu lumina lui Hristos, nicidecum nu s-a îndoit că lucrurile mâinilor Domnului sunt adevăr, judecată și dreptate, pentru că Domnul este vrednic de crezare și adevărat în cuvintele Sale, iar cuvintele Sale sunt drepte.

Tâlcuind cuvintele lui David: „Credincioase sunt toate poruncile Lui” (Psalmul 110, 7), Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ce înseamnă «credincioase»? Înseamnă că rămân ferme. Chiar dacă sunt încălcate, urmează pedepse [pentru cei care le încalcă], dar acestea [poruncile] nu se clintesc. Dacă unii oameni le încalcă, Dumnezeu le răzbună.”

Faptul că poruncile Domnului nu se clatină, „fiindcă sunt întărite în veacul veacului, făcute în adevăr și dreptate” (Psalmul 110, 8), o mărturisesc cuvintele rugăciunii rostite de Iisus pentru Apostolii Săi: „Părinte, sfințește-i pe ei întru adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi ca și ei să fie sfințiți întru adevăr” (Ian 17, 17-19).

Tâlcuind aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Apostol și Arhiereu al mărturisirii noastre S-a făcut Iisus, potrivit cuvintelor lui Pavel, și, potrivit chipului ce se cuvine umanității și felului deșertării Sale. Se roagă pentru ucenicii care au fost aleși pentru aceasta ca să fie sfințiți de Tatăl cel Sfânt, adică să sălășluiască în ei, prin Fiul, pe Duhul Sfânt. 

Părintele nostru Sava poate fi considerat „rămășiță aleasă prin har” (Romani 11, 5), așa cum se poate vedea din răspunsul dat de el Marelui Eftimie: „«Știu, cinstite Părinte, că Dumnezeu poartă grijă de toți și, pentru că vrea să mă mântuiesc, m-a călăuzit spre a veni [și a mă da] în sfintele tale mâini». Atunci marele Eftimie l-a trimis la fericitul Teoctist căruia i-a atras atenția să aibă grijă de acesta ca de unul care, prin harul lui Hristos, avea să se distingă în viețuirea monahală”.   

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, fericitul Sava din copilărie a primit sfințirea de la Dumnezeu Tatăl, sălășluindu-se în el Sfântul Duh, prin Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iată, deci, de ce Părintele nostru Cuviosul Sava este numit „sfințit”. Acesta, „curățindu-se pe sine, s-a făcut vas de cinste, sfințit, de bună trebuință Stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun”. (2 Timotei 2, 21).

Pe cel sfințit și de bună trebuință Stăpânului Hristos Dumnezeului nostru, îl cinstește astăzi Sfânta Biserică a Ierusalimului. De aceea, împreună cu imnograful, să zicem: „Ca unul ce din pruncie te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără prihană, prin faptă bună, fericite Sava, Celui Ce mai înainte de a te naște te-a cunoscut, podoaba cuvioșilor ai fost și cetățean vrednic de laudă al pustiului. Drept aceea strigăm către tine: Bucură-te, Părinte de trei ori fericite”. 

La aceasta ne-a chemat pe toți Cuviosul Sava: la împărtășirea de harul Sfântului Duh Care l-a sfințit, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, care a născut cu trup, în peștera din Betleem pe Mântuitorul și Izbăvitorul, Dumnezeu și Domnul a toate, a Cărui sfântă Naștere să ne învrednicim a o prăznui cu pace și sănătate sufletească și trupească. Amin. Întru mulți ani!

După Apolisul Sfintei Liturghii a urmat masa mănăstirească.

Părăsind Mănăstirea, Preafericirea Sa i-a binecuvântat pe părinți, primind mulțumirile lor, și a trecut, potrivit obiceiului, pe la Mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul, de unde apoi s-a îndreptat spre Ierusalim. 

În cinstea Sfântului Sava s-a săvârșit Sfânta Liturghie și în paraclisul închinat lui din cadrul Sfintei Mănăstiri a Arhanghelilor, de către Arhimandritul Vartolomeu, invitat de ÎPS Arhieiscop Dimitrie al Liddei. 

 

Din partea Secretariatului General