SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI EFTIMIE LA PATRIARHIE
Joi, 20 ianuarie/2 februarie 2017, Patriarhia a cinstit amintirea Sfântului Eftimie cel Mare, în mănăstirea care îi este închinată, situată lângă mănăstirea Seyda Naya, în partea de nord a cartierului creștin, aproape de Patriarhie.
După cum scrie în Sinaxarul Bisericii și după cum precizează și biograful Sfinților Palestinei, Chiril de Skitopolis, Sf. Eftimie, originar din Melitini, din Armenia, a venit în Țara Sfântă în jurul anului 420 după Hristos. Pregătit, din țara lui, în ale călugăriei și format și după canoanele monahismului Palestinian, urmând învățăturile predecesorilor săi nevoitori, Sfinții Hilarion și Hariton, a ctitorit o Lavră în deșertul Iudeii, care se află între Ierusalim și Ierihon. Acolo, a adunat o mulțime de călugări care erau fiii săi duhovnicești și alții au venit, cu miile, din alte mănăstiri, căutând îndrumare duhovnicească. În Lavră a primit mai ales călugări îmbunătățiți în nevoințe, care fuseseră formați mai întâi în obște, și toți îl cinsteau și aveau încredere în el, datorită vieții sale cuvioase și cu nevoințe aspre, datorită luminării sale de către Duhul Sfânt și minunilor pe care Dumnezeu a îngăduit ca el să le facă.
Sf. Eftimie a devenit îndrumătorul duhovnicesc al Sfântului Sava în viața monahală, împreună cu tovarășul său de nevoințe, Sf. Teoctist, care se ocupa de mănăstirea de obște, unde Sf. Sava a fost trimis de către Sf. Eftimie, datorită tinereții sale. Sf. Eftimie a botezat membrii unei delegații diplomatice din Persia și a recomandat ca Petru să devină Patriarhul Ierusalimului.
Sf. Eftimie – înaintea Sfinților Sava și Teoctist – a fost un puternic apărător al dogmei celui de-al patrulea sinod ecumenic din Calcedonia din 451 după Hristos, dogmă care susținea co-existența celor două naturi ale lui Hristos, natura dumnezeiască și natura umană. La acest adevăr mântuitor a întors-o pe împărăteasa bizantină Evdochia, care căzuse în greșeala monofiziților.
Această Lavră istorică a Sfântului Eftimie, care a contribuit semnificativ la cultivarea monahismului de tip lavră și a sprijinit Biserica, a suferit de pe urma degradării prin trecerea timpului și de pe urma războaielor, încă din anul 638 după Hristos, și a devenit acum o atracție turistică ca sit arheologic. Acolo se află mormântul Sfântului, descoperit la excavările din 1929 și mai recent, a făcut săpături acolo Societatea Israeliană de Arheologie.
Vecernia și Sfânta Liturghie au fost conduse de ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis în Sfânta Mănăstire a Sfântului Eftimie și nu în fosta Lavra, slujind împreună cu ieromonahi și ierodiaconi aghiotafiți. Răspunsurile la stană au fost date, în stana din stânga, de către lampadarul de la Prea Sfânta Biserică a Învierii, domnul Alvanos, de părintele exarh al Atenei, Arhimandritul Damian și de maica Mariam. La slujbe au participat obștea de rugători din comunitatea greacă din Ierusalim, călugări, maici și pelerini evlavioși.
În timpul Sfintei Liturghii, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, Teofil, a venit să se închine, însoțit de părinți aghiotafiți.
După Sfânta Liturghie, maica Hristonimfi, care se ocupă de buna întreținere și de toate treburile mănăstirii, a dat o recepție pentru soborul arhieresc și pentru creștinii adunați la stăreție.
Din partea Secretariatului-General
httpv://youtu.be/hrmjSBk_DbE
ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]