SĂRBĂTOAREA ARĂTĂRII SEMNULUI SFINTEI CRUCI PE CER LA PATRIARHIE

Vineri, 7/20 mai 2022, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea arătării semnului Preasfintei Cruci pe cer.

La această sărbătoare, Biserica, și mai ales Biserica Ierusalimului, prăznuiește evenimentul care a avut loc în anul 351 d.Hr. în ceasul al treilea, adică la ora nouă dimineața, când a apărut o Cruce mai strălucitoare decât razele soarelui, care a fost vizibilă de la Golgota până la Muntele Măslinilor. Crucea a fost văzută de mulți locuitori ai Ierusalimului care, cu uimire, L-au slăvit pe Dumnezeu, potrivit descrierii scrise de Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare.

Pentru acest eveniment, Sfânta Liturghie a fost oficiată pe Golgota cea Înfricoșătoare de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, avându-i drept împreună-slujitori pe ieromonahii și preoții aghiotafiți, preoți din alte Biserici Ortodoxe și diaconi, răspunsurile la strană fiind date de ierodiaconul Simeon și domnul Gotsopoulos. La slujbă au participat călugărițe și creștini credincioși evlavioși.

După Sfânta Liturghie, a avut loc o procesiune cu Înaltpreasfințiții și Ieromonahii Aghiotafiți de la Piatra Mirungerii până la Sfântul Mormânt, înconjurând de trei ori Sfânta Ediculă.

După procesiune, Mitropolitul care a slujit s-a oprit în fața Sfintei Edicule și a citit pericopa evanghelică din Duminica Paștelui și scrisoarea Sfântului Chiril, cu descrierea evenimentului sărbătoresc, în limba greacă, iar IPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei a citit traducerea acestei scrisori în limba arabă. Apoi s-a făcut o rugăciune.

În cele din urmă, în dangătul clopotelor, soborul arhieresc s-a întors la sediul Patriarhiei și a adus un omagiu Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie s-a adresat Preafericirii Sale după cum urmează:

„Preafericirea Voastră, Părinte și Stăpâne,

Cu douăzeci de veacuri în urmă, crucea era un instrument de pedeapsă rușinoasă și de moarte oribilă. Romanii îi condamnau la moarte prin răstignire pe cei mai mari criminali.

Astăzi, crucea domină întreaga viață a creștinilor credincioși, întreaga viață a Bisericii noastre, ca instrument de jetfă, de mântuire, de bucurie, de sfințire și de har. După cum scrie Sfântul Hrisostom, „acest simbol blestemat și abominabil al celei mai rele pedepse a devenit acum râvnit și iubit”. Îl vedeți peste tot: „În Sfânta Masă, în rânduielile preoților, în dumnezeiasca liturghie, în case. Atât de mult a devenit necesar pentru toți acest dar minunat, acest har inexprimabil. ”

Însuși Domnul, cu fapte peste fire și arătări minunate, a dezvăluit în diferite ocazii, într-un mod grăitor, cum că semnul Crucii este simbolul Său și trofeul de nebiruit al credincioșilor.

1. Cunoscutul istoric al bisericii Eusebiu de Cezareea (+340), contemporan al Sfântului Constantin cel Mare, descrie în mod viu și fără echivoc binecunoscuta întâmplare a apariției Crucii luminoase asupra lui Constantin cel Mare cu inscripția „în Aceasta vei birui”, și de fapt în plină zi, cu martori toți oamenii din armata sa.
2. Pe lângă arătarea peste fire de mai sus a semnului Crucii, a mai existat o alta, tot în fața a nenumărați martori oculari, când împărat era Constanțiu, fiul Sfântului Constantin, iar Sfântul Chiril era arhiepiscop al Ierusalimului. Minunea este povestită de însuși Sfântul Chiril împăratului într-o scrisoare în care afirmă că în acea zi (7 mai 346 d.Hr., în perioada Rusaliilor), pe la ceasul al treilea (ora 9 a.m.), semnul Sfintei Cruci a apărut pe cer, uriaș, luminos, întinzându-se de la Sfânta Golgota până la Muntele Măslinilor. Nu unul sau doi l-au văzut, ci toți locuitorii Ierusalimului. Și nu a apărut doar pentru o clipă, ci timp de mai multe ore a rămas suspendat pe firmament. Și era atât de strălucitor, încât întrecea razele soarelui în strălucire, încât îl puteau vedea limpede la lumina zilei, la amiază. Văzând această minune, oamenii din oraș au alergat la Biserica Învierii.

Dacă 14 septembrie este sărbătoarea Înălțării Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, sărbătoare în care mâini omenești, patriarhale și împărătești, au înălțat Sfânta Cruce, proiectând-o ca simbol al credinței creștine și „ușă al Raiului”, pentru că este punctul de referință al nostru către Cel Care Și-a vărsat sângele sfânt pe ea, 7 mai este o altă sărbătoare a Înălțării sale, de data aceasta nu de mâini omenești, ci de „mâinile” lui Dumnezeu Însuși. Pentru că El a vrut, atunci când credința creștină fusese deja acceptată și răspândită, să arate Crucea în Rai, ca o prelungire, am spune, a arătării Sale asupra lui Constantin cel Mare, cu binecunoscuta vestire „Întru aceasta vei birui”. Imnografia Bisericii noastre evidențiază evenimentul și îl pătrunde în toți parametrii săi: „Astăzi se bucură mulțimea dumnezeiască a credincioșilor. Pentru că Crucea a apărut în ceruri în mare măsură. Aerul strălucește de lumină necreată. Aerul este luminat și fața pământului devine frumoasă. Biserica lui Hristos cântă cântări dumnezeiești. Biserica își arată stima, cinstind Crucea dumnezeiască și făcătoare de minuni care o protejează din Ceruri” (traducere liberă a unei stihiri de la Vecernie).

Venerabila Patriarhie a Ierusalimului, urmând rânduiala și practica Bisericii Ortodoxe, cinstește și prăznuiește sărbătorile, printre care se numără și sărbătoarea de față, „a arătării semnului Preasfintei Cruci pe ceruri” care, deși este o sărbătoare locală, are un efect asupra Ortodoxiei din întreaga lume.

Rugați-vă, Preafericirea Voastră, ca Venerabila noastră Frăție să continue această tradiție pentru secolele ce vor urma”.

Din partea Secretariatului-General