PREAFERICITUL PATRIARH AL IERUSALIMULUI TEOFIL BINECUVINTEAZĂ TINERII DE LA PATRIARHIE

În dimineața zilei de vineri, 3/16 iulie 2021, în Sfânta Biserică a Patriarhiei din Ramallah, la Sfânta Mănăstire a Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Față a Domnului din Ramallah, a fost oficiată Sfânta Liturghie spre pomenirea Sfântului Iachint și a Sfântului Anatolie, Patriarhul Constantinopolului. Liturghia a fost oficiată de preotul din Beit Jala, părintele Pavlos Alem, și de preotul din Betleem, părintele Gheorghe Zakaman, și la ea au participat în principal tinerii din parohiile Patriarhiei din Ierusalim, Ramallah, Betleem, Taybe, Beit Jala și Beit Sahour.

La Liturghie a participat și IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a venit de la Ierusalim împreună cu ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, Părintele Issa Mousleh și Arhidiaconul Marcu. Preafericirea Sa i-a binecuvântat pe cei aproximativ 140 de tineri băieți și fete, care au primit Sfânta Împărtășanie, răspunsurile la strană fiind rostite de Corul bizantin al tinerilor din Ramallah.

După terminarea Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa s-a adresat tinerilor prin intermediul părintelui Issa în limba arabă și a dăruit fiecăruia câte o icoană ca binecuvântare. Discursul Preafericirii Sale este cel de mai jos:

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” (Psalm 132:1), proclamă psalmistul.

Iubiți copii întru Hristos, tineri băieți și fete,

Prezența noastră alături de dumneavoastră la această adunare frățească a tinerilor din comunitățile greco-ortodoxe ne îndeamnă să strigăm cu glas tare împreună cu imnograful: „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună”, și mai ales în numele Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Mt. 18, 20), spune Domnul.

Într-adevăr, dragii mei, această adunare binecuvântată este în numele Mântuitorului nostru Hristos și al Bisericii, care este trupul Său, iar El [Hristos] este capul acestui trup, adică al Bisericii (Col. 1:18, 24), după cum propovăduiește Sfântul Pavel. Iar Biserica ca o altă “pasăre [care adună] puii săi sub aripi” (Mt. 23, 37).

Adunarea noastră are o importanță deosebită pentru credincioșii Bisericii. Și aceasta deoarece provocările, semnele vremurilor, sunt multiple; probleme climatice, de mediu, socio-politice, economice și mai ales de sănătate.

Proorocii și Sfinții Apostoli au avut și ei această experiență a acestei dezordini a lumii. De aceea, Hristos le spunea: „Nu este o problemă de viață, ci o problemă de sănătate: „Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi” (Luca 21, 10-11).

În ceea ce privește dreapta credință și învățătură creștină, Sfântul Pavel îi transmite ucenicului său Timotei următoarele: „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (2 Tim. 4, 3-4).

Noi, iubiții noștri copii, care facem parte din Biserica locală a Ierusalimului, Maica tuturor Bisericilor, ne lăudăm în Domnul că Sfânta Biserică a Ierusalimului este întemeiată pe sângele lui Hristos de pe Cruce și își are începutul apostolic prin Sfântul Iacob, Fratele lui Dumnezeu și Întâiul Ierarh al Celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească Biserică.

Mai mult decât atât, Domnul ne-a făcut pe noi toți, clerici și popor, care trăim în Țara Sfântă, slujitori ai adevăratelor sale mărturii, Preasfintele Lăcașuri, care mărturisesc Nașterea, Patimile pe Cruce, îngroparea și Învierea cea de trei zile a Domnului nostru Iisus Hristos, dar și lucrarea răscumpărătoare a tainei Purtării de grijă a lui Dumnezeu.

Îi aducem slavă și mulțumire Domnului și Dumnezeului nostru pentru că ne-a dăruit Sfânta Sa Biserică, care, ca o oază a Duhului Sfânt, se ridică în mijlocul unui pământ uscat și arid, în mijlocul puterilor lumești ale acestei epoci. În această oază, lumina strălucește peste cei „care şed în întuneric şi în umbra morţii” (Luca 1, 79). „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalmul 96:12), potrivit psalmistului.

Nu exagerăm când spunem că Sfânta Biserică a Ierusalimului, „sălașul lui Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat și Maica Bisericilor”, după Sfântul Ioan din Damasc, a devenit și se dovedește a fi, de-a lungul secolelor, atât adăpostul sufletelor și trupurilor noastre, cât și adăpostul moștenirii noastre culturale și al identității noastre național-religioase. Este demn de remarcat faptul că această identitate s-a păstrat intactă și nealterată, în pofida diferitelor adversități și insulte ale adversarilor, așa cum spune psalmistul: „Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit și moștenirea Ta au apăsat-o” (Psalmul 94, 5). „Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc și prin apă și ne-ai scos la odihnă” (Psalmul 65:11).

De aceea, dragi fii întru Domnul, avem obligația sfântă de a păstra această încărcătură, moștenirea culturală și identitatea noastră național-religioasă, acordând mereu atenție cuvintelor Sfântului Ioan Scărarul care spune: „va fi un spectacol jalnic să-i vedem pe cei care au fost salvați pe mare, să sfârșească naufragiați în port”.

Veacul de acum (Gal. 1:4) în care trăim este cel al globalizării, al confuziei și al dezorientării, căci zilele sunt rele (Ef. 5:16).  Biserica lui Hristos și, în mod specific pentru noi, Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului, este locul principal al protecției noastre, al mântuirii noastre: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena” (Mt. 10, 28), spune Domnul.

Din această cauză, Sfântul Pavel ne îndeamnă la o luptă curajoasă, zicând „În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Ef. 6:10-12).

Iată timpul, dragii mei frați și fii ai Domnului, de a cunoaște bogăția și profunzimea slavei tainei Bisericii, al cărei trup și cap este Hristos (cf. Col. 1, 27).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin.”

Gazdele acestei ceremonii, egumenul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Galaction și Preotul Bisericii, Părintele Iacob, I-au mulțumit Preafericirii Sale pentru interesul părintesc.

Din partea Secretariatului-General