PRAZNICUL SFÂNTULUI SIMEON PRIMITORUL DE DUMNEZEU LA PATRIARHIE

Miercuri, 3/16 februarie 2022 Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu în Mănăstirea care îi poartă numele, cunoscută și ca Mănăstirea Kata Monas, aflată în partea de vest a Ierusalimului nou.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica, urmând istorisirii evanghelice (Cf. Luca 2, 22-40), îl pomenește pe Dreptul Simeon Primitorul de Dumnezeu drept cel care a fost principalul slujitor al evenimentului aducerii Domnului la Templu la patruzeci de zile de la nașterea Sa cu trup.

Biserica amintește faptul că Simeon fusese înștiințat de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea mai înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului. Aceasta s-a întâmplat atunci când L-a primit pe Domnul în brațele sale, adică L-a recunoscut, și a strigat: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”.

În cinstea Întâmpinării Domnului și a Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu s-a săvârșit în Mănăstirea sa Vecernia în ajun și Sfânta Liturghie în ziua praznicului dimineața, condusă de Preafericitul Părinte Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Aristobul al Madavei și Înaltpreafințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi, ruși și români, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Vasilios Goțopulos și Ierodiaconul Dositei și au participat credincioși dintre locuitorii greci ai regiunii Kata Monas, precum și credincioși arabi, ruși și români. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, d-l Evanghelos Vlioras.

Către aceștia Preafericirea Sa a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Lauda Domnului va grăi gura mea și să binecuvânteze tot trupul numele cel sfânt al Lui în veac și în veacul veacului” (Palmul 144, 21), cântă Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în această Mănăstire a Dreptului Simeon Primitorul de Dumnezeu unde se află și mormântul lui, ca să prăznuim sfânta lui pomenire lăudând și slăvind numele Domnului nostru Iisus Hristos, zicând: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32).

Praznicul Întâmpinării Domnului, adică al aducerii Domnului nostru Iisus Hristos în Templu lui Solomon de către Preasfânta Sa Maică și Dreptul Iosif, potrivit obiceiului legii mozaice celei din umbră, este legat de sărbătoarea de azi a soborului Sfântului și Dreptului Simeon Primitorul de Dumnezeu și a Proorociței Ana. Așadar, prăznuind astăzi soborul lor, vestim înfricoșătoarea și negrăita pogorâre a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

Această negrăită pogorâre a lui Dumnezeu Tatăl către neamul omenesc în Persoana Fiului Său, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, o dovedește și o mărturisește primirea în brațe de către bătrânul Simeon a lui Dumnezeu Cuvântul, ca Prunc, cu trup, dar și mărturisirea lui Simeon și a Anei a faptului că Fiul lui Dumnezeu, adică Hristos, este mântuirea pe care a pregătit-o Dumnezeu înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Său Israel.

Această dumnezeiască pogorâre o mărturisește cu mare glas și imnograful, zicând: „Acela Ce a zidit pe Adam este purtat ca un prunc. Cel neîncăput încape în brațele bătrânului. Cel ce este în sânurile cele necuprinse ale Părintelui Său de bunăvoie Se cuprinde cu trupul, iar nu cu dumnezeirea, Unul iubitorul de oameni”.

Pogorârea lui Dumnezeu se referă la lucrarea mântuirii omului de către Mesia Hristos și descoperirea dreptății Lui ca lumină, înaintea tuturor popoarelor și neamurilor, după cum a vestit mai înainte Proorocul David: „Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa” (Psalmul 97, 2). Caracterul sobornicesc și universal al lucrării mântuitoare a lui Mesia, adică al Tainei dumnezeieștii Iconomii îl vestește Evanghelistul Luca, citându-l pe Isaia: „Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3, 6; Isaia 40, 5).

Explicând aceste cuvinte ale lui Isaia, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „A fost pregătită taina lui Hristos încă dinainte de întemeierea lumii și s-a arătat în vremurile din urmă, a fost lumină celor din întuneric și rătăcire, căzuți în mâna diavolului”. Aceste cuvinte ale Părintelui nostru Chiril își au rădăcina în cuvintele Apostolilor Petru (Cf. 1 Petru 1, 20) și ale dumnezeiescului Pavel, potrivit căruia oamenii înșelați de diavol „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit făpturii, în locul Făcătorului” (Romani 1, 25).

Cu adevărat, Hristos S-a făcut lumină spre descoperirea neamurilor, dar și spre slava poporului Lui. Expresia „și slavă poporului Tău” se referă, potrivit Sfântului Chiril, la „rămășița aleasă” (Romani 11, 5) a poporului lui Dumnezeu. „Chiar dacă unii dintre ei s-au făcut ocărâtori și necredincioși, având mintea plină de nerozie, totuși s-a păstrat o rămășița slăvită de Hristos. Iar pârga acestei rămășițe au fost dumnezeieștii ucenici [Apostolii] a căror slavă strălucitoare luminează toate cele de sub cer”, afirmă Sfântul Chiril.

„Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34). Bătrânul Simeon, fiind adus de Duhul Sfânt, i-a binecuvântat pe Fecioara Maria și pe Fiul ei, Pruncul Hristos. Pe Fecioara a binecuvântat-o, pentru că nu a născut din bărbat, ci venind peste ea Duhul Sfânt, iar pe Hristos L-a binecuvântat zicând: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri”.

Comentând aceste cuvinte profetice ale lui Simeon, Sfântul Chiril al Alexandriei invocă dumnezeieștile cuvinte rostite de Proorocul Isaia: „Pentru aceasta așa zice Dumnezeu și Tatăl: Iată pun în Sion piatră de poticnire și piatră de sminteală; și tot cel ce crede în El nu se va rușina” (Isaia 28, 16 / Romani 9, 33), „iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu Tatăl a pus la temelia Sionului o piatră aleasă, din capul unghiului, de mare preț, adică pe Hristos, și toți cei ce au crezut în El nu s-au rușinat. Câți nu au crezut și nu au înțeles marea taină a mântuirii lui Dumnezeu cea în Hristos, s-au împiedicat, au căzut și s-au zdrobit. Dimpotrivă, cei care au crezut au înviat.

Sfânta Scriptură numește „semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 3) Sfânta Cruce, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „pentru iudei sminteală, pentru neamuri nebunie” (1 Corinteni 1, 23). La Crucea și moartea de ocară și mucenicească a lui Hristos, a Fiului Fecioarei Născătoare de Dumnezeu se referea Simeon zicând: „Iar prin sufletul tău va trece sabia” (Luca 2, 35).

Hristos, pe Care L-a primit în brațe Bătrânul Simeon este piatra Bisericii cea din capul unghiului, iar mădularele ei sunt „seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată” (1 Petru 2, 9). De aceea și noi, iubiții mei frați, suntem chemați să primim în brațele noastre duhovnicești, adică în mintea și inima noastră, lumina minunată a lui Hristos”. Împreună cu Psalmistul să zicem: „Sfârșitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale” (Psalmul 118, 123). Amin.

La mulți ani cu sănătate!

După Sfânta Liturghie, Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Preacuviosul Arhimandrit Teodorit, în ciuda problemelor sale de sănătate, a oferit o tratație Preafericirii Sale și tuturor credincioșilor la stăreție și în curtea Mănăstirii.

Din partea Secretariatului General