PRAZNICUL SCHIMBĂRII LA FAȚĂ A DOMNULUI LA PATRIARHIE

Joi, 6/19 august 2021, Praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos a fost sărbătorit de Patriarhie la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față de pe Muntele Tabor, locul unde s-a petrecut acest eveniment.

La această sărbătoare, Biserica urmează relatarea evanghelică prin care, înainte de patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan, ucenicii Săi, și le-a descoperit slava dumnezeirii Sale, atât cât le era posibil să înțeleagă. Fața Sa strălucea și hainele Sale erau mai strălucitoare decât soarele, în timp ce un nor luminos îi umbrea, iar lângă El au apărut Moise și Ilie, care vorbeau despre Patimile Sale, ce urmau să aibă loc la Ierusalim. În același timp, vocea Tatălui s-a auzit din ceruri spunând “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care am binevoit; pe acesta ascultați-L”. După această viziune, Iisus și-a luat din nou ucenicii și a coborât pe munte, spunându-le să nu spună nimănui despre ceea ce au văzut înainte de Învierea Sa.

Pentru pomenirea acestui eveniment, prin care Domnul le-a arătat ucenicilor Săi și nouă frumusețea cea dintâi a omului înainte de căderea lui Adam și posibilitatea de a o redobândi prin Hristos transfigurat, Sfânta Liturghie a fost oficiată în cadrul unei privegheri de toată noaptea de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhiepiscopul Macarie al Qatarului, Arhimandritul Partenie și preoți din ținutul Galileii. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Filoteu și de corul său în greacă și arabă, la slujbă participând Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și nu foarte mulți credincioși din cauza restricțiilor de impuse de pandemia de covid.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut umătoarea predică: 

„Și, după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt de o parte. Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17,1-2).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși pelerini,

Harul Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a adunat pe toți în acest munte înalt al Taborului  ca să prăznuim marele și minunatul eveniment prin care s-a arătat nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu Tatăl, adică Schimbarea la Față a lui Iisus înaintea ucenicilor Lui, Petru, Iacov și Ioan, dar și a Proorocilor Moise și Ilie. Acest eveniment a avut loc cu patruzeci de zile mai înainte de Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Apostolul Petru, voind să arate că învățătura despre Hristos pe care o propovăduiau Apostolii nu se întemeia pe născociri și raționamente omenești, ci pe experiența personală, invocă drept mărturie nemincinoasă prezența Lui pe muntele înalt Tabor: „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă atunci când, din înălțimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Și acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt” (2 Petru 1, 16-18).

La Schimbarea la Față din Muntele Tabor Iisus a descoperit, adică a făcut cunoscut, ucenicilor Lui în primul rând puterea Sa, arătată ucenicilor de către Dumnezeu Tatăl prin slava Fiului Său cel Unul Născut. Iar această slavă nu este altceva decât energiile necreate ale luminii dumnezeiești neapropiate. „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1, 5), vestește Evanghelistul Ioan. „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12), spune Domnul.

Acest adevăr îl exprimă foarte limpede și teologic imnograful, zicând: „Cuvinte, Acela Ce ești lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină și pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura”.

În al doilea rând, Domnul a făcut cunoscută ucenicilor Lui venirea Sa. Aceasta înseamnă că Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos în muntele înalt constituie o pregustare văzută și palpabilă a slăvitei Împărății viitoarei a lui Dumnezeu, după cum exprimă clar imnograful: „Schimbarea omenească ceea ce va să fie întru a doua și înfricoșată venirea Ta cu slavă arătând-o, Mântuitorule, în Muntele Taborului Te-ai schimbat la față”.

Atât puterea cât și venirea Domnului nostru Iisus Hristos arătate prin Schimbarea Sa la Față pe care ne-au făcut-o cunoscută Sfinții Apostoli și Evangheliști se referă mai ales la întărirea credinței ucenicilor cu privire la cele auzite prin glasul din nor despre Iisus Hristos: „Acesta este Fiul Meu cel iubit în Care am binevoit. Pe Acesta ascultați-L” (Matei 17, 5). Acest adevăr îl auzim și din partea imnografului: „În munte Te-ai schimbat la față, Hristoase Dumnezeule, și pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut slava Ta; pentru ca atunci când Te vor vedea răstignit să înțeleagă Patima Ta cea de bunăvoie și să propovăduiască lumii că Tu ești cu adevărat Raza Tatălui”.

De slava lui Hristos pe care au văzut-o ucenicii Lui se bucură toți Sfinții care s-au făcut cetățeni ai cetății cerești adică ai „Bisericii celor întâi-născuți care sunt scriși în ceruri” (Evrei 12, 23).

Această slavă a lui Hristos a văzut-o Diaconul Ștefan cel „plin de credință și de Duh Sfânt” (Fapte 6, 5) care, „privind la cer a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (7, 55). Iar dumnezeiescul Pavel, vestind faptul că toți cei vii în Hristos reflectă slava Domnului, zice: „Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Corinteni 3, 18).

Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „După cum argintul curat, aflându-se sub razele soarelui, trimite și el raze, așa și sufletul omului, fiind curățit și devenind mai strălucitor ca argintul, primește raze de la slava Sfântului Duh și pe acestea le trimite la rândul lui”.

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, suntem chemați să ducem o viață în Hristos, adică să participăm activ la viața sfântă și de taină a Bisericii, ca niște mădulare credincioase și adevărate ale trupului ei, adică al lui Hristos. „Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea” (Psalmul 49, 23), spune Psalmistul. Aceasta înseamnă că numai în evlavia sinceră se află calea mântuirii, adică a Schimbării la Față a lui Hristos. Amin.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos Cel Care S-a schimbat la Față în Muntele Tabor ca, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, să ne strălucească și nouă păcătoșilor lumina Lui cea pururea fiitoare și să avem și noi parte de schimbarea noastră la față. Amin! La mulți ani!

După Sfânta Liturghie, a urmat o agapă oferită de renovatorul Mănăstirii Arhimandritul Ilarion și o masă la prânz.

Cu ocazia acestei sărbători a avut loc, de asemenea, o Sfântă Liturghie festivă la Ghetsimani și Ramallah, prin ospitalitatea egumenilor, Arhiepiscopul Doroteu al Avelei și, respectiv, Arhimandritul Galaction.

Din partea Secretariatului General