Sâmbătă, 11/27 iunie 2023, după Dumnezeiasca Liturghie de pe Înfricoșătoarea Golgota, oficiată de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, a avut loc parastasul de  patruzeci de zile pentru odihna sufletului binecuvântatului Mitropolit Corneliu al Petrei.

Slujba de pomenire a fost condusă de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu participarea la rugăciune a Arhimandriților și Ierodiaconilor Sfântului Mormânt, a Arhidiaconului Marcu și a preoților din alte Biserici, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, a credincioșilor creștini locali și a pelerinilor din Creta, printre care și rudele binecuvântatului Mitropolit.

După slujbă, a avut loc o recepție în Sala Patriarhiei.

Frăția Sfântului Mormânt îi urează veșnică pomenire.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 29 mai/11 iunie 2023, Patriarhia a prăznuit Duminica Tuturor Sfinților, sărbătoarea tuturor Sfinților din Vechiul și Noul Testament, a Patriarhilor, Proorocilor, Strămoșilor, Apostolilor, Propovăduitorilor, Evangheliștilor, Mucenicilor, Mărturisitorilor, Cuvioșilor, Noilor Mucenici, Care sunt rodul activității și al manifestării Duhului Sfânt.

Dacă nu ar fi venit Duhul Sfânt, Mângâietorul, nu am fi avut minunea instituirii Bisericii și a miilor de sfinți ai ei.

Odată cu sărbătoarea Tuturor Sfinților, se încheie ciclul sărbătorilor de Rusalii.

Această sărbătoare a fost prăznuită în Paraclisul Tuturor Sfinților, în interiorul Sfintei Biserici a Preasfintei Mănăstiri Panagia Sayda Naya din Orașul Vechi al Ierusalimului.

S-au slujit Vecernia seara și Sfânta Liturghie dimineața, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, avându-i drept împreună-slujitori pe părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, pe Arhimandritul Claudiu,  ierodiaconul Dositeu și Părintele Farah. Răspunsurile la strană au fost date de Dr. Yacub și de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei, la slujbă participând numeroși credincioși din parohia Sfântul Iacob și pelerini din Grecia și din alte țări, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a venit pentru a se închina, însoțit de Părinții de la Sfântul Mormânt.

Soborul patriarhal și arhieresc, precum și cei prezenți la slujbă, au primit o agapă bogată din partea maicii starețe, cuvioasa monahie Serafima.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 23 mai/5 iunie 2023, a fost sărbătorită Lunea Sfântului Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, mai ales pe Sfântul Sion, pentru că pe acest deal s-a pogorât Duhul Sfânt peste sfinții ucenici și apostoli sub formă de limbi de foc.

În cinstea și închinarea Sfântului Duh și în amintirea evenimentului suflării Duhului Sfânt, duminică seara, în paraclisul închinat sărbătorii din Cimitir, a avut loc Vecernia, condusă de IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, cu participarea preoților și enoriașilor Catedralei Sfântul Iacob, a Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, a monahilor și a pelerinilor.

Luni dimineață, în Biserica Sfânta Treime de la parterul clădirii Școlii Patriarhale de pe Sion, a avut loc o Sfântă Liturghie condusă de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Rafael, Exarhul Atenei și Amfilohie, și pe ierodiaconul Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date de către ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei și de Ierodiaconul Simeon, împreună cu studenții.

La finalul Sfintei Liturghii, după citirea rugăciunilor de la slujba plecării genunchilor, s-a mers în procesiune de la Biserică, unde s-a citit o rugăciune, laparaclisul de pe proprietatea Școlii (în catacombe), și a treia în Foișorul ce de sus.

La coborârea din Foișor, Arhiepiscopul slujitor și soborul său au intrat în încăperea unde se află mormântul lui David și s-au rugat.

De asemenea, în fața ușii dinspre sud a Cimitirului s-a făcut o rugăciune pentru cei răposați.

Procesiunea arhierească însoțită de rugăciune s-a îndreptat spre sala de ceremonii a Școlii unde directorul general, Arhimandritul Matei, a oferit o agapă.

În această zi, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pelei a condus o Sfântă Liturghie în Biserica al cărei hram este Duminica Rusaliilor din ținutul Toubas, zona Samaria, după Fântâna lui Iacob.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 22 mai/4 iunie 2023, Patriarhia a sărbătorit Duminica Cincizecimii, adică împlinirea a cincizeci de zile de la Înălțarea Domnului și ziua Pogorârii Duhului Sfânt.

În această zi, potrivit cărții Faptele Apostolilor (cap. 2), Domnul, care a fost înălțat cu slavă la ceruri, a trimis sfinților Săi ucenici și Apostoli, prin Tatăl Său, pe Duhul Sfânt. Acest fenomen paradoxal s-a revelat printr-o „suflare de vânt ce vine repede” și „a umplut toată casa unde şedeau ei” (ucenicii), iar „limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi”. Prin Duhul Sfânt, apostolii au fost luminați și întăriți și au vestit celor care auzeau vuietul și mulțimilor adunate pe Hristos Cel Răstignit și Înviat și au crezut în propovăduirea apostolului Petru și au fost botezați „în ziua aceea … ca la trei mii de suflete” și au format prima Biserică.

Acest eveniment a fost sărbătorit printr-o Sfântă Liturghie solemnă la Sfântul și de viață făcătorul Mormânt, care a fost condusă de Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, împreună cu ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, Arhiepiscopii Teofan al Gerassei, Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lyddei, doi Arhiepiscopi din Biserica Sârbe, Damaschin și Ioan, Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Arhimandriții Claudiu, Nicodim, Macarie, Ieronim, Rafael, Exarhul Atenei, Dometian din Patriarhia Moscovei și Ioan de la Patriarhia Română, Părintele Anastasie și Preotul Nicolae, alți preoți ortodocși, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon, la slujbă fiind prezenți Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras și Consulul Georgiei, domnul Lhasa, precum și numeroși pelerini.

La sfârșitul Sfintei Liturghii s-a adăugat Vecernia pentru Lunea Sfântului Duh, care se mai numește și Vecernia plecării genunchilor.

În cadrul acestei slujbe, s-au citit rugăciunile din slujba vecerniei Rusaliilor de către Preafericirea Sa și de episcopi în limbile greacă și arabă.

La Sfântul Altar al Catoliconului s-a săvârșit în același timp, după rânduiala păstrată, și Vecernia plecării genunchilor pentru Părinții de la Sfântul Mormânt care stau în Mănăstirea Centrală.

După Vecernie, soborul patriarhal a urcat în Sala Patriarhiei.

Din partea Secretariatului-General

Vineri, pe 20 mai / 2 iunie 2023, sărbătoarea slăviților și de Dumnezeu încununaților mari împărați și întocmai cu apostolii Constantin și Elena a fost prăznuită de Patriarhie, prin mutarea datei reale a sărbătorii.

La această sărbătoare, Biserica îl cinstește pe Constantin cel Mare ca pe un apostol pentru că, prin decretul de la Milano din anul 312 d.Hr., a recunoscut creștinismul ca religie liberă în statul roman și a permis construirea de biserici pentru închinarea la adevăratul Dumnezeu prin Hristos, Fiul Său Cel Întrupat. De asemenea, Biserica o cinstește în această zi și pe mama sa, Sfânta Elena, pentru că, urmându-l pe fiul ei ca împărat, a venit în Țara Sfântă și a ridicat Biserica Învierii pe Sfântul Mormânt și pe locul Muceniciei, pe înfricoșătoarea Golgota, și Bazilica Nașterii din Betleem, precum și alte biserici în diferite locuri ale prezenței întrupate a Domnului nostru Iisus Hristos.

Această sărbătoare a fost prăznuită de Patriarhia Ierusalimului prin intermediul Frăției Sfântului Mormânt în Sfânta Biserică a Sfintei Mănăstiri centrale a Sfinților Constantin și Elena, sfinții săi ocrotitori.

Sărbătoarea a fost prăznuită după-amiaza, cu Vecernia, condusă de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe Părintele Tipicar al Bisericii, Arhimandritul Alexie, pe Părintele Kamarasis,  Arhimandritul Nectarie, pe Exarhului Atenei, Arhimandritul Rafael, părinții Arhimandriți ai Bisericii: Ștefan și Amfilohie, Epifanie, Claudiu, Meletie și Dionisie, preoții arabi, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Dositeu, răspunsurile la strană fiind date de Ierodiaconul Simeon și de membrii Frăției.

După Vecernie, Frăția a luat loc în curtea Epitropiconului și a primit colivă și pâine cu vin.

În dimineața sărbătorii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului a oficiat Liturghia în această Biserică, împreună cu Arhimandritul Alexie, Părintele Tipicar, preoții slujitori ai Bisericii, menționați mai sus, precum și Arhimandritul Ieronim, Preotul George Baramki de la Catedrala Sfântul Iacob și Părintele Youssef Hodali, preot slujitor în Beit Jala, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Dositeu, la rugăciune participând și reprezentanții Patriarhiei Moscovei și ai României, doi episcopi din Patriarhia Serbiei, Ioan și Damaschin, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, Evangelos Vlioras, a doamnei consul Christina Zacharioudaki, membră a Consulatului și a doamnei Zozonakis reprezentantă a E. U., însoțită de soțul ei, și a numeroși credincioși locali și pelerini din diferite țări.

După otpust, Preafericirea Sa, preoții, ceilalți membri ai clerului și credincioșii care au participat la slujbă, cântând împreună, s-au îndreptat spre Sala de recepție a Patriarhiei, primind, conform obiceiului, pâinea de binecuvântare din mâinile brutarului, Stareța Serafima, în culoarul dinspre Sala Tronului.

În sală, Preafericirea Sa a ținut următorul discurs:

„Simțirile întinzându-ți spre cer și semuind podoaba stelelor, dintr-însele ai cunoscut pe Domnul tuturor, iar arma crucii în mijloc a strălucit scriind: Întru aceasta vei birui și puternic vei fi. De unde, deschizându-ți ochii sufletului tău, Scriptura ai citit și acea închipuire ai cunoscut, Constantine preacinstite. Roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta,” spune imnograful Bisericii.

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei, Evangelos Vlioras,

Cuvioși Părinți și Frați,

Cucernici creștini și pelerini,

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos din Răsărit, în special Biserica Ierusalimului, face sfânta pomenire a Sfinților slăviților, de Dumnezeu încununaților și întocmai cu apostolii, marii împărați Constantin și Elena

Personalitatea conducătoare a lui Constantin cel Mare a contribuit fără îndoială în mod eficient la remodelarea istoriei umane prin recunoașterea credinței creștine și a misiunii Bisericii în lume. Primul Sinod Ecumenic desfășurat sub conducerea sa la Niceea, în anul 325 d.Hr., al celor trei sute optsprezece părinți purtători de Dumnezeu, este un punct de referință în organizarea instituțională a Bisericii pe pământ.

Sfântul Grigorie, lăudând semnificația politică și religioasă a lucrării lui Constantin cel Mare, a reconstrucției statului într-un singur Imperiu al Răsăritului și al Apusului, datorită libertății acordate creștinilor și Bisericii, spune: „.. A unit rânduielile Creștinilor cu cele ale romanilor și le-a introdus în stat prin prezența lui Hristos.”

Imnograful Bisericii, vorbind despre inextricabila legătură dintre cinstirea Sfinților Constantin și Elena și Țara Sfântă, spune: „ Pe Constantin, credincioșii, împreună cu maica sa Elena să-i cinstim, căci aceștia auzind cuvintele Prorocului, Crucea cea întreit alcătuită din cedru, din pin și din chiparos, au cunoscut, prin care mântuitoarea Patimă a urmat (…) și, pe aceasta aflând-o, o au arătat.” „Cu fapte dumnezeiești ți-ai zidit inima ta Biserică lui Dumnezeu, Elena, și biserici sfințite Lui ai zidit unde a luat cu trupul pentru noi preacinstitele Patimi.”

Acceptarea credinței creștine de către Constantin cel Mare, care a dus la creștinarea Imperiului Roman, a creat minunata cultură a Romeilor, a cărei măreție duhovnicească s-a reflectat în popoarele și neamurile din Mediterana, dar și în Orientul Mijlociu și mai ales în Țara Sfântă și în centrul ei, Orașul Sfânt Ierusalim, care poartă amprenta de neșters a peceții sale.

O adevărată mărturie a acestui fapt este Biserica din Ierusalim, după Ordinul Spudeilor, al Frăției Sfântului Mormânt, care de-a lungul secolelor a păzit și a slujit Locurile Sfinte prin ridicarea unor altare minunate, cum ar fi Biserica Nașterii și Biserica Învierii Mântuitorului nostru Hristos.

De aceea, am săvârșit cu îndatorire o Sfântă Liturghie Patriarhală în biserica mănăstirii Sfinților slăviților Impărați și întocmai cu apostolii Constantin și Elena, înconjurați de cinstiții membri ai Frăției noastre a Sfântului Mormânt și având ca participanți la rugăciune credincioșii creștini locali, precum și pelerinii vizitatori.

Cinstita pomenire a împăratului Constantin și a mamei sale Elena, am cinstit-o solemn, după ce ne-am rugat pentru ei, pentru ca, prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, să nu înceteze să se roage Domnului pentru noi, cei din Sfântul Oraș al Ierusalimului, și pentru pacea regiunii noastre și a întregii lumi. Amin. La mulți ani!”

La prânz, a avut loc o masă în trapeza Patriarhiei, pentru Părintele și Patriarhul Ierusalimului Teofil, Sfinții Părinți, domnul Vlioras și alți oaspeți de onoare.

Din partea Secretariatului-General

Miercuri, 11/24 mai 2023, Patriarhia a sărbătorit praznicul Odovaniei Paștelui, adică pomenirea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din morți, cu cântările din ziua de Paști, în afară de pericopele din Biblie.

Pentru această sărbătoare, în biserica mănăstirii Sfinții Constantin și Elena s-a săvârșit Sfântă Liturghie solemnă, condusă de Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, Teofil, cu participarea la rugăciune a Părinților Aghiotafiți și a Arhidiaconului Marcu.

Imediat, Preafericirea Sa și soborul patriarhal au mers să se închine la Sfântul Mormânt și pe Sfânta Golgota, și apoi s-au întors la Frăție.

În momentul acestei descinderi, în catoliconul Bisericii Învierii se slujea deja Sfântă Liturghie, condusă de ÎPS Părinte Arhiepiscop Filumen al Pellei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Claudiu, Stefan, Macarie și Amfilohie, răspunsurile la strană fiind date de Ierodiaconul Simeon și de elevii de la Școala Patriarhală de pe Sion. La slujbă au participat credincioși din Ierusalim și pelerini.

După otpust, soborul arhieresc s-a întors la Patriarhie și a adus un omagiu Preafericirii Sale.

Din partea Secretariatului-General

În Duminica Vindecării orbului din naștere, pe 8/21 mai 2023, după Penticostar, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a săvârșit Sfânta Liturghie la Sfânta Biserică Sfântul Gheorghe din comunitatea greco-ortodoxă de limbă arabă din Reine, un oraș de lângă Nazaret. Înainte de Liturghie, Preafericirea Sa a fost întâmpinat cu căldură de către cercetașii din comunitate.

Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Părintele Simeon, principalul preot slujitor al bisericii, și alți preoți din comunitățile vecine, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de  corului bizantin local.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică :

„Și, trecând Iisus, a văzut un orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat zicând: Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu” (Ioan 9,1-3).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Stăpânul și Făcătorul tuturor, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a adunat pe toți, prin Sfântul Duh, în această sfântă și atât de frumoasă Biserică, ca să prăznuim pascal minunea săvârșită de Domnul Însuși cu orbul din naștere, ungându-l cu tină pe locul ochilor.

Această minune săvârșită cu orbul din naștere se distinge printre toate minunile lui Hristos, pentru că „din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere” (Ioan 9,32).

Trebuie menționat faptul că Hristos l-a tămăduit pe orb făptuind „de la Sine, din bunătate” după cum spune Sfântul Grigorie Palama: „În Ierusalim, văzând un orb din naștere, după cum spune Ioan, fără să I se ceară, ci de la Sine, din a Sa bunătate, scuipând pe pământ și făcând tină, a uns ochii orbului și i-a zis: «Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului»”.

„De la Sine” l-a vindecat Hristos pe orb, pentru că, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei, în acest fel a arătat că El este „mai mare și mai slăvit decât toți”. Cu alte cuvinte, prin aceste fapte, Hristos a arătat că El are o putere pe care nimeni dintre Sfinți nu a avut-o vreodată. Ca mărturie a acestui lucru, Iisus a săvârșit minunea „vindecării orbirii pe care nimeni altul nu a făcut-o vreodată”.

Iar orbul vindecat, la provocările și învinuirile fariseilor necredincioși aduse împotriva lui Iisus Hristos Care l-a vindecat, dar și la amenințările și ironiile lor, a răspuns cu îndrăzneală: „De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic” (Ioan 9,33).

Aceste cuvinte ale orbului tămăduit constituie o mărturisire de credință care arată că Cel Care l-a vindecat este trimis de Dumnezeu. Această mărturisire a orbului izvorăște din credința lui, potrivit Psalmistului: „Crezut-am, pentru aceea am grăit” (Psalmul 115,1) și, potrivit dumnezeiescului Pavel: „și noi credem, pentru aceea și grăim” (2 Corinteni 4,13). Deci, și noi, care avem aceeași credință fierbinte, împreună cu Psalmistul David credem în adevăratul Dumnezeu. De aceea mărturisim și propovăduim credința noastră.

Puterea mărturisirii credinței orbului se vede din răspunsul lui către Iisus: „Dar cine, este, Doamne, ca să cred în El? Și a zis Iisus: L-ai și văzut. Și Cel Ce vorbește cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne, și s-a închinat Lui” (Ioan 9,36-38).

Explicând aceste cuvinte din Evanghelie, Efthimios Zigavinos spune: „Imediat a crezut, căci cuvântul s-a atins numaidecât de sufletul lui, de vreme ce a găsit sufletul bun și l-a luminat spre cunoaștere și credință”. Iar Marele Vasile spune: „Așadar închinarea urmează credinței, iar credința este întărită de putere”. Din puterea lui Dumnezeu cunoaștem, credem în Cel pe Care Îl cunoaștem și ne închinăm Celui în Care credem”.

Cu adevărat, puterea lucrătoare a lui Hristos, a Fiului lui Dumnezeu, este cea care a contribuit hotărâtor la credința orbului vindecat, după cum se vede din răspunsul lui către farisei: „Dacă este păcătos, nu știu. Un lucru știu că, fiind orb, acum văd” (Ioan 9,25). Trebuie menționat faptul că orbul vindecat nu dă explicații despre felul în care a fost tămăduit, nici nu teoretizează, ca să lămurească cele despre minune, adică despre experiența acestei binefaceri de nedescris pe care a primit-o de la Hristos, Dătătorul de viață. „Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iacov 1,17), propovăduiește Apostolul Iacov.

Hristos, iubiții mei frați, a dăruit orbului din naștere nu numai ochii și lumina lor, dar, în același timp, i-a dăruit „lumina Sa cea minunată” (1Petru 2,9). De aceea și orbul vindecat I-a spus lui Iisus: „Cred, Doamne, și s-a închinat Lui” (Ioan 9,38). Cu alte cuvinte, orbul a fost chemat de către Hristos la lumina Sa cea minunată. „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8,12), spune Domnul.

Tocmai această Lumină a vieții a strălucit în lume odată cu luminoasa Înviere din morți a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum afirmă în imnele sale Sfântul Ioan Damaschin: „Să mânecăm cu mânecare adâncă și în loc de mir cântare să aducem Stăpânului și vom vedea pe Hristos, Soarele dreptății, tuturor viață răsărind.”

Hristos este Soarele dreptății, este Soarele care răsare tuturor oamenilor. Lumina neînserată a Învierii risipește întunericul nopții și nădejdea și bucuria vieții în Hristos înlocuiește deznădejdea morții. Soarele care a răsărit din mormânt, adică Domnul nostru Iisus Hristos, dăruiește tuturor viața adevărată și veșnică.

„Mergi la scăldătoarea Siloamului și te spală”, a poruncit El și orbul a zis: „Deci, ducându-mă și spălându-mă, am văzut” (Ioan 9,11). Această poruncă a lui Hristos, iubiții mei frați, se adresează și nouă tuturor. Și aceasta pentru că scăldătoarea Siloamului nu este alta decât Biserica lui Hristos în care se dăruiesc fără plată darurile Sfântului Duh prin Sfintele Taine și, mai ales, prin Taina Sfintei Euharistii. Sfânta noastră Biserică este spital pentru bolile noastre sufletești și trupești de tot felul.

Să-L rugăm, dar, și noi pe Tămăduitorul orbului din naștere și, împreună cu imnograful, să zicem: „Soare nematerialnic al dreptății, Hristoase Dumnezeule, Care celui din naștere, lipsit de lumină, i-ai luminat atât ochii trupești cât și cei sufletești, cu preacurată atingerea Ta, luminând și ochii noștri cei sufletești, arată-ne fii ai zilei ca să strigăm Ție cu credință: Mare și negrăită este milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, slavă Ție”.

Hristos a înviat! La mulți ani!

La masa oferită după Sfânta Liturghie, Preafericirea sa a rostit din nou o cuvântare:

„Și, trecând Iisus, a văzut un orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat zicând: Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu” (Ioan 9,1-3).

Preastimate d-le Președinte și cinstiți membrii ai Consiliului bisericesc,

Preacucernice Părinte Simeon,

Iubiți credincioși,

Prezența noastră patriarhală în mijlocul vostru la sărbătoarea pascală de astăzi a Duminicii Orbului umple inimile noastre de bucurie și veselie, ascultând îndemnul dumnezeiescului Pavel care zice: „Drept aceea luați aminte de voi înșivă și de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28).

Cu adevărat, Duhul Sfânt este Cel Care a așezat episcopi care să păstorească Biserica lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este Cel Care ține și menține întreaga rânduială a Bisericii care este întemeiată pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, Biserică „pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28), după cum propovăduiește Apostolul Pavel. Potrivit mărturiei nemincinoase a Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul, cel prăznuit astăzi, Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10,11).

Biserica lui Hristos și, mai ales, Patriarhia Elino-Ortodoxă a Ierusalimului se laudă în Hristos Iisus cu „turma mică” (Luca 12,32)  a orașului nostru Reine care se distinge prin unitatea și mărturisirea credinței lui Creștine, după pilda orbului tămăduit, cel pomenit astăzi în Sfânta Evanghelie, care zice: „De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic” (Ioan 9,33).

Această mărturisire a celui care fusese orb, că Cel Care l-a vindecat, Care Se numește Iisus, este de la Dumnezeu, adică a fost trimis de Dumnezeu, este întărită de răspunsul lui Iisus către ucenicii Lui: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu” (Ioan 9,3).

Această arătare a lucrurilor lui Dumnezeu și ale Bisericii Lui am văzut-o și noi cu ochii noștri în binecuvântata voastră comunitate. De aceea slavă și mulțumire înălțăm Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel înviat din morți.

Împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur să zicem: „Hristos este cu mine; de cine mă voi teme? Și de se vor ridica valuri asupra mea sau marea sau mânia ocârmuitorilor, pentru mine toate acestea sunt mai neputincioase decât pânza de păianjen” (PG. 52, 430).

Hristos a înviat! La mulți ani cu roade în Hristos!

După tratație, Comunitatea a oferit masa Preafericirii sale și sinodiei lui. 

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 7/20 mai 2023, a fost sărbătorită de către Patriarhie Arătarea Semnului Sfintei Crucii pe cer.

La această sărbătoare, Biserica, în special cea din Ierusalim, pomenește faptul că în anul 351, în zilele de păstorire a Arhiepiscopului Ierusalimului Chiril și în zilele Sfintelor Rusalii, pe la ceasul al treilea, a apărut o cruce din stele luminoase, care se întindea de la Înfricoșătoarea Golgota până la Muntele Măslinilor, devenind vizibilă pentru toți locuitorii Ierusalimului.

Arhiepiscopul Chiril însuși este sursa care descrie acest fapt în scrisoarea sa către  Constanțiu, fiul lui Constantin cel Mare.

În cinstea acestui eveniment, s-a săvârșit Sfânta Liturghie pe Înfricoșătoarea Golgota, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, avându-I drept împreună-slujitori pe preoții Bisericii Învierii și arhimandriții Nectarie, Meletie și Claudiu, părintele Hader, arhidiaconul Marcu și ierodiaconul Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și de elevii Școlii Patriarhale de pe Sion, la slujbă participând credincioși locali și pelerini.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune care a pornit de la Piatra Mirungerii și a înconjurat de trei ori Sfântul Mormânt, cu participarea ierarhilor Frăției și a celor prezenți.

După aceasta, în fața Ediculei Sfântului Mormânt s-a citit Sfânta Evanghelie a Învierii și scrisoarea Arhiepiscopului Chiril, în limbile greacă și arabă, care descrie acest eveniment, pe care o redăm mai jos în limba română:

„Epistola Sfântului Chiril Arhiepiscopul Ierusalimului către Constantie

 Prea binecredinciosul Împărat

Despre semnul Crucii îmbrăcat în lumină,  

care s-a văzut în Ierusalim în luna mai, ziua a șaptea,

Prea iubitorului de Dumnezeu și prea bine credinciosului Constantie Augustul, Chiril, episcopul Ierusalimului,

Bucurie întru  Domnul!

În zilele domniei prea iubitului de Dumnezeu şi de fericită pomenire Constantin, tatăl vostru, s-a aflat în Ierusalim mântuitorul lemn al Crucii, căci Harul cel dumnezeiesc a făcut să fie găsite Sfintele Locuri ascunse, de către cel care căuta  cu adevărat cucernicia. Dar în timpul domniei tale, Prea Cucernice Împărate, care ai depășit credinţa strămoşească printr-o cucernicie mai mare faţă de Dumnezeu, minunile nu se mai săvârşesc de pe pământ, ci din cer, și trofeul prin care Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a biruit moartea, adică Sfânta Cruce, s-a arătat în Ierusalim, strălucind cu luminoase raze de lumina.

Pentru că în aceste zile sfinte ale Sfintelor Rusalii, în primele nouă zile ale lunii mai, în jurul ceasului al treilea din zi, o Cruce uriașă, formată din lumină, a apărut pe cer deasupra Sfintei Golgote și s-a întins până la Sfântul Munte al Măslinilor; nu a fost văzută doar de unul sau doi, ci s-a arătat cu claritate desăvârșită întregii mulțimi din cetate; nu, așa cum s-ar putea presupune, a trecut repede ca o născocire a imaginației, ci a fost văzută în mod deschis deasupra pământului timp de mai multe ore, la vedere, întrecând razele soarelui cu razele sale orbitoare. Pentru că Crucea ar fi fost cu adevărat umbrită de soare dacă strălucirea ei nu ar fi fost mai puternică pentru cei care o vedeau.

Ca urmare, în același timp, mulțimea din oraș s-a repezit la sfânta Biserică, prinsă de teamă dumnezeiască, dar și de bucurie; tineri și bătrâni, bărbați și femei de toate vârstele și chiar fecioare izolate; localnici și străini, atât creștini, cât și păgâni aflați în vizită în oraș. Și laolaltă, cu toți, ca și cum ar fi fost o singură gură, L-au lăudat pe Iisus Hristos Domnul nostru, Cel Unul Născut Fiu al lui Dumnezeu, făcătorul de minuni, dându-și seama în practică și cu experiență personală că Învățăturii creștine i se cuvine cea mai mare închinare, nu pentru că este întărită prin cuvinte de înțelepciune, ci prin dovezi de Duh și putere; și nu este doar mărturisită de oameni, ci este și mărturisită de Dumnezeu din ceruri.

În anul mântuirii noastre trei sute cincizeci și unu.”

Slujba s-a încheiat cu întoarcerea soborului arhieresc la Sala Patriarhiei, unde au adus un omagiu Preafericitului Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 2/15 mai 2023, la ora 10:00, la biserica mănăstirii Sfinții Constantin și Elena, a avut loc slujba de înmormântare a binecuvântatului Mitropolit Corneliu al Petrei, condusă de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu participarea la rugăciune a ierarhilor aghiotafiți, a Înaltpreasfințitului Mitropolit Epifanie al Ledrei din Biserica Ciprului, a ieromonahilor și a preoților locali. De asemenea, memoria sa a fost cinstită prin prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, a reprezentantului Patriarhiei Moscovei, arhimandritul Dometian, și a credincioșilor din Ierusalim și din alte orașe.

Necrologul a fost rostit de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, și îl reproducem mai jos în limba română:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Preasfințit Sobor Arhieresc,

Domnule Consul General al Greciei,

Dragi Părinți,

Dragi Creștini,

Plecarea la Domnul a iubitului și respectatului nostru frate, Înaltpreasfințitul Mitropolit Corneliu al Petrei, ne-a sustras de la grijile pământești, ne-a îndemnat spre contemplare și ne-a invitat la cortul său, pentru a ne ruga pentru odihna sufletului său în cursul urcușului său la cer și la Tronul Celui Preaînalt. Îndeplinind această datorie omenească și ecleziastică, inimile noastre sunt împovărate de durerea despărțirii și stăm înmărmuriți în fața misterului morții, care ne-a găsit. Dar, după cum spune cânatrea Bisericii, strigăm: „Ce este acest lucru tainic al nostru, cum ne-am dat stricăciunii, cum ne-am însoțit cu moartea?”. Pentru a depăși această neplăcere, faptul că Domnul nostru Întrupat Iisus Hristos, purtând firea noastră omenească și împărtășind-o, a vărsat lacrimi la mormântul prietenului său Lazăr, mort de patru zile, și l-a înviat din morți, vine ca o pildă care să ne întărească…

De asemenea, „purtat în agonie” în grădina Ghetsimani, cugetând la paharul morții Lui și totuși, împlinind voia Tatălui, a venit de bunăvoie la moarte și chiar la Cruce pentru noi. Prin moartea Sa, El a călcat în picioare moartea, a biruit moartea, a înviat din morți și „ne-a dăruit viață veșnică”, adică după plecarea din cortul nostru pământesc, viața cu sfinții și drepții în ținutul celor vii. Întristându-ne, totuși, „nu precum ceilalți care nu au nădejde”, după cuvântul apostolului neamurilor, ci dând durerii noastre nădejdea în Domnul Cel Înviat, îl trimitem  pe fratele nostru, Mitropolitul Corneliu al Petrei, adăugând la rugăciunile noastre, în ceea ce urmează, faptele vieții sale din tinerețe și până astăzi.                    

Ne amintim că s-a născut în comuna Magarikarion din Messara, ținutul Monofatsi din Heraklion, Creta, în anul 1936.

De îndată ce a absolvit învățământul primar din orașul natal, a plecat în Țara Sfântă. Când a ajuns la Ierusalim, a studiat la Școala de preoți Sfântul Dimitrie, ca majoritatea Părinților Aghiotafiți. După absolvire, s-a alăturat Frăției ca monah și a fost hirotonit diacon, slujind în diferite slujbe. Apoi a fost trimis la Școala Teologică Superioară din Halki a Patriarhiei Ecumenice. După ce a absolvit-o, s-a întors la Ierusalim, a fost hirotonit preot și a fost trimis pentru continuarea studiilor la Institutul Patriarhiei Ecumenice din Geneva. După întoarcerea sa, a fost numit membru al Sfântului și Sfântului Sinod, arhivar și redactor-șef al revistei „Noul Sion” și director al Școlii Patriarhale. În 1976 a fost ales și hirotonit Arhiepiscop al Sevastiei și numit Reprezentant Patriarhal la Betleem. În 1991 a fost promovat la rangul de Mitropolit al Petrei și a fost numit președinte al Tribunalului Ecleziastic de Primă Instanță, slujind în această funcție după ce a aplicat cu consecvență și acuratețe regulile Bisericii și legile scrise ale statului. A fost Vicar Patriarhal și Custode al Tronului Ierusalimului în 2001 și 2005, contribuind foarte mult, din această înaltă poziție, la menținerea echilibrului, stabilității și păcii ecleziastice necesare în perioadele critice din viața Patriarhiei și a Frăției.

În toate slujirile care i-au fost încredințate, a lucrat cu râvnă și dăruire, având ca principiu călăuzitor interesul Sfintei noastre Obști și apărarea drepturilor Patriarhiei și ale națiunii noastre în Țara Sfântă.

De aceea, Îl rugăm pe milostivul Dumnezeu, ca răposatul să poată arăta lucrurile bune ale faptelor sale, ca Dumnezeu să-i ierte păcatele cele de voie și cele fără de voie, și să-i dăruiască împărăția lui Dumnezeu și viața veșnică în bucuria și veselia luminii feței Sale. Amin. Veșnica lui pomenire”.

Însoțit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Teofan al Gerassei, cel plecat la Domnul, iubitul și respectatul nostru frate aghiotafit, binecuvântatul Mitropolit Corneliu al Petrei, a fost înmormântat în cimitirul Patriarhiei de pe Sion.

Veșnica lui pomenire!

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 10/23 aprilie 2023, a fost sărbătorită de Patriarhie Duminica lui Toma, pomenirea faptului că Domnul, în a opta zi după Învierea Sa, S-a arătat din nou ucenicilor, în timp ce aceștia erau adunați în foișor, stând cu ușile închise, când și Toma era cu ei și i-a spus lui Toma: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios”, „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut” (Ioan 20, 27-29).

Acest eveniment a fost sărbătorit prin Vecernie în catoliconul Bisericii Învierii și prin Sfânta Liturghie dimineața în Sfântul și de viață făcătorul Mormânt, condusă de IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS  Mitropolit Ioanichie de Muntenegru și ÎPS Arhiepiscop Macarie al Qatar, ieromonahi și diaconi aghiotafiți. Răspunsurile la strană au fost date de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei și de Ierodiaconul Simeon. La slujbă au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras și doamna consul Christina Zacharioudaki și familiile lor, precum și pelerinii aflați în vizită de Paște.

După încheierea Sfintei Liturghii a Învierii, soborul arhieresc s-a întors la Patriarhie, unde Preasfinția Sa i-a primit pe pelerini.

Evenimentul atingerii lui Hristos de către Toma a fost sărbătorit astăzi și în orașul Cana Galileii, în conformitate cu Status Quo-ul Comunității din acest oraș, după binecuvântarea căsătoriei de către Domnul și transformarea apei în vin. Evanghelistul Ioan menționează primul dintre aceste semne ale Domnului (Ioan 2, 1-11) în Evanghelia sa, ale cărei pasaje se citesc în duminicile de după Sfintele Paști și până la Rusalii.

Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, după ce a fost primit de către cercetași, a oficiat această slujbă, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului și ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Benedict, egumenul de la Cana, Arhimandritul Nectarie, Părintele  Kamarasis și preoții ruși din Galileea, Arhidiaconul Marcu, Ierodiaconul Evloghie și alții.

În fața poporului adunat, Preafericirea Sa a propovăduit cuvântul dumnezeiesc după cum urmează:

„Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos, întru care ne întărim”, cântă Sfântul Ioan Damaschin. 

Harul Domnului nostru Iisus Hristos Care a răbdat Crucea și a zdrobit moartea și a înviat din morți, ne-a adunat pe toți în acest sfânt loc biblic, Cana Galileei, ca să prăznuim pascal arătarea slavei Sale prin minuni, dar și inaugurarea sărbătorii Învierii lui Hristos și atingerea Lui de către Apostolul Toma.

Învierea lui Hristos constituie piatra de temelie a credinței noastre creștine, potrivit mărturiei Apostolului Pavel: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (1 Corinteni 15, 14). În plus, Învierea lui Hristos este adevărul, adică răspunsul la întrebarea lui Pilat: „Ce este adevărul?” (Ioan 18, 38). Această mărturisire a propovăduit-o cu îndrăzneală Domnul Însuși spunând: „Eu sunt calea și adevărul” (Ioan 14, 6), „Eu sunt Învierea și viața” (Ioan 11, 25).

Această mărturisire a întărit-o Hristos prin multe arătări ale Sale înaintea Sfinților Săi ucenici după Învierea Sa, după cum mărturisește Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor: „S-a înfățișat pe Sine viu [Apostolilor], după Patima Sa, prin mult semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1, 3).

Prezența lui Hristos împreună cu noi o avem și noi, iubiții mei frați, prin trupul Său teandric, adică Biserica, al cărei cap este (Cf. Coloseni 1, 18), potrivit dumnezeiescului Pavel. Aceasta înseamnă că Hristos Însuși ne cheamă să ne apropiem și să atingem trupul Lui, ca un alt Toma, prin participarea noastră la taina „binecuvântării tainice”, adică a Sfintei Euharistii, după cum învață Sfântul Chiril al Alexandriei spunând foarte grăitor: „Vine și ni se arată tuturor Hristos văzut și nevăzut. Nevăzut ca Dumnezeu și văzut în trup iarăși. Îngăduie și ne dă să atingem sfântul Lui trup. Ne apropiem prin harul lui Dumnezeu de împărtășirea cu binecuvântarea tainică primind în mâini pe Hristos pentru ca și noi să credem cu tărie că a ridicat cu adevărat același templu [adică trupul Lui]”.

Cu alte cuvinte, Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos este mărturisire a Învierii lui Hristos Care a zis: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare și sângele Meu adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el”. (Ioan 6, 54-56).

Sângele lui Hristos este băutura nouă pe care suntem chemați de către imnograf să o bem. Această băutură izvorăște din Mormântul lui Hristos, este sângele lui Hristos „care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28). Explicând însemnătatea trupului și a sângelui lui Hristos, Sfântul Andrei Criteanul spune: „Trupul și sângele Tău, răstignindu-Te pentru toți, le-ai dat, Cuvinte. Trupul ca să mă zidești din nou, iar sângele ca să mă speli. Duhul l-ai dat ca să mă duci, Hristoase, Părintelui Tău”.

„Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El” (Ioan 2, 11). După cum știm, două sunt minunile pe care le-a făcut Iisus aici, în Cana Galileei. Pe de o parte a sfințit și a binecuvântat nunta prin prezența Sa. „Nunta cinstită a fost sfințită și blestemul împotriva femeii îndepărtat”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei. Pe de altă parte, apa a fost transformată în vin, prin puterea negrăită a lui Hristos: „Prin putere negrăită, apa s-a transformat în vin. Căci ce poate fi cu anevoie Celui Care toate le poate?”, spune Sfântul Chiril.

Potrivit Sfântului Clement al Alexandriei, vinul de la nunta din Cana simbolizează sângele lui Hristos. „Scriptura a numit vin simbolul tainic al sângelui sfânt. Faptul că era vin apa pe care a binecuvântat-o, l-a arătat zicând ucenicilor: „Nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în Împărăția Tatălui Meu” (Matei 26, 29).

Cu alte cuvinte, ucenicii Domnului și toți cei care cred în El se vor împărtăși de bucuria Lui, iar El de bucuria ucenicilor Lui în Împărăția Tatălui Său.

„Consumarea vinului nu împlinește doar o nevoie, ci oferă și simțurilor o plăcere variată. După învierea din morți, a fost anulată stricăciunea trupurilor omenești și însăși firea lucrurilor va fi înnoită, așa încât și această bucurie a noastră să fie nouă, pentru că Mântuitorul nostru al tuturor, Iisus Hristos, aduce în sufletele celor care Îl cinstesc bucuria Sa proprie, înnăscută”, spune Sfântul Amonie.

Tocmai această „bucurie proprie, înnăscută” a Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem chemați și noi, iubiții mei frați, să o așezăm în inimile noastre în această perioadă a Învierii lui Hristos, ascultând de îndemnul Născătoarei de Dumnezeu: „Faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 5). Și aceasta pentru că Hristos cel înviat este Cel „întru Care ne întărim”, potrivit imnograful Ioan Damaschin care invocă Sfânta Scriptură, unde se spune: „Întăritu-s-a inima mea întru Domnul” (1 Regi 2,1). Întărirea noastră nu este altceva decât credința noastră în Hristos cel înviat (Cf. Coloseni 2,5), dar și Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos Care ne cheamă pe toți prin imnograful care exclamă: „Veniți, din rodul cel nou al viței, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea vestită a Învierii, Împărăției lui Hristos să ne împărtășim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci”. Amin. Hristos a înviat!

După Sfânta Liturghie, s-a săvârșit procesiunea prin înconjurarea Bisericii de trei ori, la care au participat cu bucurie și rugăciune mulțime de credincioși. Apoi s-a oferit masa în cadrul căreia Preafericirea sa a rostit din nou o cuvântare:

„Această aleasă și sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor este și sărbătoarea sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci”, cântă Sfântul Ioan Damaschin.

Stimate Președinte și cinstiți membrii ai Consiliului Bisericesc,

Preasfințiți Arhierei,

Preacuvioase Părinte Egumen Benedict,

Iubiți frați în Hristos și comeseni,

Sărbătoarea sărbătorilor, împărăteasă și doamnă, sărbătoarea Paștilor ne-a adunat și în acest an în orașul istoric și biblic Cana ca să prăznuim arătarea slavei lui Hristos prin începutul minunilor pe care l-a făcut în acest sfânt loc.

Prezența activă și neîntreruptă de-a lungul veacurilor a Bisericii Ierusalimului, adică a Patriarhiei Elino-ortodoxe a Ierusalimului, este mărturisită și de prezența vie a comunității Creștine de aici care propovăduiește principiile și valorile etice ale iubirii față de ceilalți, chiar și față de vrăjmași, ale păcii, împăcării și ale bunei conviețuiri cu toți oamenii și cu comunitățile religioase care trăiesc aici. „Iată acum, ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună” (Psalmul 132, 1), exclamă Psalmistul.

Acest mesaj se adresează întregii lumi, pentru că orașul Cana și locuitorii lui sunt strâns legați de marea taină a nunții pe care a binecuvântat-o Domnul nostru Iisus Hristos, dar și de puterea dumnezeiască prin care a transformat apa în vin.

Cana Galileei, ca loc biblic de pelerinaj, atrage zeci de mii de vizitatori și pelerini și constituie un izvor de binecuvântare, nădejde, întărire, dar și de odihnă. „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28), spune Domnul.

Această experiență am trăit-o și noi în timpul binecuvântatei noastre slujiri ca Egumen și smerit păstor duhovnicesc al locuitorilor din Cana în general și al evlavioșilor noștri credincioși în special.

De aceea faptul de a petrece împreună cu voi această sărbătoare pascală are o deosebită însemnătate, care se referă la unitatea credincioșilor Creștini și a Patriarhiei, potrivit îndemnului dumnezeiescului Pavel care spune: „Siliți-vă să păziți unitatea Duhului întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3).

Îndemnul lui Pavel se referă la puterea prezenței Creștinilor din Țara Sfântă și, bineînțeles, în acest pământ binecuvântat al Canei Galileei. „Avem Mijlocitor către Tatăl pe Iisus Hristos cel drept” (1 Ioan 2,1). Acest Mijlocitor este Duhul Sfânt care ține întreaga Biserică (Cf. Matei 16, 18) și, mai ales, Sfânta Biserică a Ierusalimului. Amin. Hristos a înviat!

La final, Preafericirea sa a efectuat o vizită pastorală la membrii ai comunității căreia cu devotament i-a slujit în trecut, ca Egumen Arhimandrit.

Din partea Secretariatului General