Duminică, 20 februarie/5 martie 2017, Patriarhia a prăznuit Duminica Ortodoxiei. Sărbătoarea se referă la introducerea sfintelor icoane în Bisericile Imperiului Bizantin după mai bine de un veac de aspre persecuții din partea iconoclaștilor, care tăgăduiseră închinarea la icoane sub influența altor religii.

Biserica a adoptat sfintele icoane ca pe o confirmare a prezenței pământești vizibile și întrupate a Domnului nostru Iisus Hristos. Părinții Bisericii au mărturisit această învățătură mai ales în timpul celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic, argumentând că tăgăduirea sfintelor icoane înseamnă tăgăduirea prezenței pământești întrupate a Domnului nostru Iisus Hristos. Biruința sfintelor icoane, percepută ca o biruință a Ortodoxiei, a fost sărbătorită de Patriarhie după canoanele din Tipicul bisericesc.

1. Seara

Ceasul al nouălea s-a citit în Biserica Mănăstirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, slujbă condusă de Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil. Coborârea la Prea Sfânta Biserică a Învierii a avut loc în sunetul clopotelor.

Acolo, Prea Fericirea Sa, Arhiepiscopii și ieromonahii aghiotafiți au fost primiți la Piatra Mirungerii, în timp ce corul cânta troparul „Prea curatului Tău chip ne închinăm, Bunule”.

După intrarea în Catolicon, Părinții membrii ai Sinodului și Arhiepiscopii s-au închinat pe  Golgota, și în sunetul clopotelor, diaconii au continuat căditul în jurul Prea Sfintelor Altare.

După cădit, a început Vecernia Mare, cu Intrarea cea Mare și slujba Litiei. La strană au cântat, în partea dreaptă, Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în dreapta, și domnul George Alvanos în stânga, la slujbă participând creștini evlavioși, călugări, maici și mireni, localnici și pelerini. La sfârșitul Vecerniei, toți s-au dus la sediul Frăției Sfântului Mormânt.

2.În ziua sărbătorii

Soborul patriarhal a coborât la Prea Sfânta Biserică a Învierii duminică dimineața, la ora 7.

La intrarea în Biserică, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, care a condus slujba, s-a închinat la Piatra Mirungerii și la Sfântul Mormânt. Când a intrat în Catolicon, preoții s-au rugat ca să primească binecuvântarea Prea Fericirii Sale, după ce Prea Fericirea Sa S-a rugat ca să primească binecuvântarea lui Dumnezeu.  După îmbrățișarea arhierească din Sfântul Altar, s-au întors cu toții în Catolicon pentru a începe Sfânta Liturghie. Împreună-slujitori ai Prea Fericirii Sale, care a condus slujba, au fost: Vicarul Patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie de Kapitolia, ÎPS Arhiepiscopi Teofan de Gerassa, Aristarh de Constantina – Părintele Secretar General, Teodosie de Sevastia,  Dimitrie de Lydda – Părintele Secretar al Sfântului Sinod, Makarie al Qatarului, și ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis; au slujit, de asemenea, părinți ieromonahi, părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, și ierodiaconii Marcu, Anastasie și Agapie. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în partea dreaptă, și de domnul George Alvanos în stânga, în prezența Consulului General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și a creștinilor evlavioși participanți la slujbă: călugări, maici și pelerini din Grecia, Rusia și alte țări ortodoxe.

După binecuvântarea de la sfârșitul Sfintei Liturghii, s-a făcut o procesiune cu Sfintele Icoane de trei ori în jurul Sfintei Edicule și în jurul Altarelor. La sfârșitul procesiunii, s-a citit  Sinodiconul Ortodoxiei în fața Sfintei Edicule, care proclamă „anatema” pentru toți cei care nesocotesc Sfintele Icoane și pentru toți ereticii, și „veșnica pomenire” a apărătorilor Sfintelor Icoane, a Sfinților Patriarhi Fotie, Ignatie, Tarasie, a cuviosului împărat Mihail și a Împărătesei Teodora, și a tuturor acelora care se închină la aceste obiecte de cult.

După aceea, soborul patriarhal s-a îndrepta spre Patriarhie unde Prea Fericirea Sa a ținut următorul discurs:

„Din firea Ta cea dumnezeiască nefiind cuprins, Stăpâne, mai pe urmă întrupându-Te, ai voit a Te cuprinde, căci cu luarea trupului ai luat și toate însușirile lui. Pentru aceasta scriind chipul asemănării Tale cu dor îl sărutăm spre dragostea Ta înălțându-ne și dintr-însul luăm harul tămăduirilor, urmând dumnezeieștilor așezăminte ale apostolilor” – spune imnograful.

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei,

Cinstiți Părinți și Frați,

Cuvioși creștini și pelerini,

Harul Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a socotit vrednici să sărbătorim biruința Ortodoxiei, adică a cinstirii și a așezării sfintelor icoane în locașurile de cult, de către vrednicii de pomenire Împăratul Mihail al Constantinopolului și mama sa Teodora, în vremea Sfântului Metodie Mărturisitorul, Patriarhul Ierusalimului.

Acest fapt istoric, cu adevărat mare în viața vizibilă a instituției universale a Bisericii, nu este legat de sărbători naționale ale credinței noastre creștine ci de buna purtare a învățăturii despre Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos. „Și cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1: 14), spune Sfântul Ioan Evanghelistul.

Mai mult, Biserica lui Hristos a strălucit printr-o mulțime de Sfinți Mucenici, care au urmat patima răstignirii pe cruce a lui Hristos, lepădându-se și luptând împotriva religiei idolești ca și a slujirii făpturii, cum spune imnograful bisericesc: „Că împotrivindu-se cu tărie să slujească făpturii și nu Ție, Învățător și Făcător, s-au lepădat de lume, după cum s-a vestit, urmând patimilor Tale pe care le-au proorocit”.

Sărbătoarea prăznuită astăzi, în această primă duminică din Postul Paștelui, referitoare la biruința credinței ortodoxe  neclintite asupra închinării la icoane și a obiectelor liturgice în general, nu ar trebui interpretată greșit ca un act de intoleranță ci dimpotrivă, ca lupta în favoarea adevărului viu al lui Hristos. „Eu sunt adevărul” (Ioan 14: 6) spune Domnul, împotriva „vorbiri[lor] deșarte și lumești și […] a împotriviri[lor] științei mincinoase” (1 Tim. 6:20) care izvorăsc de la părintele minciunilor din zilele noastre. „Biruitoarea adunare și Biserica Domnului se bucură – spune imnograful – văzând poporul lui Dumnezeu strigând într-un glas: Binecuvântat ești Tu, Doamne, în templul Slavei Tale!” Amin. La mulți ani și să aveți un Post al Paștelui binecuvântat!”

Sărbătoarea s-a încheiat cu îmbrățișarea arhierească și sărutarea mâinii Prea Fericirii Sale.

Slujbele menționate mai sus au fost transmise în direct de postul de radio al Patriarhiei Ierusalimului și în format video pe youtube și facebook.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/TjdG0wkiuaI

httpv://youtu.be/UAYrfysvMQk

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Sâmbătă, în prima săptămâna din Marele Post al Paștelui, Patriarhia a cinstit amintirea minunii colivei făcute de Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron în Sfânta Mănăstire închinată Sfântului, aflată la vest de Patriarhie, spre Poarta Nouă, în interiorul Zidului Vechii Cetăți a Ierusalimului.

Sfântul Teodor Tiron a fost astfel numit datorită slujirii militare pe care o făcea (de la cuvântul latin „tiro-nis”), care înseamnă „soldat începător” și a primit moarte de mucenic în anul 297 după Hristos. Sfântul a făcut minunea pomenită mai sus apărând în vis Arhiepiscopului Evdoxie al Constantinopolului și prevenindu-l că Iulian Apostatul – urmașul Împăratului Constantie (fiul lui Constantin cel Mare), și prigonitor al creștinilor – încercase să spurce mâncarea din piața creștină de alimente amestecând-o cu sânge de la jertfele aduse idolilor. Ca să împiedice acest lucru, Sfântul l-a sfătuit pe Arhiepiscop ca oamenii să mănânce „colivă”, adică grâu fiert, așa cum se obișnuia să se mănânce în orașul natal al Sfântului, Evhlita.

Arhiepiscopul a urmat sfatul Sfântului și în toate zonele locuite de creștini, oamenii s-au hrănit cu grâu fiert în prima săptămână din Marele Post și nu s-au spurcat.

De atunci, se obișnuiește ca în prima sâmbătă din Postul Paștelui să se facă grâu fiert (colivă) în cinstea Sfântului.

Slujbele din această zi de sărbătoare au fost conduse de ÎPS Arhiepiscop Macarie al Qatarului, făcându-se Vecernia seara și Dumnezeiasca Liturghie în ziua sărbătorii, la care au slujit preoți și ieromonahi. Au participat la slujbă călugări, maici și mireni, ca și membri ai comunității grecești și credincioși creștini arabi din jurisdicția Patriarhiei.

În fața creștinilor evlavioși veniți la slujbă, Arhiepiscopul slujitor a predicat cuvântul lui Dumnezeu, subliniind nevoia dragostei curate, neamestecate față de Dumnezeu, așa cum curată a fost credința Sfântului Teodor.

În timpul Sfintei Liturghii, Prea Fericirea Sa Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului a venit să se închine împreună cu părinți aghiotafiți.

După Sfânta Liturghie, părintele stareț, Arhimandritul Alexie, care este și Tipicarul de la Patriarhie, a oferit o recepție la egumenie soborului arhieresc și creștinilor care au participat la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/qx3qPQ4MeJE

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Vineri seara, în prima săptămână din Postul Paștelui, în Catoliconul Prea Sfintei Biserici a Învierii și în cadrul Pavecerniței Mari, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil a slujit Canonul Maicii Domnului și Starea Întâi din Acatistul Prea Sfintei Născătoare și Pururea Fecioarei Maria; răspunsurile la strana din dreapta au fost date de Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos, și la strana din stânga, de lampadarul George Alvanos, cu ajutorul Arhimandritului Dimitrie. Au fost prezenți creștini evlavioși, călugări, maici și laici, Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Hristosos Sophianopoulos, și alți membri ai Consulatului elen.

Cu ocazia acestei slujbe, Prea Fericirea Sa a ținut următoarea predică în fața credincioșilor:

„Îngerul cel mai înainte stătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-Te.  Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a înspăimântat și a stat strigând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria ;

Bucură-te, cea prin care piere blestemul;

Bucură-Te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-Te, izbăvirea lacrimilor Evei.”

Iubiți Frați și Surori întru Hristos,

Evlavioși creștini,

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, ca o maică purtătoare de grijă, ne invită să participăm la bucuria slăvitei sărbători a Învierii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din acest motiv s-a rânduit Sfântul și Marele Post, perioada de post de dinainte de Paște. Și, așa cum spune imnograful Bisericii, postul este „maica înfrânării, judecătorul împotriva păcatului și îndemnătorul la pocăință, viață îngerească și mântuirea oamenilor”.

Prea Sfânta Fecioară Maria S-a făcut părtașă și participantă la mântuirea oamenilor, devenind vas ales și vas al Duhului Sfânt, sau, ca să fim mai preciși, Născătoare de Dumnezeu și Maica Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul din sângele curat al Prea Binecuvântatei Maria prin Sfântul Duh a izbăvit din blestem firea noastră omenească, mai precis din blestemul Evei, prin care au intrat în lume, mai întâi, păcatul și moartea.

Altfel spus, după cuvântul Sfântului Maxim, Prea Binecuvântata Fecioară Maria „dând naștere Cuvântului întrupat și Fiului lui Dumnezeu, a contemplat pe pământ taina recreării firii noastre umane și mântuirea întregii lumi, care este Domnul nostru Iisus Hristos și Dumnezeul, Cel Care i-a unit cu Sine pe cei care se separaseră de El, și Care a alungat blestemul lumii”. Iată, prin urmare, de ce imnograful strigă, prin vocea Îngerului, către Născătoarea de Dumnezeu Maria: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria. Bucură-te, cea prin care piere blestemul”. Și apoi spune: „Bucură-Te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-Te, izbăvirea lacrimilor Evei”.

Prin sângele Său răstignit și mântuitor și prin învierea din morți, Domnul nostru Iisus Hristos, în firea Sa omenească îndumnezeită, a înviat, odată cu Sine, firea lui Adam celui căzut. Prin învierea Sa, Hristos devine noul Adam, omul cel restaurat la slava sa dintru început. În același timp, Maica Domnului și Fecioara Maria devine noua Evă, cea care face Voia lui Dumnezeu Tatăl: „Iată roaba  Domnului: fie mie după cuvântul Tău” (Luca 1: 38) i-a spus Maria Arhanghelului Gabriel. De aceea, imnograful spune Maicii Domnului: „Bucură-Te, Cea prin Care se înnoiește făptura”.

Sfânta noastră Biserică O cinstește pe deplin pe Maica Domnului și Pururea-Fecioara Maria, întrucât fără participarea Ei la Bunavestire a Arhanghelului Gabriel, darurile de necuprins ale lui Hristos, adică taina Proniei Dumnezeiești și mântuirea omului, ne-ar fi rămas necunoscute nouă, oamenilor, așa cum propovăduiește Sf. Pavel, că prin revelație, Hristos ne-a făcut cunoscută taina (Ef. 3: 3), și adaugă: „Mie, celui mai mic decât toți sfinții, mi-a fost dat darul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăția lui Hristos, de nepătruns, și să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Ef. 3: 8-11).

Și, tot după cuvântul Sfântului Pavel, Biserica este trupul lui Hristos (Col. 1: 24), iar Hristos „este Capul trupului, al Bisericii” (Col. 1: 18). Aceasta înseamnă că în vreme ce Dumnezeu Cuvântul Cel fără de trup, Hristos, primește trup de la Fecioara Maria, tot astfel Biserica își primește existența lumească de la Maica Domnului și Pururea-Fecioara Maria, așa cum O laudă Sf. Ioan Damaschinul: Bucură-Te Doamna noastră, Maica Domnului, prin Care, pentru noi, Cel fără de trup primește trup, Cel de dinainte de veacuri primește început și Cel de necuprins e cuprins în Tine.

Cu alte cuvinte, iubiților, Maica Domnului și Maica Dumnezeului și Mântuitorului  nostru Iisus Hristos e cinstită nu doar ca Maica lui Iisus Hristos, ci și ca Mama Bisericii. Mulțumită Maicii Domnului, am primit numele de popor creștin al Fiului și Dumnezeului Său, și ne-am făcut un neam în Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, așa cum spune Sf. Ioan Damaschinul: „Bucură-Te, cea prin care ne-am numit popor creștin al Fiului și Dumnezeului Tău. Bucură-Te, Cea prin care ne-am făcut neam în Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.

Biserica lui Hristos și neamul Său se bucură în Prea Binecuvântata Maică a Domnului întrucât ea mijlocește către Fiul Său și Dumnezeu pentru toți cei care nădăjduiesc la ajutorul și apărarea Sa de mamă. Imnograful Bisericii scrie: Mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare decât cetele îngerești, prea lăudată Maică a Domnului; noi păcătoșii mărturisim că tu ești adevărata noastră mântuire și în Tine găsim apărare în ispite; pentru aceea, nu înceta să Te rogi pentru noi, că tu ești apărătoarea și limanul sufletelor noastre.

Să ne rugăm Celei mai cinstite decât heruvimii și mai mărite Maici a Domnului ca, prin ajutorul Său de Mamă și prin apărarea Sa, să petrecem Sfântul și Marele Post al Paștelui în pocăință și înnoirea sufletelor noastre, ca astfel să fim aflați vrednici de bucuria și de puterea luminătoare a luminii veșnice și neapuse a slăvitei Învieri a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/ut6FI1bpcC0

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

De luni, 14/27 februarie 2017, prima zi din Postul Paștelui,  și până miercuri, 16 februarie/1 martie 2017, după Tipicul Bisericii Frăției Sfântului Mormânt, s-au făcut dimineața Utrenia și Ceasurile, și Pavecernița Mare seara. Miercuri, după Utrenie, s-a slujit Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfințite, în sobor condus de Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, cu participarea arhiepiscopilor aghiotafiți rugători, a preoților, călugărilor, maicilor și a pelerinilor.

Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfințite a fost săvârșită și pe Înfricoșătoarea Golgota, miercuri dimineața, de către părintele schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor de Hierapolis, cu participarea creștinilor evlavioși. Răspunsurile la strană au fost date de părinții Bisericii Învierii.  

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/4izMVqwrwUw

ngg_shortcode_3_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Duminică seara, în Săptămâna brânzei, pe 13/26 februarie 2017, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, a citit rugăciunea de iertare din ajunul Postului Mare, în timpul Pavecerniței Mici, la biserica mănăstirii Sfinții Constantin și Elena.

După citirea rugăciunii de iertare, a urmat îmbrățișarea de iertare dintre arhiepiscopi și Prea Fericirea Sa, și sărutarea mâinii Prea Fericirii Sale de către ieromonahi aghiotafiți, de către călugări, maici și membrii ai comunității grecești și de către participanții la slujbă, și iertarea reciprocă.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_4_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Joi 10/23 februarie 2017, sărbătoarea Sfântului Ierarh și Mucenic Haralambie a fost prăznuită de Patriarhie în Sfânta sa Mănăstire, situată la nord de Biserica Învierii, la capătul Drumului Crucii.

După cum scrie în Sinaxarul Bisericii, Sf. Haralambie a fost păstor al creștinilor din Magnesia, capitală Tesaliei, și a devenit mucenic prin chinuri și tăierea capului în vremea Împăratului Septimius Severus în 198 după Hristos.

Pentru această sărbătoare, s-a făcut slujba Vecerniei seara și Sfânta Liturghie dimineața la mănăstirea cu numele Sfântului din Orașul Vechi al Ierusalimului, oficiată de Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Teofan de Gerassa, avându-i drept împreună slujitori pe Arhimandritul Haralambie, pe Părintele Farah și pe Arhidiaconul Marcu; răspunsurile la strană au fost date de conducătorul corului de la Sfânta Biserică a Sfinților Constantin și Elena, Arhimandritul Evsevie. La slujbă au participat numeroase maici din mănăstirile greco-ortodoxe din Ierusalim și pelerini din Grecia, Rusia și România.

În timpul Sfintei Liturghii, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, împreună cu Părinți Aghiotafiți, au venit să se închine. După Sfânta Liturghie, părintele stareț, Arhimandritul Kallistos, a oferit o recepție la egumenie soborului arhieresc și participanților la slujbă.
Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/N68Q1AH9QRU

ngg_shortcode_5_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Joi, 3/16 februarie 2017, amintirea Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu a fost cinstită de către Patriarhie în mănăstirea care îi este închinată și unde i se păstrează mormântul, în partea de vest a Noului Ierusalim.

Această sărbătoare se tine după Praznicul Împărătesc al Întâmpinării Domnului, și Biserica, în această zi, comemorează faptul că Sf. Simeon L-a primit pe Domnul când a fost dus la Templul lui Solomon, adus fiind de părinții Săi la patruzeci de zile după naștere, împreună cu o pereche de guguștiuci și doi porumbei. Aceasta s-a făcut după Legea lui Moise, spre sfințirea pruncului, dar s-a dovedit că Acela Care a venit să fie sfințit, era de fapt Acela care a i-a oferit sfințire lui Simeon și Templului (Luca 2: 29-33).

Acest eveniment a fost sărbătorit în Sfânta Mănăstire menționată mai sus prin slujirea Vecerniei seara, slujbă condusă de Arhimandritul Anania, și prin săvârșirea Sfintei Liturghii dimineața, slujbă oficiată de Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, care a slujit împreună cu ÎPS Mitropolit Chiriac din Nazaret, Părintele Secretar-General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Arhiepiscop Metodie al Taborului, și ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, cu ieromonahi aghiotafiți, printre care părintele dragoman, arhimandritul Matei, egumenul de la Sf. Gheorghe din Al Khader, arhimandritul Anania, egumenul de la Fhes din Iordania, arhimandritul Ieronim, egumenul Sfintei Mănăstiri a Păstorilor din Beit Sahour, arhimandritul Ignatie, superiorul Missiei ruse din Ierusalim, arhimandritul Alexander, alți preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, preotul de la Biserica Buna Vestire din Nazaret, Pr. Simeon, arhidiaconul Marcu, și diaconul Anastasie. Răspunsurile la strană au fost date de lampadarul de la Prea Sfânta Biserică a Învierii, dl. George Alvanos, și la slujbă au participat creștini membri ai comunității grecești, ortodocși arabi și pelerini din Grecia, Rusia, și din Romania.

În fața creștinilor adunați la slujbă, Prea Fericirea Sa a ținut o predică în limba greacă, tradusă aici în limba română:

„Să se deschidă astăzi poarta raiului, căci Cuvântul fără de început al Tatălui a făcut un început în veac fără a-Și părăsi dumnezeirea. Ca prunc de patruzeci de zile, din propria Sa voie este adus de Maica Sa, Fecioara, ca jertfă în Templul Legii. Bătrânul Îl primește în brațele sale, strigând ca un slujitor Stăpânului său: „Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne, căci văzură ochii mei mântuirea Ta”. Slavă Ție, Doamne, căci ai venit în lume să mântuiești omenirea”, așa cum scrie compozitorul bisericesc.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici pelerini,

Astăzi Sfânta și Ortodoxa – pentru noi – Biserică cinstește și felicită taina de neînțeles pentru om a încuviințării lui Dumnezeu Cuvântul și a chenozei Sale până la punctul Întrupării, în fața Dreptul Simeon Primitorul de Dumnezeu, al cărui sfânt mormânt se păstrează în această biserică și mănăstire, numite după numele său, și unde noi, ortodocșii, ne-am adunat pentru a sărbători, dând mulțumire, evenimentul iubirii de oameni a lui Dumnezeu.

Evenimentul sărbătorit astăzi este intrarea pruncului Iisus și aducerea Lui la Templul lui Solomon, de către părinții Săi, fiind primit de Dreptul Simeon și de Proorocița Ana, după cuvântul Sfântului Evanghelist Luca: „Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon… Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2: 22-39).

Domnul nostru Iisus Hristos – așa cum spune imnograful – „fiind născut” din „Maica fără prihană”, adică din Pururea Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu Maria, a fost adus „la Templul slavei Sale ca un prunc în brațe”, ținut de Bătrânul și Dreptul Simeon. Sfântul Ioan Damaschinul spune: „fiind Dumnezeu cu adevărat, devine om …și este ținut ca un prunc în brațe omenești”. „Acest Hristos – spune Sf. Chiril al Ierusalimului – este Cel Care ne-a creat pe noi după asemănarea lui Dumnezeu, și acum S-a făcut om după asemănarea noastră”.

Acest Dumnezeu-Cuvântul, Întrupat, este „Mântuirea” lui „Dumnezeu Tatăl” pentru salvarea oamenilor, adică același Hristos „pe Care L-au văzut ochii Bătrânului Simeon”, după cum exclamă imnograful Bisericii: „Bătrânul, văzând cu ochii mântuirea care avea să vină neamurilor, a strigat către Tine: O, Hristoase Care vii de la Dumnezeu, Tu ești Dumnezeul meu” și, cu alte cuvinte, Domnul. Când Bătrânul Simeon L-a văzut cu ochii săi pe Mântuitorul Care a venit pentru toate popoarele, a strigat către Tine cu glas mare: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu născut din Dumnezeu Tatăl. „Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”, spune Profetul Isaia (Luca 3: 6, Isaia 40: 5).

Cu alte cuvinte, iubiților, „mântuirea lui Dumnezeu” înseamnă că Hristos este oferit tuturor neamurilor, și mai ales acelora care au dorința și bunăvoința de a-L cunoaște și de a-L primi în brațele lor duhovnicești. „Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea” (Ioan 12: 46-47).

„Mântuirea lui Dumnezeu”, Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat, Hristos, este Dumnezeul viu, pe care Bătrânul Simeon l-a văzut cu ochii firii ca pe un om perfect, în vreme ce, cu ochii duhovnicești, L-a văzut ca pe lumina adevărată și necreată, adică i-a văzut dumnezeirea, așa cum scrie călugărul Cozma, imnograful: când s-a aplecat ca să Îl atingă, a strigat către Pururea Fecioara Maria: Tu, Preacurată, porți foc în brațe, și mă minunez cum să Îl țin pe Dumnezeu în brațele mele, pe Cel Care domnește peste lumina necreată și peste pace.

Proorocița Ana, inspirată de Dumnezeu, s-a făcut și ea părtașă și vestitoare a trăirii și a mărturisirii Sfântului Simeon; „ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni (Luca 2: 37). Și văzând pruncul, a mulțumit și L-a slăvit pe Dumnezeu, „și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2: 38).

Această „mântuire” care „a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său” (Luca 1: 68), cu sângele Său sfânt, al Domnului nostru Iisus Hristos, este menționată și de Sf. Pavel în Epistola sa către evrei, în care spune: „Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare,… a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare” (Evrei 9: 11-12). „Hristos a intrat în locul sfânt”, adică în „cereasca Sfântă a Sfintelor”, spun Părinții Bisericii, explicând cuvintele Sfântului Pavel: „Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu” (Evrei 9: 13-14).

Sf. Simeon s-a închinat de asemenea acestui „Dumnezeu viu”. Proorocița Ana a vorbit și ea despre acest „Dumnezeu viu”. Dumnezeul Cel viu, Hristos, Dumnezeu și Om, Cel Care „este pus spre căderea şi spre ridicarea multora” (Luca 2: 34), ne cheamă să Îl întâmpinăm nu după lege, ci în Duhul Sfânt.

Haideți, fraților, astăzi și în veac, să strigăm împreună cu Părintele nostru dintre Sfinți, Chiril al Ierusalimului, cuvintele sărbătorii. Să dănțuim cu îngerii. Să fim luminați împreună cu păstorii. Să  ne închinăm odată cu Magii. Să sărbătorim laolaltă cu Betleemul. Să ne bucurăm slăvind împreună cu Pururea Fecioară Maria. Să oferim și noi, ca Iosif, doi porumbei – sufletul și trupul. Să îmbrățișăm, împreună cu Simeon, și să mărturisim, cu Proorocița Ana, ca să putem primi în noi darurile veșnice, prin harul, mila și iubirea de oameni a Domnului nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine toată cinstea și slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Amin.”

Pentru predica în arabă, accesați link-ul: https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2017/02/15/27821

După Sfânta Liturghie, cel care s-a ocupat de renovarea Mănăstirii în ultimii 30 de ani, bătrânul arhimandrit și stareț, părintele Teodorit, în convalescență, a oferit la egumenie o recepție soborului patriarhal și creștinilor care au participat la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/0OdY5vWvhWo

ngg_shortcode_6_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Vineri, 28 ianuarie / 10 februarie 2017, Prea Fericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie festivă în Biserica Sfântul Gheorghe, situată în satul celor 10 leproși, la nord de Neapolis, în regiunea Samaria.

Această Sfântă Biserică este construită în interiorul unei peșteri, unde au trăit leproșii care au fost vindecați de Domnul, și din care unul s-a întors ca să mulțumească (Luca 17: 12-19).

La sosirea în sat, Prea Fericirea Sa a fost primit călduros de cercetașii care L-au însoțit până la Sfânta Biserică închinată Sfântului Gheorghe.

Acolo a fost  întâmpinat de preoții în veșminte liturgice și de cel care are grijă de Mănăstire, călugărul aghiotafit Visarion. După ce a îmbrăcat mantia, Prea Fericirea Sa a condus Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie, slujind împreună cu ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, cu Părintele Secretar-General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, cu Arhimandritul Ștefan, Reprezentantul Sfântului Mormânt la Moscova, cu Arhimandritul Ignatie, starețul de la Câmpul Păstorilor, cu Arhimandritul Hrisostom, starețul de la Cana Galileii, cu Arhimandritul Iustin, starețul de la Fântâna lui Iacob, cu Arhimandritul Leontie, starețul de la Rafidia, cu Pr. Georgios Tzifna, Pr. Nasser, Pr. Andrei, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Anastasie. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Leontie în greacă și în arabă în partea dreaptă, și de membrii parohiei în stânga, ca și de creștinii evlavioși ai parohiei din sat.

În fața celor adunați la slujbă, Prea Fericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși care stăteau departe și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi”, scrie Sfântul Evanghelist Luca (Luca 17: 12-13).

Iubiți Frați întru Hristos,

Creștini evlavioși și iubiți fii,

Dumnezeu, în nemăsurata Sa Milostivire, ne-a adunat pe toți în acest loc Sfânt aghiografic și altar al vindecării și curățirii celor zece leproși de către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a mulțumi și a cinsti Sfântul Său Nume în sărbătorire și închinare prin Dumnezeiasca Liturghie. Ne-am adunat aici și pentru a-i cinsti pe cei asemenea cu Apostolii, unși de Dumnezeu ca mare Împărat și Împărăteasă, pe Sfântul Constantin și pe mama sa, Sfânta Elena, care au subliniat importanța acestui altar ridicând aici o minunată Biserică și o Sfântă Mănăstire, care au fost păstrate de-a lungul veacurilor de venerabila Patriarhie Greacă Ortodoxă și de Ordinul Călugărilor din Frăția Sfântului Mormânt.

Prezența  de veacuri a unei obști – a comunității creștine de aici, este o mărturie de netăgăduit a misiunii Bisericii Ierusalimului, adică a Patriarhiei Ierusalimului, de a vesti infinita milostivire și dragoste de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. După cuvântul Sfântului Evanghelist Luca, Iisus Hristos trecea prin Samaria și Galilea în drum spre Ierusalim. Când a intrat într-un oraș – numit Bourkin – L-au întâmpinat zece leproși care stăteau la distanță și cu glas mare, au spus, Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi (Luca 17: 11-13).

Lepra și simptomele ei sunt descrise în Vechiul Testament în cartea Leviticul (13: 1, 14: 57). Legea mozaică îi considera pe cei care sufereau de această boală ca fiind necurați întrucât erau foarte contagioși și de aceea erau ținuți în carantină, departe de restul oamenilor. Acest lucru este confirmat de faptul că acei  zece leproși „ stăteau departe și […] au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi”. Aceasta ne arată și că așa cum ceilalți oameni nu-i puteau suferi pe leproși pentru necurăția lor, și Iisus s-ar fi putut ține departe de ei. Dar tocmai în acest moment se arată marea milostivire și nemărginita iubire de oameni a Dumnezeului și Mântuitorul Iisus, „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Tim. 2: 4), după cum spune Sf. Pavel. Și tot după cuvântul Sfântului Pavel, „Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi, cei ce eram morți prin greșalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos (Ef. 2: 4-5).

Starea celor zece leproși, iubiții mei, înainte și după vindecarea lor de către Hristos, ne arată două lucruri: pe de o parte, goliciunea omului care trăiește departe de Dumnezeu și fără credință; pe de altă parte, plinătatea omului în Dumnezeu, care se apropie cu credința în Dumnezeu și Mântuitorul nostru Hristos. În vreme ce goliciunea aduce necaz și disperare, adică deznădejde, starea de plinătate, dimpotrivă, aduce bucurie și veselie, adică nădejde, în inimile oamenilor.

În acest caz, boala numită lepră semnifică starea de păcat și rezultatele ei. Spunem aceasta pentru că păcatul se descoperă pe sine ca boală atât a sufletului cât și a trupului. Tocmai această boală psihosomatică este promovată de societatea contemporană prin „globalizare”. „Globalizarea” urmărește să îl izoleze și să îl îndepărteze pe om de la izvorul vieții, al luminii și al mântuirii, de Domnul și Dumnezeu nostru, Mântuitorul Iisus Hristos, ca și de Sfânta Sa Biserică, pe care „Hristos a iubit[-o] și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană” (Ef. 5: 25-27).

Prin urmare, marea taină a Bisericii devine de înțeles prin credință. „Căci umblăm prin credință, nu prin vedere”, spune înțeleptul Sf. Pavel (2 Cor. 5:7).  Aceasta înseamnă că ne petrecem viața actuală prin credință, fără să-L vedem față către față pe Domnul nostru Iisus Hristos așa cum L-au văzut cei zece leproși, și mai ales precum L-a văzut cel „care este de alt neam” care s-a întors „să dea slavă lui Dumnezeu” (Luca 17:18). „Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit!” (Luca 17: 19). Să reținem că credința acestui străin, adică a leprosului samaritean, este inseparabilă de recunoștința și mulțumirea pe care i-o aduce lui Hristos pentru vindecarea pe care a primit-o de la El.

Cu alte cuvinte, leprosul care I-a mulțumit lui Hristos cu recunoștință a păstrat legătura cu binefăcătorul său, în vreme ce ceilalți nouă leproși, din lipsă de recunoștință și de mulțumire, au rupt legătura cu Hristos. De aceea, Sf. Pavel și tovarășii săi s-au întors în orașele în care au propovăduit cuvântul evangheliei lui Hristos, pentru a sprijini credința ucenicilor, după cuvântul Sfântului Luca, atunci când spune: „Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14: 21-22).

Tocmai acest lucru, iubiții mei frați, este făcut de Sfânta, pentru noi, Biserică Ortodoxă, prin ciclul liturgic și de cult, prin citirea Scripturilor în general și a Sfintei Evanghelii în particular. După ele, de pildă, suntem acum în săptămâna Vameșului și a Fariseului, adică în prima săptămână a cărții liturgice de pocăință a Triodului, care ne pregătește pentru luminata și mântuitoarea sărbătoare a Sfintelor Paști.

Sărbătoarea de astăzi, când cinstim amintirea vindecării celor zece leproși, ne cheamă, prin cuvintele Sfântului Pavel, să ne analizăm ca să vedem dacă ne ținem credința vie, dacă Hristos este în mijlocul nostru. „Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; încercați-vă pe voi înșivă. Sau nu vă cunoașteți voi singuri bine, că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteți netrebnici” (2 Cor. 13: 5).

Să o rugăm pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Dumnezeului nostru, pe Prea Binecuvântata și Pururea Fecioara Maria, ca împreună cu Sfinții Efrem Sirul și Paladie din Helenoupolis, să mijlocească la Domnul și Dumnezeul Tată ca să Se milostivească de sufletele noastre și să dăruiască pace lumii și regiunii noastre încercate. Amin. Să aveți o perioadă bună de pregătire pentru Marele Post al Paștelui.”

Pentru predica în limba arabă, accesați link-ul: https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2017/02/10/27714

După Sfânta Liturghie, cel care se îngrijește de mănăstire, monahul Visarion, a oferit o masă soborului patriarhal și creștinilor care au participat la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/yk-BBQvWFIE

ngg_shortcode_7_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Joi, 20 ianuarie/2 februarie 2017, Patriarhia a cinstit amintirea Sfântului Eftimie cel Mare, în mănăstirea care îi este închinată, situată lângă mănăstirea Seyda Naya, în partea de nord a cartierului creștin, aproape de Patriarhie.

După cum scrie în Sinaxarul Bisericii și după cum precizează și biograful Sfinților Palestinei, Chiril de Skitopolis, Sf. Eftimie, originar din Melitini, din Armenia, a venit în Țara Sfântă  în jurul anului 420 după Hristos. Pregătit, din țara lui, în ale călugăriei și format și după canoanele monahismului Palestinian, urmând învățăturile predecesorilor săi  nevoitori, Sfinții Hilarion și Hariton, a ctitorit o Lavră în deșertul Iudeii, care se află între Ierusalim și Ierihon. Acolo, a adunat o mulțime de călugări care erau fiii săi duhovnicești și alții au venit, cu miile, din alte mănăstiri, căutând îndrumare duhovnicească. În Lavră a primit mai ales călugări îmbunătățiți în  nevoințe, care fuseseră formați mai întâi în obște, și toți îl cinsteau și aveau încredere în el, datorită vieții sale cuvioase și cu nevoințe aspre, datorită luminării sale de către Duhul Sfânt și minunilor pe care Dumnezeu a îngăduit ca el să le facă.

Sf. Eftimie a devenit îndrumătorul duhovnicesc al Sfântului Sava în viața monahală, împreună cu tovarășul său de nevoințe, Sf. Teoctist, care se ocupa de mănăstirea de obște, unde Sf. Sava a fost trimis de către Sf. Eftimie, datorită tinereții sale. Sf. Eftimie a botezat membrii unei delegații diplomatice din Persia și a recomandat ca Petru să devină Patriarhul Ierusalimului.

Sf. Eftimie – înaintea Sfinților Sava și Teoctist – a fost un puternic apărător al dogmei celui de-al patrulea sinod ecumenic din Calcedonia din 451 după Hristos, dogmă care susținea co-existența celor două naturi ale lui Hristos, natura dumnezeiască și natura umană. La acest adevăr mântuitor a întors-o pe împărăteasa bizantină Evdochia, care căzuse în greșeala monofiziților.

Această Lavră istorică a Sfântului Eftimie, care a contribuit semnificativ la cultivarea monahismului de tip lavră și a sprijinit Biserica, a suferit de pe urma degradării prin trecerea timpului și de pe urma războaielor, încă din anul 638 după Hristos, și a devenit acum o atracție turistică ca sit arheologic. Acolo se află mormântul Sfântului, descoperit la excavările din 1929 și mai recent, a făcut săpături acolo Societatea Israeliană de Arheologie.

Vecernia și Sfânta Liturghie au fost conduse de ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis în Sfânta Mănăstire a Sfântului Eftimie și nu în fosta Lavra, slujind împreună cu ieromonahi și ierodiaconi aghiotafiți. Răspunsurile la stană au fost date, în stana din stânga, de către lampadarul de la Prea Sfânta Biserică a Învierii, domnul Alvanos, de părintele exarh al Atenei, Arhimandritul Damian și de maica Mariam. La slujbe au participat obștea de rugători din comunitatea greacă din Ierusalim, călugări, maici și pelerini evlavioși.

În timpul Sfintei Liturghii, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, Teofil, a venit să se închine, însoțit de părinți aghiotafiți.

După Sfânta Liturghie, maica Hristonimfi, care se ocupă de buna întreținere și de toate treburile mănăstirii, a dat o recepție pentru soborul arhieresc și pentru creștinii adunați la stăreție.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/hrmjSBk_DbE

httpv://youtu.be/_wqNyHWSTbY

ngg_shortcode_8_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Luni 17/30 ianuarie 2017, Patriarhia l-a pomenit pe Sfântul Antonie, Părintele nostru printre Sfinți, în paraclisul închinat lui și situat în Sfânta mănăstire a Sfântului Nicolae, la nord-vest de Patriarhie.

Vecernia și Dumnezeiasca Liturghie din ziua sărbătorii au fost slujite de Pr. Nikita, în cântarea  maicilor de la Patriarhie.

După Sfânta Liturghie, cei care au participat la slujbă au primit o tratație.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_9_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]