Pe 26 martie / 08 aprilie 2017, în Sâmbăta lui Lazăr, a avut loc procesiunea cu ramuri de finic de la Betfaghe, din vârful de sud al Muntelui Măslinilor. Procesiunea a fost binecuvântată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, și apoi condusă de Prea Sfințitul Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, și s-a făcut în amintirea intrării pline de slavă a Domnului nostru Iisus Hristos în orașul Ierusalim, „când copiii evrei au strigat cu glas mare «Osana» și L-au întâmpinat cu ramuri de finic“.

Mulțimea de oameni care au participat la această procesiune a coborât de la Betfaghe prin valea Ghețimani și procesiunea s-a încheiat prin sosirea la Mănăstirea Sfintei Ana, în interiorul zidurilor Cetății, intrând prin Poarta Sfântului Ștefan.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/mbmfLK6e0wU

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Sâmbătă, 26 martie / 8 aprilie 2017, învierea lui Lazăr de către Domnul nostru Iisus Hristos a fost sărbătorită de Patriarhie în Betania. În această zi de sărbătoare, după relatarea Sfântului Ioan Evanghelistul, Biserica noastră pomenește următorul eveniment: Lazăr din Betania, așezare aflată în imediata apropiere a Ierusalimului, a fost un prieten de-al lui Hristos și, după ce s-a îmbolnăvit grav, a murit. Ajungând la mormântul său, Domnul, prin puterea sa dumnezeiască-omenească, l-a înviat pe Lazăr, care era mort de patru zile, confirmându-le astfel atât ucenicilor Săi cât și nouă Învierea noastră comună.

În amintirea acestui eveniment, Sfânta Liturghie a fost sărbătorită în ziua sărbătorii în Sfânta Mănăstire numită după surorile lui Lazar, Marta și Maria, aflată în locul de unde Domnul a început să meargă împreună cu Marta și Maria spre mormântul lui Lazăr.

Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, care a slujit împreună cu ÎPS Mitropolit Isihie de Capitolia, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Arhiepiscop Dimitrie de Lydda, ÎPS Mitropolit Gheorghe de Nizni Novgorod, din Biserica rusă, și ÎPS Mitropolit Alexandru de Chlemitski, din Ucraina, aflați în vizită, cu ieromonahi aghiotafiti, printre care preotul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Epifanie și ieromonahi cântăreți, precum și călugărițele mănăstirii, în mijlocul unei Biserici arhipline.

În fața creștinilor adunați la slujbă, Preafericirea Sa a predicat cuvântul lui Dumnezeu, după cum urmează:

“Învierea și Viața omului fiind Tu, Hristoase, ai venit la mormântul lui Lazăr, adeverindu-ne cele două firi ale Tale, îndelung-Răbdătorule, că din Fecioara curată ai venit, Dumnezeu și om; căci ca un om ai întrebat: Unde s-a îngropat? iar ca Dumnezeu, ai înviat, cu voia Ta cea de viață aducătoare, pe cel mort de patru zile”, scrie imnograful Bisericii.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici pelerini,

Mare și paradoxală este minunea săvârșită astăzi în acest sfânt loc unde a stat Domnul nostru Iisus Hristos și unde L-au primit surorile lui Lazăr, Marta și Maria. Această mare minune este învierea din morți a prietenului sfânt și drept al lui Hristos, Lazăr, care era mort de patru zile, și a cărei pomenire o facem astăzi prin această sărbătoare. Și aceasta se întâmplă pentru că Lazăr a devenit precursorul mântuitor al renașterii noastre, al învierii noastre generale în Hristos, așa cum scrie imnograful: „Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție Biruitorul morții grăim: Osana Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat Cel Ce vii întru Numele Domnului “.

Fiind cu ucenicii Săi în Betania, lângă mormântul lui Lazăr cel îngropat, pe care El l-a înviat, măcar că era mort de patru zile, Hristos a dovedit că El este învierea și viața, așa cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul: „Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11: 25-26).

Mai mult, Domnul nostru Iisus Hristos a dovedit că El este Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit. Cu alte cuvinte, El Și-a adeverit cele două firi ipostatice, dumnezeiască și umană. Și-a adeverit luarea de trup omenesc din Fecioara Maria și din Duhul Sfânt, pe care l-a îndumnezeit, izbăvind (trupul) de stricăciunea morții, adică de stricăciunea păcatului.

Prin învierea lui Lazăr a devenit cunoscut faptul că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu, și că el, Lazăr, a fost înviat, și că va fi învierea morților. Din acest motiv, imnograful spune: „Bucuria tuturor, Hristos adevărul, lumina, viața și învierea lumii, celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate și S-a făcut chip învierii dând tuturor dumnezeiasca iertare”.

Astăzi, prin prezența noastră în Betania, orașul lui Lazăr și al surorilor sale Marta și Maria, pregustăm tocmai această bucurie a învierii pe care Domnul nostru Iisus Hristos a dezvăluit-o lumii. După cum spune imnograful: „Astăzi, dănțuind Betania dinainte vestește Învierea lui Hristos, Celui de viață dătător, prin învierea lui Lazăr”. Și Betania a transmis mesajul venirii Împăratului Slavei în Ierusalim, după cuvântul proorocului Zaharia, care zice: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9: 9).

Desigur, Duhul Sfânt, Duhul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este Cel Care i-a încurajat pe copiii Ierusalimului să strige cu glas mare „Osana întru înălțime, bine este cuvântat Cel Ce vine întru Numele Domnului”.

Prin urmare, iubiți frați, să ne pregătim și noi pentru ca, aidoma copiilor nevinovați, să-L lăudăm tainic cu ramuri de finic și să strigăm: Bine este cuvântat Cel Ce vine întru Numele Domnului, Osana întru cei de sus. Și, împreună cu imnograful, să spunem: „Pentru rugăciunile lui Lazăr, ale Martei și ale Mariei, învrednicește-ne pe noi să ne facem văzători ai Crucii și ai Patimii Tale, Doamne, și ai luminatei și împărătesei zilelor, Învierii Tale, Iubitorule de oameni.” Amin. Paste Fericit!”

Otpustul a fost urmat de o procesiune până la mormântul lui Lazăr, condusă de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie de Lydda, unde s-a citit Evanghelia după Ioan, în care se relatează învierea lui Lazăr.

Stareța  mănăstirii, Maica Eupraxia a oferit o recepție Preafericitului Patriarh și o masă soborului arhieresc.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/Mr502qYcjak

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Pe 26 martie / 08 aprilie 2017, Sâmbăta lui Lazăr a fost sărbătorită de către Patriarhie pe vârful dinspre sud-est al Muntelui Măslinilor, în amintirea învierii prietenului lui Hristos Lazăr, care fusese mort de patru zile.

Domnul l-înviat pe Lazăr, care era  îngropat de patru zile, și l-a însoțit de la mormânt până în orașul său natal Betania, simțind până la lacrimi durerea nostră cauzată de moartea ca rezultat al căderii noastre și confirmând astfel Învierea comună a tuturor oamenilor, în slăvita Sa a doua venire.

Acest eveniment a fost sărbătorit în locul menționat mai sus de către Patriarhie după  regulile din Tipic, la locul special al ruinelor Bisericii bizantine, ocupate de secole de otomani, în prezent de musulmani, care au acolo o moschee.

În  recent renovatul Sfânt Altarul care, mai recent, a fost vandalizat și apoi sfințit prin rugăciunea Sfântului Altar, Vecernia a avut loc seara și Sfânta Liturghie dimineața, condusă de Preasfințitul Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, împreună-slujitori fiind  ieromonahi aghiotafiți, preoți vorbitori de limba arabă de la Catedrala Sf. Iacob Ruda Domnului, și diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritului Aristovoulos și elevii de la Școala Patriarhală în partea dreapta, și de corul Catedralei Sf. Iacob sub conducerea lui Rimon Kamar în partea stânga. La slujbă au participat credincioși din Ierusalim și pelerinii care au sosit pentru sărbătoarea Paștilor din Grecia, Rusia, Ucraina, România și Cipru.

La sfârșitul Sfintei Liturghii de pe Muntele Măslinilor, mulți dintre preoți și pelerini au plecat în Betania pentru a participa și la sărbătoarea de acolo.

Egumenul mănăstirii de vizavi de altarul Înălțării, monahul Ahillios, a oferit o recepție soborului arhieresc și pelerinilor.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/caLjNfJscoc

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″] 

Vineri, 25 martie / 07 aprilie 2017, sărbătoarea Buneivestiri a Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu a fost prăznuită în Nazaret.

În această zi de sărbătoare, Biserica pomenește faptul că, în ultimele zile, Dumnezeu a împlinit taina de demult vestită a Întrupării Fiului Său, Unul Născut și Cuvântul. În acest scop, l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil la o fecioară curată din Nazaret și i-a vestit că prin puterea Duhului Sfânt, urma să primească și să Îl poarte în trup pe Mântuitorul lumii.

Când fecioara a spus: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău“, Cuvântul Cel fără de trup a luat formă de trup, și Cel fără de trup S-a întrupat. Acest eveniment a fost sărbătorit de Biserica din Ierusalim la locul descoperirii lui, în Nazaret, la altarul unde se află izvorul Maicii Domnului.

Slujba Utreniei și Sfânta Liturghie, făcute în aer liber, au fost conduse de Preafericitul Patriarh Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului. Împreună-slujitori au fost ÎPS  Mitropolit Isihie de Kapitolia, ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscopi Aristarh de Constantina, Damaschin de Joppa, Metodie al Taborului, ÎPS Mitropoliți Simeon și Alexandru din Patriarhia Moscovei, aflați în vizită, ieromonahi aghiotafiți, Părintele Ilarion, egumenul de pe Tabor, Părintele Hrisostom, egumenenul din Cana, Părintele Sofronie, egumenul de la Aylaboun, Părintele Filotei, egumenul din Acra, preoți vorbitori de arabă, mulți preoți vorbitori de rusă, și preoții Sfântului Altar, Pr. Evanghelos, Pr. Simeon, Pr. Ioan, Pr. Serghie, Pr. Atanasie și Pr. Samuel. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul de la Prea Sfânta Biserică a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos împreună cu corul cel nou pe care l-a organizat și de corul Bisericii din Nazaret, în limbile greacă, arabă, rusă și română. La slujbă au participat, cu smerenie și cucernicie, numeroși localnici din Nazaret și din alte orașe din nordul Israelului, precum și mulți pelerini, în principal din Rusia dar și din România, Serbia și Grecia.

 La momentul împărtășirii credincioșilor, Preafericirea Sa a predicat cuvântul lui Dumnezeu, după cum urmează:

„Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul “ (Psalmul 95:11), pentru că„ Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru “ (Psalmul 97: 5).

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștinii și pelerini,

Vestirea venirii „Mântuitorului Dumnezeu“, adică a Cuvântului (Logosului) lui Dumnezeu din Fecioara Maria, ne-a adus împreună pe noi, cei veniți de aproape și de departe, în acest loc binecuvântat al orașului nostru hagiografic din Nazaret, pentru a sărbători în doxologie și mulțumiri pomenirea acestui eveniment universal și mântuitor al lumii. Și împreună cu Arhanghelul Gavriil, să spunem și noi Fecioarei Maria, Născătoarei de Dumnezeu și Maicii Domnului, „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine“(Luca 1:28), că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Această mare și paradoxală taină a fost prezisă de marele profet Isaia, care spune „Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.“ (Isaia 7:14). Acesta este taina cea din veac ascunsă, care astăzi ni se face cunoscută nouă, oamenilor: Logosul lui Dumnezeu și Dumnezeu devine Fiul Fecioarei prin cea mai profundă încuviințare. „Polată purtătoare de lumină s-au gătit Ție, Stăpâne, pântecele cel nestricat al fiicei lui Dumnezeu. Pogoară-Te și vino la dânsa, miluiește făptura Ta, care pentru pizmă au luat război și a fost ținută în robia celui viclean, și frumusețea cea dintâi  și-au pierdut, și așteaptă  pogorârea la cea mântuitoare,“spune imnograful.

Da, iubiți frați, omenirea a fost înrobită și a avut o luptă crâncenă cu dușmanul ei, diavolul. Desigur, acest lucru se datorează faptului că primul om, vechiul Adam, a folosit în mod greșit darul dumnezeiesc al „liberului arbitru” și, în loc să se supună voii Făcătorului său, a ascultat de voia sa proprie. Din acest motiv, păcatul, adică stricăciunea morții, a intrat în lume, iar omul și-a pierdut slavă dumnezeiască dintru început – viața fără de moarte de care s-a bucurat cât a fost în comuniune cu Făcătorul și Dumnezeul său. „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii” – propovăduiește Sfântul Pavel. Cu alte cuvinte, moartea adusă de păcat a ajuns la omenire prin vechiul Adam, în timp ce mântuirea vine de la noul Adam, Domnul nostru Iisus Hristos.

De aceea imnograful vestește: “Bucură-Te, cinstită chemarea lui Adam și izbăvirea Evei, și bucuria lumii, veselia neamului nostru; că întru tine toată plinătatea Dumnezeirii s-au sălășluit trupește, cu bunăvoința Tatălui Celui pururea veșni, și cu împreună lucrarea Duhului Sfânt”.

Acest adevăr incontestabil este, de asemenea, mărturisit în fapt și în cuvânt de către Sf. Ioan Evanghelistul care spune “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1:1). “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).

Interpretând aceste cuvinte, Sf. Chiril al Alexandriei scrie: bine spune Sfântul Ioan Teologul că El (Cuvântul) a sălășluit printre noi, și el a identificat cele două părți ale acestei fraze:  prima este „Cel Care a sălășluit” și a doua, „locul sălășluirii”, ca să nu credeți că s-a extins în trup, ci dimpotrivă, și-a luat propriul trup de carne, din trupul-altar al Sfintei Fecioare. “Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii,” (Col. 2: 9), așa cum spune Sf. Apostol Pavel.

Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul prin sângele cel curat al Fecioarei Maria și sălășluirea Lui (a lui Dumnezeu Cuvântul) în templul ei, adică în pântecele ei, a făcut-o Născătoare de Dumnezeu și Maica Domnului.

Cu alte cuvinte, Fecioara Maria, prin împreună lucrare cu Duhul Sfânt, participă la taina purtării de grijă dumnezeiești, adică la mântuirea omului, în numele întregii omeniri. De aceea  strigăm: „Bucură-te, cort al lui Dumnezeu Cuvântul, bucură-te Sfântă, mai sfântă  decât cele Sfinte.” „ Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu Tine” (Luca 1: 28). „Astăzi cele de jos cu cele de sus se împreună. Adam se înnoiește, Eva din întristarea cea dintâi se slobozește; și cortul ființei noastre, prin îndumnezeirea celui ce au lucrat amestecarea, Biserică a lui Dumnezeu s-au făcut” spune imnograful.

Astăzi sunt, de asemenea, bunevestiri pentru Biserica sfântă și pururea fiitoare a lui Hristos, care a fost descoperită prin prezența întrupată a lui Hristos. Spunem aceasta întrucât vestirea Născătoarei de Dumnezeu  a vestit și descoperirea sălașului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos în lume. Sălaș care, după cum spune Sfântul Pavel, este „Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului”(1 Tim. 3:15).

Cu alte cuvinte, Biserica este stâlp și temelie solidă care deține adevărul mântuitor.

Duhul Sfânt care a venit la Fecioara Maria, tocmai acest Duh susține și alcătuiește instituția Bisericii. “Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,” (Gal. 5:22) – printre altele – ne învață Sf. Pavel.

Aceste roade ale Duhului Sfânt, adică, iubirea, bucurie și pace, sunt veștile bune pe care le aduce Sfânta Biserică a lui Hristos astăzi în ceas festiv, de sărbătoare. De altfel, acest lucru a fost prezis de prooroci. Proorocul David chiar spune: „Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii” (Psalm 71:7).

Această pace și neprihănire întrupată, adică Fiul și Logosul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, este Cel pe care Fecioara Maria L-a zămislit în pântecele ei și Căruia I-a dat naștere, devenind astfel cheia Împărăției lui Hristos: „Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură” spune Sf. Pavel, „ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni” (Romani 14: 17-18).

Să mulțumim, prin urmare, Dumnezeului nostru în Treime slăvit și să spunem împreună cu imnograful: „Limba pe care nu o știau, o a auzit Născătoarea de Dumnezeu, că au grăit către dânsa Arhanghelul, graiurile bunei vestiri. De unde cu credință primind închinăciunea, Te-a zămislit pe Tine Dumnezeul Cel mai-nainte de veci. Pentru aceasta și noi, bucurându-ne, strigăm ție: Cela Ce Te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare Dumnezeule, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.” Amin”.

După Sfânta Liturghie, s-a făcut o procesiune pe strada principală a orașului, condusă de cercetași, cu participarea tuturor celor care au fost prezenți la slujbă. La sfârșitul procesiunii, Mitropolitul Chiriac al Nazaretului și Consiliul Comunității au oferit Preafericitului Părinte, soborului și multor altora o masă cu pește, ca fel principal, la trapeză.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/eo_FatwL9NA

ngg_shortcode_3_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Vineri seara, pe 18/31 martie 2017, s-a slujit Acatistului Buneivestiri ca parte a Pavecerniței și a Canonului Maicii Domnului în Catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii. Părintele protopsalt, Arhimandritul Aristovoulos a cântat în strana din dreapta și domnul Alvanos în strana din stânga.

Prima parte a Acatistului a fost citită de cel care a condus slujba, Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a doua parte de părintele Secretarul General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantinei, a treilea de părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie și a patra, de părintele Dragoman, Arhimandritul Matei.

La slujbă au participat, cu cucernicie, Excelența Sa, Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, ambasadorul Greciei în Franța, doamna Sophia Stamatelli, membrii comunității grecești din Ierusalim și pelerini evlavioși.

După terminarea slujbei, soborul patriarhal s-a îndreptat spre Patriarhie.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/1HCIXPQGRHA

ngg_shortcode_4_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Vineri 18/31 martie, ÎPS Arhiepiscop Macarie al Qatarului a oficiat slujba Acatistului Bunei Vestiri la Catedrala Sfinților Isaac și Gheorghe din Doha, cu căință, la Denie participând numeroși credincioși.  Slujba a avut loc pentru prima dată în fața icoanei Sfintei Născătoare, care a fost oferită de Patriarhia Ierusalimului spre folosul credincioșilor din Arhiepiscopia Qatarului.

Slujba a avut loc în limbile greacă, arabă și sârbă. Credincioșii din eparhie au adresat mulțumiri călduroase Patriarhiei, exprimându-și admirația pentru icoana dăruită, frumos lucrată, a Maicii Domnului pe care o consideră apărătoarea și păzitoarea Qatarului.

La sfârșitul Deniei, ÎPS Arhiepiscop a ținut o predică despre Maica Domnului, în cuvinte simple dar cuprinzătoare, referindu-se la istoricul Slujbei Acatistului Buneivestiri.

Din partea Sfintei Arhiepiscopii a Qatarului

ngg_shortcode_5_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Joi după-amiaza, pe 17/30 martie 2017, fratele începător Constantin care a slujit la Prea Sfânta Biserică a Învierii a fost tuns călugăr de către Prea Fericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, în Sala de recepție a Patriarhiei. Au fost prezenți la ceremonie ÎPS Arhiepiscop și Părinte Schevofilax  Isidor de Ierapolis, ÎPS Arhiepiscop și Secretar General Aristarh al Constantinei, părinți care slujesc la Biserica Învierii, alți părinți aghiotafiți și pelerini.

După tundere, Preafericirea Sa l-a lăudat pe noul călugăr, Părintele Constantin, pentru devotamentul slujirii sale, care a fost apreciat de către Sfântul Sinod într-atât încât a hotărât tunderea sa în monahism și l-a sfătuit să își continue activitatea la Sfântul Mormânt, pe înfricoșătoarea Golgota și în slujba pelerinilor cu răbdare, curăție și cucernicie, ca să fie o pildă bună spre folosul lor duhovnicesc.

Apoi, cei care l-au onorat cu prezența pe proaspăt călugăritul Părinte Constantin l-au felicitat și i-a urat bună slujire.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/sJn_QfankEk

ngg_shortcode_6_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

În a treia Duminică din Postul Mare, pe 6/19 martie 2017, Patriarhia a sărbătorit Închinarea la Cinstita și de Viață Dătătoarea Cruce, așa cum a stabilit Biserica, astfel încât prin Sfânta Cruce a lui Hristos, prin care am fost mântuiți și îndumnezeiți, credincioșii sunt întăriți în lupta postului, adică întăriți pentru a ajunge la Sfintele Paști, adică în participarea la Crucea și Învierea Domnului.

Prăznuirea s-a făcut după canoanele Tipicului Bisericesc.

1. Seara

Slujba a început cu citirea Ceasului al nouălea la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena, condusă de Prea Fericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului la ora 1:45 sâmbătă după amiaza. La ora 14:00, în sunetul clopotelor, a avut loc coborârea la Prea Sfânta Biserică a Învierii. Ajunși acolo, Prea Fericirea Sa, Arhiepiscopii și ieromonahii s-au închinat la Piatra Mirungerii și la Sfântul Mormânt.

După ce Prea Fericirea Sa a îmbrăcat mantia, a mers în Catolicon și a dat binecuvântarea, clopotele au început să bată, în timp ce Arhiepiscopii și membrii Sinodului s-au închinat pe Înfricoșătoarea Golgota și diaconii au cădit altarele.

Vecernia Mare a început imediat, cu Intrarea Mare și Litia. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în partea dreaptă, și domnul Alvanos în stânga, la slujbă participând mulți credincioși evlavioși.

După ce s-a terminat Vecernia, soborul patriarhal s-a îndreptat spre Patriarhie.

2. În ziua prăznuirii

Duminică, la ora 7:00 dimineața, soborul Patriarhal a plecat de la Patriarhie și ajungând la  Biserica Învierii, s-au închinat la Piatra Mirungerii și la Sfântul Mormânt. Prea Fericirea Sa i-a binecuvântat apoi pe toți cei aflați în Catolicon și clopotele au început să bată în timp ce preoții au primit binecuvântarea Prea Fericirii Sale. Prea Fericirea Sa S-a rugat de asemenea să primească binecuvântarea și a intrat în Sfântul Altar, unde a avut loc îmbrățișarea Arhiepiscopilor. După aceea, a început Sfânta Liturghie la Sfântul Mormânt, condusă de Prea Fericirea Sa. Au slujit de asemenea ÎPS Mitropolit Isihie de Capitolia, ÎPS Arhiepiscopi Teofan de Gerassa, Aristarh de Constantina, Teodosia de Sevastia, Dimitrie de Lydda, Nectarie de Anthedon, ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis și ÎPS Episcop Inochentie, în vizită de la Patriarhia Moscovei, în prezența Consulului General al Greciei din Jerusalem, domnul Hristosos Sophianopoulos. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în dreapta, și de domnul Alvanos în stânga, la slujbă fiind prezenți foarte mulți credincioși rugători din Grecia, Rusia, România și Cipru.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, a început procesiunea în jurul Sfântului Mormânt și a altarelor, în frunte fiind Sfânta Cruce cu o parte din Lemnul Sfânt, în cântarea troparele praznicului zilei.

După terminarea procesiunii, soborul Patriarhal a revenit la Patriarhie, unde Prea Fericirea Sa a ținut următorul discurs:

„În raiul de demult, pomul m-a dezgolit; căci dându-mi fructul său drept mâncare, vrăjmașul a adus moartea. Iar acum Copacul Crucii care îi îmbracă pe oameni în haina vieții s-a pus pe pământ, și lumea toată s-a umplut de bucurie nemăsurată. Văzându-l cinstit, neamurilor, să strigăm într-un glas lui Dumnezeu cu credință: Casa Sa e plină de slavă.”

Excelența Voastră, domnule Consul General al Greciei Hristosos Sophianopoulos,

Cuvioși Sfințiți Părinți și Frați,

Evlavioși creștini și pelerini,

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos și odată cu ea, toată lumea, sunt pline de bucurie deoarece chipul Crucii dătătoare de viață a Mântuitorului nostru Isus Hristos a fost văzut spre închinare.

Astăzi, spune imnograful: „Biserica ni se descoperă ca un al doilea Rai, având un pom al vieții, ca primul Rai din vechime: atingând Crucea Ta, Doamne, ne împărtășim din nemurire!“

Semnificația Sfintei Cruci în taina mântuitoare a Proniei Dumnezeiești a fost exprimată clar de fostul prigonitor al Crucii, Marele Apostol Pavel care spune:“iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Gal. 6: 14).

Interpretând aceste cuvinte, Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Și ce este lauda pentru Cruce? Că Hristos a luat chip de rob, și a suferit atât de mult, pentru mine, robul, vrăjmașul, nerecunoscătorul; dar atât de mult m-a iubit, că S-a dat chiar pe Sine pentru mine”.

Cu alte cuvinte, patima răstignită a Domnului nostru Iisus Hristos este exact ceea ce a făcut ca lumea să intre în iubirea infinită a lui Dumnezeu, a păcii, dreptății, împăcării, dar și a condamnării, după mărturia Sfântului Ioan Teologul: „Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele” (Ioan 3: 19). Iar lumina care a venit în lume nu e nimic altceva decât cuvântul Crucii, pentru care Sf. Pavel spune: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1: 18).

La această putere a Sfinte Cruci devenim părtași, iubiți frați și surori, prin închinarea la  Lemnul Vieții, chiar în acest loc în care Mântuitorul nostru Hristos a fost răstignit și a Înviat.

Îmbrățișând astăzi duhovnicește puterea de Viață Dătătoarei Cruce, suntem chemați să continuăm strădania cea bună a înfrânării. Prin urmare, să spunem și noi, împreună cu imnograful: „Ce să Îți aducem, Hristoase, căci ne-ai dat cinstita Ta Cruce spre închinare: acolo unde S-a vărsat sângele Tău cel Sfânt, și carnea Ta a fost bătută în cuie: Îl sărutăm cu dragoste, aducându-Ți mulțumire!“Amin.

Vă urăm La mulți ani și un Paște fericit!”

Toate slujbele menționate mai sus au fost transmise în direct de postul de radio al Patriarhiei Ierusalimului.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Okn10_5NbLg

ngg_shortcode_7_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″] 

Vineri 4/17 martie 2017, Patriarhia l-a prăznuit pe Sfântul Gherasim de la Iordan, în Sfânta Mănăstire care îi poartă numele, situată în deșertul Iordaniei, lângă malurile râului Iordan, aproape de Marea Moartă.

Sf. Gherasim a ctitorit această Mănăstire venind în Țara Sfântă din Lichia, din Asia Mică, îndrumând mii de monahi și mireni în viața ortodoxă care Îl mărturisește pe Iisus Hristos într-o ipostază și două firi.

Această Sfântă Sărbătoare a fost condusă de Prea Fericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, care a slujit Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor Înainte Sfințite împreună cu ÎPS Mitropolit Chiriac de Nazaret, ÎPS Arhiepiscop Metodie al Taborului, și cuvioșii Arhiepiscopii ai Patriarhiei, ÎPS Mitropolit Isihie de Kapitolia, ÎPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, ÎPS Arhiepiscop Dimitrie de Lydda, ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis; au slujit de asemenea mulți ieromonahi aghiotafiți, ierodiaconi și preoți locali, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Bisericii Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în greacă, arabă, rusă și română. La slujbă au participat numeroși călugări, maici și mireni, prieteni ai Sfintei Mănăstiri și localnici, din Galileea și din zonele ocupate din Ierihon, ca și pelerini din Grecia și Cipru.

În fața acestei mulțimi de credincioși, Prea Fericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu, predica fiind reprodusă mai jos:

„Precum și este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu”, iar Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viață; Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și după cum am purtat chipul celui pământesc. Să purtăm și chipul Celui ceresc.” (1 Cor. 15: 45-49), ne învață Marele Sf. Apostol Pavel.

Iubiți frați întru Hristos,

Evlavioși pelerini creștini,

Pustia Iordaniei se bucură astăzi de pomenirea sărbătorească a fiului ei sfânt, Gherasim, Purtătorul de Dumnezeu și părintele duhovnicesc al tuturor celor care îl cinstesc cu evlavie. Urcând scara virtuților dumnezeiești, a fost socotit vrednic de vederea lui Dumnezeu, prin Care a ajuns făcut făcător de minuni.

Sfântul Gherasim, Părintele nostru între Sfinți, a devenit într-adevăr făcător de minuni pentru că în acest ținut pustiu, unde se află Sfânta Sa Mănăstire, a reușit să se lepede de chipul omului pământesc – omul stricăciunii și al păcatului – prin nevoințele sale ascetice, și s-a îmbrăcat în chipul omului ceresc, adică al Domnului nostru Iisus Hristos Cel întrupat.

St. Gherasim a reușit aceasta pentru că a pus în fapt cuvintele Sfântului Pavel cel inspirat de Dumnezeu, care a spus: „ Și după cum am purtat chipul celui pământesc. Să purtăm și chipul Celui ceresc ” (1 Cor. 15: 49)., Aceasta înseamnă că, după cuvântul Sfântului Metodie, „chipul celui pământesc” este ceea ce este scris în Sfânta Biblie „căci pământ ești și în pământ te vei întoarce” (Fac.3: 19). Pe de altă parte, chipul lui Adam cel ceresc este învierea din morți și îmbrățișarea vieții neîntinate.

Cu referire la cele de mai sus, Sf. Pavel spune: „Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu el în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și învierii Lui” (Roman 6: 3-5).

Sf. Gherasim ne îndeamnă, în cuvintele Sfântului Pavel, să „umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Rom. 6: 4). Aceasta, iubiții mei, înseamnă că și noi, ca membrii ai Bisericii, „ne-am îngropat cu Hristos prin botezul Său, care ne-a făcut părtași morții Sale, astfel încât, așa cum Hristos a înviat din moarte prin puterea slăvită a Tatălui, tot așa să înviem și noi în noua viață virtuoasă și sfântă, și după purtarea noastră, sau mai degrabă, după purtarea vieții noastre, după cerințele credinței noastre creștine”. Tocmai pentru acest nou mod de viață, în Hristos, s-a făcut Părintele nostru Gherasim îndrumător pentru mulți oameni, urmând exemplul Sfinților Ioan Botezătorul și Pavel. Așa cum spune imnograful, Sf. Gherasim a strălucit ca un Luceafăr în întunericul vieții și a îndrumat oamenii spre lumina împărăției îngerești.

Într-adevăr, viața și lucrările Sfântului Gherasim strălucesc în întunericul confuziei de astăzi și în dezordinea predominantă a lumii, ca o stea strălucitoare, răsărind din bogăția harului Sfântului Duh. Această bogăție a Sfântului Duh este ceea ce ne oferă Sfânta Biserică Ortodoxă, mai ales acum, în perioada Postului Mare, când suntem chemați să îmblânzim și să punem frâu credințelor trupului, sau mai degrabă, ar trebui să spun patimilor cărnii. Așa cum spune imnograful: Împărate al tuturor, stăpânește peste patimile și poftele cărnii și prin post și nevoințe, învrednicește-ne să Te binecuvântăm în vecii vecilor.

Prin post, adică înfrânare, Sf. Gherasim s-a făcut moștenitor al împărăției lui Dumnezeu și al roadelor Sfântului Duh. „Roada Duhului – spune Sf. Pavel – este  dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția: împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele” (Gal. 5: 22-24). Prin urmare, cei care cu adevărat îi aparțin lui Hristos, au ucis omul pământesc împreună cu patimile și poftele lui. Sf. Petru ne învață că prin puterea lui Hristos, am primit legăminte nemăsurate și neprețuite, ca îndemnați și întăriți de ele, să ne facem părtași firii dumnezeiești. Din acest motiv, ne îndeamnă în a doua sa scrisoare să fim sfinți și părtași ai vieții lui Hristos, făcându-ne scutiți de stricăciunea lumii al cărei sâmbure sunt dorințele păcătoase: „ca prin ele să vă faceți părtași dumnezeieștii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume” (2 Petru 1: 4).

Părintele nostru și Sfântul Gherasim a ajuns să fie părtaș al firii dumnezeiești, adică al darurilor și luminării Sfântului Duh, prin post și ferirea sau, mai bine spus, excluderea obiceiurilor, a faptelor și gândurilor rele.

Cu alte cuvinte, iubiților, Părintele nostru Gherasim ne îndeamnă pe fiecare dintre noi, prin propriul său exemplu, să luăm în considerare, pe de o parte, scopul identității noastre creștine și, pe de altă parte, să ne preocupăm de mântuirea sufletelor noastre. Și aceasta pentru că sufletul omului poartă în interiorul săi chipul lui Dumnezeu, și așa cum ne învață Sf. Petru, „dobând[ește] răsplata credinței [sale], mântuirea sufletelor” (1 Petru 1: 9).

Cât despre noi, dragi frați și surori, să ne rugăm Părintelui și Sfântului nostru Gherasim, Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, Prea Sfintei Născătoare și Pururea Fecioarei Maria, să ne înconjoare cu puterea Sa în vremea înfrânării căci Ea e sprijinul dat credincioșilor. Și tu, Sfinte Gherasime, fiind în prezența lui Hristos, fă rugăciuni către El pentru cei care îți cinstesc pomenirea, ca și noi să fim aflați vrednici să parcurgem perioada Postului Mare și să putem să ne închinăm și să cinstim Sfânta Înviere a lui Hristos. Amin.

După Sfânta Liturghie s-a făcut o procesiune în jurul Sfintei Mănăstiri, la care au participat creștinii veniți la slujbă. Procesiunea a fost condusă de cercetași și la ea a participat și Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Hristosos Sophianopoulos.

După încheierea procesiunii, renovatorul și păstrătorul Sfintei Mănăstiri, care a transformat-o într-o oază în care face lucrare socială, a oferit o masă sărbătorească soborului patriarhal și tuturor vizitatorilor, la trapeză.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/IkIx_xQc8RQ

ngg_shortcode_8_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Sâmbătă dimineața, în a doua săptămână din Postul Paștelui, pe 26 februarie/11 martie, 2017, în Prea Sfânta Biserică a Învierii, părintele ierodiacon Nectarie Rabia a fost hirotonit preot de către Prea Sfințitul Mitropolit Chiriac de Nazaret, pentru a sluji ca preot paroh pentru comunitatea ortodoxă vorbitoare de arabă din orașul Pkea din nordul Israelului, lângă granița cu Libanul.

Proaspăt hirotonitul preot a fost însoțit la ceremonie de soția și copii săi, de rude și de aproximativ o sută de persoane din comunitatea unde va sluji.

Înainte de hirotonie, Prea Sfințitul care a săvârșit taina s-a adresat celui chemat la treapta preoției printr-o predică părintească (disponibilă în înregistrarea video de mai jos), iar acesta din urmă a răspuns printr-un discurs în limba arabă (vedeți înregistrarea video).

La chemarea Harului lui Dumnezeu și la punerea mâinilor arhiereului pe capul preotului hierotonit, cei care l-au cinstit cu prezența au strigat „Axios”.

După hierotonie, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit al Nazaretului, care a săvârșit sfânta taină, preotul hierotonit și oaspeții săi au mers la Patriarhie ca să Îl salute pe Prea Fericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului.

Prea Fericirea Sa l-a binecuvântat pe noul preot și l-a prevenit părintește, ca să slujească în comunitate conștiincios, să fie bine plăcut lui Dumnezeu și oamenilor, și să contribuie la mântuirea sufletelor membrilor parohiei sale.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/-3LRp2ySxZU

ngg_shortcode_9_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]