Duminică, pe 6/19 august 2018, Patriarhia a sărbătorit Sfânta Schimbare la Față a Domnului nostru Iisus Hristos. La această sărbătoare, Biserica face pomenirea întâmplării relatate în Evanghelie conform căreia, cu patruzeci de zile înainte de Patimile Domnului, El S-a urcat pe Muntele Tabor și S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi aleși, Petru, Iacov și Ioan. Aceasta înseamnă că El li S-a arătat în slava Lui dumnezeiască: fața Lui a fost mai strălucitoare decât soarele, în timp ce un nor strălucitor L-a umbrit, iar Moise și Ilie au apărut alături de El, vorbind cu El, și S-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatăl: „acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta ascultați-L” (Mat. 17:1-9, Marcu 9:1-9, Luca 9: 28-36).

Sărbătoarea a fost prăznuită:

1. Pe Muntele Tabor, unde a avut loc Schimbarea la Față.

Acolo, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a săvârșit slujba Vecerniei și Privegherea de toată noaptea în aer liber. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost Arhiepiscopi ai Tronului: ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Metodie al Taborului, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, la rugăciune participând ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Ieromonahi aghiotafiți și preoți din alte Biserici, aflați în vizită. Strana dreaptă a fost condusă de domnul George, de ÎPS Arhiepiscop Metodie și de ÎPS Mitropolit Ioachim, în timp ce strana stângă, care a cântat în arabă, a fost condusă de Arhimandritul Filoteu. La slujbă a participat o mare mulțime de pelerini din multe țări ortodoxe.

Preafericitul Părinte a ținut următoarea Predică în fața celor prezenți:

  „Suit-a Hristos pre Petru, pre Iacov și pre Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina, și s-au arătat Moise și Ilie grăind cu dânsul și nor luminos i-a umbrit pre ei. Și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, întru Care bine am voit; pre Acesta să ascultați” spune imnograful Bisericii.

Preaiubiti frați și surori întru Hristos,

Cucernici pelerini,

Domnul nostru Iisus Hristos „Care (T)Se îmbrac(i)ă cu lumina ca și cu o haină” (Psalmul 103: 2) ne-a adunat de la marginile lumii la acest munte sfânt, Tabor, pentru a sărbători Luminata Sa Schimbare la Față și pentru a fi părtași luminii de pe Tabor.

„Cuvinte Cela Ce ești lumină neschimbată, a Tatălui luminei Celui nenăscut, întru arătată lumina ta astăzi, în Tavor am văzut lumină pre Tatăl, lumină și pre Duhul, carele aduce la lumină toată făptura” spune imnograful. Această Lumină neschimbată a strălucit pe chipul lui Hristos în timpul Schimbării Sale la față în acest loc sfânt, după mărturia Sfântului Apostol Matei: „Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El” (Matei 17:1-3).

Răspunzând la întrebarea „Ce este Schimbarea la Față, ce înțelegem atunci când spunem că Hristos S-a schimbat la față?” Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Hristos le-a îngăduit ucenicilor să vadă doar atât din dumnezeirea și slava Sa cât puteau duce.

Sf. Grigorie Palama, referindu-se la învățătura Sfinților Părinți canonici, purtători de Dumnezeu, spune: oricine poate gusta bucuria Luminii Schimbării la Față. Și aceasta întrucât Lumina Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este o prezicere a strălucirii viitoare a celor aleși: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși” (Mat. 22:14) spune Domnul.

Sf. Grigorie Palama spune că această Lumină a fost văzută „de către cei dintâi chemați dintre apostoli – așa cum auziți în imnurile Bisericii – care au văzut însăși esența puterii pururi neîncetate a lui Dumnezeu … cea mai strălucitoare luminare a frumuseții dintru începuturi, acest gen de frumusețe dumnezeiască fără formă, prin care omul se îndumnezeiește și se face vrednic de vorbirea cu dumnezeirea, această împărăție veșnic fără sfârșit și fără urmași a lui Dumnezeu, această lumină neapropiată, o lumină cerească și fără limite, fără de timp, pururea fără sfârșit, lumina din care izvorăște nestricăciunea, lumina lui Dumnezeu către cei îndumnezeiți … un har al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, care s-a făcut vizibil chiar și pentru ochii trupești … ”

Lumina Taborului, dragii mei frați și surori, poate fi cunoscută de credincioșii cucernici prin smerenie și iubire desăvârșită în Hristos. Sfinții Bisericii lui Hristos s-au făcut părtași la această experiență. La aceasta au ajuns și mucenicii Bisericii, prin dragostea în Hristos și rugăciune curată, neîncetată. Sf. Ioan Damaschinul spune că maica rugăciunii este tăcere, iar rugăciunea este arătarea slavei dumnezeiești. Cu alte cuvinte, atunci când ne păzim simțurile și suntem singuri cu noi înșine și cu Dumnezeu și ne-am slobozit de tulburările lumii exterioare, ne venim în fire și atunci putem vedea foarte clar Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. Pentru că „împărăția cerurilor,” care este împărăția lui Dumnezeu, „este înăuntrul vostru,” spune Domnul (Luca 17:21).

Evenimentele cu adevărat paradoxale și minunate care au avut loc în timpul Schimbării la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se referă la taina purtării de grijă dumnezeiești, a cărei culme o reprezintă Patimile pe Cruce și învierea Sa din morți.

Să îl ascultăm pe imnograf spunând: „Mai înainte de Crucea Ta, Doamne, Muntele cerului s-a asemănat, și norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la față, și de Tatăl mărturisit fiind, de față era Petru cu Iacov și cu Ioan, ca cei ce voiau să fie cu Tine și în vremea vânzării Tale; ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoșeze de patimile Tale, cărora ca să ne închinăm, în pace învrednicește-ne pre noi, pentru mare mila Ta”.

Cu alte cuvinte, scopul arătării slavei dumnezeiești, a puterii Domnului, a fost să dezvăluie luminarea viitoare a Învierii. Acesta este ceea ce apostolul Petru mărturisește în cea de-a doua sa epistolă, spunând: „Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii nostri. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt” (2 Petru 1:16-18).

Prin mărturia sa personală și adevărată, Apostolul Petru ne cheamă pe toți cei care cinstim pomenirea Sfintei Schimbări la Față a Domnului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a deveni moștenitori ai luminii necreate a slavei Lui. „Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră” (1 Tes. 4:3) spune Sf. Pavel.

Prin urmare, să spunem cu imnograful: „Că la Tine este izvorul vieții: întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35:9). Învrednicește-ne de luminarea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, prin mijlocirile Prea Binecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, si ale Sfintilor Tăi Ucenici, Petru, Iacov si Ioan si ale Proorocilor care L-au văzut pe Dumnezeu, Moise și Ilie, și ale tuturor Sfinților. Amin”.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte a binecuvântat strugurii și diferitele semințe, conform obiceiului.

În ziua sărbătorii, Sfânta Liturghie la mănăstire a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, având drept împreună-slujitori preoți din zonele învecinate, la slujbă participând un număr foarte mare de credincioși.

La prânz, Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Ilarion, a oferit o masă cu pește și struguri soborului patriarhal și episcopal.

Prin mărturia sa personală și adevărată, Apostolul Petru ne cheamă pe toți cei care cinstim pomenirea Sfintei Schimbări la față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a deveni moștenitori ai luminii necreate a slavei Lui.

2. În Ramallah

În dimineața zilei de sărbătoare, Sfânta Schimbare la Față a fost sărbătorită în orașul palestinian Ramallah, în centrul căruia se află Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față a Patriarhiei.

Sfânta Liturghie a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, având drept împreună-slujitori pe egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Galaction și Preotul Iacov, la slujbă fiind prezenți o mare mulțime de credincioși.

După Sf. Liturghie, egumenul, Arhimandritul Galaction, și Consiliul Comunității au oferit o masă soborului episcopal și altora.

3. La Ghetsimani

De asemenea, s-a slujit Sfânta Liturghie arhierească la Altarul Sfânt din Ghetsimani, condusă de Arhiepiscopul Teodosie al Sevastiei.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/JcsLy-2BKUM

Luni noaptea spre marți, pe 1/14 august 2018, ipodiaconul Gheorghe Hader din familia Baramki a fost hirotonit diacon de către Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei.

Hirotonirea a avut loc conform deciziei Sfântului Sinod, prezidat de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu perspectiva viitoarei hirotoniri a Diaconului Gheorghe ca Preot slujitor pe seama Catedralei Sf. Iacov Ruda Domnului.

Arhiepiscopul care a făcut hirotonia s-a adresat celui hirotonit după cum urmează:

„Sfințite Ipodiacone George (Hader),

În urma propunerii preoților, a epitropilor și a președinților Instituțiilor Ortodoxe din Catedrala Sf. Iacov Ruda Domnului și Primul Ierarh al Ierusalimului, și cu binecuvântarea și aprobarea Preafericitului Părintelui nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și a Sfântului Sinod, Harul Duhului Sfânt vă cheamă astăzi să acceptați primul grad al Preoției, cel de Ierodiacon.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a apreciat moralitatea, caracterul, educația creștină pe care ați primit-o de la părinți, excelenta educație secundară, educația universitară de la Universitatea din Betleem, educația teologică la Universitatea Ortodoxă Rusă Sf. Tihon din Statele Unite ale Americii, cunoștințele de greacă după studiile de la Universitatea din Tesalonic, dragostea sinceră pentru Hristos și Biserică și munca voastră ca profesor de religie la Școala Rusă din Betania.

Acest ceas este într-adevăr mare și sfânt, deoarece taina preoției se săvârșește în același timp cu taina Sfintei Liturghii și, mai ales, pentru că se întâmplă pe Înfricoșătoarea Golgota, unde Hristos Și-a vărsat sângele pentru iertarea păcatelor noastre și la Mormântul Său dătător de viață, unde a fost îngropat și a înviat din morți.

Acceptând această taina, veți avea harul să intrați în Sfântul Altar, să slujiți preoților și arhiepiscopilor până când va veni timpul să deveniți Preot și ar trebui să slujiți în duh de jertfă și de dăruire după învățătura ortodoxă, la parohia istorică a Sf. Catedrale a Sfântului Iacob.

Ar trebui să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru această chemare și dar și să luați seama, cu grijă, la marea responsabilitate pe care v-o asumați; apreciați încrederea pe care Biserica v-o încredințează și se roagă în mod fierbinte, astfel încât prin așezarea mâinilor Arhiepiscopului pe capul vostru, Duhul Sfânt va coborî peste voi și vă va face vas al harului Preasfintei Treimi, ca să fiți plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.

Vă asigurăm că în acest moment sunteți însoțiți de rugăciunile părinților, de soție, de rude, de Pr. Farah și parohia Sf. Iacov și de toți cei care vă onorează cu prezența lor aici.”

Odată cu venirea Duhului Sfânt și cu rugăciunea hirotonirii diaconului, Arhiepiscopul l-a îmbrăcat pe cel hirotonit cu veșmintele sale liturgice, iar cei prezenți au strigat „axios” cu mare bucurie.

După binecuvântarea de la sfârșitul Sfintei Liturghii, cel hirotonit a oferit o recepție la Biroul Părintelui Schevofilax pentru cei care l-au onorat cu prezența, pentru Arhiepiscopul care l-a hirotonit, preoții împreună-slujitori, părinții, soția și rudele sale, care i-au urat să fie plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/bRN17Wfpq4g

Vineri, pe 28 iulie / 10 august 2018, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Ioan cel Noul Hozevitul la Sfânta Mănăstire a pocăinței și nevoințelor sale, încă de la sosirea din țara sa natală, România.

După ce s-a remarcat prin râvnă nevoitoare, scrieri de întărire duhovnicească, și după ce a fost slăvit de Dumnezeu prin multe semne și vindecări de boli, Sfântul Ioan a fost canonizat ca Sfânt de Biserica Ierusalimului în 2015.

Joi noaptea, în cinstea sa a avut loc o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Corul a fost format din domnul Leonidas Doukas, protopsaltul Sfintei Mitropolii Iliou, domnul Gregorios Zarkos, protopsaltul Sfintei Mitropolii din Pireu, domnul Christos Stavrou, protopsaltul Bisericii Sf. Parascheva din Attiki și domnul Dionysios Thanasoulis, lampadar la Sfânta Biserică Faneromeni din Holargos, Attiki, la slujbă participând mulți credincioși care s-au rugat cu smerenie.

Egumenul obștii și înnoitorul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Constantin, s-a adresat Preafericitului Părinte, la sosirea acestuia, după cum urmează:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Înalt Preasfințite Sobor,

Astăzi, din nou, facem pomenirea Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul, unul dintre miile de Sfinți Nevoitori care au transformat deșertul Iudeii într-un minunat rai duhovnicesc.

Sfântul Lavrei de la Hozeva pe care îl prăznuim astăzi, în ciuda faptului că și-a terminat viața pământească în singurătate, a avut o cunoaștere deplină a problemelor timpului său și a putut să prevadă lucruri din viitor.

În epistola „Turnul Babilonului (din zilele noastre)” el scrie: „Turnul babilonului din zilele noastre nu este o clădire de piatră sau de cărămidă, ci goana cea nebună după născociri. Lumea zice că născocirea mașinilor și a armelor moderne ușurează viața omului și îi garantează siguranța, adică ne pune la adăpost. Dar cât de înșelătoare este părerea aceasta! Căci noi vedem că de o vreme încoace, de când s-a modernizat lumea și au sporit născocirile, de atunci s-a înmulțit și răutatea. … Niciodată n-a fost lumea mai tulburată și mai deznădăjduită ca în vremurile noastre, când a sporit civilizația. După cum vedem, procopseala asta de civilizație, cu moda cea nouă, i-a învățat pe oameni să umble mai mult goi, adică a izgonit rușinea din lume. I-a dăscălit pe oameni să nu mai caute pe Dumnezeu. S-a îmbogățit știința, dar s-a păgubit credința. Civilizația de azi a modificat mult hainele oamenilor, le-a secerat barba și părul capului și după asta a retezat și sfintele așezăminte. Deci, pe scurt, despre pacostea asta de civilizație, sau progres, prin asta se fălește pământeanul: a sporit mai mult ca niciodată lacrimile din lume, a lărgit în chip  de speriat cimitirele prin războaie, a întunecat zarea cu fumul motoarelor și a împânzit văzduhul cu păsările cele uriașe cu ciocul de fier care stau gata să piardă lumea”.

Descrierea de mai sus redă starea întunecată a vremurilor în care trăim cu o veridicitate uimitoare.

Cu toate acestea, în noiembrie 1952, plin de optimismul Harului Dumnezeiesc, Sfântul scrie despre nădejdea luminată pe care a întrevăzut-o în viitorul Bisericii Ierusalimului. Și prevăzând viitorul, a scris în poemul metaforic „Cetatea de granit din Valea Scăpării – Hozeva” 

„Dar azi pe țărâna cea sfântă/Se-arată din vechi rădăcini/O mică verdeață plăpândă/Ieșind la iveală din spini!”

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Bine ați venit!

Să începem prăznuirea!”

Preafericirea Sa S-a adresat celor prezenți, după cum urmează:

„Însă cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi” (Înțelepciunea lui Solomon 5:15-16). [Cei drepți trăiesc veșnic și răsplata lor este în mâinile Domnului; Cel Înalt are grijă de ei. Pentru aceasta, din mâna Lui vor primi slăvita Împărăție a Cerurilor și cununa împărătească pe capetele lor, pentru că Domnul îi va umbri cu dreapta Sa și îi va ocroti de vrăjmași] după cuvântul înțeleptului Solomon.

Preaiubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici pelerinii,

Sfânta pomenire a luminătorului lui Dumnezeu, Părintele nostru printre sfinți Ioan cel Noul Hozevitul, ne-a adunat pe toți în această Sfântă Biserică, unde a slujit Domnului timp de mai mulți ani, pentru ca noi să slăvim Numele Celui Care l-a slăvit, al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Din primii ani ai tinereții sale, Părintele nostru printre sfinți Ioan L-a iubit pe Hristos cu tot sufletul și mintea, ascultând cuvintele Evangheliei Domnului: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” (Mat. 22:37).

Pentru a atinge acest scop, a urmat calea ascetică a monahismului, calea neprihănirii care duce la Împărăția Cerurilor. Și a ales deșertul râului Iordan ca loc al luptei sale, precum și peșterile neprimitoare ale Pârâului Chorath, Mănăstirea Sfinților Gheorghe și Ioan Hozeviții, unde o mulțime de sfinți și bărbați drepți au primit lumina dumnezeiască, după cuvântul Psalmistulu:  „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96:12). Comentând aceste cuvinte, Sfântul Chiril din Alexandria spune: „A răsărit în locul răsăriturilor [schimbare de timp]. Lumina dumnezeiască răsare în mintea și inima fiecărui om cuvios și drept.”

Tocmai această lumină dumnezeiască și noetică a venit în mintea și inima Părintelui nostru printre sfinții Ioan. „Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare” (Înțelepciunea lui Solomon 5:16). Și această lumină dumnezeiască și noetică a apărut în mintea și inima Sfântului Ioan, nu numai în viața sa pământească, ci și în timpul vieții sale cerești, după cum stau mărturie ochilor noștri sfintele sale moaște nestricăcioase, din care izvorăște mireasma plăcut mirositoare a harului Duhului Sfânt.

Iată, prin urmare, de ce spune înțeleptul Solomon:  „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul” (Înțelepciunea lui Solomon 5: 15), iar Proorocul David ne îndeamnă spunând: „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului” (Ps. 54:25). La fel, Sf. Petru spune: „Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi” (1 Petru 5:7).

Cu alte cuvinte, iubiți frați și surori, cel neprihănit în Hristos este cel care, prin „modul său de viață perfect”, ajunge la „asemănarea lui Dumnezeu” după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, sau „la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efes. 4:13) după cuvântul Sfântului Pavel. Drept este cel care ajunge la îndumnezeire, cu alte cuvinte, la perfecțiunea lui în Hristos, nu doar prin propriile puteri, și anume prin propria voință liberă, dar și prin cooperarea cu Harul Dumnezeiesc.

Referindu-se la viața nouă în Hristos, Sfântul Pavel spune: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efes. 4:24). Cu acest „om nou” s-a îmbrăcat Părintele nostru Ioan, „cel după Dumnezeu”.

Pomenirea de astăzi a Părintelui nostru dintre Sfinți Ioan ne cheamă să cugetăm la numele nostru creștin. Să cugetăm la faptul că credința noastră a fost construită pe neprihănirea și sfințenia adevărului: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6), spune Domnul.

Cu alte cuvinte, îndepărtarea omului vechi de păcat nu este suficientă; ar trebui  să ne îmbrăcăm în omul nou al harului Duhului Sfânt, după cuvântul Sfântului Pavel, care spune: „Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Romani 13:12-14).

Urmând aceste porunci ale Sfântului Pavel, insuflate de Dumnezeu, Sf. Ioan s-a făcut cu adevărat: „lumină celor care şed în întuneric şi în umbra morţii” (Luca 1:79), nouă,  oamenilor din vremurile noastre moderne de confuzie, când – după cuvintele înaintevăzătorului nostru Sfânt Părinte, „omul își gătește iarăși/ « Turnul Babel » pe Pământ/ Vrând să strice temelia/ « Sfântului Așezământ »./ « Limbile » aproape toate/ Iarăși s-au amestecat/ Și nu-i mult până le vine/ Ceasul de încăierat.”

Așadar, să-l rugăm pe Sfântul Părinte Ioan cel Noul Hozevitul, care dănțuiește  cu Îngerii în înălțime, și a devenit far și prieten al lui Hristos, ca să mijlocească pentru noi împreună cu Prea Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria pentru mântuirea sufletelor noastre și biruința păcii în regiunea noastră încercată. Amin.”

După sărbătoarea duhovnicească și sfințitoare a Sfintei Liturghii, a fost o masă monahală ospitalieră.

Din partea Secretariatului-General

Joi, pe 27 iulie/ 9 august 2018, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon la Sfânta sa Mănăstire, care se află în partea de vest a Patriarhiei, lângă Poarta Jaffa, în interiorul Zidurilor Orașului Vechi.

Biserica face pomenirea Sfântului Pantelimon, al cărui nume de mirean a fost Panteleon, de profesie medic, care totuși i-a vindecat pe oameni mai degrabă prin harul lui Dumnezeu decât prin medicina omenească. El a crezut în Hristos și a suferit moarte de mucenic prin multe chinuri pentru credința sa în timpul domniei lui Maximian, în anul 305 după Hristos.

Sf. Pantelimon a fost cinstit în această mănăstire sfântă închinată lui, cu Vecernia în ajun și Sfânta Liturghie în dimineața zilei de sărbătoare. Slujbele au fost conduse de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul  Bisericii Sfântului Mormânt și de ajutoarele sale. Mulți credincioși au participat la slujba în cinstea Sfântului, cerându-i ajutorul spre vindecare.

Preafericirea Sa și Părinții Aghiotafiți au vizitat Mănăstirea în timpul Sfintei Liturghii pentru a se închina la moaștele Sfântului.

După Sf. Liturghie, Renovatoarea Mănăstirii, cuvioasa maică Haritini, a oferit o recepție soborului patriarhal și celor prezenți.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/GODQlaDRtgY

Duminică, 23 iulie / 5 august 2018, pomenirea Sfântului Profet Ilie a fost sărbătorită câteva zile după data din calendar, la Sfânta Biserică din Maaloule, de lângă orașul Nazaret din Galileea.

Această Biserică Sfântă a aparținut Patriarhiei și a fost folosită de comunitatea ortodoxă vorbitoare de limba arabă, care însă a părăsit Biserica și a plecat din această zonă după evenimentele politice din 1948.

Patriarhia a redobândit această biserică de la armata israeliană care a fost staționată acolo. Biserica a fost renovată și restaurată pentru a putea fi folosită liturgic, de către Egumenul Sfintei Mănăstiri de pe Tabor, Arhimandritul Ilarion, și de Mitropolitul Chiriac al Nazaretului.

În această Biserică Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericirea Sa, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului a participat la rugăciune, în timp ce corul Altarului din Nazaret a dat răspunsurile la strană.

Preafericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu creștinilor adunați la slujbă, după cum urmează:

„Cel arătat văzător de Dumnezeu, Tesviteanul, a văzut în Tabor împreună cu Moise cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pe Domnul Atotstăpânitorul întrupat”, spune imnograful Bisericii.

Iubiți Frați și Surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Harul Duhului Sfânt ne-a adunat astăzi la această Sfântă Biserică a Proorocului Ilie, ca să ÎL slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru în Euharistie și să strigăm cu bucurie și cu veselie: „Bucură-te, înger pământesc și omule ceresc, Ilie, cel cu nume mare“.

Proorocul Ilie se distinge printre ceilalți profeți pentru că nu numai că a proorocit întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, ci a și văzut, odată cu proorocul Moise pe Muntele Taborului, în ziua în care Hristos S-a schimbat la față, „cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit“.

Mai mult, Sfântul Evanghelist Luca îl pomenește pe Proorocul Ilie când se referă la apariția îngerului lui Dumnezeu lui Zaharia, ca să vestească nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, care „va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1:17), ceea ce înseamnă că el va avea darul duhovnicesc și puterea Proorocului Ilie.

Apostolul Iacov, Ruda Domnului, subliniind puterea rugăciunii, ni-l dă pe Proorocul Ilie ca pildă, când spune: „Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18).

Personalitatea harismatică a proorocului Ilie se dovedește a lucra intens cu râvnă dumnezeiască, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, predicând pocăința și luptând împotriva închinării la idoli spre care fusese atras poporul lui Dumnezeu.

Este demn de remarcat faptul că acei „profeți ai Asherei” (rușinii) erau preoții lui Baal și au prezis profeții prin vrăji magice, pe de o parte; pe de altă parte, au lucrat pentru zeița Astarte-Afrodita cu orgii sexuale și fapte rușinoase. Din acest motiv ei au fost numiți preoți ai rușinii.

Misiunea profetică a lui Ilie, precum și predica sa despre pocăință, au o semnificație dincolo de timp și o trimitere imediată la vremurile contemporane de apostazie și nedreptății. „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (2 Tesaloniceni 2:3), spune Sf. Pavel, care adaugă: „Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (2 Tesaloniceni 2:7).

Aici, dragii mei, se impune întrebarea: ce sunt apostazia și fărădelegea? Ele sunt înșelăciunea aceluia despre care Sf. Apostol spune: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?“(Fapte 13:10). Iar „căile Domnului cele drepte” sunt poruncile lui Dumnezeu, și anume luminarea Duhului Sfânt care este dată poporului, astfel încât să poată fi condus spre adevărul lui Hristos prin pocăință, așa cum spune proorocul Iezechiel: „De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va trăi” (Iezechiel 33:19). Mai în amănunt, este drept, când păcătosul se pocăiește și se abate de la păcat și lucrează cele drepte, să trăiască apoi ca un om foarte fericit, datorită modului său de viață neprihănit.

Cu alte cuvinte, omul este chemat la pocăință prin libertatea sa de a alege și prin responsabilitatea personală față de Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este cel care face lucrarea în omul care se pocăiește; așa cum spune Sf. Pavel: „unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5:20). Și în altă parte, „Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3: 4-5).

Cât despre râvna înaltă a lui Ilie : „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău … numai eu singur am rămas“(3 Regi 19:14). Dumnezeu, prin arătările Sale Proorocului Ilie ca „vijelie năprasnică“, ca și „cutremur“, ca „foc“ și ca „adiere de vânt lin“ (3 Regi 19: 11-12), îl învață pe Profetul care s-a scufundat în deznădejde datorită biruinței răului, că trebuie să se gândească la dragostea și îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, ci așteaptă să se pocăiască. „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Luca 5, 32).

 De aceea, dragii mei, să-l rugăm pe Sfântul Ilie, purtătorul de Dumnezeu și făcătorul de minuni, ca împreună cu Maica Domnului, să mijlocească pentru la singurul Prieten al omului, Dumnezeu. Și să spunem, împreună cu scriitorul de cântări: „Multă fărădelegea omenească și iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată văzând Proorocul Ilie s-a mâhnit mâniindu-se, și cuvinte de nemilostivire către Cel milostiv a întărâtat: Mânie-te strigând asupra celor ce s-au lepădat de Tine, Judecătorule prea drepte. Însă milostivirile Celui bun nicicum nu le-a pornit ca să muncească pe cei ce se lepădau de El; căci pururea așteaptă pocăința tuturor Unul iubitorul de oameni“. Amin.

După Sf. Liturghie a avut loc o recepție.

După-amiaza, ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului a oferit o masă la sediul Sfintei Mitropolii.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/qTq6FZWkv_A

În dimineața zilei de sâmbătă, 22 iulie / 4 august 2018, în timpul Sfintei Liturghii de pe Înfricoșătoarea Golgota, domnul Alexandru Iasevici a fost hirotonit diacon. Dânsul este membru al eparhiei  vorbitoare de limba rusă a Patriarhiei din parohia Ber Sheba din sudul Israelului.

Hirotonirea a avut loc după decizia Sfântului Sinod, slujba fiind săvârșită de ÎPS Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, care se ocupă de creștinii vorbitori de limba rusă din Ber Sheba și a înființat acolo un locaș de rugăciune închinat patriarhului Avraam, Macabeilor și Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, cu aprobarea și sprijinul Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

ÎPS Arhiepiscop al Madabei s-a adresat diaconului hirotonit, după cum urmează:

„Sfințite Ipodiacon Alexandru,

Sfânta Biserică a Ierusalimului și-a exercitat misiunea pastorală în jurisdicția sa și nu s-a împiedicat de niciun fel de efort greu, pericol sau distanțe geografice, pentru a păstori și a sluji creștinilor, oriunde s-ar afla.

Începând cu anul 2008, mi-am asumat sarcina dificilă de a-i aduna pe creștinii ortodocși care locuiesc în regiunea Israelului de Sud. În rugăciunea mea zilnică, am cerut trei lucruri de la Dumnezeu: să ne socoată vrednici să găsim un loc unde, la început, să ne trăim prima Liturghie; să ne socoată vrednici să-l dobândim pe primul nostru Preot; și, în final, să ne socoată vrednici de a ne construi propria Biserică.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să avem prima noastră Sfântă Biserică în Ber Sheba și să slujim Sfânta Liturghie acolo. În același timp, Dumnezeu v-a adus în biserica noastră mică și ați ajutat cu bunăvoință la citire și la alte sarcini. De la început v-am remarcat caracterul și v-am văzut ascultarea, buna voință și rezistența în ispite. V-am prezentat Arhiepiscopilor Frăției și Părinților Bisericii și în cele din urmă v-am dus la Preafericitul Părinte Patriarh.

Sinodul Sfânt v-a aprobat hirotonia în diaconie pe seama parohiei nou-înființată din Ber Sheba, ca ajutor și diacon împreună cu actualul Preot Igor Ravsky. Iubita voastră soție și copii, care sunt aici astăzi, și-au dat seama de iubirea voastră față de Biserică de la început și nu v-au împiedicat dorința de a sluji lui Hristos.

Acum trebuie să aveți mai multă răbdare, mai întâi să vă ocupați de propriile ispite și apoi de ispitele care vor veni în parohia voastră. Vă vom sprijini prin rugăciunea și sfatul nostru și vă vom ajuta să vă îndepliniți corect noile îndatoriri.

Ar trebuie să vă amintiți mereu că cel care dorește să fie primul trebuie să slujească tuturor celorlalți și să urmeze exemplul Domnului nostru Iisus Hristos, care a spălat picioarele ucenicilor Săi. Ține-ți-vă inima smerită, fără să cereți ceva pentru domnia voastră, ci cereți numai ce este mai bun pentru turma lui Hristos.

Vă urez ca Hristos, Cel Care a fost răstignit aici pe Golgota și a înviat din Sfântul Mormânt, să vă întărească și să vă umple de toate darurile Duhului Sfânt “.

Cuvântarea a fost urmată de salutul „Axios! Axios! ” al celor care l-au însoțit, al rudelor și al membrilor parohiei din Ber Sheba.

După slujbă, nou-hirotonitul Diacon Alexandru a oferit o recepție la Biroul Părintelui Schevofilax, reprezentat de Monahul Nicolae.

Diaconul hirotonit a vizitat apoi și i-a mulțumit Preafericirii Sale la Sfânta Mănăstire a Sf. Maria Magdalena din Ghetsimani.

Din partea Secretariatului-General

Joi, pe 20 iulie / 2 august 2018, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Proorocului Ilie Tesviteanul la Sfânta sa Mănăstire, la jumătatea distanței dintre Ierusalim și Betleem, lângă vechea mănăstire a Locului unde a șezut Maica Domnului.

Această mănăstire veche a fost construită în zona în care profetul Ilie a dormit sub un ienupăr când un înger al Domnului l-a trezit și i-a spus: „Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea! Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (3 Regi 19: 7-8).

În această mănăstire sfântă, cu ocazia sărbătorii, s-a slujit Vecernia în ajun, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei. Sfânta Liturghie în dimineața zilei de sărbătoare a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți, preoți vorbitori de limba arabă, Arhidiaconul Marcu, Ierodiaconul Evloghie și Diaconul Sofronie.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor adunați la slujbă:

„Cel arătat văzător de Dumnezeu, Tesviteanul, a văzut în Tabor împreună cu Moise cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pe Domnul Atotstăpânitorul întrupat”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși credincioși și închinători,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi în această preacinstită Biserică a Proorocului Ilie, vorbitorul cu Dumnezeu, pentru ca euharistic să slăvim pe Cel ce l-a slăvit pe el, pe Hristos Dumnezeul nostru, și cu bucurie și veselie să strigăm: Bucură-te, înger pământesc și omule ceresc, Ilie, cel cu nume mare!

Proorocul Ilie se distinge între prooroci, pentru că acesta nu numai că a proorocit întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, dar a și văzut, împreună cu Moise, pe Muntele Tabor, în ziua Schimbării la Față a Mântuitorului nostru Hristos, „cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit”.

De altfel, Evanghelistul Luca îl pomenește pe Proorocul Ilie, când vorbește de Îngerul Domnului ce s-a arătat lui Zaharia, vestindu-i nașterea fiului lui, Ioan Botezătorul, care „va merge înaintea lui [Hristos] cu duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1, 17), adică având darul duhovnicesc și lucrarea Proorocului Ilie.

Iar Apostolul Iacov, Fratele Domnului, pentru a sublinia puterea rugăciunii, îl dă exemplu pe Proorocul Ilie, zicând: „Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat să nu plouă și nu a plouat trei ani și șase luni. Și iarăși s-a rugat și cerul a dat ploaie și pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5, 17-18).  

Personalitatea cea plină de har a lui Ilie se arată lucrând cu tărie și cu râvnă dumnezeiască, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, propovăduind pocăința și luptând împotriva idolatriei în care căzuse poporul lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, contribuția lui Ilie la păstrarea dumnezeieștii istorii descoperite Proorocului Moise în Muntele Sinai, adică a monoteismului moral, a fost hotărâtoare.

Grăitoare este în acest sens discuția dintre împăratul Ahab și Ilie: „…A zis Ahab către Ilie: Tu ești oare cel ce aduci nenorociri peste Israel? Iar Ilie a zis: Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după Baal” (3 Regi 18, 17-18) și „după proorocii rușinii”.

Trebuie subliniat că acești prooroci ai rușinii erau preoții lui Baal și, pe de o parte, făceau proorocii vrăjitorești, iar pe de altă parte, slujeau zeiței Astarta-Afrodita prin desfrânare, orgii și alte fapte de rușine. De aceea se numeau prooroci ai rușinii.

Misiunea profetică a lui Ilie și îndemnul său spre pocăință au o însemnătate diacronică și referire directă la această vreme de acum a apostaziei și a fărădelegii. „Să nu vă amăgească nimeni cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării” (2 Tesaloniceni 2, 3), spune dumnezeiescul Pavel, adăugând: „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (2 Tesaloniceni 2, 7).

Aici, iubiții mei, se pune întrebarea: Ce sunt apostazia și fărădelegea? Sunt înșelăciunea „fiului diavolului, a vrăjmașului a toată dreptatea, care nu încetează a strâmba căile Domnului cele drepte” (Fapte 13, 10), potrivit înțeleptului Pavel.

Iar căile Domnului cele drepte sunt poruncile lui Dumnezeu, adică luminarea Duhului Sfânt care se dă oamenilor, pentru ca aceștia să ajungă la adevărul lui Hristos prin pocăință, după cum spune Proorocul Iezechiel: „Dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea lui și a început să facă judecată și dreptate, pentru aceasta el va trăi” (Iezechiel 33, 19). Aceasta înseamnă că este drept ca, atunci când păcătosul, pocăindu-se, lasă păcatul și face dreptate, să trăiască foarte fericit datorită viețuirii lui celei noi în virtute.

Cu alte cuvinte, omul este chemat la pocăință în virtutea alegerii sale libere și a propriei răspunderi înaintea lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este cel care lucrează în cel care se pocăiește. Acolo unde s-a înmulțit păcatul s-a dat din belșug harul, după cum spune dumnezeiescul Pavel. „Unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5, 20). Și în alt loc spune: „Iar când bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 4-5).

Râvna lui Ilie era peste măsură: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotputernic, că fiii lui Israel au părăsit legământul Tău și numai eu singur a rămas” (3 Regi 19, 14). Dumnezeu, prin arătările Sale lui Ilie ca „vijelie năprasnică”, „cutremur”, „foc” și „adiere de vânt lin” (3 Regi 19, 11-12), îl învață pe proorocul Său – care era cuprins de deznădejde și descurajare, la vederea biruinței răului – că trebuia să se gândească la dragostea și îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, până ce acela se pocăiește. „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Luca 5, 32).

Așadar, iubiții mei frați, să-l rugăm pe de Dumnezeu insuflatul și de Dumnezeu purtătorul Ilie ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria, să se roage pentru noi Unuia iubitorului de oameni Dumnezeu. Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Multă fărădelegea omenească și iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată văzând Proorocul Ilie s-a mâhnit mâniindu-se, și cuvinte de nemilostivire către Cel milostiv a întărâtat: Mânie-te strigând asupra celor ce s-au lepădat de Tine, Judecătorule prea drepte. Însă milostivirile Celui bun nicicum nu le-a pornit ca să muncească pe cei ce se lepădau de El; căci pururea așteaptă pocăința tuturor Unul iubitorul de oameni”. Amin.

După Sf. Liturghie, Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Paisie, a oferit o masă monahală celor prezenți.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/EbrAzU9AIeE

Vineri, 30 iunie / 13 iulie 2018, Patriarhia a prăznuit Soborul celor Doisprezece Apostoli la Sfânta Mănăstire închinată lor, situată pe malul vestic al Mării Tiberias, în cadrul orașului Tiberias.

La Biserica acestei Sfinte Mănăstiri, Sfânta Liturghie în cinstea Soborului, adică a adunării credincioșilor spre cinstirea Sfinților Apostoli, a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Secretar General, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoții vorbitori de limba arabă din împrejurimile Patriarhiei și Arhidiaconul Marcu. Arhimandritul Filoteu și corul său au dat răspunsurile la strană, la slujbă participând numeroși credincioși. Acestora, Preafericirea Sa le-a ținut următoarea Predică:

„Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă” (Mat. 10:1).

Preaiubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Căpeteniile Apostolilor, Sfinții Petru și Pavel, care au primit chemarea de sus, de la Hristos, ne-au invitat pe toți pe malul lacului Tiberias ca să le facem pomenirea.

Ieri, Sfânții Petru și Pavel au fost cinstiți prin Euharistie în orașul natal al lui Petru, Capernaum; astăzi, Soborul celor Doisprezece Sfinți Apostoli este cinstit în acest sfânt loc unde pentru a treia oară, „Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi” (Ioan 21:14).

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă îi cinstește în mod special pe apostolii aleși de Hristos Însuși – „v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece” (Ioan 6:70) – pentru că ei s-au făcut  binefăcători ai oamenilor, după cuvântul imnografului: „Cu un glas pe dumnezeeștii ucenici și apostolii lui Hristos, care ne-au tunat nouă cereștile învățături, grădinile credinței, pre făcătorii de bine cei de obște ai omenirii, și mântuitorii și slujitorii Cuvântului, să-i slujim”.

Mai mult decât atât, Sfinții Apostoli sunt cinstiți în mod deosebit, pentru că trăsătura caracteristică a Bisericii lui Hristos este firea sa Apostolică, așa cum au spus Părinții purtători de Dumnezeu în Crez: „Cred într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.

Fiind chemați de Domnul și lăsându-le în urmă pe toate, cei care au fost pescari, peștele și plasa, Sfinții Apostoli L-au urmat pe Hristos în timpul lor în toate faptele Sale de pe pământ până la Înălțarea Sa ; după Rusalii, odată ce Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, s-au făcut propovăduitori ai credinței în Hristos și martori, prin vedere și auz, al Pătimirii de pe cruce, ai înmormântării celei de trei zile și ai Învierii Sale din morți.

Propovăduirea Sfinților Apostoli despre Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a răstignit și a înviat din morți, s-a bazat pe experiența lor personală, așa cum spune Sf. Apostol și Evanghelist Ioan: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii – Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă – Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1-3).

Tocmai la această propovăduire, adică la continuarea misiunii mântuitoare a Domnului, a răscumpărării omenirii din păcat și stricăciunea morții, au fost chemați Apostolii. Și Domnul nostru Iisus Hristos Însuși le-a poruncit: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19).

Biserica este continuatoarea acestei porunci a Domnului, deoarece este trupul tainic al lui Hristos prin succesorii Apostolilor, episcopii hirotoniți și păstorii duhovnicești, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt, Duhul lui Hristos. Apostolii au fost aceia care, în misiunea evanghelizării numelui lui Hristos și a păstoririi Bisericilor nou-înființate, au hirotonit preoți și episcopi în jurul diferitelor orașe „ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu Însuşi sângele Său” (Fapte 20:28).

Marele Sfânt Pavel, referindu-se la unirea neamurilor și a evreilor de către Dumnezeu Tatăl în Iisus Hristos, spune: „Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,  Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul” (Efes. 2:19-21).

Pe aceste pietre de temelie, și anume pe Sfinții Apostoli împreună cu căpeteniile lor, Sfinții Petru și Pavel, îi cinstește astăzi Biserica lui Hristos și li se închină, slăvindu-Și piatra de temelie, Dumnezeul nostru și Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, Care S-a golit pe Sine pentru noi, pentru a ne face părtași ai plinătății Sale, după cuvântul imnografului: „Cel deplin S-a deșertat pentru noi, ca plinirii Lui să ne împărtășim; că în prea curat pântecele tău intrând cel necuprins, și de părinteștile sânuri nedepărtându-Se, S-a întrupat. Pentru aceasta pe tine toți bine te cuvântăm, Marie Dumnezeiască Mireasă”.

Să cerem acestui sobor purtător de Dumnezeu al Sfinților Apostoli, împreună cu Sfinții Petru și Pavel, care au fost trimiși celor ce stau în întuneric și în umbră, să se roage lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru mântuirea și luminarea sufletelor noastre și pentru pacea regiunii noastre încercate. Amin. “

Sfânta Liturghie a fost urmată de o gustare monahală și o masă de pește, care au fost asigurate de bunul îngrijitor al mănăstirii, părintele Stareț, Arhimandritul Sofronie.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/kyvm5kSfCQM

Joi, 29 iunie/12 iulie 2018, s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților slăviților și corifeilor Apostoli Petru și Pavel în Sfânta Mănăstire ce le poartă numele, zidită pe malul de sud-est al Mării Tiberiade, de cel întru veșnică pomenire, Patriarhul Damaschin al Ierusalimului.

Cu ocazia acestui praznic s-a săvârșit Sfânta Liturghie, condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei – Secretar General, și Macarie al Catarei, precum și pe Preasfințitul Ioachim, Mitropolit de Elenupolis, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți vorbitori de limba arabă din parohiile comunităţilor ce țin de Patriarhie și Arhidiaconul Marcu. Au cântat Arhimandritul Filotei și membrii corului său și au participat pelerini și localnici din împrejurimile Galileei. Înaintea acestora Preafericitul a ținut această cuvântare:

„Praznic de veselie a strălucit marginilor astăzi, întru tot cinstita pomenire a preaînțelepților și mai marilor Apostoli Petru și Pavel. Să prăznuim și noi, fraților, cu bucurie această preacinstită zi în cântări și laude, zicând: Bucură-te, Petre Apostole și de aproape prietene al Învățătorului tău, Hristos Dumnezeul nostru. Bucură-te, Pavele, al tuturor prietene și al credinței propovăduitorule și al lumii învățătorule. Însoțire sfântă aleasă, ca cei ce aveți îndrăzneală, pe Hristos Dumnezeul nostru rugați-L să mântuiască sufletele noastre”, cântă imnograful Bisericii, Efrem, Episcopul Cariei.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și pelerini,

Cetățenii Ierusalimului de sus, piatra credinței – Petru și ritorul Bisericii lui Hristos – Pavel, doimea Treimii, organele Sfântului Duh, ne-au adunat pe toți în acest sfânt loc de închinare din Capernaum, pentru ca euharistic să cinstim sfânta lor pomenire.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel se disting între ceilalți Sfinți Apostoli pentru că ei au fost arătați de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ca vase alese, iconomi ai tainelor lui Dumnezeu și învățători ai întregii lumi. Sfintele lor scrieri epistolare de Dumnezeu insuflate constituie tezaurul incontestabil și de neprădat pe care ni l-au lăsat nouă oamenilor „spre mântuirea sufletelor noastre, gata să se dea pe față în vremea de apoi. Întru aceasta vă bucurați, măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme. Pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos (…) dobândind răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor” (1 Petru 1, 5-9), învață Apostolul Petru.

Cu alte cuvinte, slava de la urmă, adică mântuirea noastră, este dobândită prin necazurile vieții acesteia. În aceste necazuri și încercări avem ajutor pe Duhul Sfânt, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel zicând: „Căci știm că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri până acum. Și nu numai atât, ci și noi care avem pârga Duhului, și noi înșine suspinăm în noi, așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru” (Romani 8, 22-23). „De asemenea și Duhul [Sfânt] vie în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru oi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26).

Iubiții mei frați, Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să-l elibereze pe om din legăturile păcatului, adică din întunericul necunoștinței și al rătăcirii, pe de o parte, și ca să-l călăuzească pe om la adevărul libertății, pe de altă parte. „Eu – spune Domnul – pentru aceasta am venit în lume ca să dau mărturie pentru adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18, 37). (Și oricine are dorință să învețe adevărul, ascultă cu pricepere și acceptare glasul și învățătura Mea și, supunându-se ei, devine cetățean al Împărăției Mele duhovnicești și veșnice).

Acest glas al Domnului și mărturia adevărului Lui l-au ascultat Sfinții Apostoli, în general, și Petru și Pavel în special. De aceea lui Petru i-a zis Domnul: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție acestea, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu  vor birui” (Matei 16, 17-18), iar lui Pavel, care „a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corinteni 12, 4), i-a zis: „Îți este de ajuns Harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corintei 12, 9).

Taina mântuitoare a dumnezeieștii iconomii a lui Hristos, iubiții mei, se întinde în toată lumea și în toate veacurile prin Biserică, adică prin Trupul tainic al lui Hristos și prin „cei ce au fost de la început martori și slujitori ai Cuvântului” (Luca 1, 2). Acești martori și slujitori ai cuvântului dumnezeiesc, adică ai propovăduirii evanghelice, sunt Apostolii și urmașii lor, păstorii duhovnicești și învățătorii Bisericii, lucrătorii din via Domnului. Aceștia sunt continuatorii, în Duhul Sfânt, ai lucrării de pe pământ, între oameni, a lui Iisus Hristos și ai Apostolilor Lui, cărora le-a poruncit: „Mergând în toată lumea, propovăduiți Evanghelia la toată făptura” (Marcu 16, 15).

Această propovăduire evanghelică a lui Hristos se referă la caracterul desăvârșit al credinței noastre Creștine al cărei principal imbold este și trebuie să fie mântuirea sufletelor noastre. „Căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite, ziua este aproape. Să lepădăm, dar, lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13, 11-12), vestește înțeleptul Pavel.

Iar Corifeul Apostolilor Petru îi invită pe credincioși să-L aibă pe Hristos, Începătorul vieții lor, pildă de urmat: „Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui, Care nu a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui” (1 Petru 2, 21-22). 

Pe Petru și pe Pavel, însoțirea sfântă și aleasă a lui Hristos cea prăznuită astăzi, să-i rugăm ca, pentru rugăciunile lor și ale Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, să avem parte de mila și milostivirea lui Hristos Dumnezeul și Mântuitorul nostru. Amin”.

După Sfânta Liturghie a urmat agapa din partea Mănăstirii și masa de prânz cu pește, în aer liber, oferită de Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Monahul Irinarh.

Din partea Secretariatului General 

httpv://youtu.be/FG0FXyUKfrk     

Duminică, 25 iunie/8 iulie 2018, a avut loc instalarea Peasfințitului Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, de curând ales și hirotonit Arhiereu.

Această instalare a avut loc în timpul Sfintei Liturghii, săvârșită în Sfânta Biserică a Adormirii Maicii Domnului de curând ridicată în Madaba de către Arhimandritul Inochentie. În Madaba, în Biserica Patriarhiei, se află renumita hartă în mozaic, datând din secolul al VI-lea, care  înfățișează Palestina în vremea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfânta Liturghie săvârșită pentru instalarea Peasfințitului Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, ca Epitrop patriarhal în Madaba a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Benedict, Mitropolitul Filadelfiei, Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Hristofor al Kiriakoupolei, precum și Ieromonahi Aghiotafiți, printre care Arhimandritul Ieronim, Egumen în Fhes, Preoți din Madaba, Părinții Nicolae și Iosif și Diaconul Gheorghe. Au participat, cu bucurie și aclamații, credincioși creștini din Madaba.

Acestora, Preafericitul le-a adresat această cuvântarea în limba greacă:

            „Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui” (1 Petru 2, 21) îi îndeamnă pe creștini Apostolul Petru.

Preasfințite Arhiepiscop al Madabei Aristobul,

Sfântul Sinod, prin hotărâre Patriarhală și decizie sinodală, dar și prin vot canonic, v-a ales Episcop al Preasfintei Arhiepiscopii a Madabei din Regatul Hașemit al Iordaniei, iar atotputernicul Har al Sfântului Duh, care vindecă cele bolnave și plinește cele ce lipsesc, v-a desemnat, prin mâinile smereniei Noastre și ale Arhiereilor ce au liturghisit împreună cu Noi, în treapta Arhieriei, în Preasfânta Biserică a Învierii din Ierusalim, Sfânta Cetate a Împăratului cel Mare.

Încă din copilărie v-ați alăturat alesei noastre Obști Aghiotafite, făcându-vă părtaș la rădăcina viței Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care spune: „Eu sunt vița, iar voi mlădițele. Cel care rămâne în Mine și Eu în el, acesta aduce roadă multă, pentru că fără Mine nu puteți face nimic”(Ioan 15,5). Potrivit Părinților Apostolici ai Bisericii, fără Episcop, nimeni nu poate face nimic. „Unde se arată Episcopul, acolo să fie și mulțimea [credincioșilor], așa cum unde este Hristos Iisus, acolo este și Biserica Sobornicească”, învață Sfântul Ignatie Teoforul (BEP, vol. 2, p.281). „Întâistătătorului îi este încredințat locul lui Hristos” spune Sfântul Clement al Romei. Cu alte cuvinte, Episcopul constituie garantul continuității apostolice, ca urmaș al Sfântului slăvitului Iacov Fratele Domnului, primul Ierarh al Bisericii.

Iubite frate în Hristos, Ierarhe al Madabei,

Slujirea voastră plină de lepădare de sine la Sfintele Locuri, grija față de turma purtătoare a numelui lui Hristos, grijă arătată în Bet Jala, restaurarea Bisericii turmei vorbitoare de limbă rusă din Ber Șeba, vizitele necontenite la cei întemnițați și alte activități pastorale, cuvintele de învățătură întru Hristos și, mai ales, activitatea de psalt, potrivit lui David: „Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi” (Psalmul 103, 34), precum și pregătirea teologică, v-au arătat Episcop al acestei eparhii istorice și biblice a Madabei, de Dumnezeu ocrotite.

„Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea” (Psalmul 49, 24), cântă psalmistul. Tocmai în această sfântă lucrare de oferire a „jertfei de laudă”, adică în evlavia sinceră, se află unicul drum al mântuirii. „Trebuie nu numai a-L lăuda pe Dumnezeu și a-I aduce jertfă de laudă, ci și a urma calea cu rânduială și a potrivi după această laudă propria viață” spune Teodorit din Cir.

La această misiune, ce presupune purtare de grijă pentru mântuirea sufletelor oilor turmei cuvântătoare, ați fost chemat, Preasfințite Episcope al Madabei. De aceea, bine, cu dragoste de Dumnezeu, păstoriți turma încredințată vouă și prin cuvinte pline de blândețe învațăți-i pe credincioșii Bisericii; mărturisiți mărturisirea cea bună a lui Hristos, adică Evanghelia iubirii lui Hristos arătată prin răstignirea și chenoza Sa.

Se bucură tagma monahală a Obștii noastră Aghiotafite „cu laudă în Iisus Hristos în cele către Dumnezeu” (Romani 15, 17). Și aceasta pentru că Obștea noastră, fiind lucrătoare a Evangheliei lui Dumnezeu, a rodit fapte plăcute Lui, prin înnoirea și întreținerea Bisericii Sfântului Gheorghe, cunoscută ca Biserica unde se află harta în mozaic, prin ridicarea din temelii a casei episcopale și a stăreției, a casei de oaspeți a Bisericii de mir, a complexului de clădiri și a școlii din Hanina, a paraclisului și blocului din Main și, mai cu seamă, prin înființarea Școlii „Patriarhul Diodor” în Madaba, la inițiativa și prin activitatea neobosită a iubitului Nostru frate, Preacuviosul Arhimandrit Inochentie, care s-a ostenit în lucrarea sa pastorală și neiubitoare de câștig spre slujirea Comunității noastre greco-ortodoxe și a poporului din Madaba, pe de o parte, și a cultivat tradiția apostolică și patristică a credinței noastre Ortodoxe, pe de altă parte.   

„Comoara cea bună ce ți s-a încredințat păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh Care sălășluiește întru noi” (2 Timotei 1, 14). „Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii” (2 Timotei 1, 7), vestește dumnezeiescul Pavel. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a dat duhul dragostei și al înțelepciunii ca să ne ocârmuim cu înțelegere și chibzuință pe noi înșine și pe ceilalți, adică preoții și diaconii lucrători împreună cu noi și poporul credincios.

Iar jugul ascultării și povara îndatoririlor pastorale și a obligațiilor față de Locurile de închinare pe care le-ați luat asupra voastră țin de Iisus, începătorul și plinitorul credinței (Cf. Evrei 12, 2) și Biserica Lui. De aceea și spune Domnul: „căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 30).

Poporul ospitalier din Madaba, bine-credincioșii creștini ai Bisericii, și cinstiții membri ai Epitropiei bisericești, vă primesc astăzi cu prețuire și dragoste fiască, dar și conducătorii locali ai poliției și ai armatei aflate sub înțeleapta ocârmuire a celui prețuit de noi, Regele Regatului Hașemit al Iordaniei și custode al Sfintelor Locuri islamice și creștine din Sfânta Cetate Ierusalim, Maiestatea sa Abdullah Ibn Hussein al doilea, căruia cu adâncă recunoștință îi mulțumim, rugându-ne totodată Domnului Dumnezeu să-l păzească, să-l întărească și să-i dăruiască lui și Casei sale regale sănătate, lungime de zile și conviețuire bună, pașnică și armonioasă cu toți cetățenii țării.

Iar vouă, Sfințite Frate și Ierarh al acestui oraș ocrotit de Dumnezeu, vă dorim ca Harul Sfântului Duh Cel arătat la râul Iordan în chip de porumbel peste Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul iubit al lui Dumnezeu Tatăl, să lumineze cugetul vostru și să vă călăuzească pașii spre lucrarea poruncilor Lui, pentru mijlocirea Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și pentru rugăciunile Sfântului vostru ocrotitor al cărui nume îl purtați, Sfântul Apostol Aristobul dintre cei șaptezeci, precum și ale Sfintei Cuvioase Mucenițe Fevronia cea prăznuită astăzi. Amin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/yxyIoS9do2k