Joi, pe 26 octombrie / 8 noiembrie 2018, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului Mare Mucenic  Dimitrie Izvorâtorul de Mir, la paraclisul istoric, care se află între clădirea Frăției Aghiotafite și cea a Școlii Sfântul Dimitrie, pe latura de sud-est.

Biserica îl cinstește pe Sf. Dimitrie din Salonic, Sfântul ocrotitor al orașului, care l-a încurajat pe Sfântul Mucenic Nestor să îl rușineze și să îl învingă pe Lie în arena, și care a mucenicit pentru Hristos în timpul domniei Împăratului Maximian, care îi persecuta pe creștini.

În cinstea Sfântului și Marelui Mucenic Dimitrie, ocrotitorul creștinilor, care și-a jertfit viața pentru Hristos și pentru întreaga omenire, în paraclisul menționat mai sus, s-a slujit Vecernia seara și Sfânta Liturghie, în dimineața zilei de sărbătoare, conduse de ÎPS Arhiepiscop Metodiu al Taborului, având drept împreună-slujitori Ieromonahi aghiotafiți, arhidiaconul Marcu și diaconi, cu participarea multor credincioși care îl cinstesc pe Sfânt.

După Sf. Liturghie, directorul Școlii și învățătorii de la școala de lângă Paraclisul Sf. Dimitrie, au întâmpinat soborul arhieresc la Sala de recepție a Școlii pentru agapa festivă.

Din partea Secretariatului-General

Marți, pe 24 octombrie / 6 noiembrie 2018, la o zi după pomenirea Sfântului Iacov Ruda Domnului și primul Ierarh al Ierusalimului, s-au slujit Vecernia și Sfânta Liturghie la Paraclisul celor Patruzeci de Mucenici, care este în imediata apropriere a Catedralei Sfântului Iacov și a Bisericii Sfântului Mormânt. Slujbele au fost oficiate de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, având drept împreună-slujitori ieromonahi și diaconi.

Sfânta Liturghie a fost slujită spre pomenirea ctitorilor Sfintei Biserici a Sfântului Iacov Ruda Domnului și ai Paraclisului, și spre cinstirea numeroșilor Patriarhi vrednici de pomenire de la Ierusalim, care sunt îngropați în ea. A avut loc o slujbă de pomenire pentru odihna sufletelor lor.

După Sf. Liturghie, preoții și administratorii de la Catedrala Sfântului Iacov au oferit o agapă soborului arhieresc și credincioșilor.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 23 octombrie / 5 noiembrie 2018, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Iacov Fratele Domnului în Biserica ce îi poartă numele, care este situată între sediul Obștii Aghiotafite și Biserica Învierii și face legătura dintre ele prin interior.
Acest slăvit Sfânt este prăznuit de Biserică drept Frate al Domnului după trup, deoarece el a fost fiu după trup al lui Iosif logodnicul care, potrivit Legii, era considerat de către oameni tată al Domnului nostru Iisus Hristos și logodnic al Născătoarei de Dumnezeu.
Este prăznuit de asemenea și ca primul Episcop al Bisericii Ierusalimului și autor al unei epistole din Noul Testament, ca întâi-stătător al Sinodului din 49 d.Hr. și ca Drept ucis de către iudei deoarece Îl propovăduia pe Iisus ca Mesia.
Vecernia praznicului, seara, și Sfânta Liturghie, dimineața, au fost conduse de Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Preasfințitul Arhiepiscop Filumen al Pellei și Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi, Parohul Bisericii – Părintele Farah Badur, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Hader. Au fost de față Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopoulos, a cântat Protopsaltul Constantin Spiropoulos, și au participat numeroși credincioși.
După Sfânta Liturghie, Preafericitul, îmbrăcat cu toate veșmintele arhierești, a urcat pe terasa Bisericii Sfântului Iacov și, însoțit de Părinții Aghiotafiți, a mers la Patriarhie trecând pe la poarta Mănăstirii și primind tradiționalul artos de binecuvântare din partea Monahiei Serafima, responsabilă de brutăria Patriarhiei.
La Patriarhie a fost rostită o ectenie și Patriarhul a primit urările de „La mulți ani”. După ce a înmânat epitropilor cheia Bisericii, a rostit această predică în limba greacă:

„Drepții vor moșteni pământul și vor locui în veacul veacului pe el” (Psalmul 36, 29), vestește Psalmistul.
Iubiți frați în Hristos,
Evlavioși creștini și pelerini,
Cu bucurie ne-am adunat astăzi în această Sfântă Biserică, ca să cinstim pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic și Apostol Iacov Fratele Domnului și primul Ierarh al Bisericii Ierusalimului.
Sfântul Iacov, drept fiind, a fost numit moștenitor al sfântului pământ al Palestinei și veșnic locuitor al lui în veacul veacului, prin intermediul urmașilor lui, adică al Ierarhilor Bisericii Ierusalimului (Episcopi și Patriarhi).
Slujirea sa apostolică, ca prim Ierarh al Bisericii Ierusalimului, dar și ca locuitor al Pământului Sfânt în veci, au fost pecetluite de sângele său mucenicesc vărsat pentru dragostea lui Hristos. Propovăduirea mântuitoare a credinței în Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul Iisus Hristos o mărturisește epistola sobornicească de Dumnezeu insuflată scrisă de Sfântul Iacov însuși. Învățătura cuprinsă în ea are drept izvor și punct central credința, ispitele și răbdarea.
„Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea” (Iacov 1, 2-3) spune Sfântul Iacov. Mai lămurit: „Vă veți bucura de aceste necazuri și ispite, când cunoașteți că a fi încercată credința voastră prin necazuri este ceva ce duce negreșit la răbdare statornică”.
Explicând aceste cuvinte, Sfântul Icumenie spune: „Nu este cu putință a ne învrednici de cununi, atât de cele lumești, cât și de cele de la Dumnezeu, fără încercări”. La aceasta îndeamnă și Înțelepciunea lui Sirah: „Fiule, când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul spre ispită” (Înțelepciunea lui Sirah 2, 1) și cuvintele Domnului: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33) și: „Strâmtă și îngustă este calea care duce la viață” (Matei 7, 14).
Potrivit Sfântului Iacov, credința nu trebuie să se limiteze la „încercarea” acesteia, adică la necazuri și la răbdare, ci presupune și lucrarea faptelor bune, plăcute lui Dumnezeu: „Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască?” (Iacov 2, 14)
Comentând aceste cuvinte ale Sfântului Iacov, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Credința a numit-o faptă. Așadar, odată ce ai crezut, te-ai împodobit cu fapte. Nu este credința lipsită de fapte, ci în ea însăși este plină de fapte bune. Faptele sunt către oameni și de la oameni, dar credința este de la oameni către Dumnezeu. Credința trebuie să fie hrănită de fapte, dar mai înainte de fapte trebuie să ne îmbrăcăm în credință”.
Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, faptele sunt cele care dau viață credinței. Și aceasta pentru că, așa cum trupul fără suflet este mort, așa și credința fără faptele virtuții nu este credință vie, ci moartă, așa cum învață Sfântul Iacov: „Precum trupul fără de suflet mort este, astfel și credința fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 26).
Sfântul Iacov, care în întreaga sa epistolă sobornicească vorbește cu tărie și autoritate, era considerat stâlpul Bisericii, potrivit mărturiei Apostolului Pavel din Epistola sa către Galateni (Cf. Galateni 2, 9).
Fără îndoială, Iacov Fratele Domnului, rămâne „stâlpul” și „temelia” Bisericii, mai ales al celei a Ierusalimului, pentru că s-a făcut părtaș răstignirii lui Hristos, adică sângelui Său izbăvitor pe care a fost așezată temelia Bisericii.
Cu alte cuvinte, Sfântul Iacov constituie piatra de temelie a Continuității Apostolice întemeiate de Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, așa cum mărturisește și dumnezeiescul Pavel zicând: „A pus Dumnezeu în Biserică întâi Apostoli” (1 Corinteni 12, 28). Iar urmașii direcți ai acestor Apostoli sunt întâi-stătătorii Bisericilor noastre Ortodoxe din tot locul.
Aceasta înseamnă că „Continuitatea Apostolică” constituie garantul păstrării hotarelor naturale și duhovnicești înăuntrul cărora trăiește și există trupul tainic al lui Hristos, adică al Bisericii Lui. „Căci El este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18) propovăduiește Sfântul Pavel. „Suntem creștini adevărați”, spune Sfântul contemporan Porfirie, „când simțim adânc că suntem mădulare ale trupului tainic al lui Hristos, al Bisericii, într-o continuă relație de iubire. Când trăim uniți în Hristos, adică atunci când trăim unitatea în Biserica Sa, cu sentimentul că suntem unul. De aceea Hristos Se roagă Tatălui zicând: „ca să fie una” (Ioan 17, 11-12). Aceasta este cea mai mare profunzime, cel mai mare înțeles pe care îl are Biserica. Acolo se află taina: să se unească toți ca un singur om în Dumnezeu”.
Continuitatea Apostolică este vie prin Sfântul Duh care lucrează în jertfa cuvântătoare a Bisericii, adică în taina Sfintei Euharistii. De aceea Sfântul Iacov îi îndeamnă pe credincioși să se roage. „Rugați-vă unul pentru altul ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16). Ca o dovadă a puterii rugăciunii spune: „Ilie era om cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă și nu a plouat pe pământ trei ani și șase luni” (Iacov 5, 17).
Noi care cinstim astăzi pomenirea Sfântului Iacov și ascultăm cuvintele lui: „Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16), să ne rugăm lui și, împreună cu imnograful, să zicem: „Legea vieții Bisericii lui Hristos tu ai pus, cu Duh de viață făcător, legea așezând și vestind. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de păcate să ne dăruiască și Bisericilor să trimită pacea Sa”. Amin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/ckOw4fm47DY

Duminică, pe 15/28 octombrie 2018, la ora 10.30, s-a slujit Doxologia la Biserica Sfântului Mormânt conform tradiției, cu ocazia comemorării zilei de 28 octombrie 1940, devenită zi națională, și anume a comemorării luptei și victoriei poporului grec asupra puterilor ocupaționale ale naziștilor și ale fasciștilor din al doilea război mondial.

S-a făcut, de asemenea, o pomenire pentru odihna sufletelor și iertarea păcatelor înaintașilor greci care au luptat pentru credință și țara și au murit eroic pe câmpurile de luptă ale Greciei.

Doxologia a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi aghiotafiți și ieromonahii, în prezența Consulului General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, și a membrilor Consulatului. La slujbă au participat, de asemenea, călugări și călugărițe, membri ai comunității grecești din Ierusalim și pelerini din Grecia.

După Doxologie, au bătut clopotele și a avut loc o recepție la Patriarhie pentru toți cei care au cinstit ziua națională. În cadrul recepției, Preafericirea Sa s-a adresat tuturor celor prezenți, după cum urmează;

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei Christos Sophianopoulos,

Sfințiți Părinți și Frați,

Cuvioși creștini și pelerini,

28 octombrie este ziua în care îi comemorăm anual pe părinții și frații noștri care au murit în lupta pentru integritatea teritorială națională împotriva invadatorilor naziști care au dat naștere monstruozităților de la Auschwitz-Birkenau și din alte lagăre de concentrare și lagărele de exterminare a oamenilor nevinovați.

Din acest motiv, clerul și poporul, alături de pelerinii aflați în vizită, au venit la Preasfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne-a dat slava binelui împotriva răului, așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea” (1 Ioan 5: 4).

Mai mult decât atât, ne-am rugat pentru odihna sufletelor celor care au luptat eroic și s-au făcut martiri pentru poporul nostru cuvios și pentru patria noastră.

Experiența dureroasă a celui de-al doilea război mondial a dovedit că viziunea centrată pe om a scopului existenței umane și a lumii conduce în mod inevitabil la autodistrugerea și nihilismul omului. „Zis-a cel nebun în inima sa, Nu este Dumnezeu” (Psalm 13:1).

Și spunem acest lucru deoarece jertfa grecilor pentru casele și altarele lor a fost inspirată de viziunea centrată pe Dumnezeu asupra scopului existenței umane, și anume a valorilor morale și spirituale ale înțelepciunii greco-ortodoxe.

Această aniversare festivă a comemorării zilei de 28 octombrie 1940 întruchipează tocmai această înțelepciune greco-creștină și greco-ortodoxă, și este datoria noastră să o cinstim.

Evenimentele istorice din 1940 au un loc special în istoria lumii și mai ales în istoria glorioasă a elenismului și a națiunii grecești. Evenimentele istorice din 1940 au dovedit fără îndoială conducătorilor lumii din această epocă că „întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară“, și anume lumina lui Hristos (1 Ioan 2: 8).

Din păcate, nu putem păstra tăcerea asupra faptului că ideologia nazismului și a fascismului amenință încă o dată omenirea, cu noi mișcări și slogane înșelătoare.

Și spunem acest lucru pentru că toți suntem martori ai experienței noastre contemporane a conflictelor armate în lume și a dezordinii. În regiunea noastră, se succed uciderile de străini și de frați, fanatismul religios și sindromul său mesianic cultivă violența și produsele ei, fapte de terorism și interesele financiare imorale sunt în conflict cu Legea dumnezeiască a respectului și libertății omului și a poporului în general, sub pretextul prosperității economice.

Aniversarea zilei de 28 octombrie 1940 ne cheamă pe toți să „luptăm pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 1: 3). Cu alte cuvinte, suntem chemați să protejăm încredințarea sfântă a valorilor morale și spirituale ale tradiției și credinței noastre, pentru care Părinții și frații noștri s-au sacrificat.

În încheiere, să strigăm cu voce tare:

Trăiască 28 octombrie 1940!

Trăiască poporul cuvios al Grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția Sfântului Mormânt!

Apoi, Consulul General al Greciei a ținut următorul discurs:

Astăzi este o zi de onoare şi de memorie pentru Grecia şi pentru naţiunea noastră. Sărbătorim una din  cele mai de durată pagini ale istoriei noastre recente și suntem chemați să le aducem omagiu protagoniștilor săi și să învățăm lecțiile care ne vor permite să fim vrednici de ei și să le urmăm exemplul, când e cazul.

Istoricul NU la ultimatumul din 28 octombrie 1940 care ne-a asigurat suveranitatea a fost refuzul unanim al grecilor de a-și pierde libertatea și onoarea națională. A fost refuzul lor colectiv la renunțarea la istoria, valorile și idealurile lor. A fost, de asemenea, o reacție răsunătoare la forța politică întunecată a fascismului și nazismului și la planurile lor de cucerire, o reacție care a fost foarte apreciată și recunoscută de toate țările mari, contribuind substanțial la victoria finală din cel de-al doilea război mondial. Grecii au înregistrat prima victorie în războiului împotriva forțelor Axei. Momentul istoric, când grecii au spus NU, nu era în vremuri ușoare pentru Patrie, deoarece cu câțiva ani mai înainte țara intrase într-o situație deosebit de grea. Grecia părea destul de slăbită din punct de vedere economic și militar, astfel încât dușmanii au subestimat-o. După calculele lor, grecii nu ar fi avut curajul și voința comună de a se angaja într-un conflict absolut inegal. Și totuși, acel NU a demonstrat fără echivoc conștiința istorică profundă a grecilor, înțelegerea comună puternică a călătoriei lor strălucite de-al lungul secolelor, pe care au alimentat-o ​​atunci și care întotdeauna se hrănește din patriotismul lor, vigoarea, renunțarea la sine și marele sentiment de mândrie, cu care se grăbesc să-și apere tradiția și credința sfântă. Acel NU a fost tocmai refuzul grecilor de a-și uita istoria și de a trăi ca o națiune neimportantă și supusă.

Marele fapt istoric pe care îl celebrăm astăzi a demonstrat și statura morală și puternicul sentiment de dreptate al grecilor. Datorită acestui ghid infailibil, ei nu au ezitat să se opună celor care voiau să impună legea arbitrară a celor puternici. Astăzi, grecii din întreaga lume îi cinstesc pe cei căzuți și pe luptători de pe câmpurile de luptă din anii 1940-1941, în Pindos, Macedonia, Creta și în alte părți. Îi cinstim pe cei care au contribuit la Rezistența Națională și pe cei care au continuat să se lupte împotriva cuceritorilor de pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial în Orientul Mijlociu și în Europa pe uscat, în aer și pe mare. Nu uităm miile de victime nevinovate ale ocupației.

        Efortul național eroic care a început cu acel NU de la 28 octombrie 1940, ca în cazul oricărui alt efort național, a fost esențial pentru participarea activă și contribuția valoroasă a elenismului la diaspora. Marea contribuție a Diasporei în Orientul Mijlociu a întrat în  istorie, în special cea a elenismului din Ierusalim, pentru care Grecia este mândră și recunoscătoare.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a fost dintotdeauna un punct de referință distinct în efortul de a reuni toate forțele națiunii în vederea renașterii sale morale și spirituale și a rezistenței față de multe lucruri potrivnice; este simbolul ortodoxiei ancestrale și un far al valorile universale ale elenismului.

Aniversarea de astăzi ne îndeamnă să reflectăm asupra importanței și relevanței mesajului din 28 octombrie 1940 pentru elenismul modern. Această pagină glorioasă a istoriei noastre a fost scrisă de oameni care, ca și noi, astăzi, au dorit să trăiască în pace, liber, cu democrație și dreptate socială. Unitatea neîntreruptă și coerența pe care au arătat-o, patriotismul, simțul responsabilității istorice și de sacrificiu de sine, și curajul și persistența care i-a ghidat în anii de război și de ocupație, ne reamintesc că abilitatea noastră de a ne reveni și de a prospera, a fost și rămâne inepuizabilă.

Este o mare responsabilitate pentru noi să înțelegem acest mesaj, să îl transmitem noii generații și să fim uniți așa cum au fost atunci, cu hotărâre și vigilență. Trăiască 28 octombrie 1940! Trăiască Grecia!

Din partea Secretariatului General

 httpv://youtu.be/ABjYwrvo2PY

În noaptea de joi spre vineri, 12 spre 13 / 25 spre 26 octombrie, s-a prăznuit pomenirea aducerii Moaștelor Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfințit din Veneția la Ierusalim în anul 1965.

            Privegherea de toată noaptea pentru pomenirea acestui eveniment – prima după mutarea Moaștelor Cuviosului Sava în noua raclă, la inițiativa și prin grija Mitropolitului Nicolae de Mesoghia și Lavreotiki și a celor care au contribuit împreună cu el – a fost condusă de Părintele Nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei,  Preasfințitul Filumen Arhiepiscopul Pellei și pe Preasfințitul Ioachim Mitropolitul Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi și pe Arhidiaconul Marcu. Au cântat în strana dreaptă în limba greacă Protopsaltul Constantin Spiropoulos și Părinți savaiți, iar în strana stângă, în limba arabă, Arhimandritul Filotei împreună cu corul său. La slujbă au participat Părinții savaiți și credincioși ortodocși din diferite țări și din satul Păstorilor, din Betleem și din Bet Jala.

Către această bine-credincioasă adunare venită la Praznic Preafericitul a adresat această cuvântare în limba greacă:

„Multe sunt necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul; Domnul păzește toate oasele lor, niciunul din ele nu se va zdrobi.” (Psalmul 33, 18-19)

Iubiți Părinți sfințiți și frați,

Credincioși creștini,

Dreptul lui Dumnezeu Sava cel Sfințit ne-a adunat pe toți în minunata sa Lavră, ca să prăznuim cu Doxologie și Euharistie, aducerea din Apus a sfintelor sale Moaște întregi nestricate în locul nevoinței lui și, de asemenea, ca să sărbătorim mutarea de curând a Moaștelor sale în această frumoasă raclă nouă de argint.

Mari cu adevărat, iubiții mei, și minunate sunt lucrurile Domnului Dumnezeu Atotțiitorul, drepte și adevărate sunt căile Lui, ale Împăratului neamurilor (Cf. Apocalipsa 15, 3), după cum mărturisește Evanghelistul Ioan în Apocalipsa sa.

Pe aceste căi drepte și adevărate ale Domnului a mers Părintele nostru Cuviosul Sava, pe care Domnul l-a izbăvit din multele necazuri și încercări prin care a trecut. „Dumnezeu i-a pus la încercare (pe cei drepți) și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit” (Înțelepciunea lui Solomon 3, 5-6) spune Înțelepciunea lui Solomon. Iar Apostolul Petru, referindu-se la încercarea credinței în Hristos, spune: „măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme, pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste la arătarea lui Iisus Hristos” (1 Petru 1, 7).

Părintele nostru Sava a fost primit de Domnul Dumnezeul nostru „ca o jertfă de ardere întreagă” care se mistuie cu totul pe jertfelnic, iar multele încercări ale credinciosului care este jertfit se aduc lui Dumnezeu ca miros de bună mireasmă. În plus, credința drepților cea încercată în foc este găsită spre laudă, spre slavă și spre cinste în ziua Judecății, când se va arăta Domnul nostru Iisus Hristos în slavă ca Judecător.

Adevărul acestor cuvinte din Scriptură este întărit, vestit și mărturisit palpabil de Moaștele nestricate și înmiresmate aflate înaintea ochilor noștri, ale Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Sava cel sfințit. Aceasta este credința Părinților noștri, aceasta este credința Bisericii, aceasta este credința Creștinilor Ortodocși.

Temelia Bisericii noastre Ortodoxe, iubiții mei, este Hristos, iar Sfinții Bisericii sunt cei aleși și iubiți de Dumnezeu, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel (Cf. Coloseni 3, 12).

La aceasta și noi suntem chemați de Cuviosul Părintele nostru Sava, ca să fim părtași la dreptatea Domnului nostru Iisus Hristos și următori ai Drepților și Sfinților Lui, a Căruia este slava, puterea și mila în vecii vecilor. Amin”.

După Priveghere, la revărsatul zorilor, a fost oferită agapa cu colivă în pronaos, iar apoi a avut loc masa.

La plecare, Preafericitul a trecut spre închinare pe la Mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/fNEpJEPjWBw

Sâmbătă dimineața, pe 20 septembrie / 13 octombrie 2018, s-a săvârșit taina hirotonirii domnului Charalambos Farah ca diacon pe Înfricoșătoarea Golgota, de către ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei.

Înainte de hirotonire și în momentul în care, în timpul Sfintei Liturghii, Arhiepiscopul a spus „și fie ca mila marelui nostru Dumnezeu”, Arhiepiscopul care a săvârșit hirotonia și cel hirotonit și-au adresat discursuri unul altuia.

După discursuri și troparele hirotonirii, cel hirotonit a îngenuncheat în fața Sfântului Altar de pe Înfricoșătoarea Golgota iar Arhiepiscopul și-a așezat mâinile pe capul diaconului spunând „harul lui Dumnezeu, care vindecă toată slăbiciunea …” și dându-i veșminte liturgice diaconului, a strigat „Axios, Axios!”

De asemenea, „Axios” au strigat și Reprezentantul Patriarhiei în Acra, Arhimandritul Filoteu, preoții împreună-slujitori din zonă, soția diaconului, rudele și concetățenii săi. Orașul Koufr Yasif de unde provine cel hirotonit și unde va sluji aparține de Acra.

După hirotonire, Arhiepiscopul care a săvârșit taina, diaconul hirotonit și cei care l-au cinstit cu prezența, s-au dus la sediul Patriarhiei și și-au arătat respectul față de Preafericitul Patriarh, I-au mulțumit, iar Acesta le-a adresat cu cuvinte de binecuvântare, întărire, mângâiere și mântuire.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/taH3b44lago

Sâmbătă seara, pe 30 septembrie / 13 octombrie 2018, Sfânta Liturghie s-a slujit la Sfânta Lavră a Sfântului Sava cel Sfințit, după tipicul Lavrei. Liturghia a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Nicolae al Mesogaiei și Lavreotikiei și pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Filumen al Pellei și Mitropolitul Ioachim al Helenopolei, Ieromonahi aghiotafiți, preoții vorbitori de limba arabă, precum și preoți din alte Biserici, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Dimitrie.

Liturghia patriarhală și arhierească a fost ocazionată de mutarea moaștelor Sfântului Sava din racla în care a venit de la Veneția, pe 12 octombrie 1965, într-o raclă nouă, elegantă, din argint. Racla nouă a fost realizată prin grija neostenită, cuvioasă și bazată pe studii a ÎPS Mitropolit Nicolae al Mesogaiei și Lavreotikiei, finanțată de domnul Haralambie Mylonas, fondatorul Companiei Navale TRANSMED SHIPPING și de soția sa Hariclea, cu arta rafinată a Arhitecților Petros Koufopoulos și Marina Myrianthi-Koufopoulou, măiestia argintarilor Vasilios și Spyridon Haidou și cu ajutorul Firmei care aparține fraților Lazarou din Volos.

Această acțiune este o minusculă ofrandă adusă Sfântului Sava, pentru toate mijlocirile și vindecările pe care le face cu moaștele sale nesticătoare pentru Părinții Lavrei și ai Frăției Aghiotafite, pentru pelerinii din lume și pentru întreaga lume.

După otpus, Părintele duhovnic al Lavrei, Arhimandritului Evdochim, a oferit o agapă soborului patriarhal. Parintele a adresat celor prezenți următorul discurs:

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Înalt Preasfințiți Arhiepiscopi,

Cinstiți părinți și pelerini evlavioși,

Această zi ne-a adunat pentru a sărbători un eveniment istoric în Sfânta Lavră a Sfântului nostru Părinte printre sfinții Sava cel Sfințit. Aceasta este ziua mutării moaștelor Sfântului din racla veche într-una nouă, elegantă, din argint.

Cu 53 de ani în urmă, în timpul slujirii Patriarhului Benedict I, după toate procedurile dintre Patriarhia latină și reprezentanții Patriarhiei noastre, Sfântul Sinod a desemnat o delegație pentru a primi și a muta moaștele sfinte ale Sfântului Sava de la Veneția la Sfânta Sa Lavră.

Membrii delegației au fost vrednicii de amintire Mitropolitul Vasilios al Cezareei, Arhimandritul Gherman, care mai târziu a devenit Mitropolit al Petrei, Ierodiaconul – de atunci Chiriac, acum Mitropolit al Nazaretului – și singurul încă în viață, cuviosul nostru Geronda, vrednicul de amintire Arhimandrit Serafim, și Arhimandritul Teodosie, egumen al Sfintei Mănăstiri a Sfântului Lazăr din Betania, care a purtat veșmintele liturgice pentru îmbrăcarea Sfântului.

Îi mulțumim Mult-milostivului Dumnezeu care ne-a socotit vrednici să schimbăm veșmintele liturgice ale Sfântului nostru, să primim mare binecuvântare, toți cei care am participat la această slujbă minunată.

Îi mulțumim călduros Preafericitului Părinte și Patriarh Teofil. Cred că Sf. Sava i-a inspirat inima care iubește monahismul pentru a acorda binecuvântarea, și astfel confecționarea noii racle a fost posibilă în ciuda dificultăților.

Ar trebui să exprimăm mulțumirile cele mai călduroase fraților nostri evlavioși, Haralambie Mylonas și soției sale Hariclea, pentru marea lor contribuție la realizarea Sfintei Racle a Sfântului Sava.

De asemenea, mulțumim din adâncul inimii Mitropolitului Nicolae al Mesogaiei și al Lavreotikei, care a avut inițiativa confecționării Raclei, și a supravegheat toate lucrările, care a trebuit făcute cum se cuvine pentru un mare Sfânt Părinte al Bisericii noastre, cu multă dragoste, grijă și hărnicie.

Mulțumim, de asemenea, meșterilor care au lucrat cu râvnă și cu dragoste, pentru ca racla să fie confecționată cât mai bine posibil și, de asemenea, tuturor celor care au contribuit în mod anonim în vreun fel pentru finalizarea acestei lucrări sacre. Fie ca Domnul Dumnezeul nostru, prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria și ale Sfântului nostru Părinte printre sfinții Sava cel Sfințit, să le întoarcă plata înmiită în Împărăția Cerurilor.

Mulțumim și pentru rugăciunile voastre, Preafericirea voastră, pe care le dorim cu râvnă.

Mulțumesc.

Preafericirea Sa a dat slavă lui Dumnezeu și a mulțumit tuturor celor care au contribuit la această lucrare plăcută lui Dumnezeu – făcută cum se cuvine, spre cinstirea Sfântului nostru Părinte printre sfinții Sava cel Sfințit, și a subliniat măreția comorii spirituale păstrate în mănăstirea Sf. Sava. Apoi i-a binecuvântat pe toți și s-a întors la Ierusalim.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Z_afJSbnCrM

Hramul Catedralei din Doha a fost sărbătorit cu fast bisericesc deosebit, cu participarea clericilor din Patriarhia Ierusalimului și de la Atena, care au venit să cinstească Sărbătoarea și să slujească împreună la hirotonia în preoție a diaconului Stylianos. Din motive pastorale, sărbătoarea a fost mutată pentru ziua de vineri.

Joi, pe 11 octombrie 2018, s-au slujit Vecernia Mare și Litia, slujbe oficiate de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei. Răspunsurile la strană au fost date de Corul Bisericii și de Arhiepiscopul Aristovul în limbile greacă, rusă și arabă. După Vecernie, a fost o agapă de dinaintea sărbătorii pentru clerici, reprezentanții Ambasadei Greciei și membrii ai eparhiei în curtea Sfintei Biserici. Clubul de dans al grecilor din Qatar a dansat dansuri tradiționale în costume grecești.

Vineri, pe 12 octombrie 2018, s-au slujit Utrenia și Sfânta Liturghie, în timpul căreia a avut loc hirotonirea diaconului Stylianos ca Preot. Slujba a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhiepiscopul Makarie al Qatarului, pe Arhimandritul Leontie, părintele epitrop Spiridon, părintele Dimitrie și Diaconul Stylianos, cu participarea unei mulțimi de credincioși. Sfânta Liturghie a fost urmată de Procesiunea cu Sfânta Icoană a Sfântului Isaac Sirul și de o agapă la sediul Arhiepiscopiei.

Din partea Sfintei Arhiepiscopii a Qatarului

Duminică, pe 24 septembrie / 7 octombrie 2018, Patriarhia a făcut pomenirea Sfintei prime mucenițe și întocmai cu apostolii Tecla, în paraclisul închinat ei din cadrul Frăției Sfântului Mormânt, în partea de vest a Bisericii Sfinților Constantin și Elena.
Din Biserică știm că Sf. Tecla a fost ucenica Sfântului Apostol Pavel și că l-a însoțit când predica despre Hristos. A fost mult prigonită și a murit la vârsta de 90 de ani în orașul ei natal, Ikonion din Asia Mică.
În cinstea Sfintei, Părinții au slujit Vecernia la Mănăstirea Centrală; Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului a participat la rugăciune, iar la sfârșitul slujbei a fost o agapă cu grâu fiert, vin și pâine uscată în curtea Epitropikonului.
Duminică dimineața, în ziua Sărbătorii, s-au slujit Utrenia și Sfânta Liturghie în prezența Preafericirii Sale. Răspunsurile la strană au fost date de părintele protopsalt, Arhimandritul Evsevie, la slujbă participând arhiepiscopi aghiotafiți, preoți și călugări, împreună cu mulți credincioși.
O recepție a urmat la Epitropikon.

Din partea Secretariatului-General
httpv://youtu.be/mHyOkCZa0lI

Duminică, pe 17/30 septembrie 2018, Înălțarea Sfintei Cruci a fost sărbătorită la Sfânta Mănăstire a Crucii, care se află în Ierusalimul de vest, lângă Knessetul evreiesc.

În această mănăstire, sărbătorirea a avut loc la câteva zile după data din calendar. Din tradiție, se spune că Lot a plantat în acest loc bucata de lemn compusă din lemn de pin, chiparos și lemn de cedru și din care a fost făcută Crucea Răstignirii Domnului.

Pentru această sărbătoare, Vecernia din ajun și Sfânta Liturghie de dimineață au fost conduse de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gherassei. Coliturghisitori au fost ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei și Aristovul al Madabei, la slujbă fiind prezenți mulți  credincioși ortodocși din teritoriile ocupate și Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos.

După Sfânta Liturghie și Înălțarea Crucii, noul egumen, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, a oferit o recepție soborului arhieresc, Consulului General și multora dintre cei prezenți.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/YKQ0dJ916SI