Sâmbătă, pe 7/20 aprilile 2019, Patriarhia a sărbătorit Sâmbăta lui Lazăr, când se face pomenirea evenimentului învierii din morții a lui Lazăr, cel mort de patru zile, prieten al Domnului nostru. Acest eveniment a fost prăznuit:

1. În Betania, unde a avut loc evenimentul.

La Sfânta Mănăstire a surorilor lui Lazăr, Marta și Maria, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie având drept împreună-liturghisitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, și preoți din alte Biserici, răspunsurile la strană fiind date de Arhimandritul Dimitrie și de cântăreții corului bizantin din Biserica Ciprului. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, membrii consulatului grec, precum și numeroși pelerini.

Preafericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu în fața celor prezenți, după cum urmează :

„Doamne, glasul Tău a stricat împărățiile iadului, și cuvântul puterii Tale a ridicat din mormânt pe cel mort de patru zile; și s-a făcut Lazăr început al mântuitoarei învieri celei de-a doua. Toate sunt cu putință Ție, Stăpâne, Împăratului tuturor; dăruiește robilor Tăi curățire și mare milă”.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Ajungând la sfârșitul Postului Mare, mult folositor sufletului, am venit astăzi în acest loc sfânt, orașul Bethany, orașul natal al lui Lazăr și al surorilor sale Marta și Maria, pentru a proclama în Euharistie și doxologie, pe de o parte Învierea obștească înainte de Patimile Domnului și Mântuitorului Hristos, confirmată prin învierea din moarte a prietenului Său, a neprihănitului Lazăr, iar pe de altă parte, intrarea triumfătoare a lui Hristos în Ierusalim.

Învierea lui Lazăr din Betania, precum și intrarea triumfătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, sunt două evenimente importante ale marei taine a Proniei dumnezeiești, care sunt strâns legate împreună, după cum spune imnograful: „Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta dăruind-o, pe Lazar din morți l-ai sculat Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție biruitorului morții grăim: Osana, Celui dintru înălțime; binecuvântat este Cel ce vine întru Numele Domnului “.

După cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, “Hristos a realizat acest eveniment minunat al învierii lui Lazăr ca o prezicere a învierii din morții întregii omeniri”, care va avea loc în timpul Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. În plus, învierea lui Lazăr a avut loc astfel încât Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit, așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul; Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală (a lui Lazăr) nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.” (Ioan 11:4).

Interpretând aceste cuvinte, Amonios spune: „Ridicarea lui Lazăr din boală nu s-a făcut atât de mult pentru slavă și minune, cât pentru ridicarea lui din morți”. Cu alte cuvinte, învierea lui Hristos este vârful vieții în Hristos, și anume al credincioșilor care cred în Hristos Cel Răstignit și Înviat, așa cum predică Sf. Pavel: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.” (1 Cor. 15:14).

Învierea lui Hristos, dragi frați și surori, se referă în primul rând la firea umană a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta înseamnă că suntem chemați să înviem împreună în Hristos cu Hristos. „ Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi (Ioan 11:25). Spus mai în detaliu, Eu sunt învierea și viața. Am puterea de a învia, pentru că eu sunt izvorul vieții. Iar cine crede în mine, chiar dacă moare în trup, totuși va trăi, pentru că, în ciuda vieții cerești și spirituale pe care i-o voi transmite sufletului său din acest moment, la vremea potrivită, și el va fi înviat din morți de Mine, chiar și în trup.

Pentru că învierea lui Lazăr este preambulul învierii obștești a tuturor oamenilor, din acest motiv Hristos l-a înviat pe Lazăr din morți după patru zile de la moartea sa, pentru a arăta astfel învierea comună din cele patru elemente care constituie corpul omenesc , și anume, pământul, aerul, apa și focul, după cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, care interpretează cuvintele Martei, sora lui Lazăr: „Doamne, deja miroase, că este a patra zi” (Ioan 11:39).

Cu alte cuvinte, moartea naturală denotă fără îndoială stricăciunea pe care o suferă forma fizică a omului creat, spre deosebire de moartea în Hristos, care este moartea nestricăciunii, și anume moartea eliberării din moartea robiei, și anume a stricăciunii  păcatului. Moartea eliberării este moartea vieții veșnice și a fericirii. “Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11:26), spune Domnul.

Comentând cuvintele de mai sus ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: “Cel care crede în El (Hristos) are viața veșnică în vremurile viitoare, în fericire și în nestricăciune totală”.

Sf. Ioan Evanghelistul spune: „Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi” (Ioan 12:1). „A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12: 12-13).

Acești oameni au făcut acest lucru, devenind martori oculari ai minunii învierii lui Lazăr din morți, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „fiind mai deprinse să creadă, mulțimile mari l-au întâmpinat pe Hristos lăudându-l cu ramuri de finic ca pe cel care a biruit moartea “.

Pe același Hristos, care a cucerit moartea, suntem chemați să-L întâmpinăm, dragi frați și surori, cu ramurile spirituale de finic ale credinței și pocăinței, dacă vrem să devenim comunicatori și părtași ai izbăvirii din corupția păcatului.

Și, împreună cu imnograful Bisericii, să spunem: „Pe Lazăr cel mort de patru zile l-ai înviat, Hristoase, din iad, mai înainte de moartea Ta, sfărâmând puterea morții, și printr-unul iubit mai înainte vestind slobozirea tuturor oamenilor din stricăciune. Pentru aceasta, închinându-ne Stăpânirii Tale celei atotputernice, grăim: Bine ești cuvântat,  Mântuitorule, miluiește-ne pe noi”.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune la Mormântul lui Lazăr, condusă de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, care a citit la mormânt Evanghelia despre Învierea lui Lazăr după Sfântul Ioan.

Apoi a avut loc o vizită a Soborului Arhieresc la Primăria din Betania și masa de prânz oferită de Stareța Mănăstirii din Betania, Maica Eupraxia.

2. La Muntele Măslinilor

De asemenea, învierea lui Lazăr a fost sărbătorită pe Muntele Măslinilor, datorită apropierii sale de Betania. Seara s-a făcut Vecernia la Altarul Înălțării Domnului cu slujba Pavecerniței și o procesiune spre Biserica Mica Galilee (Galili Viri), oficiată de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, unde s-a citit Evanghelia dimineață, în prezența Preafericitului. Apoi, procesiunea a revenit la Altarul înălțării.

Dimineața, Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos, și de corul de la Catedrala Sf. Iacov, în prezența creștinilor locali și a pelerinilor.

Din partea Secretariatului–General

httpv://youtu.be/6SSesbfCFJA

Vineri seara, pe 30 martie / 12 aprilie 2019, Denia Acatistului Buneivestiri a avut loc la Patriarhia Ierusalimului.

Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil s-a dus la Denie la Biserica Sfântului Mormânt, însoțit de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, și alți părinți aghiotafiți.

La acestă slujbă, după Tipicul Bisericii, s-a cântat canonul Acatistului, iar cele patru părți au fost citite apoi de Preafericirea Sa, Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop al Constantinei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, și Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul corului Bisericii Sfântului Mormânt, Dl. Constantinos Spyropoulos în dreapta, și Arhimandritul Dimitrie în stânga, ajutați de studenții Școlii Patriarhale. La Denie au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, și membrii consulatului grec, membri ai comunității creștine din Ierusalim, călugări, călugărițe și pelerini.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/7XOKQH7M3LA

Joi, pe 29 martie / 11 aprilie 2019, în curtea dintre reședința episcopală, Catedrala și sala de primire a Sfintei Arhiepiscopii din Qatar, a avut loc un Bazar de Paști.

La Bazar a fost o mare varietate de delicatese din bucătăriile arabă, grecească, sârbă, românească, moldovenească, rusă și ucraineană, oferite de diferite companii și de doamne membre ale congregației.

Bazarul a fost onorat de prezența ambasadorilor Australiei și Palestinei și a reprezentanților Greciei, Republicii Cipru și Elveției în Qatar, precum și a reprezentanților altor doctrine creștine din Doha.

Fotografiile sunt atașate.

Din partea Sfintei Arhiepiscopii din Qatar

Pe 18/31 martie 2019, Patriarhia a sărbătorit duminica Închinării la Cinstita și de  Viață-Dătătoarea Cruce, spre încurajarea credincioșilor, astfel încât ei să poată continua perioada dificilă a postului de dinaintea Sfintelor Paști.

1. Vecernia

Vecernia Mare din ajunul sărbătorii s-a ținut la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt, fiind oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi în Sfântul Altar, ieromonahi și diaconi aghiotafiți, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos. La slujbă au participat credincioși și pelerini locali.

La sfârșitul Vecerniei, soborul patriarhal s-a întors la sediul Patriarhiei.

2. În ziua sărbătorii

Sfânta Liturghie s-a slujit la Mormântul Dătător de Viață al Domnului, fiind oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Arhiepiscopii Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul Emanuel al Franței și Mitropolitul Amfilohie al Andrianoupolei, Arhiepiscopi ai Frăției Aghiotafite, ÎPS Mitropolit Isihie al Capitoliei, ÎPS arhiepiscopi: Aristarh al Constantinei, Dimitrie al Lyddei, Nectarie al Anthedonului, Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei. De asemenea, au slujit ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Geronda Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, iar răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul corului de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos și de Arhimandritul Dimitrie. La slujbă au participat Consulul General al Greciei, domnul Christos Sophianopoulos, împreună cu numeroși credincioși.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o litanie, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt și în jurul altarelor, cu închinarea la Cinstita Cruce cu Cinstitul Lemn.

A urmat întoarcerea la sediul Patriarhiei, unde Preafericirea Sa S-a adresat tuturor celor prezenți, după cum urmează:

„Cu lemnul a golit întâi vrăjmașul raiul, pentru mâncare aducând moarte; iar lemnul Crucii înfingându-se în pământ, a adus oamenilor îmbrăcăminte de viață și toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzând-o pusă spre închinare, împreună să strigăm lui Dumnezeu, popoare, cu credința: Plină este de slavă casa Lui!” spune imnograful Bisericii.

Astăzi, iubiti frați și surori, ziua cinstirii Sfintei Cruci, ne-am dus la Locul Căpățânii, pe Golgota, unde Domnul nostru Iisus Hristos a adus jertfă pentru noi Patimile Sale mântuitoare, precum și învierea Sa cea de viață-dătătoare și Dumnezeiasca Euharistică Doxologie, și ne-am făcut părtași și comunicatori ai bucuriei și puterii lemnului vieții, al Crucii.

„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34). Oricine dorește să se facă ucenicul meu și să îmi urmeze ca învățăcel, să pună capăt oricărei prietenii și legături cu cei stricați prin păcat și cu statornicie să se hotărască să sufere pentru mine nu doar necazuri și încercări, ci și moartea pe cruce, și apoi să Îmi urmeze Mie, urmându-Mi exemplul.

Hristos cere lepădarea de sine a celor care doresc să-L urmeze, pentru că nașterea, viața și moartea Lui au fost un act continuu al lepădării de sine și al auto-chenozei, așa cum ne învață Sf. Pavel atunci când spune: „Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filip. 2:7-8).

Cu alte cuvinte, Crucea lui Hristos nu este numai simbolul în sine, ci și întruparea chenozei lui Hristos, și anume a lepădării Sale de sine și a smereniei Sale desăvârșite. Învățătura Crucii este fundamentul credinței și izvorul puterii mântuitoare a credincioșilor în Cristos, Cel Răstignit și Înviat. De aceea spune Sf. Pavel: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:18). Aceasta înseamnă că credința noastră nu ar trebui să fie bazată pe o înțelepciune noetică a oamenilor, ci pe puterea nezdruncinată a lui Dumnezeu: „Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” spune Sf. Pavel din nou (1 Cor. 2:5).

Iată de ce Sfânta noastră Biserică, prin inspirația Sfinților Părinți, a pus cinstirea Sfintei Cruci la jumătatea Postului Mare: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efes. 6:14), poruncește Sf. Pavel. Iar platoșa dreptății nu este altceva decât Sfânta și de Viață-Dătătoarea Cruce a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pe această cruce a neprihănirii lui Hristos au urmat-o mucenicii iubirii lui Hristos, precum și toți sfinții. Această Cruce foarte prețioasă a lui Hristos, sau mai bine spus, taina nedeslușită a Crucii, suntem chemați să o studiem ca soldați buni ai lui Hristos, să o studiem și să trăim după cuvântului Crucii, și să o avem ca mod de gândire și viață . Ar trebui să facem acest lucru pentru ca adevărata lumină să ne îndrume pașii către viața veșnică a Împărăției Cerurilor.

Și împreună cu Sf. Ioan Damaschinul, să spunem: „această [Cruce este] învierea morților, sprijinul celor ce stau în picioare, cârja celor bolnavi … mântuirea sufletului și a trupului, alungă tot răul, face toate lucrurile bune, este îndepărtarea păcatului, planta învierii, lemnul vieții veșnice. Fie ca acelora care ne închinăm ei să ni se dea partea noastră în Hristos cel răstignit [și înviat]. Amin. Să aveți o perioadă pascală bună.”

Din partea Secretariatului-General

Luni, 12/25 martie 2019 s-a săvârșit Doxologia cu ocazia sărbătorii naționale a zilei de 25 martie 1821 în Sfânta Biserică a Învierii unde s-a rostit o rugăciune pentru odihna sufletelor strămoșilor neamului nostru care au murit eroic în perioada cruntei tiranii otomane, precum și o rugăciune de mulțumire pentru eliberarea patriei.  

Slujba Doxologiei a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Arhierei de la Patriarhie, Ieromonahi și diaconi Aghiotafiți. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos și a cântat Protopsaltul Sfintei Bisericii a Învierii, domnul Constantin Spiropulos împreună cu corul bisericesc bizantin „Sfântul Ioan Cucuzel” condus de domnul Emanuel Daskalakis. Au participat numeroși credincioși Ortodocși și membri ai comunității de greci din Ierusalim împreună cu care Sinodia patriarhală și credincioșii au urcat la Patriarhie și în sala Tronului.

Acolo Preafericitul a ținut această cuvântare:

            „Nu vă temeți de întuneric. Libertatea, precum steaua ce răsare dimineața, va aduce zorii după noapte”, spune poetul Ioannis Polemis.

            Excelența voastră, Domnule Hristos Sofianopulos, Consul General al Greciei,

            Cinstiți Părinți și Frați,

            Domnule Sava Vladimir, reprezentant al Republicii Cipru,

            Iubiți Frați în Hristos,

            Plini de mândrie națională în Hristos, sărbătorim astăzi ziua istorică a eliberării bine-credinciosului nostru neam de sub îndelungata dominație otomană. Astăzi sărbătorim ziua Renașterii Naționale.

Revoluția cu adevărat eroică din 1821 constituie o bornă din istoria universală. Și aceasta deoarece un grup mic de revoluționari hotărâți, cu binecuvântarea Episcopului Gherman al Patrei, au înălțat stindardul Revoluției și au rostit sfântul jurământ: „Libertatea sau moartea”, „Acum este lupta pentru toți”.

Această deviză a Revoluției a răsunat ca un îndemn universal în toate vetrele Elenismului înrobit care, ascultând cuvintele Psalmistului: „Domnul Și-a adus aminte de noi și ne-a binecuvântat pe noi” (Psalmul 113, 20), s-a dedicat, cu toată puterea fiilor ei revoluționari, luptei sfinte „pentru sfânta credință în Hristos și pentru libertatea Patriei”. „Nu există lucru mai dulce decât patria și religia”, va sublinia în memoriile sale generalul Makriyannis.

Participarea Bisericii la lupta pentru renașterea neamului a fost hotărâtoare. Personalități remarcabile ale Bisericii, precum Mitroplitul Gherman al Patrei, Egumenul Grigorie Papaflessas, Diaconul Atanasie, Episcopul Isaia Salonon, membrii ai Obștii noastre Aghiotafite și numeroși preoți știuți și neștiuți s-au arătat nu numai animatori ai acțiunii de înlăturare a jugului robiei barbare otomane, ci și pilde de sacrificiu de sine, adică și-au dat sângele de martiri pentru libertatea pe care a dăruit-o Dumnezeu omului, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Unde este Duhul Domnului acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17). Și în alt loc spune: „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în duhul robiei” (Galateni 5, 1)

Cu alte cuvinte, marii și aleșii luptători din 1821 înțelegeau sensul libertății și al Patriei scriptural, nu lumește. „Credința în Hristos răstignit și înviat” și „libertatea patriei” constituie puterea trainică prin care este apărată tradiția Greco-Ortodoxă și identitatea bine-credinciosului neam al Bizantinilor și al poporului creștin grec. Aceasta o mărturisesc versurile poetului nostru național Dionisie Solomos din „Imn Libertății” pe care o consideră „ieșită din oasele sfinte ale grecilor”.

Revoluția din 1821 a arătat limpede că hotărârea de a se jertfi pentru apărarea valorilor sfinte și morale, precum libertatea și patria, este justificată deplin. Și aceasta pentru că acela care își jertfește viața o câștigă în veșnicie, în vreme ce stăpânirea tiranică cedează în fața măreției etice care se manifestă cu hotărâre și spirit de jertfă.  

Eroismul fără seamăn și dorința de jertfă până la sânge vrednică de admirat a luptătorilor din 1821 trebuie să constituie un izvor de insuflare pentru noi toți (având în vedere provocările imorale manifestate de așa-numita „Noua Epocă” sau „Noua Ordine”), spre păzirea legilor firești și a valorilor morale ale Scripturii. „Căci păgânii care nu au lege, din fire fac cele ale legii” (Romani 2, 14), spune înțeleptul Pavel. 

Cinstita noastră Obște Aghiotafită participă cu toată râvna și după datorie la această sfântă pomenire anuală a Renașterii bine-credinciosului nostru neam și, cu toți membrii săi, a coborât în Sfânta Biserică a Învierii unde a înălțat mulțumire și doxologie Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi S-a răstignit și a înviat din morți, pentru binefacerile aduse neamului nostru. A adus, de asemenea, rugăciuni pentru odihna în pământul celor drepți a fericitelor suflete ale celor care au luptat eroic pentru credință și patrie și au căzut glorios în sfânta luptă a bine-credinciosului neam al elinilor Ortodocși și s-au sfârșit ca martiri pentru darul de Dumnezeu dăruit al libertății.

            Zicând acestea, îngăduiți-ne să ridicăm paharul și, cu respect să exclamăm:

            Trăiască 25 Martie 1821!

            Trăiască neamul bine-credincios și împărătesc al Elinilor Ortodocși!

            Trăiască Grecia!

            Trăiască Obștea noastră Aghiotafită!

Iar Consulul General a rostit acestea:

Preafericite,

Preasfințiți Arhierei,

Cinstiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Avem fericirea de a sărbători astăzi în Patriarhia Ierusalimului Revoluția din 1821 și de a ne aminti cu mândrie națională de cea mai glorioasă pagină din istoria modernă a Neamului. Îi cinstim pe cei care au luptat cu eroism, curaj și sacrificiu de sine și au reușit, în urma unei lupte inegale și îndelungate, care a presupus jertfe de nedescris, să pună capăt celor patru secole întunecate ale jugului străin, tiranic.

În această zi suntem datori să ne amintim elementele care au făcut ca lupta de eliberare din 1821 să fie deosebită atât pentru istoria Greciei, cât și pentru istoria universală și care sunt foarte relevante pentru noi astăzi. Elemente care constituie o învățătură pentru noi toți, grecii de azi. Aceste elemente sunt trei: visul comun al libertății, unitatea națională și curajul în fața unor dușmani mult superiori și în fața unor greutăți uriașe.

Visul comun a fost cel al Patriei libere și al creări unui stat model, bazat pe principiile democrației și ale dreptății, care se îngrijește de toți cetățenii lui fără discriminări. Acest vis, deosebit de avansat pentru acea epocă, a făcut lupta dreaptă și moral imperativă, fortificând hotărârea și puterea luptătorilor și câștigând sprijinul a mii de filo-elini care au contribuit în numeroase feluri.

Unitatea națională și comuniunea erau necesare pentru reușita Revoluției, ca și a oricărei lupte comune. Adversarul a încercat să-i separe pe luptători, incitând la discordii interne, cu scopul de a lovi credința în lupta dreaptă, a nimici tăria și a slăbi rezistența luptătorilor. Unitatea a fost dobândită în urma multor greutăți și după divizări civile care au întârziat sfârșitul fericit al Revoluției. Pilda pentru toți, atunci și acum, este că fără unitate și comuniune scopul comun și drepturile naționale sunt în primejdie de a-și pierde sensul și valoarea.

Curajul luptătorilor, care au sfidat puterea uriașă a asupritorului și contextul internațional neprielnic și au declarat lupta de eliberare pe care au dus-o timp de mai mult de opt ani, pe uscat și pe mare, este o caracteristică a grecilor care în repetate rânduri i-a propulsat pe scena istoriei. O evaluare înțeleaptă, logică, a împrejurărilor ar fi dus la continuarea înrobirii neamului și la abandonarea visului național al libertății și al mândriei naționale. După cum a afirmat generalul Makriyannis, „atunci când cei puțini hotărăsc să moară și pun în practică această hotărâre, de puține ori pierd și de cele mai multe ori câștigă”.

Astăzi nu uităm rolul hotărâtor pe care l-a jucat Biserica pentru împlinirea scopului național, păzind nealterată identitatea grecilor în perioada îndelungată și întunecoasă a stăpânirii turcești. Biserica a fost corabia mântuirii Neamului și străjerul valorilor noastre, păzind limba, credința creștină și nădejdea în Învierea Neamului. Astfel, așa cum luptătorii înșiși declarau, lupta pentru renașterea națională s-a făcut „prin sfânta credință în Hristos și pentru libertatea Patriei”. 

Grecia nu uită marea contribuție a grecilor de peste hotare la lupta pentru renașterea națională și le este pururi recunoscătoare. Aliații, pornind din marile centre urbane ale Europei, s-au alăturat cu entuziasm și spirit de sacrificiu fraților lor revoluționari. Ei au avut un rol important în realizarea visului comun al libertății, precum și în conturarea planurilor inițiale ale Revoluției, și au contribuit la crearea curentului filo-elen. 

Ziua de 25 martie rămâne pentru toți piatra de temelie a ființei noastre naționale și principala răscruce din istoria modernă a Neamului. Eroismul, spiritul de sacrificiu și hotărârea luptătorilor revoluționari și a tuturor celor care au fost insuflați de ei, spre a dobândi o patrie liberă, dreaptă și democratică, ne inspiră și pe noi, și totodată ne obligă să ne arătăm vrednici de ei și, asemenea lor, să ne ridicăm la înălțimea evenimentelor și să conlucrăm pentru a depăși obstacolele, oricât de dificile ar părea.

Trăiască 25 Martie 1821!

Trăiască Grecia!

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/HX7aaU6PwSI

Duminică, 4/17 martie 2019, Patriarhia a prăznuit Duminica Ortodoxiei în Sfânta Biserică a Învierii.

În această duminică, prima din Sfântul și Marele Post, Biserica prăznuiește triumful reprezentat de restabilirea cultului Sfintelor Icoane, după un veac și jumătate de prigonire și distrugere a acestora de către iconoclaști, în timpul Împăratului Mihail și a mamei sale, Sfânta Teodora, pe când era Patriarh Sfântul Metodie Mărturisitorul.

Biserica face în această zi pomenirea apărătorilor Sfintelor Icoane, bine-credincioși Patriarhi, Ierarhi, Împărați și simpli credincioși, ca mărturisitori ai venirii în trup pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos.

1. Vecernia

Acest eveniment, care se identifică cu Ortodoxia, validat de al VII-lea Sinod Ecumenic din anul 787 d.Hr., a fost prăznuit de Biserica Ierusalimului prin Vecernia săvârșită seara în Biserica Învierii. A fost tămâiată Piatra Ungerii, Sfântul Mormânt, Golgota, iar apoi a urmat Vohodul Mare și Litia. Slujba a fost condusă de Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, însoțit de Arhierei, membrii ai Sfântului Sinod, Preoți și Diaconi Aghiotafiți. A cântat Protopsaltul Constantin Spiropulos și au participat numeroși credincioși.   

1. Ziua Praznicului

În ziua Praznicului s-a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica Învierii, sub conducerea Preafericitului Părintelui nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Isihie, Mitropolitul Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lidei, Macarie al Catarelor, Preasfințitul Ioachim, Mitropolitul Elenupolei și preoți Aghiotafiți, în frunte cu Arhimandritul Nectarie, Gheron al Camarasei. A cântat Protopsaltul Constantin Spiropulos, a fost prezent Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos și au participat numeroși credincioși localnici și pelerini.

Sfânta Liturghie a fost urmată de procesiunea cu Sfintele Icoane. A fost înconjurat Sfântul Mormânt de trei ori și fiecare altar o dată, iar apoi a fost citit Actul Sinodal al Ortodoxiei cuprins în Triod.

După aceasta, în sunetul clopotelor, s-a mers la Patriarhie unde s-au adresat omagii Preafericitului care a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Arătatu-s-a cu adevărat lumii dumnezeiescul har, slavă și cinste se arată acum, saltă Biserica primind podoaba goliciunii sale”, spune Sfântul Părintele nostru Teodor Studitul.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și închinători,

Astăzi Sfânta Biserică a noastră, a Ortodocșilor, face pomenirea înălțării Sfintelor și cinstitelor Icoane, săvârșită de evlavioșii și pururea-pomeniții Împărați ai Constantinopolului Mihail și mama sa Teodora în timpul Sfântului Patriarh Metodie Mărturisitorul.

Erezia iconoclasmului, adică necinstirea Sfintelor Icoane, a reînviat erezia arianismului, condamnată de Sfintele Sinoade Ecumenice, și a nestorianismului, care nega desăvârșita dumnezeire a lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a făcut om, întrupându-Se din Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria.

Iată de ce Sfântul Teodor Studitul spune: „Saltă Biserica primind podoaba goliciunii sale”. Podoaba pe care a primit-o Biserica este, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, unirea după ipostas a lui Dumnezeu Cuvântul cu firea noastră omenească pe care în Duhul Sfânt a luat-o asupra Sa.

Marea și nepătrunsa taină a dumnezeieștii Iconomii, adică întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, constituie temelia nesurpată a învățăturii creștine și în special a credinței noastre Ortodoxe, așa cum este mărturisită de Sfinții Apostoli și Evangheliști și mai cu seamă de Sfântul Ioan Teologul care spune: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Și în alt loc spune: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții” (1 Ioan 1, 1).

Cu adevărat, iubiții mei frați, astăzi s-a arătat lumii dumnezeiescul har pentru că Hristos Cuvântul, Noul Adam, a redat Bisericii Sale podoaba ei. „Sărbătorea, prăznuia poporul Domnului cel cu numele lui Hristos, văzând Biserica iarăși strălucind de frumusețea chipului dumnezeiesc pe care Dumnezeu ca om l-a purtat ca să ne mântuiască pe noi”, cântă imnograful.

Cu alte cuvinte, închipuirea în icoană și redarea lui Dumnezeu Cuvântul întrupat se referă la firea Lui omenească, iar nu la firea Lui dumnezeiască. „A sărăcit, a flămânzit și a însetat cu trupul Cuvântul, acestea fiind însușiri ale firii umane prin care este cuprins. Dar, după dumnezeire, Acesta este simplu și nu poate fi cuprins”, spune Sfântul Teodor Studitul. „Cine poate întocmi o asemuire a lui Dumnezeu Care este nevăzut, netrupesc, necuprins și fără formă? Este așadar culmea nebuniei și a necuviinței a da formă dumnezeirii”, învață Sfântul Ioan Damaschin.

Noi, frații mei, ascultând de Sfânta tradiție și de învățătura Bisericii lăsate de Sfinții Apostoli și Părinți, nu ne închinăm și nu venerăm materia, adică icoana în sine, ci prototipul, adică pe cel redat în icoană, după cum spune Marele Vasile: „Cinstea adusă icoanei se transmite prototipului”. Ne închinăm și sărutăm Sfintele Icoane prin raportare, nu ca venerare, nu ca niște pe dumnezei, ci ca pe icoane ale arhetipurilor.

În plus, prin Sfintele Icoane se sfințesc ochii celor care le privesc și tot prin icoane mintea se ridică spre cunoașterea lui Dumnezeu.

Această credință mărturisind-o euharistic în Sfânta Biserică a Învierii rugăm pe Dumnezeu Mântuitorul nostru să ne învrednicească a ajunge și la Învierea Sa cea de a treia zi. Împreună cu imnograful să spunem: „Cuvântul Tatălui cel necuprins din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins, întrupându-Se; și chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea îl închipuim cu fapta și cuvântul”. Amin.   

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/-vl1id7cBUE

  În Duminica Ortodoxiei, pe 4/17 martie 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Dreptului  nostru Părinte Gherasim din Iordania, la Sfânta Sa Mănăstire, pe malul vestic al râului Iordan, înainte de estuarul său spre Marea Moartă.

Sfântul Gherasim a trăit în secolul al V-lea, venind în Țara Sfântă din Lichia ,din Asia Mică și a nevoit în același timp cu Sfântului Iftimie cel Mare și Sfântul Chiriac, anahoritul. El a negat erezia monfizismului, i-a condus pe mulți călugări la perfecțiunea monahală în Hristos, și a fost considerat vrednic de darul minunilor făcute.

The chanting was delivered by the Hegoumen Archimandrite Chrysostom and pilgrims from Greece and Cyprus, while the service was attended by a very large congregation of local faithful and pilgrims who venerate the Saint.

În cinstea acestei pomeniri, în Sfânta Mănăstire menționată s-a slujit Vecernia seara, și s-a făcut o priveghere de toată noaptea, iar Sfânta Liturghie s-a slujit în ziua sărbătorii, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gherassei, având drept împreuna-slujitori ieromonahi și preoți aghiotafiți din alte Biserici din Grecia și Cipru. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Hrisostom și de pelerinii din Grecia și Cipru, la slujbă fiind prezenți numeroși credincioși și pelerini locali care l-au cinstit pe Sfânt.

Înalt Preasfinția Sa S-a adresat celor adunați la slujbă cu referire la importanța Duminicii Ortodoxiei și a vieții mistice conștiente a credincioșilor, în special în această perioadă a Sfântului și Marelui Post.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune cu icoanele și cu icoana Sfântului Gherasim în jurul Sfintei Mănăstiri și s-a încheiat cu o masă bogată de post oferită de ospitalierul și harnicul egumen, Arhimandritul Hrisostom.

Din partea Secretariatului-General

httpv://www.youtube.com/watch?v=PkCUZ7kw2eI

Sâmbătă dimineața, în prima săptămână a Postului Mare, pe 3/16 martie 2019, s-a facut pomenirea minunii grâului fiert al Sfântului Mare Mucenic Teodor Tirul, la Sfânta Mânăstire a Sfinților Teodor de lângă Poarta Nouă. La această sărbătoare, Biserica le amintește credincioșilor că Sfântul Teodor Tiron i-a apărut într-un vis arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și l-a sfătuit să le spună credincioșilor să mănânce grâu fiert pentru a evita hrana oferită ca sacrificiu idolilor, pe care Iulian Apostatul o împărțise pe piața Constantinopolului.

Atât Vecernia, cât și Sfânta Liturghie au fost conduse de IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, avandu-i drept împreună slujitori pe Arhimandriții Matei, Ștefan, Meletie și pe Preotul George, răspunsurile la strană fiind date de Arhimandritul Dimitrie. La slujbă au participat credincioși din Ierusalim și pelerinii.

Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și părinți aghiotafiți au venit ca să se închine în timpul Sfintei Liturghii.

Soborul arhieresc și cei care au fost la slujbă au participat la o agapă oferită de Arhimandritul Alexie, egumenul.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/ri18CJ0IKAs

În seara zilei de vineri, 2/15 martie 2019 a avut loc slujba Imnului Acatist (Starea I) în Sfânta Biserică a Învierii.

Această slujbă, ce a cuprins Canonul „Deschide-voi gura mea”, și icoasele Stării I a Imnului Acatist „Îngerul cel mai-întâi stătător”, săvârșită în cadrul Pavecerniței Mici, a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului. Au cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos, și Arhimandritul Dimitrie. Au luat parte localnici din Ierusalim și pelerini, fiind prezent și Consulul General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sfianopulos. Către aceștia Preafericitul a ținut această cuvântare:

„Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te. Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a stat strigând către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; bucură-te, cea prin care piere blestemul”, spune autorul acestui imn teologic care se referă la Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, precum și la taina negrăită care s-a săvârșit într-însa prin Duhul Sfânt, taina Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și închinători,

Sfânta Slujbă a Imnului Acatist al Maicii Domnului constituie un element distinctiv al Sfântului și Marelui Post al Paștilor, adică al Praznicului îngropării de trei zile și al strălucitei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos se referă în esență la firea noastră omenească pe care Și-a asumat-o Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul zicând: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Marea și negrăita taină a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul nu constituie o teorie filozofică sau o născocire, ci un fapt concret și neîndoielnic din istorie care a avut loc în timp și în spațiu prin persoana Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, după cum mărturisește Evanghelistul Luca atunci când zice: „Și intrând îngerul la ea a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 28, 31). „Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 34-35).   

Cuvintele: „Bucură-te, cea plină de har” rostite de îngerul Gavriil către Fecioara Maria se referă la două aspecte. Primul este faptul că prin acest glas netrupesc al Îngerului, adică prin glasul Duhului Sfânt, Fecioara Maria s-a făcut vas al dumnezeiescului har, iar dumnezeiescul har a slobozit-o de orice păcat omenesc și astfel S-a întrupat din ea în chip ipostatic Dumnezeu Cuvântul Hristos. În al doilea rând, cuvintele: „Bucură-te” ale îngerului se referă la faptul că a strălucit în lume bucuria mânuirii. Și aceasta pentru că a pierit blestemul care îi ținea legat cu lanțul stricăciunii și al morții pe cei întâi-zidiți, pe Adam și pe Eva, după cum formulează Iosif Imnograful zicând: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, vasul bucuriei prin care blestemul strămoașei s-a dezlegat” și: „Ridicarea lui Adam, bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, omorârea Iadului”.

Sfântul Ioan Damaschin cheamă toate neamurile și toată seminția omenească să cinstească nașterea Maicii lui Dumnezeu Maria, pentru că aceasta a născut lumii vistierie de bunătăți nejefuită. Prin ea Ziditorul întreaga fire spre mai bine a mutat-o, prin umanitate. Dacă omul, și minte și materie fiind, este legătură între întreaga Zidire văzută și nevăzută, atunci Creatorul, Cuvântul lui Dumnezeu, unindu-Se cu firea oamenilor, prin aceasta S-a unit cu întreaga Zidire”.

Cu alte cuvinte, datorită Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Ziditorul, adică Dumnezeu Tatăl și Creatorul lumii, a mutat spre mai bine întreaga fire prin intermediul firii omenești a lui Hristos pe care a luat-o din curatele sângiuri ale Maicii Sale. Deci, dacă omul, care este între minte și materie, constituie o legătură între întreaga zidire văzută și nevăzută, atunci Cuvântul lui Dumnezeu, de vreme ce S-a unit cu firea omenească, prin aceasta S-a unit cu toată Zidirea.

Iată deci de ce Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este recunoscută drept cea mai slăvită creație a lui Dumnezeu atât pe pământ cât și în cer. Și iată de ce preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu este considerată „mai cinstită decât oștile îngerești ale Heruvimilor și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”.

Acest imn al Maicii Domnului, de slavă și de cerere în același timp, a fost rânduit de Sfinții Părinți ai Bisericii să fie cântat pe tot parcursul Sfântului și Marelui Post al Paștilor, pentru că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este prin excelență mijlocitoarea noastră către Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, Maica Domnului este cea care mijlocește pentru noi, toți oamenii care o chemăm. Aceasta se datorează faptului că Născătoarea de Dumnezeu s-a împărtășit de dumnezeiasca slavă a Fiului și Dumnezeului ei și Domnul nostru Iisus Hristos prin nepătrunsa taină a dumnezeieștii Iconomii, adică a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul. „Cât sunt de necercetate judecățile lui Dumnezeu și cât de nepătrunse căile Lui!” (Romani 11, 33), spune Apostolul Pavel.

Dragostea lui Dumnezeu, mila lui nemăsurată și iubirea Lui de oameni negrăită ne cheamă prin propovăduirea Sfântului Apostol Pavel, mai ales acum în timpul Marelui Post, „la cunoașterea tainei lui Dumnezeu Tatăl și a lui Hristos în care sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței” (Coloseni 2, 2-3). Iar vistieriile ascunse ale înțelepciunii și cunoștinței Mântuitorului nostru Dumnezeu nu sunt altele decât lumina necreată a adevărului lui Dumnezeu, „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4), potrivit înțeleptului Pavel.

Să-L rugăm și noi, iubiții mei frați, pe Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, să ne învrednicim a străbate calea sfântului Post în pocăință și să ajungem la Învierea Mântuitorului nostru Hristos cea purtătoare de lumină, ascultând cuvintele imnografului Bisericii care spune: „Venit-a Postul, maica curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor. Să strigăm credincioșii: Dumnezeule, miluiește-ne pe noi!”. Amin. 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/1dU0OLHjpFw                     

În Miercurea Cenușei, dimineața, din prima săptămână a Sfântului și Marelui Post, s-au oficiat Utrenia, Ceasurile și Sfânta Liturghie a darurilor înainte-sfințite, la rugăciune participând Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. La rugăciune au participat Arhiepiscopi aghiotafiți, preoți și călugării, răspunsurile la strană fiind date de Arhimandritul Evsevie, de Arhimandritul Alexie, tipicarul, de studenții Școlii Patriarhale și de Arhimandritul Dimitrie. La slujbe au participat numeroase monahii, credincioși locali și pelerini.

Sfânta Liturghie a darurilor înainte-sfințite s-a slujit, de asemenea, pe Golgota, în dimineața aceleiași zile, la ora 8 dimineața, condusă de Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei, având drept împreună-liturghisitori preoți slujitori de la Biserica Sfântului Mormânt și Ierodiaconul Patrichie. Părinții de la Sfântul Mormânt au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie, la rugăciune participând ÎPS Arhiepiscop Macarie al Qatarului și creștini evlavioși.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/yH8lUpfAQuQ