Sărbătoarea Înălțării Domnului a fost prăznuită la o zi după Odovania Paștelui, joi pe 24 mai / 6 iunie 2019.

La această sărbătoare, Biserica prăznuiește faptul că Domnul S-a înălțat la ceruri întru slavă, în timp ce ucenicii Lui Îl priveau, și S-a așezat de-a dreapta Tatălui, având firea omenească pe care a primit-o prin întrupare și a îndumnezeit-o. Acest eveniment a fost sărbătorit de Patriarhie la locul unde s-a întâmplat, pe Muntele Măslinilor.

Sărbătoarea a fost prăznuită seara cu Vecernie, condusă de ÎPS Arhiepiscop Philoumenos al Pellei, având drept împreună-slujitori ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, preoții Catedralei Sf. Iacov, răspunsurile la strană fiind date de Protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, domnul Constantinos Spyropoulos, în strana din dreapta, în limba greacă, și de domnul Rimon Kamar, în stânga, în limba arabă.

După Vecernie s-a citit prima parte a Pavecerniței Mici, s-a cântat canonul sărbătorii și a început procesiunea către Mica Galilee, unde Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a așteptat să dea binecuvântarea.

După aceea, procesiunea a revenit la Altarul Înălțării, s-a încheiat Pavercernița Mică și s-a dat binecuvântarea de sfârșit.

În dimineața zilei de sărbătoare, Sfânta Liturghie s-a slujit la Altar, condusă de ÎPS Arhiepiscop Philoumenos al Pellei, având drept împreună-liturghisitori ieromonahi aghiotafiți și preoți din alte Biserici. Răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, dl Constantinos Spyropoulos, în strana din dreapta, în limba greacă, și de domnul Rimon Kamar, în strana din stânga, în limba arabă, la slujbă fiind prezenți numeroși credincioși credincioși din partea locului și pelerini.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte și membrii Sfântului Sinod au venit să se închine și apoi, după obicei, au vizitat Imamul care locuiește în apropierea Altarului și Sfânta Mănăstire a Înălțării, care este vizavi de Altar, unde au fost primiți de cel care se ocupă de Mănăstire, Monahul Achilios. Vizita a continuat la Sfânta Mănăstire Rusă a Înălțării, unde au fost primiți de ÎPS Mitropolit Marcu al Bisericii ruse, și la Sfânta Mănăstire Mica Galilee, unde au fost primiți de egumen, Arhimandritul Antim.

Astfel, s-a încheiat sărbătoarea Înălțării.

Din partea Secretariatului-General

httpv://www.youtube.com/watch?v=4LZ9R0gPwlM&t=2s

Miercuri, pe 23 mai / 5 iunie 2019, Patriarhia a sărbătorit Odovania Paștelui, adică încheierea celor patruzeci de zile de după Învierea întru slavă a Domnului nostru Iisus Hristos.

În această zi slujba bisericească este exact aceeași cu în ziua de Paște, fără citirea din Biblie.

Pentru această sărbătoare, s-a făcut Vecernia seara și Sfânta Liturghie în ziua sărbătorii, la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena.

După Sfânta Liturghie, conform tipicului aghiotafit, Preafericirea Sa a mers să se închine la Biserica Sfântului Mormânt, însoțit de Părinți Aghiotafiți.

Atunci se slujea Sfânta Liturghie în catolicul Bisericii, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos, la slujbă participând mulți credincioși.

După Sf. Liturghie, soborul arhieresc s-a întors la sediul Patriarhiei, unde a fost binecuvântat de Preafericitul Patriarh, spunând „Hristos a înviat!”.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/HDeU57LA56g

Luni, 21 mai / 3 iunie 2019, Patriarhia și Frăția Aghiotafită au sărbătorit pomenirea Sfinților Slăviților Împărați, cei întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena.

Sfinții Constantin și Elena sunt prăznuiți de Biserică ca fiind întocmai cu apostolii, datorită decretului de la Mediolanon din 312 d.Hr., dat de către Constantin cel Mare, care permitea creștinilor să-și exercite liber îndatoririle religioase, permițând creștinismului libertatea de a se răspândi și de a construi biserici. Prima dintre ele a fost Biserica Învierii, care a fost construită de Sfânta Elena între anii 326-336 d. Hr., când a vizitat Țara Sfântă.

Frăția Aghiotafită o cinstește pe Sfânta Elena ca ctitor și, din acest motiv, Biserica monahală este dedicată ei și fiului său Sfântul Constantin.

În această Biserică, s-a făcut Vecernia seara, condus- de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, și Sfânta Liturghie s-a slujit dimineața, oficiată de Patriarh, având drept împreună-liturghisitori Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Arhimandritului Alexie, Tipicarul, și preoți slujitori ai Bisericii. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Bisericii, Arhimandritului Evsevie, la strana din dreapta, și de Protopsaltul Bisericii învierii, Constantinos Spyropoulos, la strana din stânga, cu participarea la rugăciune a Arhiepiscopilor și Preoților Aghiotafiți, a Consulului General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și a multor creștini credincioși.

În seara de după Vecernie, a fost o agapă cu colivă și pesmeți, iar dimineața, când s-a făcut întoarcerea oficială la sediul Patriarhiei, s-au dat pâini mici ca binecuvântare, de către Maica Serafima, care se ocupă de brutărie. A urmat predica Preafericitului.

„Bucură-te, Constantine prea-înțelepte, izvorule al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te, rădăcină, din care a odrăslit rodul care hrănește Biserica lui Hristos. Bucură-te, lauda marginilor celor prea mărite, cela ce ești mai întâi între împărații creștinești. Bucură-te, bucuria credincioșilor.”

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei, Christos Sophianopoulos,

Cuvioși Părinți și Frații,

Evlavioși creștini și pelerini

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos și mai ales Biserica Ierusalimului, bucurându-se tainic la pomenirea sfântă a Sfinților, slăviților, împăraților încununați și întocmai cu apostolii Constantin și Elena, a slujit cu fast Sfânta Euharistie la Biserica mănăstirii Patriarhiei care le poartă numele.

Ținem pomenirea acestor Sfinți Slăviți și întocmai cu apostolii Constantin și Elena, așa cum trebuie, noi, ordinul monastic dintru începuturi, și anume Frăția Aghiotafită, care a fost înființată de Sf. Elena, precum și creștinii Greco-ortodocși.

Corect și pe bună dreptate, imnograful Bisericii îl salută pe Sf. Constantin drept “izvor al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare “, și anume ținuturile ortodoxe și mai ales Țara Sfântă care a fost udată și sfințită prin sângele neprihănirii al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos pe Cruce.

Și spunem acest lucru deoarece pentru noi, cei care ținem sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, aceasta nu este o simplă pomenire a unui eveniment istoric ci mai degrabă o reamintire a misiunii dumnezeiești a Bisericii din Ierusalim, care s-a îngrijit de Preasfintele Altare de-a lungul veacurilor, și care a fost martoră la lumina adevărului, la lumina Hristosului Celui răstignit și înviat. Și această lumină nu este altceva decât lumina credinței suveranilor nobili ai ortodoxiei grecești, Constantin și mama sa Elena, așa cum spune foarte clar imnograful Bisericii; “Nu de la oameni a luat stăpânirea împărătească, ci din dumnezeiescul Dar din cer marele Constantin împreună cu maica sa, și fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruința Crucii, carele cu aceasta a pierdut pe vrăjmași și a stricat înșelăciunea idolească, și în lume a întărit ortodoxa credință”.

Să ne rugăm Singurului Împărat Ceresc, ca prin mijlocirile Stăpânei noastre, Prea Binecuvântata Maică a Domnului și Pururea Fecioara, și ale Sfinților Săi, Constantin și Elena, să fim luminați cu lumina și puterea semnului biruinței dumnezeiești, crucea cea dătătoare de viață, care a devenit o armă pentru ei împotriva vrăjmașilor iar pentru noi, laudă și pace. „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6:14), ne învață Sf. Pavel. Amin. La mulți ani! Hristos a înviat!”

În cele din urmă, a fost o masă sărbătorească monahală la trapeza Patriarhiei.

Din partea Secretariatului-General

În dimineața zilei de luni dimineața, pe 7/20 mai 2019, pomenirea apariției semnului Sfintei Cruci pe  cer a fost sărbătorită cu Sfânta Liturghie pe Golgota, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei.

Referitor la acest eveniment minunat, Sfântul Chiril al Alexandriei, Arhiepiscopul Ierusalimului, a mărturisit Bisericii, că la ceasul al treilea, adică dimineața pe la 9,  pe 7 mai, în 351 d. Cr., a apărut pe cer Crucea în formă de stea, strălucind mai mult decât razele soarelui, și care se vedea de la Golgota până la Muntele Măslinilor. O mare mulțime de oameni au fost martori la acest moment, lăudând și slăvindu-L pe Hristos, care a fost răstignit pe Cruce pentru mântuirea noastră.

După încheierea Sfintei Liturghii, credincioșii au coborât de pe Golgota și a început o procesiune de la Piatra Mirungerii, care s-a încheiat după înconjurarea de trei ori a  Sfântului Mormânt, cu participarea numeroasă a Frăției Aghiotafite.

După procesiune, Mitropolitul slujitor a citit pericopa evanghelică a Învierii Domnului și scrisoarea Sfântului Chiril, menționată mai sus.

La sfârșitul slujbei, soborul arhieresc s-a întors la sediul Patriarhiei și și-a exprimat respectul față de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Y9WjhvXYlIk

Duminică, 6/19 mai 2019, Duminica Slăbănogului, Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie săvârșită în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a comunității greco-ortodoxe vorbitoare de limbă arabă din satul Reine, suburbie a Nazaretului.

Împreună cu Preafericitul au slujit Preasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Aghiotafit Calist, Părintele Simeon, întâi-stătătorul acestei parohii, alți preoți vorbitori de limbă arabă și Arhidiaconul Marcu. A cântat corul parohiei în arabă și au luat parte la rugăciune numeroși credincioși.

Către aceștia Preafericitul a rostit această predică în limba greacă:

            „La Scăldătoarea Oilor zăcea un om în neputință și, văzându-te pe Tine, Doamne, striga: «Om nu am ca, atunci când se tulbură apa, să mă arunce într-însa». Și îndată milostivindu-Se Mântuitorul a zis către dânsul: «Eu pentru tine m-am făcut om, pentru tine m-am îmbrăcat cu trup, și tu zici: Om nu am! Ridică-ți patul tău și umblă!»”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși Creștini,

Hristos Cel Înviat din morți, pârga celor adormiți, cel Întâi-născut al Zidirii și Creator al ei, ne-a adunat pe toți în această Sfântă Biserică din orașul Reine, ca să prăznuim ziua Paștilor, dar și minunea săvârșită de Domnul prin vindecarea slăbănogului la Scăldătoarea Oilor din Ierusalim, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan: „După acestea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus s-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era ținut. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: «Voiești să te faci sănătos?» Bolnavul i-a răspuns: «Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa, că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea». Iisus i-a zis: «Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă»” (Ioan 5, 1-15).

Explicând porunca dată de Iisus slăbănogului: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Vrednică de Dumnezeu este această poruncă și arată cât se poate de limpede puterea și autoritatea mai presus de om. Căci nu se roagă pentru dezlegarea de boală a celui bolnav – ca să nu pară unora că este și El unul dintre Sfinții Prooroci –, ci ca Domn al puterilor, poruncește cu autoritate să se facă aceasta”.

Cu alte cuvinte, prin minunea vindecării slăbănogului, Iisus arată, pe de o parte, slava Sa dumnezeiască și, pe de altă parte, dovedește că El este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, dar și Mântuitorul oamenilor, adică doctorul sufletelor și trupurilor noastre. În plus, arată că „cuvântul Lui era cu putere” (Luca 4, 32). De această putere a lui Iisus s-a încredințat cu mirare poporul, când Hristos a poruncit duhurilor necurate să iasă din cei demonizați, după cum spune Evanghelistul Luca: „Și frică li s-a făcut tuturor și spuneau unii către alții zicând: «Ce este acest cuvânt? Că poruncește duhurilor necurate cu stăpânire și cu putere și ele ies»”. (Luca 4, 36).

Această dumnezeiască putere a arătat-o limpede Hristos prin învierea Sa din morți cea de a treia zi, după cum cântă imnograful Bisericii: „Să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești, că a făcut biruință cu brațul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel Întâi-născut din morți S-a făcut, din pântecele iadului ne-a izbăvit pe noi și a dat lumii mare milă”.

Este limpede, iubiții mei, că Hristos, prin Învierea Sa din morți, S-a arătat stăpânitor și biruitor al morții, al stricăciunii și al păcatului și a eliberat neamul nostru omenesc din pântecele, adică din lăcomia Iadului. De aceea și imnograful nu se limitează la a relata vindecarea minunată a slăbănogului, ci se și roagă doctorului și Mântuitorului nostru Hristos pentru vindecarea sufletului nostru slăbănogit, zicând: „Ridică, Doamne, cu dumnezeiescul Tău ajutor, sufletul meu cel slăbănogit prin păcate de tot felul și prin fapte netrebnice precum odinioară ai ridicat pe slăbănogul, ca, mântuit fiind să strig Ție: Slavă puterii Tale, Hristoase îndurate!”.

Este știut că slăbănogirea, adică boala sufletului, se datorează păcatului și depărtării noastre de Legea lui Dumnezeu, dar și de spital, adică de Biserica Lui. Boala sufletului este rezultat al înrobirii noastre față de patimile de tot felul care vatămă sufletul. De aceea Iisus îi spune slăbănogului: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14). Și, potrivit Sfântului Pavel, „boldul morții este păcatul”(1 Corinteni 15, 56).  

Vindecarea sufletului slăbănogit se poate face numai prin harul și mila lui Dumnezeu. „Nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3,5). Iată deci de ce imnograful, ca reprezentat al fiecăruia dintre noi, rostește o rugăciune fierbinte către Domnul, pentru ca, prin al Său dumnezeiesc ajutor să ne ridice, adică să ne îndrepteze, precum oarecând pe slăbănogul, sculându-ne din păcatele noastre cele de tot felul și din faptele cel nelegiuite și, ca un Dumnezeu mult-milostiv și atotputernic, să ne dăruiască sănătate sufletească, adică mântuirea sufletelor noastre.

Întrebarea pusă de Hristos slăbănogului din pericopa evanghelică de astăzi: „Vrei să te faci sănătos?” ni se adresează nouă tuturor. Iar slăbănogul după dreptate răspunde: „Doamne, nu am om”. A spus aceasta pentru că nu-L cunoștea pe Mântuitorul lumii. Noi însă, iubiții mei frați, nu avem dreptul să spunem că nu avem om care „să ne arunce în scăldătoare când se tulbură apa” (Ioan 5, 7).

Spunem aceasta deoarece Cuvântul întrupat din Fecioara Maria, Domnul nostru Iisus Hristos este omul desăvârșit, cel mult-milostiv și iubitor de oameni, iar Biserica Lui, adică trupul Lui tainic, este colimvitra duhovnicească, dar și fizică, a cărei apă nu este altceva decât Sfântul Duh al lui Dumnezeu Tatăl „pe Care L-a vărsat peste noi din belșug prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru” (Tit 3, 6). Iar Prorocul Ioil spune: „În zilele din urmă [se referă la întruparea și înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul, Hristos], zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (Fapte 2, 17, 21).

Cu alte cuvinte, noi, iubiții mei, avem om, și chiar doctor și tămăduitor Care vindecă orice fel de boală sufletească și trupească, după cum mărturisește Evanghelistul Matei, zicând: „Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor” (Matei 9, 35). De altfel, El Însuși,  Domnul nostru Iisus Hristos Cel Înviat ne îndeamnă: „Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află și celui care bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8). Hristos a înviat!

După aceasta Preafericitul a oferit icoana Maicii Domnului spre a fi păstrată în această Biserică.

După Sfânta Liturghie a urmat o reprezentație în sala de festivități a parohiei unde grupul de dansatori înființat de egumenul din Cana Galileei, Arhimandritul Hrisostom, a dansat dansuri naționale.

La amiază Consiliul Comunității  o oferit masa în trapeza din sala de festivități a parohiei, unde Preafericitul a rostit această cuvântare:

            „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să viețuim dreptății, cu a Cărui rană v-ați vindecat” (1 Petru 2, 24).

Iubiți frați în Hristos,

Astăzi Sfânta noastră Biserică face pomenirea vindecării săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos cu slăbănogul de la Scăldătoarea Oilor, după cum menționează în Evanghelia sa Sfântul Ioan Teologul (Ioan 5, 1-15).

Vindecarea săvârșită de Hristos cu slăbănogul și cu mulți alți bolnavi, de-a lungul vieții Sale pământești, confirmă faptul că a luat El Însuși asupra Sa păcatele noastre, adică rănile și bolile noastre, și adus pentru acestea, prin trupul Său, jertfă pe Cruce. Aceasta a făcut-o ca să ne elibereze de păcate și ca să trăim în dreptate și virtute. Prin rănile Lui v-ați vindecat, spune Apostolul Petru (Cf. 1 Petru 2, 24).

Această vindecare a dăruit-o Hristos întregului neam omenesc prin Învierea Sa purtătoare de lumină. Mesajul Învierii lui Hristos Cel Răstignit și Înviat îl transmite de-a lungul veacurilor și Biserica elino-ortodoxă, pe de o parte prin păstrarea Sfintelor Locuri, care constituie mărturii nemincinoase ale credinței Creștine, și, pe de altă parte, prin păstorirea bine-credincioșilor Creștini din Țara Sfântă.

Această moștenire sfântă, adică dumnezeiasca și prețioasa comoară a învățăturii evanghelice a lui Hristos, suntem chemați să o păstrăm ca pe lumina ochilor, mai ales Creștinii care locuiesc în Țara Sfântă și în regiunea mai largă a Orientului Mijlociu, ascultând îndemnul înțeleptului Apostol Pavel care spune ucenicului său Timotei: „Comoara cea bună ce ți s-a încredințat păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh Care sălășluiește întru noi” (2 Timotei 1, 14). Și continuă Marele Pavel, sfătuind pe ucenicul său și, firește, pe noi toți, a nu urma celor care au părăsit și au lepădat Biserica lor: „Tu știi că toți cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel și Ermoghen” (2 Timotei 1, 15).

Noi, iubiții mei frați, care ne-am vindecat prin rana lui Dumnezeu Însuși, Mântuitorul nostru Hristos, și prin Botez ne-am făcut părtași morții Lui, a Celui Ce a călcat și a biruit moartea stricăciunii și a păcatului, suntem chemați să ascultăm de cuvântul vrednic de crezare al Domnului nostru Iisus Hristos spus slăbănogului: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie ceva mai rău”(Ioan 5, 15).

Cu alte cuvinte, suntem mereu chemați a nu urma celor precum Fighel și Ermoghen.

Hristos a înviat! La mulți ani!

Din partea Secretariatului General

Duminică, 29 aprilie / 12 mai 2019, s-a prăznuit în Remli, vechea Arimatee, pomenirea Sfântului Iosif din Arimateea, cel care a cerut de la Pilat trupul Domnului și, împreună cu Femeile Mironosițe, l-a îngropat în Sfântul Mormânt.

Sfânta Liturghie săvârșită cu ocazia acestui praznic în Biserica Sfântului Gheorghe ce ține de Patriarhie, a condus-o Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Preasfințiții Arhiepiscopi Damaschin al Ioppei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Ieromonahi Aghiotafiți, precum Arhimandritul Meletie, Arhimandritul Ieronim, Părintele Iosif din Biserica Cehiei și Arhidiaconul Marcu. Au fost prezenți membrii ai Ambasadei Greciei la Tel Aviv, a cântat psaltul Comunității din Remli, Ilie, și au participat credincioși ai Comunității din Remli.

La Chinoniconul Sfintei Liturghii, Preafericitul a rostit către credincioși această cuvântare în limba greacă:

„Să mânecăm cu mâncare adâncă și în loc de mir cântare să aducem Stăpânului și vom vedea pe Hristos Soarele dreptății tuturor viață răsărind.”, cântă Sfântul Ioan Damaschin.

Iubiți frați în Hristos,  

Credincioși creștini și pelerini,

Soarele dreptății, adică Hristos cel înviat, Cel Care răsare viață tuturor, ne-a adunat astăzi pe toți ca să-l cinstim pe Iosif cel cu bun chip în cetatea lui natală, Arimateea biblică (Remli), împreună cu celălalt ucenic, Nicodim, dar și pentru a săvârși pomenirea bine-credincioaselor Femei Mironosițe. 

Femeile Mironosițe sunt cele care s-au ocupat de cele ale îngropării cinstitului trup al lui Hristos, după cum spune Evanghelistul Ioan: „Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Și Pilat i-a dat voie. Deci a venit și a ridicat trupul Lui. Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe” (Ioan 19, 38-39).

Atât Femeile Mironosițe, cât și ucenicii de taină ai lui Iisus, Iosif cel cu bun chip și Nicodim, sunt martori nemincinoși ai îngropării și Învierii lui Hristos. De aceea și Sfânta noastră Biserică îi cinstește și îi pune înainte și prin ei ne cheamă să participăm la bucuria Învierii lui Hristos, aducând, în loc de miruri, cântarea pascală Dumnezeului și Stăpânului nostru.

Cu alte cuvinte, suntem chemați să-L vedem pe Hristos Care este Soarele dreptății, cu ochii cugetători ai sufletului. Suntem chemați să participăm nu la paștele Legii, prin care poporul evreu sărbătorea trecerea prin Marea Roșie, trecerea, prin intervenție dumnezeiască,  de la robia egipteană la libertatea sa, ci suntem chemați să prăznuim, potrivit Sfântului Grigorie Teologul, Paștele Harului dumnezeiesc, adică Învierea lui Hristos, prin care se realizează trecerea noastră „din moarte la viață și de pe pământ la cer”, se realizează împărtășirea noastră cu Hristos cel înviat. De aceea și Sfântul Grigorie Teologul spune: „O, Paștile cele mari și preasfințite, curățirea a toată lumea”. Fără împărtășirea noastră cu Hristos rămânem în moartea păcatului și în robia ei. „Cel care nu vede, nu aude și nu simte duhovnicește, este mort”, spune Sfântul Grigorie Sinaitul.

Cu adevărat, iubiți mei frați, în cel care Îl primește pe Hristos trăiește Hristos Care a zis: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 54) și „Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este” (Ioan 3, 6).

Explicând aceste cuvinte ale Domnului, Eftimie Zigavinos spune: „Nașterea nu este trupească, ci duhovnicească. Așadar, nașterea trupească este simțită, iar cea duhovnicească este gândită și nu trebuie să cercetăm cu simțurile cele gândite, nici omenește să cercetăm ceea ce este dumnezeiesc”.

Cu alte cuvinte, Învierea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos se referă la nașterea noastră din nou, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel zicând: „Hristos ne-a mântuit prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 5). Acest Duh Sfânt al înnoirii l-a dat Hristos celor care cred în Învierea Lui. „Din aceasta cunoaștem că rămânem în El și El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său” (1 Ioan 4, 13), spune Sfântul Evanghelist și Apostol Ioan. Părinții neptici, purtători de Duh, subliniază faptul că omul, atunci când Îl primește înlăuntrul său pe Hristos înviat, Hristos devine al doilea suflet al lui: „Învierea este pentru oameni un al doilea suflet”, spune Cuviosul Nil.

Ca să devină părtaș al acestei experiențe, omul, care este constitut din trup și suflet și din simțiri atât trupești cât și sufletești, are nevoie de curățire, așa cum îndeamnă în cântările sale, Sfântul Ioan Damaschin: „Să ne curățim simțirile ca să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învieri și, cântând cântare de biruință, luminat să-L auzim zicând: Bucurați-vă”.

Lumina neapropiată a Învierii, adică a slavei lui Hristos, au văzut-o cu ochii lor duhovnicești, dar și cu cei trupești, atât femeile Mironosițe, cât și Iosif și Nicodim. De aceea femeile Mironosițe s-au arătat martori nemincinoși ai Învierii, iar Iosif și Nicodim ai îngropării.

Iată de ce Sinaxarul Bisericii spune: „În această zi, a treia Duminică după Paști, prăznuim sărbătorirea Sfintelor Femei Mironosițe. Facem încă și pomenirea lui Iosif din Arimateea, care era ucenic în ascuns al Domnului, și a lui Nicodim, ucenicul care venise noaptea la Mântuitorul”.

Mironosițele înțelepțite de Dumnezeu sunt cele care au binevestit Învierea lui Hristos ucenicilor Lui, după cum foarte limpede spune în cântarea sa Sfântul Ioan Damaschin: „Femeile cele de Dumnezeu înțelepțite, cu miruri către Tine au alergat; și, bucurându-se, s-au închinat Ție, Dumnezeului celui viu, pe Care ca pe un mort cu lacrimi Te căutau; și Paștile cele de taină ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit”.

Această bună vestire tainică a Paștilor, adică a Învierii, suntem chemați să o primim și noi, iubiții mei frați, urmând cugetul creștinesc, adică marea dragoste, devotamentul, dar și îndrăzneala Mironosițelor care „ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau” (Marcu 16, 70), și a ucenicilor Iosif și Nicodim care au arătat aceeași dragoste, același devotament și același curaj: „Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43).    

Învierea lui Hristos, iubiți Creștini, nu este altceva decât Împărăția lui Dumnezeu „Care ne cheamă la Împărăția și slava Sa” (1 Tesaloniceni 2, 12), după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Hristos a înviat!

După Apolisul Sfintei Liturghii, harnicul egumen și restaurator al Bisericii și al Mănăstirii, Arhimandritul Nifon, a oferit o agapă la stăreție, unde a rostit o cuvântare la care Preafericitul a răspuns astfel:

„Câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 3-4), propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Iubiți frați în Hristos,

Sfânta Biserică a Ierusalimului are privilegiul de a cinsti și a se bucura de pomenirea Sfintelor Femei Mironosițe și a ucenicilor de taină ai lui Hristos, Nicodim și Iosif, chiar în cetatea Arimateei, adică în orașul Remli de astăzi.

Sărbătoarea de astăzi, care în esență se referă la Sărbătoarea sărbătorilor și Praznicul praznicelor, adică la Paști, nu este o sărbătorire tipiconală exterioară, ci una interioară și duhovnicească. Scopul vieții și credinței creștine este unul singur: învierea împreună cu Hristos cel înviat. „Cel care s-a adâncit în taina negrăită a Învierii a cunoscut din cercare cu ce scop a creat Hristos lumea”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Apostolul Pavel îi cheamă pe creștini: „Să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4). Noua noastră viață în Hristos este necesară și neapărată, dacă vrem cu adevărat să scăpăm de moartea duhovnicească, după cum spune mare și înțeleptul Pavel: „Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 13-14).

Scopul și misiunea Patriarhiei noastre Greco-Ortodoxe, adică al Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului, a fost și este păstrarea și slujirea Sfintelor Locuri și grija pastorală față de credincioșii Creștini, adică asigurarea identității ei de civilizație, tradiție, și mai ales națională și religioasă, dar și buna vestire a dragostei, al dreptății și al păcii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel înviat din morți.

 Hristos a înviat!

După această cuvântare, Preafericitul a înmânat o Cruce preoțească pectorală Arhimandritului Nifon în semn de recunoaștere a slujirii sale pline de devotament ca Egumen în Remli, iar Monahiei Fevronia, care îl ajută de șaptesprezece ani, o cruce și o icoană a Sfântului Mormânt. La amiază, Consiliul Comunității a oferit o masă la restaurantul din oraș. 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/kyhflH3Yluk

Pe 29 aprilie / 12 mai 2019, s-a prăznuit Duminica Mironosițelor și a ucenicilor tainici ai lui Hristos, Iosif din Arimatea și Nicodim, care au luat trupul Domnului de pe cruce și l-au îngropat,la Paraclisul  Femeilor Mironosițe din Catedrala Sf. Iacob, Ruda Domnului.

Sfânta Liturghie la Sfântul Altar al acestui paraclis a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Philoumenos al Pellei, având drept împreună-liturghisitori ieromonahi aghiotafiți, Preotul Vicar al Catedralei, Preotul slujitor al Catedralei, Haralambie – Farah Badour, diaconul Catedralei, Pr. George Hader, răspunsurile la strană fiind date de Protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos, în limba greacă, și de Corul Catedralei, dirijat de domnul Rimon Kamar, în arabă. La slujbă au participat călugări, pelerini și membri ai comunității creștine din Ierusalim.

După Sfânta Liturghie, asociațiile Catedralei Sf. Iacob, în ​​special Asociația Femeilor Mironosițe, care își sărbătorea numele, au însoțit soborul arhieresc la clubul Outzoud.

Acolo, cel care se îngrijește de Catedrală, domnul Ibrahim Salfiti, a prezentat un raport anual al activității parohiale a Catedralei, după care a urmată masa de prânz.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 28 aprilie / 11 mai 2019, s-a făcut pomenirea Sfântului Mare Mucenic și Purtător de Biruință Gheorghe, sărbătoare mutată la o dată ulterioară celei obișnuite, la Biserica Sfintei Mănăstiri a Sfântului din cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului.

Sfânta Liturghie a fost condusă de Arhiepiscopul Dimitrie al Lyddei, Secretarul Sfântului Sinod, având drept împreună-slujitori dintre Ieromonahii Aghiotafiți pe Arhimandritul Ignatie, Arhimandritul Kallistos și Diaconul Sofronie. Răspunsurile la strană au fost date de către protopsaltul corului Bisericii Sfântului Mormânt, dl Constantinos Spyropoulos, ajutat de Monahul Iosif din Muntele Athos și de studenții Școlii Patriarhiei, la slujbă participând credincioși evlavioși care îl cinstesc pe Sfânt.

După Sfânta Liturghie, restauratorul Sfintei Biserici, maica stareță Marianna, a oferit o agapă soborului arhieresc și creștinilor participanți la slujbă, la egumenie și în curtea Bisericii.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/gEClOUXpCH4

Miercuri, 25 aprilie / 8 mai 2019, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica Sf. Gheorghe din Ierusalimul de Vest, pentru pomenirea Sfântului, Slăvitului, Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință.

Împreună-liturghisitori ai Preafericirii Sale au fost Arhiepiscopii: ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantiniei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenopolei și ÎPS Arhiepiscop Aristobul al Madabei, împreună cu Arhimandritul Ieronim, reprezentantul Patriarhiei Române, Arhimandritul Teofil și ajutorul său, Arhimandritul Ioan, Arhimandritul Dometian și Arhimandritul Atanasie de la Missia rusă, alți preoți, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Hader, și Diaconul Efrem de la Patriarhia României. Răspunsurile la strană au fost date de un psalt din România și de maicile Delegației în limbile română și greacă, la slujbă participând în special creștini vorbitori de limbă română.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericitatea Sa a citit următoarea Predică:

„Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.” (Ioan 15, 26 – 16,2)

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Teofil,

Reprezentant al Preafericitului Patriarh Daniel al României în Biserica Ierusalimului,

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini aflați în vizită,

Astăzi, învierea întru slavă a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos a strălucit, împreună cu pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. De aceea ne-am adunat în această Sfântă Biserică, închinată Sfântului, pentru a-L slăvi prin Euharistie pe Dumnezeu Cel în Treime mărit, pe Hristos Cel Înviat și Dumnezeul nostru. Mai mult, suntem aici pentru a declara unitatea întru Hristos a Bisericilor Creștine Ortodoxe surori, și anume a străvechii Patriarhii a Ierusalimului și a Patriarhiei României, și pentru a fi martorii credinței mucenicului sângelui lui Hristos, a Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruință.

Învierea luminată a Domnului nostru Iisus Hristos a fost precedată de Pătimirea Sa, fără patimă prin Dumnezeirea Sa, de moartea Sa mucenicească pe Cruce. Credinciosul mucenic Gheorghe a devenit un părtaș al acestei pătimiri fără patimă și a învierii lui Hristos, precum și un membru al Împărăției Cerurilor. „Căci dorirea Sfântului Gheorghe [după Dumnezeu] i-a biruit firea omenească, înduplecându-l să treacă prin moarte la Cel dorit, la Hristos, Dumnezeul nostru și Mântuitorul sufletelor noastre”, spune imnograful.

Prigonitorii și ucigașii Sfântului Gheorghe au crezut că aduc închinare lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul ucenicilor Săi: „dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” (Ioan 16: 2). Este adevărat că de multe ori lucrarea diavolului s-a făcut sub acoperirea slujirii lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici, și de multe ori cei mai încrâncenați dușmani ai învățăturii sănătoase a lui Hristos (1 Tim. 1:10) au șezut în Templul lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2: 4). Cu toate acestea, biruința adevărului a fost triumfătoare, după cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul în cartea sa, Apocalipsa: „Și ei [mucenicii  credincioși ai lui Hristos]  l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte; Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele” (Apoc. 12: 11-12).

Iată de ce Biserica lui Hristos cântă prin gura imnografului: „Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută; că S-a sculat Hristos, bucuria cea veșnică”.

Mucenicia prietenului lui Hristos, a Sfântului Gheorghe, are un loc special în rândul mucenicilor Bisericii. Și aceasta pentru că nu aparține timpului istoric al morții și stricăciunii, ci timpului „unei alte vieți, al celei veșnice”, după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin – și anume, timpului morții și al învierii dătătoare de viață a Mântuitorului nostru Hristos.

Marele și înțeleptul Sfânt Pavel invocă mărturia vie a mucenicilor iubirii și ai adevărului, adică ai lui Hristos – „Eu sunt adevărul” (Ioan 14:6) – înaintea membrilor credincioși ai Bisericii, astfel încât să înfruntăm și noi lupta care ne stă înainte, cu răbdare. „De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12:1-2).

Sfântul Gheorghe se deosebește nu doar prin aceea că este unul din „ atâta nor de mărturii” (Evrei 12:1) ale Bisericii, ci și prin cinstirea ecumenică pe care o primește, mai ales în vremurile noastre aniti-biblice și potrivnice credinței noastre creștine ortodoxe.

Și spunem acest lucru întrucât, ca reprezentant al „norului de mărturii”, al iubirii, al adevărului și al dreptății lui Hristos, recunoscut ecumenic, și deopotrivă cinstit de alte doctrine și religii, Sfântul Gheorghe ne cheamă pe noi și Bisericile ortodoxe surori, astăzi la pomenirea sa anuală sărbătorească, prin porunca Sfântului Pavel: „De aceea, vă îndemn (…) să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii ” (Efes. 4:1,3) și prin unitatea credinței, pentru care Sf. Ioan Damaschin zice, în cântarea sa: „Mucenicii Tăi Doamne, cu credința întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se, și cu dragostea crucii Tale sufletește împreunându-se, tirania vrăjmașului au pierdut, și câștigând cununile, împreună cu cei fără de trup se roagă, pentru sufletele noastre”.

Să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Gheorghe să mijlocească la Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Cel întrupat din Pururea Fecioara Maria și Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu pentru binele nostru, Cel răstignit și înviat, să ne dăruiască viață veșnică și pace lumii și regiunii noastre.

La mulți ani! Hristos a Înviat!

După Sf. Liturghie, Egumenul și reprezentantul Patriarhiei Române, Arhimandritul Teofil, a oferit o masă festivă soborului patriarhal și altora.

În timpul mesei, Preafericirea Sa S-a adresat celor prezenți:

Dragă Părinte Arhimandrit Teofil,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Sfințiile Voastre,

Iubiți credincioși ai acestei comunități românești din Ierusalim,

Dragi Pelerini,

Surori și Frați întru Hristos,

Hristos a înviat!

Vă salutăm în bucuria învierii Domnului nostru Iisus Hristos și mulțumim lui Dumnezeu Cel Atotputernic pentru această ocazie binecuvântată în care am sărbătorit Sfânta Liturghie împreună în această Biserică a Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim.

Adunarea noastră de astăzi este un semn vizibil al mărturiei comune a Bisericii Ortodoxe pe care Biserica o trăiește aici, precum și în întreaga lume. Biserica Ortodoxă se bucură de o coeziune a credinței și a vieții, care este mai importantă în zilele noastre decât oricând înainte, mai ales într-o lume în care experiența predominantă este cea a diviziunii și a vrăjmășiei dintre popoare. Unitatea Bisericii este o încurajare dumnezeiască în societatea noastră divizată.

Învățăm atât de multe de la Sfântul Mare Mucenic George, care are o semnificație cu adevărat ecumenică. Căci el este cinstit nu numai de Biserica Ortodoxă, ci și de creștinii non-ortodocși și chiar de cei ce nu sunt creștini. Sfântul Gheorghe a trăit într-un context cultural și social diferit, în care exista atât de multă diviziune și dificultate, dar el a reușit să păstreze unitatea credinței, precum și unitatea Bisericii.

Așa cum cântăm într-una din slujbele noastre, mucenicii Domnului au fost uniți duhovnicește cu dragostea crucii noastre, și astfel au izgonit complet tirania vrăjmașului.

În același mod, iubita noastră Biserică Ortodoxă trebuie să fie un martor, inspirat de Sfântul Gheorghe, al unității credinței și a unității Bisericii. Unitatea noastră este forța noastră și singura cale de a rezista atacurilor vrăjmașului nostru contemporan. După cum ne spune Sfântul Pavel, „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6:12).

Noi păzim unitatea credinței și a Bisericii cu mărturia conștiinței noastre, din nou, după cum spune Sf. Pavel: Căci lauda noastră aceasta este, mărturia conştiinţei noastre: am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu (II Corinteni 1:12). Așa cum credința nu poate fi împărțită, nici conștiința nu poate fi împărțită, așa că noi facem tot ce ne stă în putere pentru a ne asigura că slujim unității Trupului lui Hristos, așa cum spune Sf. Pavel în Epistola către Efeseni: Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii (Efeseni 4: 3).

Unitatea noastră în legătura păcii este idealul vieții noastre ca Biserică Ortodoxă și știm că orice fel de schismă sau diviziune este o rană în profunzimea vieții noastre obișnuite. Deci, cu această ocazie binecuvântată, profităm ca să ne reînnoim angajamentul față de unitatea Bisericii în duh și adevăr.

Fie ca Logosul întrupat, care a înviat din morți, să ne încălzească inimile și să ne lumineze mințile, ca să putem sluji întotdeauna unitatea prea iubitei noastre Biserici Ortodoxe. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze, iubite Arhimandrite Teofil, și comunitatea voastră, și Dumnezeu să binecuvânteze popoarele României noastre iubite și ale preaiubitului Pământ Sfânt.

Hristos  a înviat!

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/cOXZsgPxdP8

În duminica Tomei, pe 22 aprilie/5 mai 2019, Patriarhia a sărbătorit evenimentul atingerii Domnului de către Toma în Foișorul cel de sus, la opt zile după Înviere, când Apostolii erau adunați și au strigat „Domnul meu și Dumnezeul meu “și Domnul a răspuns: „ai crezut pentru că M-ai văzut; fericiți sunt cei care nu au văzut și totuși cred”.

Acest eveniment a fost sărbătorit cu Parresia la Biserica Sfântului Mormânt seara, cu întâmpinarea, cădirea și închinarea la Piatra Mirungerii și la Sfântul Mormânt, timp în care s-a cântat „Pecetluit fiind Mormântul”, și cu Vecernia Mare la Catolicon, condusă de ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei. Răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul Bisericii Sfântului Mormânt, domnul Constantinos Spyropoulos și de Arhimandritul Dimitrie, la slujbă participând pelerinii rămași de la Paște și cei care abia au sosit.

Dimineața sărbătoarea a continuat cu Sfânta Liturghie la Sfântul Mormânt, condusă de ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, având drept împreună-slujitori ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Arhimandritul Matei. La slujbă au participat pelerini, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul Bisericii Sfântului Mormânt, domnul Constantinos Spyropoulos și de ajutoarele sale.

La sfârșitul Sfintei Liturghii Pascale la Sfântul Mormânt, soborul arhieresc s-a întors la sediul Patriarhiei.

httpv://youtu.be/QSP-f_SheYY