Luni, 6/19 august 2019, Patriarhia a sărbătorit Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.

1. Pe Muntele Tabor

La această sărbătoare, potrivit pericopelor Evanghelice, Biserica pomenește faptul că Domnul nostru a urcat pe Muntele Tabor înainte de Patima Sa; muntele este în Galileea și acolo, înaintea ochilor ucenicilor Săi Petru, Iacov și Ioan, S-a transfigurat, aspectul Lui s-a schimbat, natura Sa umană a fost ascunsă și natura Sa divină a fost descoperită în slavă. Un nor luminos L-a înconjurat și Moise și Elisei au apărut lângă El, conversând cu El despre Patimile Sale care avea să se întâmple în Ierusalim, în timp ce vocea Tatălui a fost auzită din cer spunând: „Acesta este Fiul meu preaiubit întru Care am bine-voit; de El să ascultați.” Înmărmuriți, ucenicii au căzut la pământ și Petru i-a cerut Domnului să facă trei corturi, astfel încât să rămână pe munte. După această viziune care a fost conformă standardului Învierii, Domnul a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui înainte de Învierea Sa.

Acest eveniment a fost sărbătorit în primul rând pe locul unde s-a întâmplat, pe Muntele Tabor, cu o priveghere de toată noaptea, care a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Miropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi aghiotafiti și clerici în vizită din diferite țări ortodoxe. Răspunsurile la strană au fost date de Preotul George în strana din dreapta și de corul reprezentantului patriarhal din Acra, Arhimandritul Filoteu în strana din stânga în limba arabă, în prezența unei mulțimi mari de credincioși care s-au rugat cu smerenie în atmosfera nopții, în aer liber.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a citit următoarea predică:

„Suit-a Hristos pre Petru, pre Iacov și pre Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe c alumina, și S-au arătat Moisi și Ilie grăind cu Dânsul și nor luminos i-a umbrit pre ei; și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru  care am binevoit, pre Acesta să ascultați.” 

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în acest sfânt Munte Tabor, unde au stat picioarele Domnului, pentru a sărbători pomenirea anuală a Sfintei Schimbări la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

 „Mai înainte de cinstită crucea Ta și de Patimă,  luând pre cei mai’nainte i-ai ales din sfințiții ucenici, în Muntele Tavorului Te-ai suit Stăpâne, vrând să le arăți lor slava Ta; carii și văzându-Te pre Tine schimbându-Te la față, și mai mult decât soarele strălucind, cu fața în jos căzând, de puterea Ta s-au mirat strigând: tu ești Hristoase și  Lumină fără de ani, și  raza Tatălui, măcar că Te-ai și arătat cu trup de bună voie, cela ce ești neschimbat.”

Evenimentul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos joacă un loc special în marea taină a Providenței dumnezeiești, și anume a nemărginitei iubiri față de oameni a lui Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea omenirii. Aceasta pentru că, pe de o parte, pe Muntele Tabor, Hristos le-a arătat slava Sa ucenicilor Săi înaintea Pătimirii Sale pe Cruce; pe de altă parte, le-a arătat-o celor care Îl urmează și cred în El, în Împărăția Cerurilor și, în plus, că Iisus Hristos Însuși este Fiul lui Dumnezeu, așa cum spune imnograful  Bisericii cu precizie și claritate

Slava pe care Hristos a arătat-o ​​și a dezvăluit-o ucenicilor Săi nu este alta decât lumina și strălucirea atemporală a lui Dumnezeu Tatăl, și anume Dumnezeirea Sa unită într-o ipostază cu firea Sa umană. „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8: 12) spune Domnul. Și Sfântul Pavel ne învață; „ După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit,… În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui”(Evrei 1: 1-3). Mai mult, de aceasta dă mărturie Evanghelistul care spune:  „orbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Mat. 7: 5)

Iar „lumina atemporală”, cea care este dincolo de timp și pre-eternă, sau, altfel spus, lumina necreată, este potrivit Sfântului Pavel „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor; Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă”(1 Tim. 6: 15-16). Aceasta înseamnă că Dumnezeu singur are în Sine viața veșnică, nemuritoare și neîntreruptă și locuiește într-o lumină de care niciun om nu se poate apropia vreodată, o lumină pe care niciun om nu a văzut-o, nici nu o va vedea vreodată. „Că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască” spune Domnul (Ieșirea 33:20). Iar imnograful Bisericii adaugă: ,,Cuvinte cela ce ești lumină neschimbată, a Tatălui luminei celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tavor am văzut lumină pre Tatăl, lumină și pre Duhul, carele aduce la lumină toată făptura”. 

Dumnezeu Cuvântul, Hristos, după cum spune imnograful, este o „lumină fără schimbare”. Aceasta înseamnă că Hristos nu a primit ceva ce nu poseda deja, și nici că El S-a transformat în ceva ce nu era, ci că le-a arătat ucenicilor Săi exact ceea ce a fost, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Nu că El a primit ceva ce El nu avea și nici că S-a transformat în ceva ce nu era, ci S-a arătat ucenicilor Săi exact așa cum era” (Vol. 9, p. 38).

Cu alte cuvinte, ucenicii lui Hristos care au fost prezenți la Schimbarea la Față pe Muntele Tabor au fost găsiți vrednici de experiența vederii slavei, și anume a Luminii dumnezeiești a Schimbării la Față. Și potrivit Sfântului Hrisostom, ucenicii nu numai că au văzut lumina Lui necreată, de neapropiat, dar au trăit și energia ei, după cum spune imnograful …„Astăzi Hristos în muntele Tavorului, strălucind luminus cu dumnezeiasca rază, precum S-a făgăduit ucenicilor.” Și iarăși …„Firea neschimbătoare, amestecându-se cu firea pieritoare, a strălucit dincolo de ce se poate spune, și în parte le-a arătat Apostolilor Lumina Dumnezeiri sale fără materie.  Aceasta înseamnă că ucenicii, oameni „asemenea nouă” (Iacov 5:17), nu au văzut firea de necuprins cu mintea a lui Dumnezeu, ci energia Lui necreată în natura umană a lui Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos.

În acest punct, iubiți frați și surori, ar trebui să subliniem că ucenicii lui Hristos au văzut Schimbarea Sa la Față, cu condiția ca ei înșiși să fi fost schimbați duhovnicește, ceea ce înseamnă că și-au făcut „catharsis”-ul (curățirea) de păcat și, prin urmare, au putut să accepte Lumina, sau mai bine spus, energia puterii luminatoare a Duhului Sfânt, după cuvintele lui Iisus: „voi sunteţi curaţi” (Ioan 13: 10).

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos a spus în predica de pe munte: „Fericiți cei cu curați cu duhul, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5: 8). Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că oamenii curați sunt cei „care au renunțat la orice fel de iubire a cărnii, s-au unit cu Dumnezeu în Duhul Fiului și s-au depărtat de plăcerile lumești și, lepădându-se de propriile vieți, s-au legat să facă numai voia Duhului, ducând o viață întru totul curată în Hristos”.

Aceasta înseamnă, iubiților, că lumina dumnezeiască și necreată care a strălucit pe muntele Tabor este Hristos iar norul care i-a umbrit pe ucenici este prezența Duhului Sfânt. Nu toți au fost părtași și participanți la această vedere a luminii necreate și a norului umbritor din care „s-a auzit un glas”, ci doar ucenicii și proorocii prezenți.

Să ne rugăm, cei care sărbătorim împreună această taină neinterpretată a Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, ca lumina Schimbării la Față a lui Hristos să strălucească în mințile noastre, așa cum spune și Sfântul Pavel: „Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3: 18). Amin! La mulți ani!”

Imediat după aceea, credincioșii au primit Sfânta Împărtășanie.

Înainte de binecuvântarea finală, Preafericirea Sa a citit rugăciunea pentru binecuvântarea strugurilor.

La sfârșitul Privegherii, egumenul și renovatorul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Ilarion, a oferit o agapă.

În dimineața zilei de sărbătoare, în lumina bogată a Taborului, Sfânta Liturghie din interiorul Bisericii a fost condusă de Preasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, împreună-slujitori Ieromonahi și Preoți din districtul Galileii, la slujbă participând mulțime mare de credincioși, pelerinii din Grecia, Rusia, România și palestinienii locali de la granița dintre Galileea și Acre-Ptolemais.

2. La Ghețimani

Pomenirea Sfintei Schimbări la Față a fost sărbătorită la sfântul altar al Mormântului Maicii Domnului din Ghețimani,  în conformitate cu Status Quo-ul. Sfânta Liturghie a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, având drept împreună-slujitori cu ieromonahi aghiotafiți, preoți slujitori la Altarul din Ghețimani, Arhimandriții Meletie și Dionisie, răspunsurile la strană fiind date de ieromonahul Eufrosin, la slujbă participând creștini evlavioși.

După Sfânta Liturghie, egumenul de la Ghețimani, Arhiepiscopul Doroteu al Avelei, a oferit o agapă la egumenie.

3. În Ramallah

Schimbarea la Față a Domnului fost, de asemenea, sărbătorită la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față din Ramallah, care aparține de Patriarhiei, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, în prezența unui mare număr de credincioși ortodocși din oraș, care s-au rugat cu smerenie.

După Sfânta Liturghie, egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Galaction a oferit soborului arhieresc o masă festivă cu pește.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/qqXXFkewsA4

Duminică, 30 iulie / 11 august 2019, Preafericitul nostru Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Basilica Nașterii din Betleem, deasupra Peșterii care L-a primit pe Dumnezeu, unde Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut în trup.

Această Sfântă Liturghie a fost sărbătorită la împlinirea centenarului de la fondarea comunității greco-ortodoxe din Betleem, şi anume Jamaeye, a cărei biserică parohială este Basilica.

Împreuna-liturghisitori ai Preafericirii Sale au fost IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, IPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiti, egumenul de la Beit Sahour și Beit Jala, Arhimandritul Ignatios, şi Dragomanul, Arhimandritul Matei, preoții Basilicii, Pr. Spiridon, Pr. Gheorghe și Pr. Issa, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Raspunsurile la strană au fost date de domnul Yakub în limba greacă în dreapta și de domnul Samih în arabă în stânga, împreună cu corul comunitatii condus de domnul Lawrence Samour, la slujba participând credinciosi ortodocsi greci din Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie Preafericirea Sa a predicat astfel Cuvântul dumnezeiesc:

,,Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (1 Cor. 1: 10)” ne îndeamnă Sf. Pavel.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuviosi creștini și pelerini

Harul Peșterii primitoare de Dumnezeu, a întruparii lui Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, care S-a născut prin sângele curat al Preasfintei noastre Doamne Născatoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, ne-a adunat pe toți în acest preasfant altar universal al orașului biblic din Betleem, pentru a sluji Sfânta Liturghie, și anume marea taină a Euharistiei dumnezeiești, taina în sângele și trupul lui Hristos, al comuniunii și iubirii noastre, precum și mărturia greco-creștină ortodoxă în Palestina, de-a lungul vreacurilor.

Iar această mărturie nu este alta decât cea a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, potrivit căruia ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1: 1) ,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1: 14).

Tocmai această mărturie a dragostei lui Dumnezeu este Cuvântul pe care îl vesteşte Biserica Biblică a Ierusalimului, Biserica despre care Sfântul Ioan Damaschin spune: ,,Bucură-te Sfinte Sioane, Maică a Bisericilor, sălaş al lui Dumnezeu”. Această mărturie este proclamată în cuvinte şi fapte şi de primul ordin monahal al Fraţiei Sfintului Mormant şi de turma sa crestină, care a fost încercată de puterile întunericului acestui veac (Efes. 1:16), unde puterile întunericului, şi anume ,,Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5: 8), după cuvantul Sfantului Apostol Petru. Aceasta înseamnă că persecutorii şi acuzatorii crestinilor au fost inspiraţi şi mânaţi de Satana, al cărui scop este dezordinea (1 Cor. 14: 33), care se opune păcii în Hristos şi unităţii Bisericii.

Cât despre Hristos, ,,capul trupului, al Bisericii” (Col. 1:18), Lui Dumnezeu Tatăl I-a placut să pună în acord şi să împace totul în El. ,,Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ (oamenii de pe pamânt cu Dumnezeu şi unul cu altul), fie cele din ceruri (îngerii), făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” ne învaţă Sf. Pavel (Col. 1: 20).

Cu alte cuvinte, Hristos a venit în lume ca să unească totul. A suferit moarte pe Cruce şi a înviat din morţi ,,ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi” (Ioan 11:52). La urma urmei, acesta este continutul rugăciunii fierbinţi a lui Hristos, cu puţin înainte de pătimirea Sa pe Cruce, ca ucenicii Săi să rămană uniţi prin Duhul Sfânt în legatura dragostei, unităţii şi a păcii. ,,Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una” (Ioan 17:20-21).

Instituția Bisericii care nu este și nu trebuie considerată nici o organizație socială, nici politico-financiară – este trupul mistic al Dumnezeului nostru și al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cât despre Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, acesta este Cel Care reunește și constituie unitatea instituției Bisericii.

Cei care poartă Numele lui Hristos, membrii Bisericii, care poartă pecetea darului Duhului Sfânt, ar trebui să se deosebească prin unitatea de cuget şi de gând, după cum ne sfătuiește Sfântul Pavel, zicând: ,,Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (1 Cor. 1: 10).

Cu referire la întelesul cel mai înalt al unitătii Bisericii, spune: ,,Numele Bisericii este un nume de  acord și unitate”. Dimpotrivă, diviziunile dintre membrii Bisericii în diferite împrejurări, precum și schismele Bisericilor care dezintegrează unitatea trupului Bisericii lui Hristos, sunt un păcat grav, astfel încât ,,nici măcar sangele muceniciei nu poate spăla un astfel de păcat”, ne învaţă Sf. Hrisostom.

Noi crestinii, dragi fraţi și surori, nu ar trebui să fim mulțumiți doar cu o credință uscată și intelectuală, ci ar trebui să încercăm să o dovedim în practică, așa cum propovăduiește Proorocul Isaia (Isaia 29:13).

Marele Apostol al neamurilor, Pavel, grijuliu ca un parinte duhovicesc pentru starea duhovniceasca întru Hristos a crestinilor, spune pe un ton încurajator: ,,Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu… să nu vă potriviţi cu acest veac: ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani 12:1-2).

Cuvântul Sfantului Pavel: ,,să nu vă potriviţi cu acest veac” se referă la modul de vieţuire al acelor oameni care nu s-au născut din nou prin Hristos. Se referă la firea cazută şi coruptă a oamenilor care trec prin lumea aceasta trecătoare, asa cum ne învaţă Sf. Ioan Evanghelistul cand spune: ,,Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17).

Noi, iubiţi fraţi şi surori, care avem arca mântuirii, şi anume Biserica, trupul tainic al lui Hristos ,,Întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” (Col. 2:3), suntem chemaţi să fim vrednici de darurile lui Dumnezeu. ,,Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin” (Romani 11: 36). La mulţi ani!”

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Arhiepiscop Teoflact al Iordaniei, care este reprezentantul patriarhal și renovator al lăcașului, și care lucrează în prezent la restaurarea iconostasului din lemn cu echipa „Artis”, a oferit o agapă la egumenie.

La sfârșit, Comunitatea, condusă de președintele său, domnul Fretz, a oferit soborului patriarhal și celorlalţi o masă la Hotelul „Casa Nova”, care se află lângă Basilică.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 28 iulie / 10 august 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului nostru Părinte Ioan cel Nou Hozevitul din România la Sfânta Mănăstire unde s-a nevoit, străvechea Mănăstire Hozeva, aflată pe malul pârâului Horat, de lângă Ierihon.

În această zi, în primul rând Biserica Ierusalimului, dar și Biserica României, îl pomenește pe Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul, care a venit în Țara Sfântă din România la mijlocul secolului al XX-lea și a trăit o viață de nevoințe în Sfintele Mănăstiri din zona râului Iordan și în cea a Sfinților Gheorghe și Ioan Hozevitul. Pentru semnele sale minunate, a fost canonizat Sfânt de Patriarhia Ierusalimului în 2016.

Adormirea Sfântului Ioan a fost sărbătorită cu o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a fost întâmpinat de părintele stareț Constantin cu următoarele cuvinte:

,,Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul” (Psalm 129:6).

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Înalt Preasfințite Sobor,

În vremea noastră oamenii au pierdut, în mare măsură, nădejdea. în noiembrie 1952, Sfântul pe care îl sărbătorim astăzi scria astfel despre nădejde:

„Nădejdea se naște în același timp cu sufletul omului și este pilonul vieții. Dacă virtutea nădejdii nu ar fi existat, nici credința, nici iubirea nu ar rămâne în suflet și, prin urmare, viața însăși s-ar pierde. Aceasta este puterea minunată a sufletului care îi ridică pe cei răniți – raza luminoasă de lumină care duce la adevăr. Pe scurt, putem spune că persoana care are nădejde neclintită în el nu poate fi niciodată biruită de furtunile și de greutățile vieții ”.

Preafericirea Voastră,

Frăția noastră aghiotafită, cu Preafericirea Voastră în frunte, trece – prin dificultăți, ispite și necazuri – în această viață, bazată tocmai pe această nădejde, fiica răbdării după cuvântul Sfântului Pavel (Romani 5: 4). Având ca ancorare a nădejdii Credința în Dumnezeul Trinitar și în Sfinții Săi, printre care se află și Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul, pe care îl cinstim astăzi.

Bine ați venit!”

După cuvântul de bun venit, după tipic, a început privegherea cu Pavecernița, Acatistul Sfântului și Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie. Împreună-slujitori cu Preafericirea Sa au fost IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, preoți din Patriarhia Română și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de psalții Leonidas Doukas, Christos Stavrou, Gregorios Zarkou și Dionysios Thanasoulis, la priveghere  participând călugări, călugărițe și mireni veniți din lume pentru înălțarea sufletelor și care s-au rugat cu smerenie adâncă.

Înainte de Sfânta Împărtășire, Preafericirea Sa a citit următoarea Predică:

,,Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale” (Psalm 25:8), cântă regele prooroc David.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși pelerini și creștini,

Să ne bucurăm de Domnul, căci prin harul Duhului Sfânt ne-am adunat astăzi în acest loc sfințit și sfânt, Mănăstirea Hozeva, pentru a sărbători pomenirea sfântă a Părintelui nostru printre Sfinții Ioan cel Nou Hozevitul din România.

,,Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El” (Iacov 1:12) spune Sf. Iacov Ruda Domnului. Fericit este cel care îndură de bună voie ispita, pentru că va deveni om încercat și curățat ca aurul curat, va primi cununa vieții și va deveni locașul lui Hristos, Împăratul ceresc. Hristos, Dumnezeu și om, va veni acolo cu harul Său și va face locaș la el (Ioan 14:23), așa cum spune Domnul cu adevărat, după cuvântul Părintelui nostru Ioan.

Într-adevăr, dragii mei frați și surori, Părintele nostru Ioan, care a iubit acest loc de nevoințe din Hozeva, a fost încercat și găsit vrednic de cununa vieții veșnice, așa cum scrie în Sfânta Biblie: „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu… Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit” (Înțelepciunea lui Solomon 3: 1-6). Și, spus mai pe larg, Dumnezeu acceptă numeroasele greutăți ale credincioșilor încercați ca pe un parfum dulce, ca „jertfă de ardere întreagă” (Înțelepciunea lui Solomon 3: 6), și anume prinosul ars al jertfelor care sunt arse complet în altar.

Și luând seama la cuvintele psalmistului insuflate de Dumnezeu: „Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.”(Psalmul 26: 13), Sfântul și Dreptul Ioan a reușit să-I dea chip lui Hristos în el prin nevoințele ascetice și rugăciunea neîncetată, după sfatul Sfântului Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi ” (Galateni 4: 9). Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Până când caracterul cel mare și extrem de inteligent al lui Hristos va fi dublat (încet-încet) în mintea noastră”.

Sfintele moaște întregi, nestricăcioase și înmiresmate ale Părintelui nostru drept și purtător de Dumnezeu, care se află în fața noastră, sunt o dovadă de necontestat, tangibilă și vizibilă că Hristos este lumina și adevărul lumii. „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12) spune Domnul.

Această adevărată lumină a vieții este anunțată și propovăduită de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prin sfinții ei în mijlocul neamurilor de oameni denaturați și pervertiți ai vremurilor noastre.

Și spunem aceasta întrucât drepții, și anume sfinții lui Dumnezeu, sunt arătați ca luminători în lume, pe de o parte (Filip. 2:15), iar pe de altă parte, ei „vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor”(Matei 13:43). Mai mult, Sfinții vor sta pe douăsprezece tronuri și vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel, după cuvântul Evanghelistului Matei: „Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Matei 19:28).

Sfintele moaște frumos mirositoare și nestricăcioase ale neprihănitului nostru Părinte Ioan prezic și anunță „renașterea”, și anume învierea din morți în ziua Judecății. Căci acest Sfânt Ioan îi sfătuiește pe toți cei care Îl urmează pe Domnul nostru Iisus Hristos prin gura Sfântului Pavel, să „ne curățim pe noi de toată întinarea trupului și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu” (2 Cor. 7: 1), „ca să avem îndrăznire în ziua judecății” (1 Ioan 4:17), așa cum propovăduiește Sfântul Ioan Evanghelistul.

Aducând slavă și mulțumire Sfântei Treimi, pentru că Dumnezeul trinitar „este minunat întru sfântul Lui” (Psalmul 67:36) Părintele nostru Ioan, să-l rugăm ca împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Fecioara Maria, să se roage pentru mântuirea sufletelor noastre. Și să spunem împreună cu imnograful: „Bucurându-ne astăzi de pomenirea ta, noi credincioșii, cuvioase Părinte Ioane, Îl slăvim pe Cel Care te-a făcut slăvit, Hristos Domnul nostru, Cel nespus de bun. Roagă-L neîncetat, O prea-cinstite, ca să ajungem la frumusețea Sfinților și la slava veșnică, căci tu ai îndrăzneală să-I vorbești liber în orice clipă.” Amin. La mulți ani!”

După Sfânta Liturghie, reorganizatorul și egumenul Sfintei Mănăstiri, Pr. Constantin, a oferit o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/aycz4FT6qJM

Vineri, 27 iulie / 9 august 2019, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Slăvitului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon la Sfânta Sa Mănăstire, care se află între Patriarhie și Poarta Jaffa din Orașul Vechi al Ierusalimului.

În această zi, Biserica aduce o cinste specială pomenirii Sfântului Pantelimon, originar din Nicomidia, născut dintr-un tată idolatru, Evstorgios și o mamă creștină, Euvouli, de la care a deprins sfintele scripturi.

După ce a studiat medicina a vindecat bolnavii gratuit, făcând semne și minuni prin puterea lui Hristos, pe care L-a mărturisit, și a fost martirizat în timpul domniei lui Maximian în anul 305 A.D.

În Sfânta Biserică a acestei mănăstiri s-au ținut Vecernia seara, iar Sfânta Liturghie dimineața, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, având drept împreună slujitori pe egumenul din Beit Jala și Beit Sahour Arhimandritul Ignatie și pe Egumenul de la Sf. Mănăstire a Sf. Ecaterina, Arhimandritul Ștefan, răspunsurile la strană fiind date de Egumenul Sf. Mănăstiri a Sfinților Teodori și Părintele Tipicar de la Sf. Biserică a Sfinților Constantin și Elena, Arhimandritul Alexie, și de monahul Rafael. La slujbe au participat numeroși călugări, călugărițe și pelerini.

În timpul Sfintei Liturghii Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalim și Părinți Aghiotafiți au venit ca să se inchine.

Soborul arhieresc și credinciosii au primit o agapă din partea renovatoarei Sfintei Mănăstiri, stareța Haritini.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/-kN3V0x-e6A

Joi, 26 iulie / 8 august 2019, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfintei Drepte Mucenițe Paraschevi la paraclisul Sfintei Mănăstiri Sf. Vasile, unde se află icoana Sfintei. Sfânta L-a mărturisit pe Hristos la Roma, a fost chinuită și i s-a tăiat capul în timpul domniei împăratului Anton, în anul 140 A.D.

În cinstea Sfintei, Pr. Nichita și arhidiaconul Marcu au slujit Sfânta Liturghie în dimineața sărbătorii, răspunsurile la strană fiind date de maici, la slujbă participând călugărilor, călugărițe și mireni.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, buna chivernisitoare a mănăstirii, maica stareță Tecla, a oferit o agapă tuturor celor prezenți la egumenie.

Din partea Secretariatului-General

Pomenirea Adormirii Sfintei Ana a fost sărbătorită de Patriarhie la Sfânta Mănăstire de lângă Poarta Sfântului Ștefan, în interiorul zidului Orașul Vechi al Ierusalimului, miercuri 25 iulie / 7 august 2019.

La această sărbătoare, Biserica, prăznuind Adormirea Sfintei Ana, pomenește și viața ei, care a fost după voia lui Dumnezeu, credința ei în Dumnezeu și cea a soțului său, Ioachim, care au cerut mila lui Dumnezeu și El i-a dăruit-o celei care fusese stearpă, ca rod al pântecelui ei, pe Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, Maica Domnului nostru.

În cinstea Sfintei Ana Vecernia s-a slujit seara în Sfânta Mănăstire menționată, iar Sfânta Liturghie dimineața de către Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu.

După Sfânta Liturghie, Părintele stareț, Arhimandritul Meletie, a oferit o agapă la egumenie.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 22 iulie / 4 august 2019, pomenirea Sfintei Mironosițe și Întocmai-cu-Apostolii, Maria Magdalena, a fost sărbătorită cu strălucire liturgică specială la Sfânta Mănăstire Rusă, închinată Sfintei, din Ghețimani.

Înainte de sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil a vizitat Sfânta Mănăstire, însoțit de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și de Arhidiaconul Marcu, și a fost întâmpinat de Mitropolitul Marcu al Germaniei din Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR), de Arhimandritul Romanos, de stareța mănăstirii, Maica Elisabeta și de stareța mănăstirii rusești a înălțării pe Muntele Măslinilor, Maica Veronica.

Preafericirea Sa s-a adresat obștii și celor prezenți la slujba de la Mănăstire rostind următoarea predică (în engleză) și a oferit la final o sfântă cruce de fildeș pentru binecuvântarea celor prezenți:

„Înalt Preasfințiile Voastre,

Sfinția Voastre,

Cucernici Părinți,

Dragă maică stareță Elisabeta,

Iubite surori din această mănăstire,

Cuvioși pelerini,

Fraților și surorilor întru Hristos,

Este o mare binecuvântare pentru noi să vă fim alături la această minunată prăznuire a acestei sărbători speciale.

Ne adunăm astăzi în acest loc sfânt la sărbătoarea Sf. Maria Magdalena, sfânta și marea mironosiță și întocmai cu apostolii, care a fost și Apostolul Apostolilor, și cântăm împreună cu imnograful:

Sfântă Maria Magdalena, ai alergat la apostoli, zicând

„Am văzut pre Domnul”,

și prin aceasta ești prima vestitoare a Învierii.

Tu ești recunoscută de Sfânta Biserică drept Întocmai-cu-Apostolii,

Căci te-ai rugat și ai călătorit cu ei

Ca să vestești Învierea lui Iisus Hristos

Și să dai mărturie de învățăturile Sale.

Mărturia – martyria – Sfintei Maria Magdalena rămâne la fel de importantă în zilele noastre, mai ales aici, în special în Ierusalim și în Țara Sfântă.

Să ne amintim de mărturia ei:

Sfânta Maria Magdalena a fost slobozită de Domnul nostru Iisus Hristos de șapte demoni și astfel, prin experiența ei a lumii invizibile a puterilor malefice, a putut să-L recunoască pe Hristos ca Mântuitor. Din acel moment, ea I-a rămas credincioasă Domnului, chiar și la răstignirea și moartea Lui, iar ea a fost martora înmormântării Sale.

Ea a fost primul martor al învierii Domnului nostru și a dus vestea cea bună Apostolilor.

Iată modelul pentru fiecare dintre noi al propriei noastre ucenicii creștine, un model pe care trebuie să-l urmăm.

Căci și noi trăim într-o lume a puterilor cosmice malefice nevăzute care încearcă să distrugă făptura frumoasă și pe copiii lui Dumnezeu și ne rugăm fierbinte la Iisus Hristos, Dumnezeul nostru și Mântuitorul, pentru apărare și izbăvire.

Și noi trăim într-o lume în care Hristos este răstignit în fiecare zi, oriunde există persecuție, conflict, terorism, violență sau lipsă de respect față de persoana umană care este făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Și cunoaștem și noi puterea Luminii Necreate care strălucește din Sfântul Mormânt și care aduce lumină și viață în lume.

Ierusalimul și Sfintele Locuri din această Țară Sfântă sunt un testament al acestei istorii sfinte și un martor al vieții marilor sfinți ai Sfintei Biblii. Și Maica tuturor Bisericilor, iubita noastră Patriarhie a Ierusalimului, există în misiunea sa de-a lungul veacurilor pentru a fi martorul ocular al tuturor acestor lucruri și pentru a păzi unitatea Bisericii Ortodoxe. Acesta este un privilegiu unic și prețios al nostru, al celor cărora ne-a fost încredințată paza locurilor sfinte și este o mare binecuvântare pentru toți cei care vin aici în pelerinaj. Prin urmare, este obligația noastră morală să ne rugăm mereu pentru unitatea tuturor și mai ales a Bisericii Ortodoxe și să nu pierdem niciodată nădejdea.

Să nu uităm niciodată că inima vieții Bisericii este kerygma – proclamarea – Învierii lui Hristos, pe care o trăim atât de intim în Dumnezeiasca Euharistie. Căci euharistia face Biserica, iar principala caracteristică a Bisericii este soborul euharistic. După cum citim în Epistola către Efeseni, trebuie să facem tot ce ne stă în putere, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a rămâne credincioși:

„…chemării cu care aţi fost chemaţi, Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.“ (Efes. 4:1-6).

Toți cei care astăzi prăznuim sărbătoarea Sfintei Maria Magdalena aici, indiferent dacă numim Țara Sfântă casa noastră sau dacă suntem pelerini din alte țări, nu putem păstra această experiență doar pentru noi. La rândul nostru trebuie să fim vestitori, precum Sfânta Maria Magdalena, care a vestit învierea, și să răspândim Vestea cea Bună într-o lume care însetează după unirea cu Dumnezeu.

Permiteți-ne, Sfinția Voastră, să vă oferim această cruce ca o binecuvântare a pelerinajului vostru la Ierusalim.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragă Maică Elisabeta, și pe toate surorile obștii voastre monahale, în această binecuvântată sărbătoare, și Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei care sunt astăzi aici în pelerinaj, și iubita noastră Țară Sfântă.

Amin.”

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 21 iulie / 3 august 2019, pomenirea Sfântului Profet Ilie Tesviteanul s-a sărbătorit la Sfânta sa Biserică din orașul Ma’alule, suburbie a Nazaretului.

Această Biserică a aparținut comunității de limbă arabă a Patriarhiei, care a părăsit-o împreună cu întreg orașul Ma’alule, când statul Israel a fost înființat în 1948. Biserica a rămas abandonată până în anii 90. Apoi, Patriarhia a cerut retrocedarea ei de la armata israeliană care a folosit-o până atunci. Biserica a fost restituită Patriarhiei și a fost restaurată și renovată prin finanțarea egumenului Sfintei Mănăstiri a Schimbării la față de pe Muntele Tabor, Arhimandritul Ilarion, și a Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului. Încă de atunci, Biserica a fost folosită pentru diverse slujbe și pentru oficierea Sfintei Liturghii cu ocazia Sărbătorilor Profetului Ilie și a Înălțării, căreia îi este închinată.

Pentru sărbătoarea proorocului Ilie, la o zi după ziua propriu-zisă a sărbătorii, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, pe ÎPS  Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Elenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, Arhimandritul Ilarion, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de creștini de limbă arabă din zona Nazaret.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor care au participat la slujbă:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

După Sfânta Liturghie a fost o agapă în curte, la umbra pinilor, iar la prânz, ÎPS Mitropolit Chiriac din Nazaret a oferit o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/RU6nwLhrdrE

Vineri, 20 iulie / 2 august 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul la Mănăstirea sa istorică, aflată între Ierusalim și Betleem, lângă vechea Mănăstire a Locului unde s-a odihnit Maica Domnului.

La această sărbătoare, Biserica îl arată pe Sf. Prooroc Ilie ca pe o persoană plină de râvnă puternică și fără margini pentru numele lui Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu l-a milostivit cu putere dumnezeiască, astfel încât să poată face multe semne și minuni, așa cum stă scris în cărțile Regilor din Vechiul Testament și în Epistola Sfântului Iacov din Noul Testament.

Demne de menționat printre acestea este faptul că L-a rugat pe Dumnezeu să oprească ploaia și nu a plouat timp de trei ani, până când s-a cerut din nou și apoi a plouat (Iacov 3: 17-18). Prin rugăciunea sa, Dumnezeu a trimis foc și a ars altarele zeilor mincinoși de pe Muntele Carmel, de lângă Haifa. El s-a înălțat în cer într-un car de foc și i-a aruncat cojocul ucenicul său Elisei, care se uita de lângă râul Iordan, apoi Elisei a pășit pe el și a mers pe ape, trecând râul ca și cum ar fi mers pe pământ uscat.

Pentru acest mare Prooroc, Sfânta Liturghie s-a slujit în Mănăstirea sa, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Arhimandriții aghiotafiți Ignatie și Meletie și preoți vorbitori de limba arabă. Răspunsurile la strană au fost date de Pr. George Banoura în limba greacă în strana din dreapta și de corul Catedralei Sf. Iacob, condus de domnul Rimon Kamar, în arabă, în strana din stânga. La slujbă au participat reprezentanți ai Consulatului Grec, precum și pelerini greci, ruși și credincioși locali vorbitori de limbă arabă din Ierusalim și din Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie Preafericitul a citit următoarea predică:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

În final, părintele stareț, Arhimandritul Paisie, a oferit o agapă și o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Z3_Y1rIQ3jc

Duminică, 8/21 iulie 2019, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Mare Mucenic Procopie, la paraclisul unde se află mormântul Sfântului situat lângă mormântul Sfântului Modest, Patriarhul Ierusalimului, pe colina Abu-Tor, vizavi de muntele Sfântului Sion din sudul Ierusalimului.

Cu referire la Sf. Mucenic Procopie, tradiția Bisericii spune că el a venit din Cezareea Palestinei și a mucenicit în timpul domniei lui Dioclețian, în jurul anului 303 d.Hr. El a fost chemat la creștinism de către Însuși Domnul prin apariția unei cruci strălucitoare ca un cristal cu inscripția „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”.

În cinstea Sfântului Procopie, seara s-a făcut Vecernia în acest paraclis, și Sfânta Liturghie dimineața, slujbe oficiate de Părintele Nikita, directorul tehnic al site-ului Patriarhiei, răspunsurile la strană fiind date de Monahul Rafael, la slujbă participând membrii Frăției Aghiotafite și comunitatea greacă.

După Sf. Liturghie, Monahul Antioh, restauratorul și bunul îngrijitor al mănăstirii, a oferit o agapă tuturor celor prezenți în curtea Bisericii.

Din partea Secretariatului General