Miercuri, pe 12/25 martie 2020, Patriarhia a sărbătorit ziua națională de la 25 martie 1821 la Biserica Sfântului Mormânt.

Sărbătoarea a fost prăznuită cu Doxologie ca mulțumire către Dumnezeu pentru ajutorul Său în eliberarea neamului nostru de sub jugul otoman al sclaviei și ca rugăciune pentru odihna sufletelor strămoșilor noștri, a mucenicilor neamului, ale clerului și mirenilor care au luptat glorios și au căzut pentru țara și credința lor.

Doxologia a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi și Ieromonahi aghiotafiți, la slujbă participând domnul Christos Sophianopoulos și membrii ai comunității grecești.

La Sala de Primire a Patriarhiei, după Doxologie, Consulul General și Preafericirea Sa s-au adresat celor prezenți. Discursul Preafericirii Sale este reprodus mai jos, în traducere:

„Rigas Feraios scrie în„ Thurios,” una dintre poeziile sale: este mai bine să trăiești o oră de viață liberă, decât să trăiești timp de patruzeci de ani sub sclavie și închisoare … vino în acest moment cu un singur cuvânt pentru a jura pe cruce …

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei Christos Sophianopoulos,

Cucernici Părinții și frații,

Dragi frați și surori în Hristos

Astăzi, poporul grec ortodox sărbătorește aniversarea zilei de 25 martie 1821, ziua Bunei Vestiri a renașterii de sub jugul otoman al sclaviei.

Evenimentul istoric al revoluției grecești din 1821 nu se referă numai la libertatea de sub jugul otoman, ci se referă în primul rând la dreptul ireversibil, dat de Dumnezeu, la libertate națională, așa cum Sf. Pavel predică :„Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor” (Fapte 17 : 26).

Credința în Dumnezeul cel viu, Domnul nostru Iisus Hristos, care ne-a slobozit din robia vrăjmașului și dorința puternică de libertate a țării au fost sursa inepuizabilă de putere atât pentru conducătorii revoluției, cât și pentru grecii înrobiți.

Râvna pentru darul dumnezeiesc al libertății și al țării este pe deplin justificată de lupta jertfelnică și martirică a grecilor înrobiți, al căror jurământ „a fost făcut pe Crucea lui Hristos”, cum spunea Rigas Feraios. Și, după cuvântul Sfântului Petru, „Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine” (1 Petru 3: 13).

Și spunem acest lucru, deoarece motivele luptătorilor din 1821 erau primare, și anume, pure și impulsive, fără influență externă. Acest lucru este mărturisit și de sloganul revoluționar al Bătrânului din Moria, Theodoros Kolokotronis „acum lupta este pentru credința lui Hristos și pentru libertatea țării”.

Conștiința națională colectivă a grecilor, formată de valorile înalte ale moștenirii culturale clasice și de principiile nepieritoare și indefinibile ale tradiției ortodoxe patriarhale, a opus ”chipului acestei lumi (care) trece” (1 Cor. 7, 31) libertatea sufletului și „cetatea stătătoare” (Evrei 13: 14) sau mai degrabă, țara Hristosului înviat.

Cu alte cuvinte, sărbătoarea anuală a renașterii naționale din 1821 nu este doar un fapt de comemorare istorică ci și un mesaj moral pentru prezentul și viitorul așa-numitei lumi dezvoltate care, fiind prinsă în capcana fericirii materiale și financiare, în mod conștient.

Și contribuția Bisericii, prin sfântul său cler, inclusiv prin membri ai Frăției noastre Aghiotafite, a fost decisivă. Nenumărați Ierarhi, printre care Palaion Patron Gherman, care au ridicat stindardul revoluției, preoții, precum Cosma Aitolos și simplii călugări, și-au vărsat sângele și au devenit martiri ai libertății național-religioase, care „se naște din oasele sacre ale grecilor”, după cum spune poetului nostru național Dionysios Solomos.

Venerabila noastră Frăție Aghiotafită, după cuvintele Sfântului Pavel: „Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei” (Gal. 5:1), dând, cum se cuvine, „tuturor cele ce sunteţi datori” (Romani 13:7), și participând la sfânta comemorare a renașterii cuviosului popor al grecilor, a mers la Biserica Sfântului Mormânt unde ne-am rugat în Doxologie și am adus laude pentru  „sângele Crucii Sale” (Col. 1:20) și Domnului nostru Iisus Hristos Cel înviat din morți.

De asemenea, ne-am rugat pentru odihna sufletelor celor care au luptat eroic pentru credință și țară și au mucenicit pentru poporul grec ortodox.

Prin urmare, cu această ocazie, haideți să facem un toast și să strigăm, cum se cuvine:

Trăiască 25 martie 1821!

Trăiască poporul nobil și regal al grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția noastră Aghiotafită!”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/jyMEovFXScI        

Cea de-a treia duminică a Postului Mare, 9/22 martie 2020, a fost sărbătorită de Patriarhie ca Duminica Cinstirii Sfintei și Dătătoarei de Viață Cruci a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Călăuzită de Duhul Sfânt, Biserica a rânduit pentru această duminică cinstirea Sfintei Cruci cu o slujbă specială, spre întărirea credincioșilor prin ocrotirea sa pentru restul Postului Mare.

La Patriarhia Ierusalimului această sărbătoare a fost prăznuită ca Paressia cu Vecernia Mare la Biserica Sfântului Mormânt după-amiază, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

În ziua praznicului, Sfânta Liturghie s-a slujit la Preasfântul Mormânt, condusă din nou de Preafericirea Sa, având drept împreună slujitori pe Înalt Preasfințiții: Mitropolitul Isihie al Capitoliei, Arhiepiscopii Teofan al Gherassei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lyddei, Aristovul al Madabei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiți și diaconi, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul corului bizantin, ierodiaconul Simeon în strana din dreapta, și de dl. Vasilios Gotsopoulos în strana din stânga. La slujbă au participat călugări și maici de la Patriarhie, membri ai Consulatului Grec din Ierusalim și doar câțiva credincioși din orașul Ierusalim, din cauza unor măsuri restrictive de protecție împotriva virusului COVID-19.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune întreită în jurul Sfântului Mormânt și al altarelor. După procesiune, Preafericitul a citit o rugăciune la împotriva molimei în fața Sfântului Mormânt.

La sfârșitul slujbelor, credincioșii s-au dus la Sediul Patriarhiei, unde Preafericitul S-a adresat pe scurt celor prezenți, câțiva Părinți și credincioși, urându-le ca puterea Crucii Prețioase și Dătătoare de Viață să ajute la combaterea și eliminarea oricărei boli și infecții a celui rău. .

Discursul Preafericirii Sale este reprodus mai jos, în limba română: 

„Astăzi s-a împlinit cuvântul proorocului, că iată ne închinăm  la locul unde au stat picioarele Tale, Doamne; și gustând din Lemnul mântuirii, am aflat mântuire din patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, iubitorule de oameni”, proclamă imnograful Bisericii (Triodul, Duminica a treia a Postului Paștelui, Utrenia, Canon 3, imnuri ale Sfintei Cruci).

Astăzi, dragii mei frați și surori, Sfânta noastră Biserică sărbătorește Cinstirea Sfintei și de Viață Dătătoarei Cruci a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta este spre mângâierea și întărirea noastră pentru a petrece perioada Postul Mare în post și pocăință.

Crucea lui Hristos nu este doar un simbol al biruinței și al triumfului împotriva diavolului, ci este și întruparea dreptății lui Hristos și răscumpărarea noastră din stricăciunea morții, și anume a păcatului, după cum  proclamă Sf. Pavel, spunând „Iar pe voi care eraţi morţi …, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele; Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce, Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni 2: 13-15).

Interpretând aceste cuvinte, Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Cu moartea Sa pe Cruce, Hristos a dezbrăcat de putere începătoriile și stăpânirile pe de o parte; și pe de altă parte, a smerit puterile răului și le-a rușinat”. În acest sens, Crucea lui Hristos este mijlocul „prin Care am primit acum împăcarea” (Romani 5:11), după cuvântul Sf.  Pavel.

Cu alte cuvinte, Crucea Prețioasă este mijlocul dumnezeiesc de ispășire și împăcare a oamenilor cu Dumnezeu, după cum propovăduiește Sf. Pavel: „Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui” (Romani 5: 10).

Iată, așadar, de ce Crucea este sursa puterii Bisericii, dar și lauda, St. Pavel mărturisește, spunând : „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6 : 14). Și, după cuvântul Sf. Chiril al Alexandriei, Crucea Mântuitorului reprezintă viața lumii și nestricăciunea ei (Sofon. 621.20)

Aceasta înseamnă că prin Cruce și lângă Cruce, viața în Hristos se face înțeleasă, după cuvântul Domnului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8: 34). Cu alte cuvinte, cuvântul Crucii este puterea lui Dumnezeu așa cum Sfânta Scriptură a lui Hristos este puterea lui Dumnezeu, ducând la mântuirea oricăruia care crede, după Sf Pavel (1 Cor. 1: 18, Romania 1:16).

Sfânta noastră Biserică ne-a chemat la împărtășirea acestei puteri a Crucii, prin cinstirea Sfintei și de Viață Dătătoarei Cruci în Biserica Sfântului Mormânt astăzi, a treia duminică a Postului Mare, pentru a putea fi găsiți vrednici să sărbătorim și Învierea de viață dătătoare a Dumnezeului și Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos, a Cărui milă și iubirea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu noi toți. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

Marți, pe 4/17 martie 2020, Patriarhia l-a prăznuit pe Sfântul nostru Părinte Gherasim de la Iordan la Sfânta Mănăstire care îi poartă numele, care se află pe malul de vest al râului Iordan, înainte de vărsarea sa în Marea Moartă.

Cu ocazia acestei sărbători, Biserica îl pomenește pe Sf. Gherasim care a venit în Țara Sfântă din orașul său natal Lycia și a viețuit aici în nevoințe. El a fost dus pentru o pentru o vreme în rătăcire de către adepții monofizismului de la mijlocul secolului al V-lea (451 A.D.), anul Sinodului IV Ecumenic, dar a fost întors la Ortodoxie de către St. Eftimie cel Mare și a întemeiat această mănăstire, care este cunoscută sub numele de “Kalamonos”. Sf. Gherasim a condus mulți credincioși și călugări în credința ortodoxă a Dumnezeului nostru într-o singură ipostază cu două naturi, dumnezeiască și umană, și a devenit un luminător al Ortodoxiei, binecunoscut pentru leul său îmblânzit, înfățișat de asemenea, în icoana sa a Sf. Constantin din secolul al X-lea.

Pentru această sărbătoare a fost organizată o priveghere de toată noaptea cu Sfânta Liturghie, în noaptea de luni spre marți, de către energicul, harnicul și ospitalierul egumen, Arhimandritul Hrisostom, cu împreună-slujitorul egumen din Sf. Mănăstire a Profetului Elisei, Arhimandritul Filumen. Puțini credincioși au participat la slujbă datorită măsurilor preventive împotriva transmiterii virusului COVID-19 și toți s-au rugat din toată inima lui Dumnezeu pentru protejarea umanității de această izbucnire a virusului.

Din partea Secretariatului-General

În prima duminică a Postului Mare, pe 24 februarie / 8 martie 2020, Patriarhia a sărbătorit ca „Parresia” la Biserica Sfântului Mormânt pomenirea revenirii la cinstirea Sfintelor Icoane de prin mijlocirea împărătesei Teodora și a fiul ei Mihail în 842, în timpul slujirii patriarhale a Sfântului Metodie Mărturisitorul.

De atunci, Biserica sărbătorește revenirea la cinstirea icoanelor ca o biruință a Ortodoxiei, și anume la adevărul că icoanele sfinte sunt martorii prezenței și chipului întrupat al Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ.

Cu ocazia acestei sărbători, s-au slujit Vecernia Mare după-amiaza cu întâmpinarea, închinarea la Piatra Mirungerii și la Sfântul Mormânt, tămâierea, Vohodul Mare și Binecuvântarea Pâinii, conduse de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

În dimineața sărbătorii, a avut loc Sfânta Liturghie la Catolicon, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscopi Teofan al Gerassei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lyddei, Macarie al Qatar-ulii și Filumen al Pellei, ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, preoții din alte Biserici, aflați în vizită, și ierodiaconi. Răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul corului bizantin, ierodiaconul Simeon, în strana din dreapta, și de domni Vasilios Gotsopoulos și Skordilis în strana din stânga. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și membrii consulatului, împreună cu o pelerini locali.

Sfânta Liturghie a fost urmată de Procesiunea întreită în jurul Sfântului Mormânt și apoi în jurul altarelor, toți credincioșii ținând icoane în mâini.

La sfârșitul procesiunii, Preafericirea Sa a citit Decizia Sinodică a Ortodoxiei din Triod în fața Sfântului Mormânt.

În cele din urmă, în sunetul clopotelor, soborul patriarhal s-a întors în Sala de Primire a Patriarhiei, unde Preafericirea Sa s-a adresat tuturor celor prezenți după cum urmează;

 „După cum au văzut proorocii, după cum au învățat Apostolii, după cum a primit Biserica…Tot astfel credem, tot astfel vorbim, tot astfel Îl propovăduim pe Hristos adevăratul Dumnezeu, și îi cinstim pe Sfinții Săi prin cuvânt, închinându-ne în icoană lui Dumnezeu ca Stăpânului, și respectându-i pe adevărații tămăduitori pentru Stăpânul comun, cinstind și aducând închinarea care se cuvine” [adaptare, în limba română, după hotărârea sinodală a Sinodului al VII-lea Ecumenic).

Astăzi Sfânta noastră Biserică sărbătorește festiv biruința credinței sale sănătoase ortodoxe, și anume revenirea la cinstirea sfintelor icoane și a închinării la ele.

Acest eveniment este un reper în istoria Bisericii, care a fost greu și cu ardoare încercată de dușmanii sfintelor icoane, cunoscuți drept „iconoclaști”.

Iconoclastii nu erau împotriva icoanelor, ci împotriva închinării la chipul înfățișat al lui Hristos, Dumnezeu-omul, Mântuitorul nostru, precum și împotriva sfinților Bisericii.

Cu alte cuvinte, iconoclastii au încercat într-un mod violent să reînvie erorile cunoscute ale arianismului și mai ales ale nestorianismului, care (ereziile) au denaturat și, în esență, au negat, marea taină a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Inutil să spun că temelia credinței creștine ortodoxe este „unitatea prin ipostază” a dumnezeirii cu firea umană, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei. Și după Sfântul Grigorie Teologul: „ceea ce nu a fost primit este de netămăduit; totuși ceea ce este unit în Dumnezeu, acesta este mântuit”. Iar potrivit imnografului Bisericii; „Cuvântul Tatălui cel necuprins din tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a cuprins întrupându-se, și chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu  dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul ”(Condacul de la Utrenia din Duminica Ortodoxiei).

Prin urmare, în mod corect, Biserica lui Hristos se bucură astăzi și strigă: „Strălucit-a harul adevărului; cele ce s-au însemnat de demult umbros, acum arătat s-au săvârșit. Că iată Biserica se îmbracă cu chipul cel după trup al Hristos, ca și cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai dinainte însemnându-l și credința cea dreaptă cinstind. Ca ținând icoana Aceluia pe care Îl cinstim, șă nu ne înșelăm” (Slava Vecerniei, Duminica Ortodoxiei).

Dând slavă și mulțumire Dumnezeului nostru Celui în Treime Sfântă, să ne rugăm icoanei neschimbătoare a lui Dumnezeu, Tatăl Mântuitorului nostru Hristos, astfel încât prin mijlocirile Preacuratei Sale Maici, ale Născătoarei de Dumnezeu Maria și ale tuturor Sfinților, să primim mare milă. Amin. La mulți ani și un Post binecuvântat. ”

Duminică seara, Vecernia smerită a avut loc la Catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt, cu participarea ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, iar Părintele Dragoman,  Arhimandritul Matei, a ținut predica.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/UQXYg-jKLlY

În sâmbăta primei săptămâni a Postului Mare, pe 23 februarie / 7 martie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, după sărbătorile cu dată fixă din Minei, și pomenirea minunii colivei Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, după sărbătorile fără dată fixă din Triod.

Cu ocazia acestei sărbători, Biserica evidențiază, mai ales datorită Postului Mare, minunea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Acesta era un soldat recent recrutat când a mucenicit pentru Hristos în timpul domniei lui Maximianus și a lui Maximinus în 297, și a apărut arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului, într-o vedenie, îndemnându-l să-i informeze pe creștinii credincioși să nu mănânce mâncarea disponibilă pe piață , pentru că Iulian Apostatul urma să-i pângărească prin mâncare idolatră, ceea ce era un păcat pentru creștini. În schimb, i-a sfătuit să mănânce grâu fiert, explicând ce fel de mâncare era în orașul său natal, Evhaita. Când au fost informați creștinii, au mâncat grâul fiert și nu s-au pângărit cu mâncarea păcătoasă idolatră.

Patriarhia a sărbătorit această minune la Sfânta Mănăstire a Sfinților Teodori, în partea de vest a Patriarhiei, cu Vecernia după-amiază și Sfânta Liturghie dimineața, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, având drept împreună-slujitori Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, la slujbe participând  călugări, maici și creștini credincioși din Ierusalim, precum și pelerini.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a vizitat Mănăstirea pentru a se închina.

Soborurile patriarhal și arhieresc au primit o agapă la egumenie, iar participanții la slujbă, în curtea Bisericii, din partea bunului păstor al Mănăstirii și Tipicar de la Biserica Sfinților Constantin și Elena, Arhimandritul Alexie.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/yzABVykXy5E

În seara de vineri a primei săptămâni a Postului, s-a citit Starea Întâi a Acatistului Buneivestiri la Biserica Sfântului Mormânt, ca parte a Slujbei Pavecerniței Mici și a Canonului Acatistului.

Această slujbă smerită a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a intrat în Biserica Sfântului Mormânt însoțit de Părinții Aghiotafiți. După Condacul Acatistului și tămâierea, după ordinea din Tipic, Preafericitul a citit Starea Întâi a Acatistului Buneivestiri și înainte de sfârșitul slujbei a ținut următoarea predică:

„Porunca cea tainică cunoscându-o, cel fără de trup îndată a venit  în cortul lui Iosif, zicând celei neispitite de nuntă: Cel ce a plecat cerurile prin pogorârea Sa, fără schimbare în tine se face încăput, pe Care și văzându-L în pântecele  tău, chip de rob luând, de uimire mă cuprind, strig ție: Bucură-te, Mireasă nenuntită!” povestește Sfânta Biserică în cântare.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici creștini și pelerini

Iată, „venit-a postul, maică curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor”, spune Sfântul Teodor Studitul (Triodul, luni din săptămâna întâi, stihira de la Stihoavnă).

Într-adevăr, mântuirea noastră, a oamenilor, este nedespărțită de postul trupesc și spiritual. Și postul este inseparabil de marea taină a Purtării de grijă a lui Dumnezeu, și anume a lui Dumnezeu Cuvântul și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a primit forma unui slujitor în pântecele Pururea Fecioarei Maria, Maica Domnului.

De aceea, Sfânta noastră Biserică ține Slujba Acatistului Buneivestiri în mod festiv în timpul Postului Mare. Conținutul Acatistului se referă la taina de necuprins în cuvinte a  bunăvoirii lui Dumnezeu și a împăcării Sale dumnezeiești (Romani 5:10), ceea ce înseamnă că se referă la întruparea lui Hristos, Dumnezeu Cuvântul, din trupul curat al Pururea Fecioarei Maria, după cum afirmă foarte clar Sfântul Andrei Criteanul: „Sărbătorim unirea lui Dumnezeu cu oamenii, îndumnezeirea firii omenești, reforma omenirii noastre, schimbarea noastră în bine, ridicarea noastră și înălțarea la cer”.

Acesta este scopul rugăciunii și al pocăinței din timpul Postului Mare, pentru „îndumnezeirea chipului pe care l-am primit”, pentru care Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Căci ceea ce nu s-a primit este nevindecabil; dar cel care este unit cu Dumnezeu, acela poate fi mântuit ”.

Și ne întrebăm: ce înseamnă „pe care l-am fost primit”? Nu este altceva, dragii mei, decât firea noastră omenească, prin păcat căzută și rănită, natura umană pe care „Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos, a transformat-o în Sine, și anume, a vindecat-o în Sine, redându-i [firii noastre omenești] primul dar de a fi „după chipul”, care a fost prima cinste pe care omul a pierdut-o prin nepăsarea strămoșilor noștri, după cum spune Sfântul Andrei Criteanul.

Taina mântuirii omului este datorată contribuției de nedescris și de necuprins în cuvinte  a Preasfintei Născătoare Maria și recunoștința Sfintei noastre Biserici i se adresează ei.

Prin urmare, să ascultăm, în legătură cu acest eveniment, interpretarea Sfântului Ioan Gură de Aur, despre relatarea Sfântului Luca Evanghelistul despre Fecioara Maria:

 „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret… iar numele fecioarei era Maria” (Luca 1:26-27), și a primit o astfel de poruncă de la Dumnezeu: „Du-te la Fecioara Maria. Du-te la orașul viu despre care proorocul a spus: „Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” (Ps. 86:2). Du-te la raiul logic, du-te la poarta care este la răsărit (Iezekiel 40:6, 22:40), du-te la sălașul vrednic al Cuvântului meu (Ps. 32:14)…., du-te și salut-o pe Maria cu aceste cuvinte „Bucură-te, ceea ce ești plină de har” (Luca 1:28), ca să pot avea mila asupra Evei care a căzut”. Iată, prin urmare, de ce imnograful Bisericii exclamă: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; bucură-te, cea prin care piere blestemul” și „Bucură-te, scara cerului, prin care S-a pogorât Dumnezeu. Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ”.

Sfânta Biserică, dragii mei frați și surori, este Corabia mântuirii noastre, și anume a vindecării și libertății în Hristos. Crucea lui Hristos și Patimile Sale pe Cruce sunt scara cerească prin care Dumnezeu S-a smerit în Iisus Hristos, „ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Fil. 2:8). Mai mult, Crucea lui Hristos este puntea prin care suntem duși de la moartea patimilor, a stricăciunii și a păcatului acestei lumi, la viața nemuritoare și veșnică, și anume la învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Prin urmare, să o rugăm pe Maica Domnului ca, prin mijlocirea ei, să putem fi socotiți vrednici de a ajunge la sfârșitul perioadei Postului Mare și de a ajunge la Învierea în slavă a lui Hristos, în Care și prin Care vom fi înviați și noi. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/s6_sgGB-UZI

Luni și marți, slujbele Utrenie, Ceasurilor și Vecerniei s-au desfășurat dimineața, iar slujba Pavecerniței Mari, după-amiaza, la Biserica mănăstirii Sfinților Constantin și Elena. Miercuri, în prima săptămână a Postului Mare, s-a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte-sfințite în aceeași Biserică, cu participarea la rugăciune a Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, și pe Înfricoșătoarea Golgota, condusă de ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei.

Din partea Secretariatului General

În prima zi de marți din Postul Mare, pe 19 februarie / 3 martie 2020, după slujba Utreniei la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a binecuvântat rasele monahale pentru patru frați începători de la Școala de pe Sion, doi din anul I și doi din anul al II-a de liceu, ca început al vieții lor în calitate de monahi începători, pentru a se alătura Frăției aghiotafite după absolvirea Școlii.

Binecuvântându-le rasele, Preafericirea Sa le-a urat studenților o pregătire fructuoasă aghiotafită și puterea de a lupta lupta cea bună a virtuților în timpul Postului Mare.

Din partea Secretariatului General

La ora 14:30, , pe 17 februarie / 1 martie 2020, în duminica Lăsatului Secului pentru Postul Mare, a avut loc Vecernia smerită la Catedrala Sf. Iacob, care se află între Mănăstirea Centrală a Frăției Aghiotafite și Biserica Sfântului Mormânt. Slujba a fost condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, cu participarea creștinilor  greco-ortodocși vorbitori de limba arabă, din această parohie a Patriarhiei. Arhiepiscopul a citit pentru cei prezenți rugăciunea iertării la sfârșitul Vecerniei.

La ora 17:00 a aceleiași zile, s-a citit Slujba Pavecerniței Mici la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena și la sfârșit rugăciunea iertării a fost citită de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil pentru arhierei, preoții, diaconi, călugării și călugărițele Frăției, și pentru pelerini.

După rugăciune, a urmat îmbrățișarea iertării, ca pregătire pentru intrarea în Postul Mare.

Din partea Secretariatului General

În Duminica Judecății de Apoi, pe 10/23 februarie 2020, Patriarhia l-a sărbătorit pe Sfântul Sfințit Mc. Haralambie la Sfânta Sa Mănăstire, care se află între capătul Viei Dolorosa și latura de nord a Bisericii Sfântului Mormânt din Orașul vechi al Ierusalimului.

Cu ocazia acestei sărbători, Biserica îl cinstește pe Sf. Haralambie ca pe un sfințit mucenic care a trăit și a slujit în Magnezia din Asia Mică și a mucenicit pentru Hristos în timpul domniei lui Lucianus în 198. Sfântul a vindecat multe boli printre care se număra ciuma.

Vecernia, în ajunul sărbătorii, și Sfânta Liturghie, dimineața, au fost oficiate de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, având drept împreună-slujitori pe Pr. Dragoman, Arhimandritul Matei, pe Arhimandriții Ieronim și Macarie, pe Pr. Farah și Pr. Nectarie, pe arhidiaconul Marcu și diaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Evsevie cu ajutorul elevilor Școlii Patriarhale, la slujbe fiind prezenți membri ai Consulatului Grec și numeroși călugări, călugărițe și pelerini.

Arhiepiscopul slujitor a ținut o predică, subliniind credința arzătoare a Sfântului prin care a sfidat moartea, și valoarea continuă a muceniciei sale, deoarece și noi participăm la Sfânta Euharistie.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și Părinți aghiotafiți au vizitat Mănăstirea pentru a se închina și li s-a oferit o recepție de către egumen, Arhimandritul Kallistos, la egumenie.

După Sfânta Liturghie, egumenul a oferit o agapă soborului arhieresc și participanților la slujbă, la Egumenie și în curtea Mănăstirii.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/7rgMZvGHHoI