SLUJBA PROHODULUI LA PATRIARHIE

În Vinerea Mare seara, pe 4/17 aprilie 2020, în jurul orei 9.00 p.m., Patriarhia a făcut la Biserica Sfântului Mormânt slujba modestă, smerită dar minunată a Prohodului. În cazul acestei slujbe, Biserica pomenește înmormântarea și coborârea la iad a Domnului nostru Iisus Hristos după răstignirea Lui. Acolo, Domnul a predicat mesajul mântuirii și slobozirea din întuneric și din chinurile iadului a celor răposați, spunând; „Întorceți-vă din nou în rai”. Această slujbă, care este de fapt Utrenia din Sâmbăta Mare, a inclus cei Șase psalmi aleși, Canonul din Sâmbăta Mare, procesiunea în jurul altarelor din Biserica Sfântului Mormânt, încheindu-se pe Înfricoșătoarea Golgota.

Acolo, după citirea pericopei evanghelice și închinare, arhiereii au luat Sfântul Epitaf de mătase de pe Sfântul Altar de pe Golgota și l-au așezat pe Piatra Mirungerii, unde s-a citit Evanghelia coborârii de pe cruce.

A urmat o procesiune de trei ori în jurul Sfintei Edicule și apoi epitaful de mătase a fost așezat pe Sfântul Mormânt. Prohodul s-a cântat după aceea, iar restul slujbei a continuat cu binecuvântările, laudele, Doxologia și Predica Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, reprodusă mai jos în traducere:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Excelența Voastră, domnul Consul General al Greciei,

Cuvios sobor al Înalților Preoți,

Cuvioși Părinți,

Cucernici pelerini,

În această seară a Sfintei Vineri, Biserica trăiește răstignirea Fiului și a Cuvântului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos din Nazaret. – „Astăzi S-a spânzurat pe  lemn Cel Ce a spânzurat pământul pe ape – Cu piroane de fier s-a pironit Mirele Bisericii.” – iar în zorii zilei de sâmbătă sfânta Biserică trăiește înmormântarea Sa în trup – „Cel Ce ești viața Te-ai coborât în mormânt, Hristoase, și s-au spăimântat oștile îngerești – de pe lemn luându-Te, Iosif din Arimatea Te pune în mormânt”.

Biserica trăiește astăzi aceste două evenimente, cunoscând amănuntele de la martorii oculari ai Sfintelor Scripturi, împreună-răstignită cu Cel Care a fost răstignit pentru ea și fiind înmormântată împreună cu El, care a fost înmormântat ca un muritor și a mers în iad.

Pomenind acestea, Biserica crede că răstignirea lui Hristos s-a făcut prin liberul arbitru și decizia răstignitorilor Săi, dinainte-cunoscută dar nu predestinată de Dumnezeu. Răstignitorii nu au putut să tolereze că El era Fiul Întrupat și Cuvântul lui Dumnezeu care a venit pe pământ și, prin urmare, L-au condamnat la moarte. Biserica se roagă pentru iertarea păcatului lor, așa cum El le-a cerut de la Cruce „Tată, iartă-i; că nu știu ce fac ”(Luca 23:34). Iisus a avut puterea de a evita această moarte, fie ca om, fie prin puterea Sa dumnezeiască, cu toate acestea El a intrat în ea de bună voie. După ce a fost trădat, arestat, batjocorit: „Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa ”(Fapte 8:32). Așa cum spune Apostolul neamurilor: „Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.” (Romani 5: 6-8). Prin smerenia și kenoza de pe Cruce, Hristos a cucerit puterea potrivnică și chiar moartea. Pentru Biserică, Crucea lui Hristos este începutul existenței, al vieții și al învierii ei. Din acest motiv, cântă: „Crucii Tale, ne închinăm Hristoase și sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim”. De aceea Sfântul Ioan Damaschin spune „Crucea Sa prețioasă este mai presus de toate lucrurile minunate pe care le-a lucrat Hristos… și cu adevărat lemnul prețios și sfânt, pe care Hristos S-a pus ca jertfă pentru noi, este sfințit prin atingerea Sfântului Său Trup și Sânge, ei ne închinăm , [și] cuielor, lancei, veșmintelor, locurilor sfinte care sunt ieslea, peștera, Golgota, Mormântul mântuitor, de viață dătător, Sionul, Acropola Bisericilor și altele asemenea, după cum spune proorocul David: Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui (Psalmul 131: 7).” (Ediția Sf. Ioan Damaschin a Credinței Ortodoxe).

Picioarele lui au stat pe locul Înfricoșătoarei Golgota. Acolo, în timpul domniei lui Pontius Pilat, Dumnezeu „a lucrat mântuirea în mijlocul pământului”. Prin Crucea Fiului Său, i-a unit pe evrei și greci într-un singur trup, un singur neam, o singură Biserică. El ne-a chemat, pe noi, popoarele care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, care eram departe de El, la mesajul împăcării Sale, iar noi, neamurile, după ce am acceptat aceasta, ne-am făcut prieteni ai lui Dumnezeu: „Anume că neamurile sunt împreună moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie” (Efeseni 3: 6). Dumnezeu ne-a altoit în trupul Bisericii. Alăturându-ne trupul Bisericii, am fost învățați să trăim cu semenii noștri de pe pământ în împăcare, dreptate, pace și dragoste, chiar iubire față de dușmanii noștri, amintindu-ne că „cetatea noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20).

Cu toate acestea, dragostea lui Dumnezeu pentru om, Care „pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?” (Romani 8:32), potrivit Sfântului Pavel, ne-a inclus în pronia mântuirii prin cruce nu numai pe noi, cei care trăim pe pământ, arătându-ne calea mântuirii, ci și pe morți, cei care erau prizonierii iadului, locuind în întuneric și în umbra morții, așteptând mântuirea. Prin Cruce, Fiul lui Dumnezeu a coborât la iad, ca Acela Care are putere atât asupra celor vii cât și asupra celor morți și a căutat oile pierdute în întuneric, așa cum a făcut-o pe pământ; l-a căutat pe omul căzut, pe Adam și pe urmașii săi, iar în lumina Dumnezeirii Sale i-a ridicat spunând: „întorceți-vă iarăși în rai”. Primul care a intrat în rai a fost hoțul de pe cruce, care a folosit pocăința drept cheie a lui : „Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta”. După cum spune Sfântul Ioan Damaschin : „Așa cum soarele neprihănirii a răsărit pe pământ, sufletul îndumnezeit al lui Hristos a coborât la iad, pentru ca lumina să strălucească asupra celor care se aflau în întuneric și în umbra morții de sub pământ … și după ce i-a eliberat pe cei legați acolo din vechime , imediat S-a îndepărtat de morți, deschizând calea învierii pentru noi” (Edit. Credinței Ortodoxe).

Biserica Ierusalimului, „care a fost prima care a primit iertarea păcatelor prin înviere”, se mândrește cu Hristos Cel răstignit și Îl laudă astăzi ca pe Cel Care a adormit în trup, prin cântările Prohodului, în această slujbă smerită, oficiată de Întâi-Stătătorul său, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil, și se roagă împreună cu El, din mormântul binecuvântat și gol, ca Domnul să se uite spre via turmei Sale din toată lumea, să o călăuzească și să o conducă spre slava învierii, și să nu îi lase pe cei care sunt testați pozitiv ca infectați de virusul mortal, pe plan local și în toată lumea, ci prin puterea de vindecare și milă, El să îi ducă la revenire din boală, sănătate, viață bună și prosperitate, și să privească în mod favorabil asupra creștinilor din Orientul Mijlociu și asupra tuturor celor care locuiesc în Țara Sfântă, urându-le tuturor o sărbătoare veselă a Învierii, plină de bucurie și binecuvântare. ”

Din partea Secretariatului-General

 




SLUJBA SFINTEI SPĂLĂRI A PICIOARELOR UCENICILOR LA PATRIARHIE

Joi dimineață, pe 3/16 aprilie 2020, la Patriarhie a avut loc slujba unică în Biserica Ortodoxă a spălării picioarelor ucenicilor.
Conform tradiției străvechi, Patriarhul Ierusalimului spală picioarele a doisprezece arhimandriți, ca pomenire a Cinei celei de taină, când Domnul a spălat picioarele ucenicilor Săi, arătându-ne calea desăvârșită a smereniei.
Slujba a avut loc după Sfânta Liturghie din Joia Mare la Catedrala Sf. Iacob, care a fost oficiată de Preafericirea Sa. Împreună-liturghisitori au fost ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscopii Teodosie al Sevastiei, Aristovul al Madabei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și de domnul Vasilios Gotsopoulos în greacă și de domnul Rimon Kamar în arabă. Datorită măsurilor de siguranță împotriva pandemiei, slujba nu a avut loc la curtea Bisericii Sfântului Mormânt, după cum era tipicul, ci în curtea Bisericii Sfinților Constantin și Elena.
Preafericitul a spălat picioarele a doisprezece arhimandriți, imitându-L pe Domnul care a spălat picioarele celor doisprezece Apostoli, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos.
La finalul slujbei, soborul patriarhal a mers în Sala de Primire a Patriarhiei, unde Preafericitul Sa a urat tuturor sărbători fericite cu ocazia Învierii.

Din partea Secretariatului-General




SLUJBA SFINTEI ȘI FĂRĂ DE PRIHANĂ PATIMI A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS LA PATRIARHIE

În Joia Mare seara, pe 3/16 aprilie 2020, a avut loc Slujba Sfintei și Fără de Prihană Patimi a Domnului nostru Iisus Hristos, ca pomenire a Patimii Sale îngrozitoare, a luării în derâdere, scuipării, hlamidei roșii, a batjocoririi și peste toate, a Crucii, pentru mântuirea noastră.

S-au citit cele douăsprezece pericope evanghelice și s-au cântat tropare cu smerenie, nu la Biserica Sfântului Mormânt, după tipic, ci la Biserica Sfinților Constantin și Elena, din cauza precauțiilor de siguranță împotriva virusului COVID-19. Slujba a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu participarea la rugăciune a Părinților Aghiotafiți, a Arhiepiscopilor, Ieromonahilor, Ierodiaconilor și Monahilor, fără credincioși din exterior datorită virusului.

Din partea Secretariatului-General

 




DENIILE ȘI SFINTELE LITURGHII ALE DARURILOR ÎNAINTE SFINȚITE LA PATRIARHIE

  

În Duminica Floriilor, pe 30 martie / 12 aprilie 2020, Denia nu s-a făcut la Biserica Sfântului Mormânt din cauza măsurilor de siguranță pentru sănătatea publică împotriva virusului COVID-19, ci la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena. Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a coborât în procesiune și numai Părinții care locuiesc în Mănăstire au participat la slujbă. Răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul corului bizantin Bisericii, Arhimandritului Evsevie și de Arhimandritul Dimitrie (în dreapta) și de către Părintele Tipicar, Arhimandritul Arhimandrit Alexie (în stânga).

Deniile au avut loc luni seara (a doua) și marți seara (a treia).

În diminețile acestor zile și la aceeași Biserică, s-au citit Ceasurile, urmate de Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte-Sfințite.

În dimineața din Miercurea Mare, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a condus Liturghia Darurilor Înainte-Sfințite la Biserica Sfinților Constantin și Elena, în timp ce Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei, a oficiat Liturghia Darurilor Înainte-Sfințite pe Golgota.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/k2roHUnKdcs




TAINA SFÂNTULUI MASLU LA PATRIARHIE

Miercurea Mare, după-amiază, pe 2/15 aprilie 2020, la ora 17.00, după slujba Pavecerniței Mici, la Biserica Sfinților Constantin și Elena a avut loc Taina Sfântului Maslu, ca pregătire pentru calea spirituală spre Sfintele Paști și ca un antidot pentru fiecare boală, în special cea a pandemiei COVID-19. Slujba a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și șase Arhiepiscopi s-au rugat împreună cu El..

La sfârșitul Sfintei Taine, Preafericirea Sa și Arhiepiscopii au fost miruiți iar Arhiepiscopii i-au miruit pe Părinții Aghiotafiți care au venit pentru Taina. Spre deosebire de anii precedenți, niciun pelerin nu a fost prezent, din cauza precauțiilor de sănătate împotriva virusului.

Din partea Secretariatului General




DUMINICA FLORIILOR LA PATRIARHIE

Duminică, 30 martie/12 aprilie 2020 s-a sărbătorit la Patriarhie Duminica Floriilor, cuprinsă în Triod, adică pomenirea Intrării triumfale a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim călare pe mânzul asinei, mai înainte de Patima Sa, atunci când copiii evreilor și-au așternut haine pe cale, venind în întâmpinarea Lui și strigând: „Osana, Fiul lui David!”.

Datorită măsurilor de siguranță impuse de Ministerul Sănătății cu privire la virusul mortal, acest praznic nu a fost sărbătorit cu fast, ca în ceilalți ani. În Biserica Învierii a săvârșit Sfânta Liturghie de noapte doar Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Ierapolei și diaconii Bisericii. În Biserica Patriarhiei închinată Sfinților Împărați întocmai cu Apostolii Constantin și Elena s-a slujit Vecernia sera în ajun și Sfânta Liturghie în ziua prazicului, condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, însoțit de Arhierei Aghiotafiți, de Preoți și Monahi, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos. 

După Sfânta Liturghie Preafericitul și Părinții, ținând în mâini ramuri de finic, au urcat în sala Patriarhiei unde Preafericitul a ținut această cuvântare:

 „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9), spune Proorocul Zaharia. Iar David spune: „Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă” (Psalmul 8, 2). 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Sfânta Cetate a Ierusalimului călare pe mânzul asinei și laudele copiilor și ale poporului: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, Osana întru cei de sus ” (Matei 21, 9) vestesc încununarea lucrării de mântuire a dumnezeieștii Iconomii, adică a iubirii nemăsurate a lui Dumnezeu Tatăl față de oameni, care s-a arătat în persoana Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a răstignit pentru noi și a înviat din morți.  

Sfânta noastră Biserică care este însuși Trupul tainic al lui Hristos, care trăiește și își desfășoară lucrarea în lume, nu încetează a propovădui Evanghelia Împăratului dreptății, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan care zice: „Și El venind va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine, de dreptate pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea și de judecată pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat” (Ioan 16, 8-11).

Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, va arăta lumii că Iisus a fost „Hristos cel drept” (1 Ioan 2,1) așa cum a mărturisit și sutașul zicând: „Cu adevărat Omul Acesta drept a fost” (Luca 23, 47). Potrivit Apostolului Petru „Hristos a suferit o dată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu Duhul” (1 Petru 3, 18).

Sfânta Săptămână Mare, Săptămâna Patimilor și a Învierii lui Hristos, nu are alt scop decât acela de a arăta dreptatea lui Dumnezeu, adică cunoașterea căii adevărului. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), spune Domnul. Și iar spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric” (Ioan 8, 12).

Anume la aceasta, adică la lumina lumii și a vieții ne cheamă astăzi – în această perioadă marcată de pandemia care chinuiește fără milă întreaga omenire – Sfânta noastră Biserică, prin glasul imnografului care spune: „Ieșiți, neamuri, ieșiți, popoare, și vedeți astăzi pe Împăratul ceresc pe mânz de rând ca pe un scaun preaînalt intrând în Ierusalim”. „De aceea și noi, curățindu-ne sufletele, precum pruncii, să lăudăm pe Hristos cu credință, cu ramuri înțelegătoare, strigând cu glas mare Stăpânului: Bine ești cuvântat, căci ai venit să mântuiești lumea”. Amin.

Întru mulți ani, feriți de orice boală molipsitoare și Paște binecuvântat!”.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/53-tbdUlzbU




DUMINICA LUI LAZĂR LA PATRIARHIE

Sâmbătă, 29 martie/11 aprilie 2020, s-a prăznuit la Patriarhie Sâmbăta lui Lazăr. Domnul nostru Iisus Hristos l-a înviat pe prietenul Său Lazăr care era mort de patru zile, ca o încredințare a învierii de obște a celor morți, după cum spune troparul: „Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule…”.

Acest praznic s-a sărbătorit:

  1. În Betania, locul natal al lui Lazăr, nu ca în ceilalți ani cu Liturghie patriarhală și procesiune până la Mormântul lui Lazăr, ci în Mănăstirea de maici a Sfintelor Marta și Maria, surorile lui Lazăr, prin Sfânta Liturghie săvârșită de dimineață de către preotul slujitor al Mănăstirii, Arhimandritul Epifanie, cu participarea doar a Stareței Eupraxia și a monahiilor, datorită măsurilor de siguranță datorate epidemiei.
  2. La Mănăstirea de maici a Înălțării, aflată vizavi de locul Înălțării Domnului, al cărei Egumen și restaurator este Monahul Achillios. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Arhimandritul Anania, respectându-se măsurile de siguranță. Nu s-au săvârșit, ca în ceilalți ani, la locul Înălțării, Vecernia seara în ajun, procesiunea până la Mănăstirea Mica Galilee, și Liturghia dimineața.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/uddiFpSrOd8




ACATISTUL BUNEIVESTIRI LA PATRIARHIE

În seara de vineri a celei de-a cincea săptămâni a Postului Mare, pe 21 martie / 3 aprilie 2020, Patriarhia a făcut slujba Acatistului Buneivestiri la Biserica Sfântului Mormânt, fără credincioși din afara Bisericii, din cauza restricțiilor pandemice.

În Slujba Pavecerniței Mici și a Canonului Acatistului, care a fost cântat de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei și de Ierodiaconul Simeon în strana din dreapta, și de Arhimandritul Dimitrie și de domnul Vasilios Gotsopoulos în strana din stânga, cele patru stări ale Acatistului au fost cântate în succesiune de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, de ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei, de Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie și de Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei.

La sfârșitul slujbei, soborul patriarhal s-a întors la sediul Patriarhiei.

Din partea Secretariatului General




SLUJBA CANONULUI CEL MARE LA PATRIARHIE

Miercuri după-amiază, pe 19 martie / 1 aprilie 2020, în cea de-a cincea săptămână a Postului Mare, Canonul cel  Mare a fost cântat în timpul slujbei Pavecerniței Mici. Canonul cel Mare este un poem scris de Sfântul Andrei al Ierusalimului, Arhiepiscopul Cretei. Slujba a avut loc la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu participarea la rugăciune a Părinților Aghiotafiți și la Biserica Sfântului Mormânt, condusă de Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei.

 

Din partea Secretariatului General




SĂRBĂTOAREA CINSTIRII PREȚIOASEI ȘI DE VIAȚĂ-DĂTĂTOAREI CRUCI LA MĂNĂSTIREA SFINTEI CRUCI

Duminică, 16/29 martie 2020, a 4-a duminică a Postului, sărbătoarea Crucii Prețioase și Dătătoare de Viață a fost prăznuită, prin mutare, la Mănăstirea Sfintei Cruci, care se află în Ierusalimul de Vest, în apropiere de Knesset.

Această sărbătoare, potrivit tipicului Bisericii Ierusalimului, se bazează pe tradiția că Lot a sădit acolo copacul compus din trei tipuri de lemn, pin, cedru și chiparos, din care a fost făcută Sfânta Cruce și pe care Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră.

În cinstea și spre închinarea Sfintei Cruci, ÎPS Arhiepiscop și stareț Filumen al Pellei a săvârșit Sfânta Liturghie, în prezența reprezentantei Consulatului Grec, doamna Katherine Tzima și a doar câțiva credincioși, din cauza restricțiilor impuse de pandemia COVID-19, de care să ne apere Dumnezeul nostru cel Milostiv, pe noi și întreaga lume.

După Sfânta Liturghie, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, care administrează cu vrednicie Mănăstirea, a oferit o masă celor care au cinstit hramul Mănăstirii.

Din partea Secretariatului General