Duminică, 1/14 iunie 2020, Duminica Tuturor Sfinților și ziua pomenirii Sfântului Mucenic Iustin Filozoful, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului – compensând faptul că Duminica Samarinencei nu a putut fi sărbătorită datorită bolii molipsitoare provocate de virusul corona – a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Fântânii lui Iacob, împreună cu Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Iustin, Arhimandriții Ignatie, Leontie și Artemie. Au cântat Vasilios Goțopulos în strana dreaptă și corul Comunității Rafidia în strana stângă în limba arabă. Au luat parte numeroși credincioși dar, firește, nu atât de mulți ca în anii precedenți.

Cu ocazia acestui eveniment, Preafericitul a rostit această cuvântare:

„Zis-a Domnul ucenicilor Lui: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri (…) și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 32, 38).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți – pe fondul măsurilor impuse datorită bolii molipsitoare provocate de virusul corona – în acest sfânt lăcaș biblic al Fântânii lui Iacob, locul minunatei întâlniri a Domnului nostru Iisus Hristos cu femeia samarineancă, pentru ca, euharistic, să prăznuim sărbătoarea Tuturor Sfinților celor din întreaga lume și mai ales pomenirea Sfântului Mucenic Iustin Filozoful originar din acest loc, „din noua cetate Flavia a Palestinei”.

Praznicul Tuturor Sfinților constituie o prelungire a marelui praznic al Cincizecimii, adică a pogorârii Sfântului Duh din cer, în chip de limbi de foc, peste Sfinții Ucenici și Apostoli ai Domnului. 

Și aceasta pentru că cei care constituie norul tuturor sfinților: Proorocii care au vestit venirea lui Hristos în lume, Apostolii, care au fost pescari de oameni și au prins în năvod neamurile, Mucenicii care au îndurat bătăi și chinuri, Părinții purtători de Dumnezeu care, prin puterea dătătoare de lumină a Sfântului Duh, au alcătuit corect dogmele credinței sănătoase a Bisericii, mulțimea Cuvioșilor și ceata Drepților, precum și a cinstitelor Femei și a celorlalți Sfinți care au omorât patimile trupului și în ceruri împreună cu Îngerii se bucură.      

Aceștia toți s-au împărtășit de darul Mângâietorului, adică al Sfântului Duh prin Care, potrivit dumnezeiescului Pavel, „s-au apropiat de muntele Sion și de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc și de zeci de mii de îngeri în adunare sărbătorească și de Biserica celor întâi născuți care sunt scriși în ceruri” (Evrei 12, 22-23). 

„Cetatea Dumnezeului celui viu” este vestitul Ierusalim, dar Ierusalimul cel ceresc, adică Biserica Sfinților lui Dumnezeu, Biserica cerească, Împărăția Cerurilor, potrivit lui Eftimie Zigavinos. Reprezentare și icoană a acestei Biserici cerești este Ierusalimul pământesc, adică Biserica lui Hristos de pe pământ.  

Aceasta înseamnă că Biserica, fiind trupul lui Hristos (cf. Coloseni 1, 24) – și „El fiind capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18) – este spațiul și locul unde Duhul Sfânt ființial se sălășluiește și cuprinde și plinește toată rânduiala Bisericii. „Căci întru El [în Hristos și în trupul Lui] locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2, 9), propovăduiește dumnezeiescul Pavel. 

Cu alte cuvinte, Hristos S-a făcut pildă tuturor oamenilor care vor „să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). „Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui” (1 Petru 2, 21), învață Petru, corifeul Apostolilor.

Cu adevărat, toți Sfinții Bisericii s-au arătat următori ai lui Hristos, fiecare potrivit cu darul și cu strădania sa, ascultând de îndemnul părintesc al Sfântului Pavel care spune: „Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos” (1 Corintei 11, 1) și „pentru mine viața este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21). Explicând aceste cuvinte ale Apostolului Pavel, Sfântul Teofilact spune: „Trăiesc o viață nouă și Hristos este pentru mine totul și răsuflare și viață și lumină”. Iar Sfântul Grigorie al Nissei spune: „Niciuna dintre patimile îndreptate către cele omenești și materiale nu trăiește în mine, nici plăcere, nici întristare, nici mânie, nici frică (…) nici altceva dintre cele care întinează sufletul în vreun fel, ci pentru mine este doar Acela Care nu este nimic dintre acestea. Căci, lepădându-mă de tot ceea ce este considerat străin de firea Lui, nu am în mine însumi nimic care nu este în El. De aceea pentru mine viața este Hristos”.

Toți Sfinții Bisericii sunt recunoscuți ca adevărați slujitori și lucrători ai Vechiului Testament al lui Dumnezeu Tatăl și cu mult mai mult ai Testamentului celui Nou cel în Hristos Fiul și Dumnezeu. Înțeleptul Pavel îi numește pe vestitorii Evangheliei „mireasmă a lui Hristos”, plăcută lui Dumnezeu: „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc și între cei ce pier” (2 Corinteni 2, 15).

Această mireasmă a lui Hristos nu este altceva decât sfințenia prietenilor, adică a Sfinților lui Hristos potrivit cuvântului: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16; Levitic 11, 44). Iar Sfinții lui Dumnezeu sunt cei care laudă și istorisesc slava Lui, după cum cântă David: „Neam și neam vor lăuda lucrurile Tale și puterea Ta o vor vesti. Măreția slavei sfințeniei Tale vor grăi și minunile Tale vor istorisi” (Psalmul 144, 4-5).

Aceasta a făcut în faptă și în cuvânt cel cinstit astăzi împreună cu toți Sfinții, Iustin „cel prea minunat” – după cum îl numește Tațian – „filozoful și mucenicul” – potrivit lui Tertulian. Potrivit lui Eusebiu al Cezareei, Sfântul Iustin, fiind prigonit pentru că era Creștin, datorită uneltirilor filozofului idolatru Crescent, în cele din urmă „a fost împodobit prin dumnezeiască mucenicie”, tăindu-i-se capul în timpul împăratului roman Marcus Aurelius, în Roma, în jurul anului 165, împreună cu alți creștini. Nu numai „dumnezeiasca mucenicie”, ci și scrierile lui apologetice pentru credința creștină „grăiesc și vestesc măreția slavei sfințeniei lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

Sfinții Bisericii s-au arătat vrednici a purta numele lui Hristos pentru că ei nu au pregetat „să ia crucea Lui și să-I urmeze” (Matei 10, 38). Câștigul și odihna lor a fost „a pătimi pentru buna-credință”, potrivit lui Vasile al Seleuciei (P.G. 464B). Sfântul Ignatie purtătorul de Dumnezeu Îl numește pe Hristos „dragostea mea”, ascultându-l pe dumnezeiescul Pavel care spune: „M-am răstignit împreună cu Hristos și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20). Sfinții, care s-au făcut părtași Harului lui Dumnezeu, sunt recunoscuți împreună cu Sfinții Apostoli „cu adevărat doctori ai lumii și lucrători și călăuzitori. Doctori, pentru că vindecau boli; lucrători, pentru că semănau cuvântul bunei-credințe; călăuzitori, pentru că furtuna înșelării au domolit”.  

Iar noi, iubiții mei frați, cinstind pomenirea tuturor Sfinților și mai ales a Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, să spunem împreună cu imnograful: „Ca pe un liman de mântuire să lăudăm acum, după vrednicie, pe Botezătorul, pe Apostoli, pe Prooroci și pe Mucenici și împreună cu Schimnicii, cu dumnezeieștii Învățători și Preoți și cu adunarea Patriarhilor, și pe slăviții și sfințiții Mucenici și pe Femeile cele iubitoare de Dumnezeu, pe Cuvioși și pe Drepți”. Amin.

Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie, Egumenul și restauratorul Mănăstirii și al Bisericii Sfintei Mari Mucenițe Fotini Samarineanca, Arhimandritul Iustin, sărbătorit în această zi, a oferit sinodiei patriarhale masa de prânz.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/0g_kmw8W5_I

Duminică 1/14 iunie 2020, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Tuturor Sfinților, așa cum este stabilit în Cartea Penticostarului, la paraclisul închinat lor în interiorul Sfintei Biserici a Întâmpinării Domnului de la Panagia Sayda Naya, lângă Patriarhia din cartierul creștin al orașului vechi din Ierusalim.

Această sărbătoare este prăznuită de Biserică drept ultima din perioada Cincizecimii  pentru a arăta că Toți Sfinții sunt rodul insuflării Duhului Sfânt. La fel ca și Apostolii, toți Sfinții au fost întăriți și luminați de Duhul Sfânt și au aplicat poruncile Domnului și L-au slăvit pe Dumnezeu.

Vecernia după-amiaza și Sfânta Liturghie dimineața au fost conduse cu participarea ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ele fiind oficiate de Arhimandritii Kallist și Isidor, de preoții de limbă arabă Nectarie și Haralambie și de Ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul Corului Bizantin de la Sf. Biserică a Sfinților Constantin și Elena, Arhimandritul Evsevie și de Călugărul Hariton. La slujbe au participat, printre alții, creștini cucernici din Ierusalim, greci, palestinieni și ruși.

După Sfânta Liturghie, buna chivernisitoare a Mănăstirii și a Brutăriei Patriarhiei, maica stareță Serafima, a oferit o agapă soborului arhieresc și creștinilor veniți la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/99O9Bel2SUU

Prin hotărârea Sfântului Sinod, condus de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, sâmbătă dimineață, pe 31 mai / 13 iunie 2020, în timpul Sfintei Liturghii de pe Înfricoșătoarea Golgota, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Aristovul al Madabei l-a hirotonit întru preoție pe diaconul Alexander Yasevich, care slujește în comunitatea din Be’er Șeba vorbitoare de limba rusă, și își va continua slujirea acolo ca preot de acum încolo.

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop al Madabei i-a adresat celui hirotonit următoarele cuvinte părintești:

„Cucernice Diacone Alexander,

În urmă cu doi ani, ne-am adunat în acest Sfânt Loc, înfricoșătoarea colină  a Golgotei, pentru a participa la hirotonirea voastră în prima treaptă a preoției și pentru a fi martori la schimbarea „dreptei Celui Preaînalt”. În același loc Sfânt ne-am adunat din nou astăzi pentru a ne bucura împreună, pentru a sărbători venirea Mângâietorului, sărbătoarea Sfintei Cincizecimi și, în același timp, pentru a asista la urcarea voastră la a doua treaptă a preoției.

În urmă cu doi ani, ați intrat în Preasfânta Biserică a Învierii ca simplu pelerin și, după hirotonire, ați plecat ca un înger, slujitor al Sfintelor Taine. Astăzi, ați ajuns pe Înfricoșătoarea Golgota ca înger și peste puțin timp, harul dumnezeiesc și sărbătoresc al Preasfântului Duh vă va face părtaș la „ sfânta și înalta treaptă a Preoției, a interiorului vălului care desparte altarul de naos, în Sfânta Sfintelor, unde Sfinții Îngeri doresc să privească și să vadă cu propriii ochi persoana Sfintei Anafore și să se bucure de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie ”. Și din nou vom fi martorii acestei taine unice și vom striga: „aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt (Psalmul 76:10).

Hirotonia voastră nu este doar o chestiune personală. Este o chestiune pentru întreaga parohie, ai cărei membri au venit din sudul Israelului ca să vă sprijine și să se bucure cu voi, pentru că în sfârșit își primesc propriul preot, născut și crescut într-o anumită zonă, în care până de curând creșteau fără să poată fi botezați, să prăznuiască Sărbătorile Bisericii, fără bucuria Bisericii și în final să moară singuri și să-și îngroape morții fără nicio ceremonie.

Prin harul lui Dumnezeu trăim în momente istorice pentru Biserica din Ierusalim. După 70 de ani de liniște absolută, orașul sfânt al Patriarhului Avraam, cu vestita fântână a înțelegerii sale cu Abimelec, își recapătă viața liturgică. Din 1948, odată cu evacuarea zonei din cauza războiului arabo-israelian, Sfânta Liturghie din Be’rer Șeba a încetat să mai aibă loc. Singurul semn care indica existența unei vechi comunități creștine în oraș a fost cimitirul abandonat din centrul Orașului Vechi.

Morții au așteptat zeci de ani să audă sunetul cădelniței și să vadă un Preot care să țină măcar o slujbă simplă de pomenire. Mormintele vechi arătau ca niște semințe, care erau plantate în pământ și așteptau momentul potrivit pentru a prinde din nou rădăcini și a da rod. Această epocă a venit odată cu căderea comunismului și deschiderea frontierelor fostei Uniuni Sovietice. Israelul s-a umplut de vechii israeliți, care s-au răspândit în toată țara.

Totuși, o parte din acești israeliți aveau o trăsătură caracteristică. Pe lângă identitatea israeliteană, au adus cu ei credința creștină, tradiția ortodoxă, icoanele, tămâia, postul, rugăciunea. Creștinii au devenit sarea comunității locale. Și-au îndeplinit pe deplin  obligațiile față de stat. Au „dat Cezarului ce este al Cezarului”, iar acum ceea ce ar trebui să facă, de asemenea, este să îi dea „lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”.

Dorința lor a fost ca un preot să intre în casa lor, să-i sfințească, să-i lumineze și să-i ajute să mențină arzând flacăra Credinței. Această dorință a fost îndeplinită în 2008, în ziua de sărbătoare a Sf. Spiridon, când Dumnezeu mi-a condus în mod miraculos pașii către Deșertul Negev pentru a îndeplini prima slujbă de pomenire și i-am întâlnit pe primii creștini cu ajutorul vrednicei pelerine Nina, al cărei nume mi-a amintit de sora Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfânta Nina cea întocmai cu Apostolii, care a propovăduit învățătura Sfintei Evanghelii pe teritoriile aspre ale Georgiei, cum erau pe atunci, în secolul al IV-lea d.Hr.

Au urmat multe vizite, timp în care am constatat amploarea credinței, simplitatea și dragostea creștinilor fără părinți din Sud. Am fost fericit de fiecare dată când drumul mă apropia de ei. Cu trecerea timpului, însă, mi-am dat seama că roada este prea mare pentru puținii muncitori. Începusem să mă simt obosit din cauza distanței îndepărtate de Ierusalim și am fost întristat de incapacitatea mea de a fi printre creștinii din Be‘er  Sheba tot timpul.

Apoi s-a născut o nouă dorință în mine: să găsesc preotul potrivit, care va veni și va trăi în Be‘er Sheba, astfel încât să poată răspunde imediat nevoilor liturgice ale creștinilor și să fie mereu prezent, ori de câte ori parohia o cere.

Când ne referim la parohia Be’er Sheba, nu ne referim pur și simplu la parohia unui district. Zona în care trebuie să servim începe la est de izvoarele Aynn Gante de pe malul Mării Moarte, ajungând la vest până la coasta Ashkalonului și până la sud, până la centrul orașului Eilat, având drept centru capitala deșertul, Be‘er Șeba și, astfel, acoperind o suprafață de peste 12.000 de kilometri pătrați. În consecință, prezența Preotului local era absolut necesară pentru executarea corectă a lucrărilor pastorale într-o zonă atât de mare și de sensibilă.

Alegerea voastră nu a fost întâmplătoare. Ați venit la prima Sfântă Liturghie din Be‘er Sheba și ați fost prezent zilnic de atunci. Hirotonia voastră ca diacon a coincis cu îndepărtarea mea temporară, din fericire nu pentru mult timp. Cu ajutorul vostru, am reușit să găsim un nou loc în care să adăpostim Casa temporară de rugăciune până când Dumnezeu ne va afla vrednici să construim propria noastră Sfântă Biserică, închinată Patriarhului Avraam, Sfântului Patriarh Sofronie și Sfinților Macabei.

De acum încolo, responsabilitățile voastre vor crește. Efortul va fi mare. Trebuie să cultivați, mai ales, răbdarea în ispite. Preafericirea Sa Patriarhul nostru, Sfântul Sinod și toți Părinții Frăției Aghiotafite v-au acceptat în sânul Bisericii Ierusalimului și vă vor susține în misiune. Soția voastră, care v-a sprijinit cu dragostea ei, vă va sta din nou alături. Fiica iubită Maria, care s-a dedicat tratării bolnavilor cu medicamente, este fericită și mândră de tatăl ei. Fiul cel mic Pavel stă în umbră și vă așteaptă să îl învățați din experiența voastră în Biserică. Cu toții vă vom fi alături și vă vom întări în noua slujire.

Ne rugăm ca Duhul Sfânt să vă lumineze, să vă întărească și să vă acopere de ispite. Și acum lăsați-vă în voia lui Dumnezeu și primiți  darul dumnezeiesc al Preoției, pentru a-i sfinți pe ceilalți și a vă sfinți pe voi înșivă”.

Pr. Alexandru a răspuns prin următorul discurs:

„Înalt Preasfinția Voastră, Dragi Părinți, frați și surori întru Hristos!

În această zi plină de bucurie și importantă pentru mine, fiind în locul sfânt al colinei Golgota, unde a fost ridicată Crucea Domnului Dumnezeu și Mântuitorul Iisus Hristos, aș dori să mulțumesc Preafericirii Sale, Părintele nostru și Patriarhul Teofilo III, Sfântului Sinod al Bisericii Ierusalimului și în special Înaltpreasfințitului Aristovul, pentru încrederea pe care mi-au arătat-o.

Domnul m-a adus în orașul Be‘er Șeba când Înaltpreasfinția voastră ați început să slujiți cu regularitate Sfânta Liturghie acolo, într-o comunitate mică vorbitoare de limba rusă, aflată în Patria Specială a Patriarhului Avraam. După mulți ani, s-a auzit din nou cântarea sfântă și a început să se slujească Sfânta Liturghie. În acel moment, am simțit imediat o dorință puternică de a munci din greu pentru Biserică. Eu încă simt asta. În fața mea este un câmp mare de acțiune, deoarece comunitatea se dezvoltă, iar mulți creștini ruși locuiesc în Be’S Sheva și în alte orașe din sud.

Vreau să mulțumesc și Preotului nostru, părintele Igor, cu care am avut ocazia să slujesc ca diacon aproape doi ani. Vreau să-i mulțumesc soției mele, Xenia, care mă ajută și mă susține. De asemenea, vreau să mulțumesc întregii noastre comunități și în special celor care au venit astăzi la hirotonia mea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și vă cer rugăciunile! “

După aceste cuvinte, Înaltpreasfinția Sa și-a pus mâinile pe capul celui hirotonit și a chemat Duhul Sfânt Care vindecă toate neputințele și împlinește toate lipsurile.

Cel hirotonit a primit strigarea „axios” din partea părinților Aghiotafiți împreună-rugători, a soției sale, a rudelor și a membrilor comunității care au venit să-l cinstească.

După hirotonire, soborul arhieresc și cel hirotonit și-au arătat respectul față de Preafericirea Sa și I-au mulțumit.

Din partea Secretariatului-General     

httpv://youtu.be/Ot248HPXo0k

În lunea Duhului Sfânt, pe 26 mai / 8 iunie 2020, conform Penticostarului, Duhul Sfânt a fost în mod special cinstit și slăvit drept Cel Care i-a inspirat pe Sfinții Ucenici și Apostoli, la Sfânta Biserică a Sfintei Treimi din Comunitatea vorbitoare de limba arabă a Patriarhiei, în satul Toubas, la nord-estul Altarului fântânii lui Iacob.

Sfânta Liturghie festivă a fost condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristovoulos al Madabei, având drept împreună-slujitori pe preotul protopop al Comunității, Pr. Thomas și egumenul de la Rafidia, Arhimandritul Leontie, răspunsurile la strană fiind date de corul comunității, la slujbe participând membrii comunității, care numără doar șaisprezece familii. „Nu te teme, turmă mică”, a spus Domnul (Luca 12:32).

După încheierea Sfintei Liturghii, soborul arhieresc a primit o masă din partea Comunității.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 26 mai / 8 iunie 2020, Patriarhia a sărbătorit insuflarea Duhului Sfânt asupra ucenicilor și apostolilor care s-au adunat la Foișorul cel de Sus de pe Sfânta Colină a Sionului. Această zi, următoarea după Cincizecime, este sărbătorită ca o zi închinată în special Duhului Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, „fără început, de aceeași ființă, fără început și fără sfârșit”, Care a coborât asupra ucenicilor și Apostolilor „în chip de limbi de foc și vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde şedeau ei”. „Și toți au început să rostească cuvinte ciudate, doctrine și învățături ale Sfintei Treimi” minunile lui Dumnezeu în Iisus Hristos, Care a fost răstignit și a înviat și a trimis Duhul Sfânt prin Tatăl; Duhul Sfânt Care purcede de la Tatăl și se odihnește în Fiul.

Acest eveniment minunat și mântuitor a fost sărbătorit de Patriarhie duminică după-amiază la Paraclisul Cimitirului de pe Dealul Sionului, slujba fiind condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Philoumen al Pellei, având drept împreună-slujitori ieromonahi aghiotafiți, răspunsurile la strană fiind date de ierodiaconul Simeon, de domnul Vasilios Gotsopoulos și de studenții Școlii Patriarhale. O parte a Vecerniei a constat din citirea slujbei plecării genunchilor, în greacă și arabă.

În ziua sărbătorii, Sfânta Liturghie a fost slujită în Sfânta Biserică a Sfintei Treimi din Școala Sionului, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Philoumen al Pellei, răspunsurile la strană fiind date de ierodiaconul Simeon, de domnul Vasilios Gotsopoulos și de elevii Școlii Patriarhale.

După Sfânta Liturghie, bunul păstor al Mănăstirii și al Brutăriei Patriarhiei, maica stareță Serafima, a oferit o agapă soborului arhieresc și creștinilor veniți la slujbă. Rugăciunile plecării genunchilor s-au citit din nou, mai întâi în Biserică, apoi în Catacombe și a treia oară în foișorul cel de sus și s-a făcut și o rugăciune la Mormântul Regelui Prooroc David, cu Arhiepiscopul și un număr limitat de clerici, însoțiți de consulul general al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos.

La ieșirea din Mormântul lui David, procesiunea s-a oprit la poarta de sud a cimitirului unde s-a citit o rugăciune pentru cei răposați, și s-a încheiat la Biserică.

Soborul arhieresc a primit o agapă din partea directorului general al școlii, Arhimandritului Matei.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/omHCBib9cfU

Luni, 26 mai / 8 iunie 2020, s-a prăznuit la Patriarhie Lunea Sfântului Duh, după cum o numește Penticostarul, adică ziua închinată în mod special cinstirii Sfântului Duh Care de la Tatăl, prin Fiul, a venit în Foișor unde i-a luminat pe ucenicii necărturari și i-a arătat luminători și învățători ai întregii lumi. 

Acest praznic se sărbătorește în Sfânta Biserică a Reprezentanței Ruse, aflată în partea nouă a Ierusalimului. Această Biserică aparține de Patriarhia Moscovei și este închinată Sfintei Treimi.

Sfânta Liturghie praznicală a fost condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Teodosie al Sevastiei și Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, precum și Ieromonahi Aghiotafiți printre care Arhimandritul Nectarie, Gheron al Kamarasei, Superiorul Reprezentanței Ruse, Arhimandritul Alexandru, alți preoți ai Reprezentanței Ruse, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconi ai Reprezentanței Ruse. Au cântat monahiile Reprezentanței și au luat parte credincioși ruși. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a rostit această cuvântare în limba greacă:

 „Când Cel Preaînalt, pogorându-Se, a amestecat limbile, a despărțit neamurile; iar când a împărțit limbile cele de foc, la o unire pe toți a chemat; și cu un glas slăvim pe Duhul cel Preasfânt”, cântă imnograful Bisericii. 

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Alexandru,

Reprezentant al Preafericitului Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii în Sfânta Cetate a Ierusalimului,

Iubiți Sfințiți Părinți și frați,

Credincioși Creștini,

Sfânta Treime ne-a adunat pe toți în această Biserică închinată Ei, pentru ca, în ziua plină de bucurie a Cincizecimii, să-L prăznuim euharistic pe Însuși Preasfântul, de Viață Făcătorul și Atotputernicul Duh, Unul Dumnezeu în Treime, Cel de o cinste, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul.

„Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4,24). „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt pe Care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). „Când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu va lua și va vesti” (Ioan 16, 13-14), spune Domnul nostru Iisus Hristos. 

Iată de ce imnograful spune: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat, toată rânduiala Bisericii o plinește. Cel Ce ești de o ființă și de un scaun cu Tatăl și cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ție!”.

Duhul Sfânt Care plinește toată rânduiala Bisericii a fost mai înainte vestit de Prooroci: „În zilele acelea voi vărsa Duhul Meu și vor prooroci… și vă voi arăta semne minunate în cer și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum” (Ioil 3, 2-3), proorocește Ioil. Iar Iezechiel spune: „Acestea zice Domnul: Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curăța de toate întinăciunile voastre și de toți idolii voștri vă voi curăța. Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu și voi face să umblați după legile Mele și să păziți și să urmați rânduielile Mele” (Iezechiel 36, 25-27).

Acest „Duh nou”, adică Mângâietorul, L-a trimis și L-a dat Sfinților Ucenici și Apostoli Dumnezeu Tatăl la cererea Celui Care în slavă S-a înălțat la ceruri, a Fiului și Cuvântului Său, a Domnului nostru Iisus Hristos. Potrivit dumnezeiescului Pavel, peste acești Ucenici și Apostoli, pe care Hristos i-a pus mai întâi în Biserică (Cf. 1 Corinteni 12, 28), drept temelie a ei – Piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos (Cf. Efeseni 2, 20) – a vărsat Duhul Lui, și peste tot trupul (Cf. Ioil 3, 1) și, firește, peste urmașii lor, adică peste păstorii și clericii Bisericii, după cum învață Sfântul Chiril al Alexandriei care spune: „căci trebuia ca clericii Bisericii și cei care aveau să fie învățătorii lumii să fie curățiți mai înainte de toți prin primirea Duhului Sfânt și să fie pârgă pentru oricine dintre cei chemați prin credință la sfințire, și să fie auriți prin dumnezeiescul și cerescul Har”.

De altfel, imnograful spune: „Duhul cel Sfânt Care împarte harurile a venit pe pământ, nu precum mai înainte în umbra Legii strălucind în Prooroci, ci în ființă S-a dăruit nouă acum prin mijlocirea lui Hristos. Să ne curățim inimile cu fapte bune și să primim venirea Lui tainic luminându-ne”.

Iar Sfântul Pavel, scriind preoților din Efes, îi îndeamnă: „Luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28). Este limpede că acest îndemn al dumnezeiescului Pavel se referă în mod direct la clericii și Episcopii de acum, din întreaga noastră Biserică Ortodoxă, care se distinge prin Duhul Sfânt Care în ființă se sălășluiește în ea. „Bisericii îi este dat Hristos Care după fire are Duhul și lucrările Duhului ca Dumnezeu”, spune Sfântul Maxim. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, „Biserica este plinătatea lui Hristos, căci plinătatea capului este trupul și plinătatea trupului este capul”. „Și din plinătatea Lui noi toți am luat har peste har”, spune Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan 1,16).

 „Harul peste har” (Ioan 1,16) pe care l-am luat noi, dar și felul acestui Har îl arată limpede imnograful Bisericii spunând: „Pe mine luându-mă întreg, Hristoase, în chip negrăit, Te-ai unit cu mine întreg prin dumnezeiască firea Ta, nesuferind amestecare, nici schimbare, nici despărțire. Slavă smereniei Tale celei înfricoșătoare, Patimii și Învierii și Înălțării prin care s-a înălțat firea noastră care mai înaintea zăcea la pământ”. 

Cu alte cuvinte, Hristos „Care a luat omul întreg” „era lumina cea adevărată care luminează tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Părinții purtători de Dumnezeu explică acest fragment. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Hristos este lumină în chip ființial, iar nu prin împărtășirea cea după har”. Iar Sfântul Grigorie Teologul spune: „Era lumina cea adevărată” Tatăl. „Era lumina cea adevărată” Fiul. „Era lumina cea adevărată” celălalt Mângâietor. Era și era și era, dar Unul era. Lumină și lumină și lumină, dar o singură lumină, Un singur Dumnezeu”.

Această lumină care luminează tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9) o bine vestesc și o propovăduiesc membrii Bisericii Ortodoxe Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, care ascultă de cuvintele Domnului: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19-20).

Această învățătură aducătoare de lumină și de mântuire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem îndemnați să o păzim. De aceea și dumnezeiescul Pavel, întemnițat fiind, ne roagă pe toți să ne arătăm vrednici de chemarea cu care am fost chemați: „Silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup și un Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde a chemării voastre” (Efeseni 4,3-4).

Tocmai această unitate a credinței și împărtășire a Sfântului Duh o arătăm și noi, Bisericile Ortodoxe surori, prin participarea comună la Sfânta Euharistie, la împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos Căruia fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

După Apolisul Sfintei Liturghii Superiorul Reprezentanței, Arhimandritul Alexandru, a oferit masa de sărbătoare.

Cu acest prilej Preafericitul a luat cuvântul din nou, în prezența Ambasadorului Rusiei și a Ambasadorului Belarusului, rostind această cuvântare în limba engleză:

„Dragă Arhimandrite Alexander,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

Iubiți monahi și monahii,

Surori și frați întru Hristos

“Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină,

atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus,

 Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat” (1 Ioan 1: 7).

Sărbătoarea noastră euharistică din această dimineață este o manifestare prin care umblăm împreună în lumină și astfel avem împărtășire unul cu altul – această părtășie – care demonstrează unitatea noastră, ca unul, în Numele Sfintei Treimi.

În această perioadă de criză și confuzie pentru lume, mărturisirea noastră ortodoxă comună, care decurge din uniunea noastră în Hristos, este de cea mai mare importanță nu doar pentru lumea ortodoxă, ci pentru întreaga creștinătate și, într-adevăr, pentru toate neamurile. Din această mărturie nenumărați oameni iau sprijin în speranță și își trag puterea pentru a-și trăi viața în fața multor pericole și ispite. Nu putem subestima niciodată puterea unității noastre într-o lume divizată și în conflict.

Nu degeaba marii Părinți ai Bisericii au considerat schisma drept cel mai grav dintre păcate. Căci schisma, prin fracturarea unității vizibile a Bisericii, slăbește mărturia Bisericii și diminuează misiunea Bisericii de a fi adevărata lumină și dospeală. În acest anotimp sfânt al Cincizecimii sărbătorim faptul că, după cuvintele Evangheliei Sfântului Ioan, „din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har” (Ioan 1:16), iar acest har ne este rânduit de Dumnezeu ca să îl împărtășim cu toți cei care vin la noi căutând adevărul Evangheliei.

Unitatea Bisericii a fost sub amenințare de la bun început, după cum citim în Epistola a doua a Sfântului Ioan, „mulţi amăgitori au ieşit în lume” (2 Ioan 1: 7). Și totuși, Biserica Ortodoxă a menținut unitatea apostolică care a fost darul Duhului Sfânt la Cincizecime. Această unitate trebuie să ne străduim să o menținem cu orice preț, căci dacă schisma este cel mai mare păcat împotriva Bisericii, păzirea și aprofundarea unității ei este cel mai mare bine.

Bisericile ortodoxe sunt acelea pe care Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a așezat mantia Domnului nostru Iisus Hristos, cămașa Sa fără cusătură pe care a purtat-o în timpul pătimirii Sale (cf. Ioan 19:23). După cuvintele Epistolei lui Iuda, trebuie să „ zidim [pe noi înşine], întru a [noastră] prea sfântă credinţă, rugându-[ne] în Duhul Sfânt ”(cf. Iuda 20), ca nu cumva să dăm cămașa fără cusătură a Domnului nostru Iisus Hristos pe cămașa murdară a celor care provoacă dezbinări (cf. Iuda 23:19).

Ne rugăm și îi cerem cu smerenie Duhului Sfânt să ne lumineze inimile și mințile, ca să rămânem Fermi cu bucurie în binecuvântata noastră unitate în Hristos, în ciuda slăbiciunii noastre omenești și să lucrăm fără încetare ca să reparăm dauna din mantia  Domnului nostru.

Vă rugăm să ne permiteți să propunem un toast acum, mai întâi în cinstea fratelui și împreună-slujitorului nostru întru Hristos, Prea Sfințitul Patriarh Chiril al Moscovei și al întregii Rusii, precum și pentru Excelența Sa Vladimir Vladimirovici Putin, Președintele Republicii Ruse.

La multi ani.

Multumesc.”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/MPLTvrgqIDg

Duminică, 25 mai / 7 iunie 2020, Patriarhia a sărbătorit Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, așa cum este consemnat la cartea Faptele Apostolilor (capitolul 2) și este interpretat de cartea Penticostarului din Duminica Rusaliilor.

Conform acestor surse, în a cincizecea zi (Cincizecime) după Înviere și a zecea după Înălțarea la ceruri, Domnul a trimis prin Tatăl ucenicilor Săi, care erau adunați în Foișorul de Sus de pe dealul Sionului, Duhul Sfânt , „ Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Și li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei” (Fapte 2: 2-3). Duhul Sfânt, sub formă de limbi de foc, s-a așezat pe capul fiecăruia dintre Apostoli și le-a luminat mintea și i-a întărit și „au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.” (Fapte 2: 4).

Mulțimile care erau adunate acolo, văzând forța puternică a Duhului Sfânt, au crezut în cuvintele Sfântului Petru și ale celorlalți Apostoli care propovăduiau și „s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete” Bisericii (Fapte 1: 41).

Acest eveniment dumnezeiesc, care a fost pecetluit de pronia lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, a fost sărbătorit de Patriarhie cu Sfânta Liturghie la Biserica Sfântului Mormânt și la Mormântul Preasfânt și dătător de Viață, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, Arhiepiscopii: Teofan al Gerassei, Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, Filumen al Pellei, Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei și Arhiepiscopul Aristovol al Madabei, Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Arhimandritul Nectarie, preoții vorbitori de limba arabă și ieromonahi din Bisericile surori ale Rusiei și României. Răspunsurile la strană au fost date de corul Bisericii Sfântului Mormânt sub conducerea Ierodiaconului Simeon, la slujbă participând Consulul General al Greciei din Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos și membri ai consulatului grec, precum și credincioși creștini.

Sfânta Liturghie a fost urmată de Vecernia de luni a Duhului Sfânt, cu slujba plecării genunchilor. În cele din urmă, soborul patriarhal s-a întors la Sediul Patriarhiei pentru recepția festivă și pentru a primi binecuvântarea Preafericirii Sale.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/8twQwySVFM8

Sâmbătă, pe 24 mai / 6 iunie 2020, Patriarhia Ierusalimului a oficiat slujbele de pomenire pentru odihna sufletelor celor răposați ai Bisericii, așa cum sunt stabilite în cartea Penticostar de către Biserică.

În special, vineri după-amiază, în timpul Vecerniei, s-a făcut o slujbă de pomenire cu canonul complet și s-au citit toate numele patriarhilor aghiotafiți, ale arhiepiscopilor, preoților, ieromonahilor, călugărilor și călugărițelor. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi Aghiotafiți.

Sâmbătă dimineață, Sfânta Liturghie a fost oficiată la Paraclisul Cimitirului de pe dealul Sionului, iar slujba de pomenire a fost condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofan al Gerassei. S-au citit rugăciuni pentru odihna sufletelor Părinților Aghiotafiți, ale maicilor și ale mirenilor membri ai comunității grecești și ai comunității noastre vorbitoare de limba arabă, care sunt înmormântați acolo. Slujbele s-au ținut prin grija rudelor celor care au adus colivă și au grijă de mormintele celor dragi.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/K9UME0gsTtM

Miercuri, 21 mai / 3 iunie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților slăviților și marilor Împărați de Dumnezeu încununați și întocmai cu Apostolii Constantin și Elena, care este o sărbătoare a Frăției Aghiotafite, deoarece Sfântul Constantin, răspunzând rugăminții Arhiepiscopului Macarie al Ierusalimului, la primul Sinod Ecumenic din 325 d.Hr., a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, la Locurile Sfinte și cu precădere la Ierusalim, unde a descoperit locul Golgotei și al Sfântului Mormânt de Viață primitor al Domnului, care erau acoperite de temple idolești. Pe acest loc a construit Biserica Învierii unde a început a se manifesta liber închinarea la adevăratul Dumnezeu și unde s-a format Tagma Monahilor Râvnitori, adică Frăția Aghiotafită, care de-a lungul veacurilor își continuă misiunea de mărturisire Ortodoxă și păstrare a Locurilor Sfinte.  

Acest praznic s-a sărbătorit seara în ajun prin Vecernia condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, însoțit de toți Părinții Aghiotafiți.

După Vecernie, toți au primit colivă, pâine și vin în curtea Bisericii.

În ziua praznicului s-a săvârșit Sfânta Liturghie, condusă de Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit părintele tipicar, Arhimandritul Alexie, preoții slujitori ai Bisericii și alți Ieromonahi Aghiotafiți. Au cântat protopsaltul Sfintei Biserici, Arhimandritul Eusebie și Ierodiaconul Simeon. Au participat Arhierei și alți Părinți Aghiotafiți și a fost prezent Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Hrístos Sofianopoulos.

După Apolis, clericii, îmbrăcați în veșmintele liturgice, au urcat în procesiune la Patriarhie unde Maica Stareță Serafima a împărțit artosul de binecuvântare la intrarea în Mănăstirea Centrală.

La Patriarhie, Preafericitul a rostit această cuvântare:

 „Nu de la oameni a luat stăpânirea împărătească, ci din dumnezeiescul Dar, din cer, Marele Constantin împreună cu maica sa; și, fiind strălucit, a văzut dumnezeiasca biruință a Crucii și cu aceasta a pierdut pe vrăjmași, a stricat înșelăciunea idolească și în lume a întărit Ortodoxa credință”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei Hristos Sofianopoulos,

Cinstiți Părinți și frați,

Credincioși Creștini,

Sfânta Biserică Ortodoxă și, în special, Biserica Ierusalimului prăznuiește astăzi cinstita pomenire a Sfinților slăviților marilor Împărați de Dumnezeu încununați și întocmai cu Apostolii Constantin și Elena.

De aceea, Smerenia noastră, împreună cu cinstiții membri ai străvechii noastre Frății Aghiotafite, adunându-ne în Biserica ce poartă numele Sfinților Constantin și Elena, din cadrul Mănăstirii Centrale, am adus slavă și mulțumire lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime, prin săvârșirea Tainei Jertfei celei fără de sânge, adică a Sfintei Liturghii.

Asemeni dumnezeiescului Pavel, luminat de razele Sfântului Duh, Împăratul Constantin s-a arătat întocmai cu Apostolii și propovăduitor al adevărului Evangheliei lui Hristos, potrivit propriilor sale cuvinte: „Dumnezeiasca credință păzind, mă împărtășesc de lumina adevărului. De lumina adevărului fiind călăuzit, dumnezeiasca credință descopăr”, după cum menționează în istoria sa Eusebiu din Cezareea (B.E., vol. 24, p. 179).

Contribuția neprețuită adusă de fericitul Constantin Bisericii lui Hristos nu se limitează numai la editarea de către el a faimosului edict din 13 iunie 313 prin care Creștinii se bucură de libertatea de a-și manifesta cultul, ci se referă și la faptul că acesta a convocat primul Sinod Ecumenic al Bisericii, la Niceea, pe care l-a cinstit cu prezența sa. De asemenea, a trimis-o pe mama sa, Împărăteasa Elena la Locurile Sfinte unde aceasta a aflat Cinstita și de Viață Făcătoarea Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a ridicat cele două mărețe Biserici: cea a Sfintei Învieri a lui Hristos în Sfânta Cetate a Ierusalimului și cea a Nașterii lui Hristos în Betleem.

De aceea imnograful spune: „După datorie săvârșim pomenirea ta, Constantine, cel ce ești întocmai cu Apostolii, cel ce soboare de credincioși de pretutindeni ai adunat în luminată cetate a Niceilor, unde s-a arătat credința Ortodocșilor. Întâiul împărat al Creștinilor fiind, de la Dumnezeu ai primit sceptrul, căci ție ți s-a arătat semnul cel de mântuire ce era ascuns în pământ, cu care și pe toți păgânii i-ai supus sub picioarele romanilor, armă nebiruită având de viață făcătoarea Cruce, fericite, prin care te-ai și adus Dumnezeului nostru”.    

Trebuie menționat că Sfinții Constantin și Elena sunt cei care ne-au făcut moștenitori ai Elenismului care este o culme duhovnicească și mântuitoare, împlinind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Galateni 3, 27-28). De aceea și noi, cu recunoștință, strigăm împreună cu imnograful: „Bucură-te, Constantine prea înțelepte, izvorule al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te rădăcină din care a odrăslit rodul care hrănește Biserica lui Hristos. Bucură-te, lauda marginilor, preamărite, cel ce ești mai întâi între împărații creștinești; bucură-te, bucuria credincioșilor”. Amin.   

Întru mulți ani!

La amiază a avut loc masa de sărbătoare la Patriarhie.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/DOXN14MDhDY

Joi, 15/28 mai 2020, Patriarhia a sărbătorit Praznicul Slăvitei Înălțări a Domnului nostru și Dumnezeului și Mântuitorului Iisus Hristos la ceruri.

Cu ocazia acestei sărbători, Biserica pomenește evenimentul potrivit căruia după ce S-a arătat de multe ori ucenicilor Săi, Domnul Cel Înviat S-a înălțat întru slavă la ceruri pe Muntele Măslinilor, la patruzeci de zile de la Învierea Sa. El S-a înălțat înconjurat de aripile Îngerilor care le-au confirmat ucenicilor că „Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1 : 11).

Acest eveniment a fost sărbătorit de Patriarhie cu participarea unui număr limitat de credincioși la locul unde s-a întâmplat, pe Muntele Măslinilor, unde se păstrează urma preacuratelor picioare ale Domnului.

Acolo, după slujba de sfințire a Sfântului Altar, întrucât este un spațiu în aer liber, Vecernia s-a slujit sub conducerea ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, răspunsurile la stană fiind date de protopsaltul corului bizantin, ierodiaconul Simeon, secretar al Sfântului Sinod, de domnul Vasilios Gotsopoulos, ajutat de elevii Școlii Patriarhale de pe Sion în limba greacă, și de domnul Rimon Kamar în limba arabă. Împreună-liturghisitori au fost preoții Catedralei Sf. Iacob, la slujbă participând membri ai consulatului grec. La sfârșit s-a citit Pavecernița și s-a făcut o procesiune la Mănăstirea Mica Galilee, care a marcat sfârșitul Pavecerniței la Altar.

În ziua sărbătorii, Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei; în timpul slujbei Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a venit să se închine și ulterior a vizitat Imamul vecin, Mănăstirea de vizavi de Altarul Înălțării, care este condusă de monahul Ahile și Mănăstirea Mica Galilee, unde a fost găzduit de părintele stareț, arhimandritul Antim.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/uioYXb-Rt8Y