Duminică, 13/26 iulie 2020, Duminica Tuturor Sfinților și a Soborului Arhanghelului Gavriil, precum și a Sfântului Ștefan Savaitul, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a slujit (respectând măsurile de prevenție și apărare împotriva virusului mortal covid 19) în Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător aflată pe malul de vest al Iordanului, care a fost pe jumătate distrusă în timpul războiului de șase zile din 1967 și a fost apoi restaurată de către Patriarhie și transformată într-un frumos loc de închinare, cu contribuția răposatului Egumen al Mănăstirii Carantaniei Arhimandritul Gherasim, prin grija deosebită a Egumenului, Arhimandritul Vartolomeu.  

La această Liturghie (prima Liturghie patriarhală din Mănăstire) au slujit împreună cu Preafericirea Sa Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Arhimandritul Meletie, Ieromonahul Onufrie și Ierodiaconul Evloghie. A participat, de asemenea, Arhimandritul Hrisostom, Egumenul Mănăstirii Sfântului Gherasim Iordanitul. A cântat Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim și au luat parte câteva monahii din pustia Iordanului și arhitectul Teodosie Mitropulos.  

La Chinonicul Sfintei Liturghii s-a săvârșit parastasul pentru odihna sufletului Arhimandritului Gherasim și Preafericitul a adresat această cuvântare:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă” (Matei 5, 14-15).

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfinților 630 de Părinți de la Sinodul Ecumenic din Calcedon. De aceea și noi ne-am adunat în acest loc sfânt, în sfânta și străvechea Mănăstire a Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, de lângă râul Iordan, ca să săvârșim Taina Sfintei Euharistii și să slăvim numele cel mare al Sfintei Treimi.   

Adresându-Se Domnul ucenicilor Săi, adică Sfinților Apostoli, îi numește lumina lumii. „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5, 14). Această numire nu se referă doar la cel doisprezece Apostoli, ci și la urmașii lor, adică Sfinții Ierarhi și Părinți de Dumnezeu purtători ai Bisericii care au păstrat și au întărit credința Evangheliei cea una și fără prihană, după cum cântă și imnograful: „Propovăduirea Apostolilor și învățăturile Părinților Bisericii o credință au întărit, care și haina adevărului purtând, cea țesută din teologia cea de sus, drept îndreptează și slăvesc taina cea mare a bunei credințe”.  

 „Taina bunei credințe nu este altceva decât taina dumnezeieștii Iconomii, adică a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului, după cum au vestit mai înainte proorocii:

 „Te voi face lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului” (Isaia 49, 6).

Apostolul Pavel menționează aceste cuvinte proorocești ale lui Isaia ca să confirme misiunea sa apostolică între neamuri (Fapte 1, 47).

Potrivit mărturiei  Sfântului Ioan Evanghelistul, Iisus Însuși a spus: „Eu sunt lumina lumii. Cel care Îmi urmează Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieții”.

De asemenea, potrivit mărturiei Evanghelistului Ioan, Hristos „era lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Potrivit dumnezeiescului Pavel, Iisus Hristos S-a făcut pentru credincioși înțelepciune de la Dumnezeu, prin învățătura Lui, și dreptate, prin moartea și Învierea Lui, și sfințire, prin Înălțarea Sa și prin trimiterea Duhului Său, dar și deplină eliberare prin a Sa slăvită a doua venire: „Din El, dar, sunteți voi, în Hristos Iisus Care pentru noi S-a făcut înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1, 30).    

Biserica, fiind trupul teandric al lui Iisus Hristos și „locașul lui Dumnezeu în Duh” (Efeseni 2, 22) este totodată și făclia vie din lume a cărei lumină, adică lumina lui Hristos, luminează tuturor prietenilor Lui. Potrivit lui Eftimie Zigavinos,  Hristos este lumina care îi călăuzește pe oameni din întunericul rătăcirii la adevăr, de la păcat la virtute, care luminează rațiunea oamenilor. „Și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4).

Dumnezeu Cuvântul, adică Hristos, izvorul vieții în Care era viața (Cf. Ioan 1, 4) este Creatorul și Cel Care menține fiecare viață. Acest adevăr l-au subliniat Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai Bisericii la Sinoadele Ecumenice și, mai cu seamă, la cel pe care îl cinstim astăzi, al patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, unde a fost condamnată învățătura hulitoare a monahului ereziarh Eutihie. De asemenea, acest Sinod a condamnat monofizismul și nestorianismul și a alcătuit faimosul tom de la Calcedon, prin care a fost formulată dogma hristologică ortodoxă care recunoaște două firi – dumnezeiască și omenească – , două lucrări și două voințe unite fără amestecare și fără despărțire într-o singură Persoană sau un singur Ipostas al lui Dumnezeu Cuvântul, după cum subliniază și imnograful Bisericii zicând: „Pe Tine, Cuvântul cel necuprins și netâlcuit, Care trup Te-ai făcut pentru noi, iubitorule de oameni, Te-a propovăduit cinstită adunarea înțelepților Părinți, Dumnezeu desăvârșit și om, îndoit cu firile și cu lucrările fiind, îndoit și cu voile  și Unul și același după Ipostas. Pentru aceasta împreună cu Tatăl și cu Duhul cunoscându-Te pe Tine Dumnezeu Unul, Ție ne închinăm pe dânșii fericind.

Marea și indiscutabila însemnătate a Sfintelor Sinoade Ecumenice se datorează faptului că acestea – potrivit distinsului profesor Ioannis Karmiris – au constituit organul de exprimare a învățăturii dogmatice a Bisericii și a impunerii pretutindeni și mereu a tradiției ei comune și uniforme, în ceea ce privește credința și viețuirea, precum și lupta împotriva diferitelor erezii și păstrarea unității eclesiastice care se bazează pe unitatea dogmatică, ai cărei transmițători și garanți au fost Sinoadele Ecumenice.

Noi, iubiții mei frați, urmând cu statornicie tradițiilor apostolice și dogmelor dumnezeiești așezate de Părinții și Învățătorii purtători de Duh la Sinoadele Ecumenice, să-l ascultăm pe Apostolul Pavel care spune: „De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11).

Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Pomenirea dumnezeieștilor Părinți astăzi prăznuind, pentru rugăciunile lor, cu totul îndurate, rugămu-ne: Mântuiește de toată vătămarea eresurilor pe norodul Tău, Doamne, și pe toți ne învrednicește să slăvim pe Tatăl, pe Cuvântul și pe Duhul cel prea sfânt”. Amin. 

După Apolisul Sfintei Liturghii, Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Vartolomeu, a oferit o agapă.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/PBODlVSD6wU

Marti, 8/21 iulie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Slăvitului Mare Mucenic Procopie la paraclisul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Modest, unde se află mormântul Sfântului, în zona Abu Tor din sudul Noului Ierusalim, vizavi de muntele Sfântului Sion.

Biserica îl cinstește pe Sfântul Procopie ca primul mucenic din Cezareea Palestinei din anul 303 d.Ch.

Fost prigonitor al creștinilor, Sfântul Procopie a fost chemat de Însuși Domnul, care i s-a arătat într-o cruce de cristal și ca un glas care spunea: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Cel răstignit”. Când mama sa Teodosia le-a spus prigonitorilor identitatea sa creștină, s-a întors în Cezareea unde a fost cchinuit și a mucenicit pentru Hristos, ducându-i astfel la credința în Dumnezeu pe mama sa și alții.

În cinstea Sfântului Procopie, în acest paraclis, s-a slujit Vecernia după-amiaza de către Arhimandritul Macarie și Sfânta Liturghie în ziua sărbătorii de către Arhimandritul Bartolomeu, împreună cu ierodiaconul Sofronie, răspunsurile la strană fiind date de către secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, cu participarea la slujbă a unor creștini evlavioși.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a vizitat Sfânta Mânăstire însoțit de Părinți Aghiotafiți.

Preafericirea Sa, Părinții și creștinii participanți la Sfânta Liturghie au primit o agapă în curtea Bisericii din partea administratorului devotat al Mănăstirii, Monahul Antioh.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 30 iunie / 13 iulie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie sărbătoarea Soborului celor doisprezece Apostoli.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica adună Soborul ei, adică pe credincioși, spre cinstirea Sfinților doisprezece Apostoli care au contribuit cu precădere la răspândirea învățăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel Care prin ei a vânat întreaga lume.

Acest praznic s-a sărbătorit la Patriarhie în Sfânta Mănăstire închinată celor doisprezece Apostoli, aflată lângă mare, în centrul orașului Tiberiada, situat pe malul de nord-vest al Mării Tiberiadei.

Aici a condus Sfânta Liturghie Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, Arhimandritul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. A cântat Ierodiaconul Simeon, Secretar al Sfântului Sinod, și au participat puțini credincioși din regiune, datorită pandemiei de covid-19. 

Către acești puțini credincioși, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Văzând mulțimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său” (Matei 9, 36-38). 

 „Și, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință” (Matei 10, 1).

 „Mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei 10, 7).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Dumnezeiasca și preaînțeleapta ceată a Apostolilor lui Hristos ne-a adunat pe toți astăzi în Mănăstirea închinată lor, în locul unde Iisus S-a arătat ucenicilor Săi, la Marea Tiberiadei (Ioan 21, 1), ca să prăznuim Soborul lor. 

Acest Sobor se referă la cei doisprezece Apostoli, adică la ucenicii Lui, cărora Iisus le-a spus: „Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său” (Matei 9, 37-38). Tâlcuind acest fragment, Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Zicând Iisus: «Rugați pe Domnul secerișului», i-a hirotonit numaidecât, fără ca ei să se roage, amintindu-le că El este lucrătorul, El este Domnul secerișului, El este Stăpânul proorocilor”. Adaugă apoi: „Este limpede că nu i-a trimis pe ucenicii Lui să secere cele pentru care s-au ostenit alții, ci cele pe care Domnul Însuși le-a semănat prin Proorocii Lui.

 „Și, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință” (Matei 10, 1). Și toate acestea cu toate că încă nu le fusese dat Duhul Sfânt. Pentru că, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan, nu primiseră încă Duhul Sfânt: „Căci încă nu era [dat] Duhul Sfânt, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit” (Ioan 7, 39). Cum, dar, alungau duhurile necurate? Întreabă Sfântul Părintele nostru Ioan Gură de Aur. Prin porunca și puterea lui Iisus, răspunde același.

În ziua Cincizecimii când „erau toți împreună în același loc”, „(…) li s-au arătat împărțite limbi ca de foc (…) și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 1-4), spune Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor.

Tâlcuind aceste cuvinte, Icumenie spune: „Mărețiile lui Dumnezeu aveau nevoie de o limbă limpede”. Iar Sfântul Grigorie Teologul spune: „în limbi, pentru înțelegerea cuvântului”. S-au arătat limbi pentru că de la Duhul Sfânt avem cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt Hristos a vorbit în lume și a dat Duhul Lui ucenicilor ca transmițându-le astfel nu numai cunoașterea mântuitoare, ci și puterea de a propovădui și a răspândi în lume cunoașterea adevărului pe care au primit-o. „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19), poruncește Domnul ucenicilor Săi.

Nu le-a poruncit doar să boteze, ci mai întâi Domnul le-a zis: „Învățați” (…) „pentru ca prin învățare să se nască credința dreaptă și împreună cu credința să se adauge desăvârșirea Botezului”, explică Marele Atanasie. Cu adevărat, propovăduirea ucenicilor lui Hristos sau învățătura lor apostolică – potrivit cuvintelor: „învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit” (Matei 28, 20) – constituie primul izvor „al învățăturii sănătoase” (2 Timotei 4, 3) al Sfintei Biserici a lui Hristos. 

Dumnezeiescul Pavel, propovăduind puterea unificatoare a Bisericii, arătată între neamuri și iudei prin Iisus Hristos, spune: „Nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, Sfinții Apostoli au fost așezați de Hristos, prin Duhul Sfânt, ca temelie a Bisericii, atât în ceea ce privește credința, cât și prin înființarea de Biserici locale, în întreaga lume, Biserici care i-au avut ca întâi-stătători pe Apostolii înșiși sau pe Episcopii hirotoniți de ei. De aceea și Sfântul Pavel îi îndeamnă pe Episcopi zicând: „Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său”.

Vrednicia rangului apostolic o evidențiază Sfântul Ioan Gură de Aur zicând: „Proorocul este mai-mare, păstorul și învățătorul sunt mai-mari duhovnicești, dar mai mare decât toate acestea este rangul apostolic”. Aceasta înseamnă că din Duhul Sfânt izvorăște caracterul apostolic al Bisericii. Iar Duhul Sfânt, Care este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul, cuprinde toată rânduiala Bisericii, potrivit Sfântului Grigorie Teologul. De altfel, în „Simbolul Credinței” este subliniat în mod special caracterul sobornicesc și apostolesc al Bisericii.

Este limpede că acest caracter apostolic al Bisericii este inseparabil și organic unit cu continuitatea apostolică a Păstorilor, adică a Episcopilor Bisericii, precum și cu tradiția apostolică, după cum învață înțeleptul Pavel: „Fiule Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat” (1 Timotei 6, 20), „comoara cea bună” (2 Timotei 1, 14), „țineți predaniile pe care le-ați învățat” (2 Tesaloniceni 2, 15).

Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, „rangul apostolic”, care cuprinde continuitatea apostolică și tradiția apostolică, își are originea în experiența Apostolilor din timpul Cincizecimii când „s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 4). „Vorbeau proorocind, adică înțelegând și grăind mărturiile Sfinților Prooroci despre Hristos”, explică Sfântul Chiril al Alexandriei. 

Iată de ce Sfânta noastră Biserică cinstește în mod special pomenirea Sfinților Apostoli. Să zicem, dar, împreună cu imnograful: „Mântuitorule bun, Cel din fire iubitor de oameni și mult-milostiv, pentru dumnezeieștile rugăciuni ale prealăudatei Tale Maici Fecioară, ale lui Petru și Pavel și ale celor doisprezece Apostoli ai Tăi, din cer trimite-ne nouă milele și ajutorul Tău”. Amin.

După Sfânta Liturghie, Părintele Egumen, Arhimandritul Partenie, care cu multă sârguință se îngrijește de Mănăstire, a oferit o masă Sinodiei Patriarhale.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 29 iunie / 12 iulie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților slăviților Apostoli corifei Petru și Pavel în Sfânta Mănăstire închinată lor, situată în Capernaum, orașul de lângă mare, de pe malul de nord-vest al Mării Tiberiadei, oraș aflat astăzi în ruină.
Biserica acestei Mănăstiri a fost ridicată de cel întru fericită pomenire, Patriarhul Damian al Ierusalimului, în jurul anului 1935 și a fost restaurată după 1967 de Mitropolitul Gherman al Petrei, iar Egumenul din prezent, Monahul Irinarh, a pictat-o în stil bizantin.
Cu ocazia acestui praznic, Biserica îl cinstește pe Apostolul Petru, fratele Apostolului Andrei, originar din Betsaida Galileei, care de la început L-a urmat pe Domnul și apoi, în vremea Patimilor, s-a lepădat de El dar, la auzul cântecului cocoșului, s-a căit și iar a fost primit de Domnul, după Înviere, prin cuvintele: „Petre, Mă iubești?”. El a devenit Apostol și Mărturisitor al Domnului, propovăduindu-L în părțile Asiei, Pontului, Ciliciei și în alte locuri.
Biserica îl cinstește azi, de asemenea, pe Apostolul Pavel care a fost mai înainte prigonitor dar pe drumul către Damasc, a fost chemat de către Domnul printr-o vedenie. El a răspuns chemării, arătându-se vas ales și L-a propovăduit pe Hristos mai mult decât toți ceilalți Apostoli în spațiul Mediteranei până în Roma, distingându-se ca Apostol al neamurilor.
În cinstea acestor Apostoli corifei, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului a săvârșit Sfânta Liturghie în Mănăstirea pomenită, împreună cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului și Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei. Răspunsurile la stană au fost date de monahul Nicolae, la slujbă participând puțini credincioși datorită extinderii din nou a bolii Covid 19.
La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:
„Pe mai-marii Apostolilor toți să-i lăudăm, pe dumnezeiescul Petru și pe Pavel, pe luminătorii lumii și propovăduitorii credinței, trâmbițele Ortodoxiei, pe tâlcuitorii învățăturilor și stâlpii Bisericii și stricătorii înșelăciunii”, cântă Imnograful Bisericii.
Iubiți frați în Hristos,
Credincioși Creștini,
Preacinstitul praznic al Sfinților aleșilor Apostoli Petru și Pavel ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc sfânt din Capernaum pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să cinstim sfânta lor pomenire.
Amândoi corifeii Petru și Pavel, fiind plini de Duhul Sfânt și de dumnezeiescul Har, s-au distins între ceilalți Apostoli prin râvna lor covârșitoare și prin învățătura teologică, mântuitoare, despre Dumnezeu Cuvântul întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos.
Să-l ascultăm pe imnograf care spune despre Petru: „Nu trupul, nici sângele, ci Tatăl ție ți-a insuflat, a teologhisi despre Hristos, Fiul cel adevărat al Dumnezeului celui Preaînalt, Apostole”. Iar despre Pavel spune: „Acum nicicum în chip întunecat, nici în oglindă, Hristos de tine se vede, ci mai vârtos față către față se vede, desăvârșit descoperindu-ți ție cunoștința dumnezeirii”.
Aceasta o mărturisește Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor, unde Iisus Hristos Îi spune lui Petru: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona (…) și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 17-18). Iar lui Pavel: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigonești. (…) A zis Domnul lui Anania, ucenicul Lui: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 4-15).
Măreția duhovnicească și morală a „pietrei credinței”, adică a lui Petru, și a „vasului ales”, adică a lui Pavel, se arată în două feluri. Mai întâi, acești Sfinți Apostoli au fost martori ai tainelor nevăzute ale slavei lui Dumnezeu Cel în Treime, Care S-a arătat în persoana lui Iisus Hristos. „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri” (2 Petru 1, 16), spune Petru. „Dar voi veni totuși la vedenii și la descoperiri de la Domnul (…) și știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corinteni 12, 1-4), mărturisește dumnezeiescul Pavel.
În plus, propovăduirea acestor doi Sfinți Apostoli, care a ajuns la toate neamurile, după cuvântul Domnului: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19), este insuflată de Hristos și de lumina lui Hristos, după cum vestește și Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni , 27). Aceasta arată că propovăduirea apostolică este propovăduire a pocăinței, a dreptății și a sfințeniei în Hristos cel răstignit și înviat.
Sfânta Biserică a lui Hristos cu recunoștință și după datorie îi cinstește cu precădere pe Apostolii corifei, pentru că aceștia au contribuit în mod hotărâtor la constituirea „Bisericii neamurilor”, adică a popoarelor care nu cunoșteau religia monoteistă descoperită Proorocului Moise în Muntele Sinai. Să-l ascultăm pe Petru care spune la Sinodul apostolic din Ierusalim: „Bărbați frați, voi știți că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, Cel Care cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt ca și nouă” (Fapte 15, 7-8). În ceea ce îl privește pe Pavel, acesta a fost ales de Domnul Însuși Care a zis: „Acesta Îmi este vas ales ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor” (Fapte 9, 15). În epistola sa către romani, Pavel, trimițând îmbrățișări și salutări celor care au lucrat împreună cu el, spune: „Îmbrățișați pe cei împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus (…) cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și toate Bisericile dintre neamuri” (Romani 16, 3-4).
În epistolele lor, Apostolii Petru și Pavel dezvoltă teologic învățătura teandrică despre Biserică drept lăcaș duhovnicesc, piatra din capul unghiului fiind Hristos, potrivit lui Petru (Cf. 1 Petru 2, 4-5) și ca trup al lui Hristos, Acesta (Hristos) fiind capul ei, potrivit lui Pavel: „Și L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui Care plinește toate întru toți” (Efeseni 1, 22-23). „Pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri” (Efeseni 3, 10).
Trebuie menționat că distingerea Sfinților Apostoli Corifei nu poate fi în niciun caz interpretată ca superioritate duhovnicească față de ceilalți Apostoli, și aceasta pentru că darul Sfântului Duh a fost dat de către Iisus Hristos cel înviat ucenicilor și Apostolilor Săi „ușile fiind încuiate unde erau adunați ucenicii” (Ioan 20, 19), fără vreo deosebire de cantitate sau calitate. Tâlcuind cuvintele lui Iisus, Care a spus ucenicilor Lui: „Luați Duh Sfânt” (Ioan 20, 22), Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Hristos nu a dat Duhul Sfânt doar unora, ci tuturor ucenicilor”.
Acestor mari luminători, Petru, piatra credinței și Pavel, adevăratul dascăl și tâlcuitor al tainelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne rugăm și, împreună cu imnograful să strigăm: „Apostolii lui Hristos Dumnezeu, iertare de păcate cereți celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră”. Amin.
Întru mulți ani cu sănătate!
După Sfânta Liturghie, sârguinciosul Egumen al Mănăstirii, Monahul Irinarh, a oferit o masă Preafericitului și Sinodiei Sale.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/llIYnfweZ6g

Sâmbătă, 28 iunie / 11 iulie 2020, a avut loc parastasul de patruzeci de zile al Părinților Aghiotafiți pentru Arhimandritul Martyrios, care a adormit întru Domnul la 1 iunie 2020 și pentru monahul Nickolaos Zervis, care a adormit întru Domnul acum trei luni.

Primul dintre părinții pomeniți a slujit la Altarul din Madaba din Iordania, în ultimii ani, iar cel din urmă a ocupat funcția de director general la Școala de pe Sion și a scris cărți teologice și educaționale remarcabile. Pr. Nickolaos a trăit în ultimii ani ai vieții sale la Atena din motive de sănătate, acolo adormind întru Domnul.

Această slujbă de pomenire a fost ținută de Frăția Aghiotafită la Înfricoșătoarea  Golgota cu o Sfântă Liturghie, care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Aristovul al Madabei, cu împreună-slujirea Părinților Aghiotafiți.

Slujba de pomenire a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori aproximativ douăzeci de arhiepiscopi aghiotafiți, ieromonahi și ierodiaconi, din cauza restricțiilor COVID-19, în timp ce unii credincioși au rămas afară rugându-se de la Poarta și de lângă pereții Bisericii Sfântului Mormânt.

După Sfânta Liturghie a avut loc o agapă în amintirea celor răposați la sediul Patriarhiei.

Frăția aghiotafită se roagă pentru odihna sufletelor fraților săi dragi, ca să sălășluiască împreună cu drepții în tărâmul celor vii.

Din partea Secretariatului-General             

httpv://youtu.be/fEJHW32xRJE

Marți, 24 iunie / 7 iulie 2020 s-a sărbătorit la Patriarhie Praznicul Nașterii Cinstitului Slăvitului Prooroc Înaintemergător și Botezător Ioan, în Mănăstirea închinată lui, aflată în preajma Orașului Nou al Ierusalimului, în regiunea numită „Orini”, în valea înverzită situată mai jos de spitalul evreiesc Hadassa.
Cu ocazia acestui praznic, Biserica amintește istorisirea Evanghelistului Luca (cap. 1) despre Sfântul Ioan Înaintemergătorul care a fost dat ca rod al pântecelui părinților lui bătrâni și lipsiți de fii, Zaharia și Elisabeta, și care avea să devină, potrivit mărturiei Domnului, „cel mai mare între cei născuți din femeie” și să pregătească apoi calea pentru Iconomia lui Dumnezeu, Care a voit să se mântuiască lumea prin Fiul Lui pe Care Ioan L-a arătat zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii”.
Pentru Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul s-a săvârșit în Mănăstirea pomenită, de dimineață, Sfânta Liturghie condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop a Madavei Aristobul împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandritul Calist și Arhimandritul Isidor, Preoți arabi, între care Părintele Hader Baramki, Părintele Nectarie, Părintele rus Nicolae Kulinski și Arhimandritul Marcu. Au cântat Ierodiaconul Simeon în limba greacă și Înaltpreasfințitul în rusă și arabă. Au luat parte monahi, monahii și credincioși ruși și români din Ierusalim și din alte locuri.
Către aceștia Înaltpreasfințitul a rostit o cuvântare în limbile rusă și arabă.
La final, Sinodia arhierească și credincioșii au fost serviți de către Părintele Egumen Preacuviosul Monah Hariton, care cu multă grijă se ocupă de Sfânta Mănăstire.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/hFwt1CNVz-I

Duminică, 15/29 iunie 2020, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Sfânta Mânăstire a Schimbării la Față a Domnului pe Muntele Tabor, unde a citit următoarea predică:

„Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce  ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mat. 6:31-33), spune Domnul.

Iubiți frați întru Hristos,

Cuvioși creștini

Predicând în sinagogile din Galileea (Luca 4:44) și vindecând neputințele mulțimilor care Îl urmau cerându-I să nu se depărteze de ele (Luca 4:42), Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus: „ Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4:43). Aceste cuvinte ale Domnului sunt revelatoare pentru că denotă cu toată claritatea și precizia scopul Proniei Dumnezeiești, și anume venirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în lume.

Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de oameni nu a putut să părăsească creația Lui făcută după chipul și asemănarea Sa și să lase omul în întunericul neștiinței și al păcatului. Prin urmare, El L-a trimis pe Fiul Său Cel Unul Născut făcut om, pentru a-l mântui pe om, așa cum Sfântul Pavel propovăduiește creștinilor: „Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Fil. 2: 5-8).

Lucrul prioritar este sufletul omului, așa cum spune Domnul: „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său??”(Matt. 16:26).

Și Hristos „ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce”, pentru că Sfântul Pavel predică: „Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credință” (Romani 1:17). Și dreptatea lui Dumnezeu nu este alta decât calea și poarta spre Împărăția Cerurilor, și anume spre vederea ei sau, mai degrabă, spre vederea frumuseții absolute a slavei lui Dumnezeu, Căruia toate forțele îngerești împreună cu toți Sfinții strigă tare imnul, Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot … Osana întru cei de sus.

Problema prioritară este sufletul omului, după cum spune Domnul: „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? “(Mat. 16:26).”

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 14/27 iunie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfântului Prooroc Elisei în Mănăstirea închinată lui, aflată în centrul orașului Ierihon, lângă sicomorul lui Zaheu.

În această zi, Biserica săvârșește pomenirea Sfântului Prooroc Elisei despre care se mărturisește în Vechiul Testament, în cartea Regilor, că a fost chemat de Proorocul Ilie la lucrarea lui Dumnezeu. A fost uns prooroc, la porunca lui Dumnezeu, de către Proorocul Ilie în locul lui și i-a urmat acestuia toată viața, învrednicindu-se a primi de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Prin dumnezeiasca putere dată lui, a transformat apa amară și vătămătoare a izvorului de la poalele Muntelui Carantaniei din Ierihon în apă dulce și bună de băut și a săvârșit numeroase minuni. În cele din urmă s-a învrednicit să primească de la Proorocul Ilie har îndoit, trimis de sus, din carul de foc al aceluia, prin mantia pe care i-a aruncat-o. Călcând pe această mantie, a trecut apele râului Iordan.  

În această Mănăstire, s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupulei, Ieromonahi Aghiotafiți printre care Egumenul Mănăstirii Păstorilor din Bet Jalla, Arhimandritul Ignatie, Egumenul Mănăstirii de pe Muntele Carantaniei, Părintele Onufrie, Părintele Hrisogon din Sfânta Mănăstire Hozeva, Părintele Chiriac din Mănăstirea Sfântului Gherasim, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconii Evloghie și Simeon. De asemenea au participat Egumenul Mănăstirii Sfântului Gherasim Iordanitul, Arhimandritul Hrisostom, și Egumenul Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul de la Iordan, Arhimandritul Bartolomeu, Preoți arabi din diferite regiuni și credincioși din Ierihon. 

Către aceștia Preafericitul a adresat această cuvântare:

„Cu dumnezeiască mai înainte vedere te-a tras pe tine marele Ilie ucenic, înțelepte Elisee, arătându-te prooroc luminat de Duhul. Pentru aceasta astăzi prăznuim preasfântă pomenirea ta cu cuget de bună credință cinstindu-te pe tine împreună cu dânsul, mărite”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Cel care a primit har îndoit de la Duhul Sfânt și a fost ucenic al marelui Ilie Tesviteanul, Proorocul Elisei, ne-a adunat pe toți astăzi în Sfânta Mănăstire ce îi poartă numele, în străvechiul oraș Ierihon din Palestina, ca să sărbătorim cinstita sa pomenire și să-I mulțumim lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime Care l-a arătat „vas minunat” (Înțelepciunea lui Sirah 43, 2) al Său.

 „Și a zis Domnul către Ilie: Mergi și întoarce-te pe calea ta (…) și pe Elisei fiul lui Șafat să-l ungi prooroc în locul tău (…). Atunci a plecat Ilie de acolo și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând (…)  Și a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Și a lăsat Elisei boii și a alergat după Ilie (…) și s-a sculat și s-a dus după Ilie și a început să-i slujească” (3 Regi 15-21), menționează scriitorul cărții Regilor.

Personalitatea și harul proorocesc al lui Elisei pot fi înțelese limpede din cartea „Înțelepciunea lui Sirah” unde se spune: „Când Ilie a fost răpit la cer în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori și nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui și întru adormire a proorocit trupul lui. Și în viața sa a făcut semne și la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înțelepciunea lui Sirah 48, 12-15).

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos îl pomenește pe Sfântul Prooroc Elisei, în învățătura Sa către farisei: „Și mulți leproși erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul” (Luca 4, 27), potrivit mărturiei Sfântului Evanghelist Luca.

Trebuie menționat că Iisus Hristos nu îl pomenește numai pe minunatul Prooroc Elisei, ci pe toți Sfinții Prooroci ai Legii lui Moise. Aceasta pentru că Proorocii au vestit și au pregătit dinainte calea venirii în lume și pe pământ a lui Dumnezeu Cuvântul, a Fiului lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, potrivit mărturiei Domnului Însuși Care a spus către doi dintre ucenicii Săi care mergeau spre Emaus: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, ca să credeți toate câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?” (Luca 24, 25-26). Și în alt loc: „Iar Petru, deschizându-și gura, a zis (…) că Acesta este Cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii și al celor morți. Despre Acesta mărturisesc toți Proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui” (Fapte 10, 34, 42-43). 

Iar Apostolul neamurilor, dumnezeiescul Pavel, evidențiază în predica sa, alegerea și misiunea atât a Sfinților Apostoli cât și a Proorocilor care constituie deopotrivă piatra de temelie pe care a fost construit lăcașul lui Dumnezeu, Hristos fiind piatra din capul unghiului: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor. Piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).

Tocmai prin aceasta se deosebesc adevărații Prooroci de Proorocii mincinoși: prin faptul că propovăduiesc și vestesc mai înainte, prin lucrarea Duhului Sfânt, Nașterea lui Hristos: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14), proorocește Sfântul Isaia.

Bucură-te, Elisee, care ai arătat pe pământ viețuire întocmai cu îngerii, viețuind în trup ca un fără de trup. Păzindu-ți, Prooroace, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului te-ai învrednicit a vedea cele viitoare”, cântă imnograful Bisericii.

Sfântul Iacov Fratele Domnului, adresând cuvinte de mângâiere și încurajare în epistola sa sobornicească, spune: „Luați, fraților, pildă de suferință și de îndelungă-răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului” (Iacov 5, 10). Acest fapt arată că atât Apostolii cât și Proorocii, ca unelte alese ale lui Dumnezeu, au fost purtați de Duhul Sfânt (Cf. Luca 4, 1), adică de Duhul lui Hristos. Iar deosebirea dintre cuvântul Proorocilor și cel al Apostolilor o arată Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând cuvintele Domnului: „ca să se bucure împreună și cel ce seamănă și cel ce seceră” (Ioan 4, 36). Proorocii sunt cei care au semănat, dar nu ei au secerat, ci Apostolii.

Cu alte cuvinte, dorința Proorocilor a fost venirea lui Hristos printre oameni. Aceasta este dorința Sfântului nostru prăznuit astăzi, a Proorocului Elisei: ca Hristos să vină și să se sălășluiască în inimile noastre. 

Veniți, dar, frații mei în Hristos Dumnezeul și Mântuitorul nostru, să-l rugăm pe slujitorul Lui sfânt și făcător de minuni, pe Proorocul Elisei, și pe cei prăznuiți împreună cu el, Sfântul Metodie Arhiepiscopul Constantinopolului și Sfințitul Mucenic Chiril Episcopul Gortinei din Creta, și împreună cu imnograful să zicem: „Cere de la Dumnezeu, Elisee, vindecare celor ce bolesc și curățire greșelilor celor ce curat te laudă”. Slobozește-ne pe noi și lumea toată de boala molipsitoare pricinuită de virusul corona, pentru ca prin tine să se slăvească numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

După Sfânta Liturghie s-a citit rugăciunea de binecuvântare a strugurilor și s-a oferit masa de sărbătoare le stăreție.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/2AwKihY28As

Joi, 12/25 iunie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului nostru Părinte Onufrie Egipteanul la Sfânta sa Mânăstire, care se află pe „țarina olarului”, care a fost cumpărat de farisei cu cele treizeci de monede de argint pe care Iuda li le-a înapoiat (Mat. 21:30), vizavi de scăldătoarea Siloam.

În această Sfântă Biserică, care este săpată în principal într-o stâncă, închinată Sfântului Onufrie, care a trăit în Egipt în secolul al IV-lea, în liniște deplină, rugăciune, post și nevoințe aspre, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Dumnezeiasca Liturghie, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Aristovul al Madabei, Ieromonahi aghiotafiți, Arhidiaconul Marcu și ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la stradă au fost date de ierodiaconul Simeon, la slujbă a participând creștini credincioși, călugări, călugărițe și pelerini din eparhia noastră vorbitoare de limba greacă și de limba arabă.

Preafericirea Sa a citit următoarea Predică în fața celor prezenți:

„Căutat-ai, purtătorule de Dumnezeu, a vedea veselia Domnului și ai poftit să vorbești singur numai cu Dânsul. Pentru aceea, fugind, ai părăsit lumea, petrecând prin pustietăți și prin munți și, fiind îmbrăcat cu Hristos, nu purtai grijă de haină, cumpărându-ți ție haina nestricăciunii cu care ai intrat în cămara de nuntă în cer, veselindu-te în veci, Onufrie Cuvioase,” spune melodul Biserucii.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini

Harul Duhului Sfânt care l-a făcut pe Sfântul nostru Părinte Onufrie cetățean al deșertului, Înger în trup și făcător de minuni, ne-a adunat pe toți în Mănăstirea Sa Sfântă, aflată la „Țarina Sângelui” (Mat. 27: 8), pentru a prăznui festiv pomenirea sa.

Ascultând cuvintele lui David, „Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua”(Psalm 25:4-5), a plecat de la mănăstirea de obște unde a viețuit ca monah, în Hermoupolis din Tebe în Egipt și s-a retras în pustie, unde a trăit șaizeci de ani, fără să vadă chip de om, având ca modele de urmat pe profetul Ilie și pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Viața de nevoințe a Sf. Onufrie în pustie l-a făcut vas al Duhului Sfânt, după cum spune imnograful: „Lumină înțelegătoare și cerească înăuntru în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricat Treimii și dar de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia”.  

Sfântul nostru Părinte Onufrie a ajuns la sălășluirea cu Îngerii pentru că a căutat adevărul, neprihănirea și lumina adevărată încă din copilărie, virtuți care au fost arătate oamenilor de Tatăl prin Fiul Său Cel Unul  Născut și Cuvântul, și Sfântul Duh: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12), „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”(Matei 6). : 33), „veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32), spune Domnul.

Altfel spus, cuvintele inspirate de Dumnezeu atât din Vechiul cât și din Noul Testament, din Evanghelie, au devenit un mod de viață și de nevoință pentru Sfântul Onufrie, care l-a considerat pe Domnul sursa vieții, după cuvântul psalmistului: „întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 36: 9). „Căci Hristos este atât izvorul vieții cât și lumina”, spune Sfântul Atanasie cel Mare.

Prin străduința în nevoințe, părintele nostru Onufrie a reușit lucrul de dorit și desăvârșit, pentru a deveni părtaș al acțiunilor necreate ale lui Dumnezeu, și anume cineva care a privit și s-a îmbrăcat în lumina dumnezeiască necreată și s-a făcut co-moștenitor al slavei lui Hristos, după cum spune imnograful: „Cu totul jertfindu-ți gândul Celui Ce pentru noi a suferit moartea cea prin Cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaș și împreună moștenitor slavei Lui.” Și în altă parte, „Părinte, de Dumnezeu cugetătorule Onufrie, omorându-ți membrele cele de pe pământ, ai dobândit viața cea cerească, intrând înăuntrul cămării celei de Mire și cu bucurie uitându-te la frumusețea cea neajunsă a Ziditorului tău, Sfinte ”.

Vederea „frumuseții celei neajunse” a fost realizată de Sfântul Onufrie prin virtutea „curăției și a neprihănirii desăvârșite, pe care oamenii stricați le dobândesc după multe greutăți, străduințe și sudoare”, după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul. „Căci biruința firii este dincolo de nădejde. În orice caz, unde firea a fost biruită, acolo s-a descoperit nestricăciunea suprafirii,” spune din nou Sfântul Ioan. „Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare”(Evrei 7: 7).

Cu alte cuvinte, Sfântul Onufrie se distinge printre marii nevoitori ai Bisericii, din pustie, pentru că a reușit reînnoirea perfectă a omului în Hristos, Dumnezeul desăvârșit și omul desăvârșit, și și-a transformat firea stricăcioasă prin lepădarea de propria lui voință, supunându-se voii lui Hristos, Care a spus „Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mama” (Mat. 12:50). „Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6: 40).

Trebuie să spunem că înnoirea omului nu este cu putință fără Hristos, întrucât „fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5), spune Domnul. De aceea imnograful spune: „Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.”

Viața în Hristos a Sfântului Onufrie, cinstit astăzi, care s-a făcut înger în trup și factor de minuni, dovedește că Domnul nostru Iisus Hristos este lumina adevărului mântuitor. Să spunem cu imnograful: „Fericit ești că lui Hristos ai slujit și a vrăjmașului ai biruit puterea. Cel ce ești cu Îngeri împreună vorbitori, cu Drepții și cu Cuvioșii împreună locuitor, cu care roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre. Amen.”

Din cele de mai sus, este clar că lupta duhovnicească pentru îndumnezeirea în Hristos nu se referă numai la firea umană, și anume la suflet, ci și la trup; și aceasta este așa, întrucât „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1:14), după cum spun Scripturile.

Viața în Hristos a onoratului Sfânt Onuphrius, care a devenit un Înger în trup și un făcător de minuni, dovedește că Domnul nostru Iisus Hristos este lumina adevărului mântuitor. Să spunem astfel, împreună cu imnograful: „Binecuvântat ești tu, Onuphrius, că ai lucrat pentru Hristos și ai învins puterea vrăjmașului, co-cetățean al Îngerilor, comun cu Dreptul și Sfântul, cu care te-ai apropiat de Dumnezeu. să avem milă de sufletele noastre”. Amin. ”

După otpust a avut loc o procesiune la mormântul ctitorilor, s-a citit rugăciunea de binecuvântare a fructelor și s-a făcut pomenirea Maicii Serafima, care a viețuit în mănăstire.

La sfârșit, buna chivernisitoare a Mănăstirii, stareța Paisia, a oferit o agapă soborului Patriarhal și tuturor celor prezenți la curtea Mănăstirii și la egumenie.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/w9Ci7O6TqIw

Duminică, 8/21 iunie 2020, Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a slujit Sfânta Liturghie în Biserica Nașterii din Betleem, cu ocazia praznicului tuturor Sfinților care au strălucit în Palestina, Mucenici, Mărturisitori și Cuvioși. Acest praznic se sărbătorește de câteva decenii de către Patriarhia Ierusalimului în Duminica ce urmează Duminicii Tuturor Sfinților.

Împreună cu Preafericitul au slujit Epitropul patriarhal din Betleem, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofilact al Iordanului, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopii Aristarh al Constantinei și Aristobul al Madavei, Ieromonahi Aghiotafiți și Preoți arabi, preoți slujitori ai Bisericii din Betleem, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de Vasilios Goțopulos în strana dreaptă, în limba greacă, și de corul Bisericii condus de domnul Lorens Samur în strana stângă, în limba arabă. Au luat parte puțin mai mulți credincioși, datorită relaxării măsurilor privitoare la virusul covid-19.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericitul a rostit această predică:

„În vremea aceea, pe când umbla pe lângă Marea Galileei, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4, 18-19).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului prăznuiește astăzi în mod special pomenirea Sfinților care au strălucit în Palestina. De aceea și noi, prin harul Duhului Sfânt, ne-am adunat în acest loc sfânt al Peșterii primitoare de Dumnezeu, adică al Nașterii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca să aducem Jertfa de laudă, euharistică și fără de sânge, lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime, acum când măsurile împotriva bolii molipsitoare covid-19 s-au destins. 

Această regiune a Palestinei este locul biblic unde s-au întâlnit cele cerești cu cele pământești, adică a avut loc descoperirea lui Dumnezeu în lume și printre oameni, plinită prin marea taină a Iconomiei lui Dumnezeu, adică întruparea lui Dumnezeu Cuvântul din curatele sângiuri ale Pururea Fecioarei Maria în Persoana Domnului nostru Iisus Hristos.

Palestina biblică este primul loc al chemării Patriarhului Avraam, dar și al Sfinților Apostoli: „După aceea a zis Domnul către Avraam: Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu” (Facerea 12, 1). Iar către pescari a zis Domnul: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 19-20).

Prin chemarea lui Avraam de către Domnul este înfățișată adunarea persoanelor sfinte și a proorocilor din Vechiul Testament. Prin chemarea Sfinților de către Iisus Hristos este arătată adunarea aleasă a Sfinților Apostoli. Atât Proorocii, cât și Apostolii au constituit piatra de temelie, iar Hristos este piatra din capul unghiului pe care au fost zidiți toți Sfinții Bisericii, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel zicând: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor. Piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).

Aceasta înseamnă că Dumnezeu, prin chemarea Sa, dar și prin hotărârea fără tăgadă a Proorocilor și a Apostolilor, i-a făcut vase ale Sfântului Duh, potrivit celor spuse de Apostolul Pavel: „După Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții, căci scris este: Fiți sfinți pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 15-16).

Cu alte cuvinte, Sfinții Apostoli, cei chemați de Domnul nostru Iisus Hristos, constituie modelele sfințeniei, adică ale îndumnezeirii omului și de aceea suntem chemați să devenim următori ai lor: „Lumină a răsărit dreptului și celor drepți cu inima veselie. Veseliți-vă, drepților, în Domnul și lăudați pomenirea sfințeniei Lui” (Psalmul 96, 12-13), cântă David.

Principala însușire a pământului Palestinei este faptul că acesta a fost udat și, prin urmare, sfințit de cinstitul sânge al „plinirii Legii și a Proorocilor”, adică al lui Hristos. Iar principala însușire a Sfinților ei este faptul că au văzut și au auzit ei înșiși și s-au făcut martori ai învățăturii, ai minunilor, ai pătimirii pe Cruce și ai Învierii din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum spune Evanghelistul Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Iar potrivit corifeului Apostolilor, Petru: „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri” (2 Petru 1, 16).

Trebuie menționat că izvorul dreptății și al sfințeniei tuturor Sfinților și, desigur, al celor din Palestina, este „izvorul vieții”, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Maica Dumnezeului nostru, pururea Fecioara Maria, care a săvârșit sfințirea pământului biblic al Palestinei, prin Bunavestire din Nazaret, prin Nașterea lui Dumnezeu Cuvântul în Peștera din Betleem și prin îngroparea ei în satul Ghetsimani din Ierusalim.

Preacuratei Stăpâne, Născătoarea de Dumnezeu, și ascultării ei de voia lui Dumnezeu îi datorează toți Sfinții sfințenia și dreptatea lor: „Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea unuia se vor face drepți cei mulți” (Romani 5, 19), vestește dumnezeiescul Pavel.

Sfinții, fiind „plini de roada dreptății, care este prin Iisus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu” (Filipeni 1, 11), potrivit lui Pavel, constituie o pildă vie prin care suntem îndemnați să imităm râvna lor dumnezeiască și dragostea lor desăvârșită față de Hristos. Spunem aceasta deoarece mulțimea fără număr a Sfinților Bisericii lui Hristos arată limpede că fiecare om poate și este chemat la comuniunea cu Sfinții potrivit celor scrise: „Fiți sfinți pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16). Acesta este îndemnul Mântuitorului nostru Hristos, dar și scopul Bisericii Lui. „Nu numai cuvintele Sfinților, ci și însăși persoanele lor sunt pline de har duhovnicesc”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. „Sfinților mă închin și îi cinstesc și cer mijlocirea și rugăciunile lor, căci prin mijlocirea lor ne mântuim toți”, învață Sfântul Ioan Damaschin. 

Iubiții mei frați, Sfinții prăznuiți astăzi, care au strălucit în Palestina, se disting prin mărturia lor istorică nemincinoasă a faptului că adevărul arătat în Hristos nu este o ideologie sau o teorie religioasă despre lume, și a faptului că Biserica, în calitate de trup al lui Hristos, nu este un sistem social, adică o asociație filantropică, ci este realitatea faptului că Dumnezeu, Creatorul celor ce sunt, Se odihnește în Sfinții Lui și în Biserica Lui, după cum confirmă Psalmistul zicând: „Că a ales Domnul Sionul și l-a ales ca locuință lui. Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui că l-am ales pe el” (Psalmul 131, 13-14).

Noi să-i rugăm pe Sfinți, care au îndrăzneală la Dumnezeu, ca, pentru rugăciunile lor și ale Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, să dobândim sfințenia cea în Hristos Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre. Amin.”

După Sfânta Liturghie, Preafericitul a sfințit un mic paraclis grec-ortodox aflat în locuința lui Mihail Kanavati, săvârșind Slujba Aghiasmei. La masa de post, cu pește, care s-a oferit, Preafericitul a rostit această cuvântare:

 „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” (Psalmul 126, 1), cântă Proorocul și Împăratul David.

Iubite domnule Mike împreună cu familia dvs.,

Cinstiți Părinți și Frați,

Ascultând cuvintele Domului, zicem: „Pace casei acesteia” (Luca 10, 5), în care am intrat astăzi ca să o binecuvântăm și să sfințim micul paraclis construit în interiorul ei în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. 

Toți Îngerii, după cum spune dumnezeiescul Pavel, „sunt duhuri slujitoare trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii” (Evrei 1, 14). Pe aceștia i-a așezat Dumnezeu ocrotitori fiecărui neam și popor și călăuzitori spre binele lor” (Cf. Deuteronom 32, 8). Acestora le poruncește să-i păzească pe cei care nădăjduiesc în El, ca să nu-i vatăme nimic și să nu se apropie răul de lăcașurile lor” (Cf. Psalmul 34, 5-6; 33, 7).

Aceștia văd mereu în ceruri fața lui Dumnezeu și Îi înalță cântare și mijlocesc la El pentru noi și „se bucură pentru fiecare păcătos care se pocăiește” (Luca 15, 10).

 „Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20), zice Domnul. Aceasta o mărturisește invitația, iubitoare de găzduire și iubitoare de frați, în casa voastră, invitație făcută astăzi Smereniei Noastre, Înaltpreasfințitului Teofilact, Arhiepiscop al Iordanului și Epitrop patriarhal în Betleem, și evlavioșilor clerici care slujesc bine-credincioșilor noștri cu dragoste și dăruire.

Am venit la dumneavoastră, iubite Mike, cu bucuria Domnului, „ca să îmi găsesc liniștea împreună cu voi” (Romani 15, 32), după cum scrie dumnezeiescul Pavel romanilor.

Misiunea mădularelor purtătoare ale numelui lui Hristos și credincioase, care aparțin trupului Lui, adică Bisericii, se dezvăluie în îndemnul evanghelic adresat Sfinților Ucenici și Apostoli ai lui Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Dorim ca Domnul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și ale Sfinților care au strălucit în Palestina pe care azi îi prăznuim, să vă dăruiască dumneavoastră și evlavioasei dumneavoastră familii putere de sus, sănătate sufletească și trupească și răbdare, iar răposatului vostru tată, Nicolae, odihnă sufletului în pământul celor vii.

În final, să-L rugăm pe Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel născut în Peștera din Betleem, și să-i spunem: „Înconjoară-ne pe noi cu sfinții Tăi Îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unitatea credinței și la cunoștința slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat ești în vecii vecilor.” Amin.

Întru mulți ani, cu sănătate, pace și binecuvântare de la Domnul.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/rA5HG0TRvxg