În dimineața zilei de marți, 12/25 august 2020, Procesiunea cu Icoana Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a îndreptat spre Ghetsimani.

Această ceremonie a urmat după o sfântă priveghere de toată noaptea care a fost oficiată de Arhimandritul Dimitrie Kavathas, în conformitate cu Status Quo-ul stabilit de veacuri, la Metocul Mănăstirii de la Ghetsimani, aflat vizavi de Biserica Sfântului Mormânt. Icoana este păstrată acolo și a fost dusă la Mormântul Maicii Domnului de la Ghetsimani.

Icoana a fost purtată de Egumenul de la Ghetsimani, ÎPS Arhiepiscop Dorotheos de Avela, care a condus Procesiunea, înconjurat de Părinți Aghiotafiți, de maici, mireni, creștini locali, dar nu și de pelerini, deoarece aceștia nu pot vizita țara de la începutul pandemiei de COVID-19.

Procesiunea s-a desfășurat pe jos, pe Drumul Crucii, în cântarea imnurilor Adormirii Maicii Domnului, cu opriri pentru rugăciuni la Biserica Rusă și la Sfintele Mănăstiri de la Pretoriu, Sfânta Ana și Sfântul Ștefan.

Odată ajunși la Ghetsimani, s-a făcut o rugăciune și Icoana a fost așezată în Epitaful din spatele Mormântului din zona Platitera, iar apoi a avut loc Paraclisul și Sfânta Liturghie, oficiată de Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, cu participarea credincioșilor credincioși , rugându-se în Doxologie și închinare la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Pomenirea Bunei Vestiri a Adormirii Maicii Domnului a fost sărbătorită și la Sfânta Mănăstire de la Mica Galileea, după obicei, la paraclisul Mănăstirii închinat acestei zile. Sfânta Liturghia a fost condusă de arhimandritul Ignatie, cu participarea la rugăciune a Părintelui stareț, arhimandritul Antim.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/3IH3McrkjjE

Miercuri, 6/19 august 2020, Patriarhia a sărbătorit praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.

În această zi Biserica, după relatările din Evanghelie (Matei 17: 1-3; Luca 9: 28-36, Marcu 9: 2-13), pomenește momentul când, cu puțin timp înainte de Patima Sa pe Cruce, Domnul nostru Iisus Hristos S-a arătat în slava și lumina Sa dumnezeiască, când hainele Lui s-au făcut albe și mai strălucitoare decât lumina, și glasul lui Dumnezeu Tatăl s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”, în fața ucenicilor aleși, Petru, Iacov și Ioan, pentru a le arăta, lor și nouă, fosta frumusețe pe care omul a pierdut-o, pe care cei care cred în El pot să o restaureze fiind transfigurați în El și prin El.

Acest eveniment a fost sărbătorit :

1. La Muntele Tabor, în Sfânta Biserică a Sfintei Schimbări la Față a Domnului, unde Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Privegherea de toată noaptea, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, pe Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, Ieromonahi și Diaconii Aghiotafiți, cu participarea a doar câtorva credincioși datorită pandemiei de COVID-19. Răspunsurile la strană au fost date de arhimandritul Demetrios Kavathas în strana din dreapta în limba greacă și de arhimandritul Filoteu, în strana stângă, în arabă.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea Predică:

“Suit-a Hristos pe Petru, pe Iacob și pe Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina și s-au arătat Moise și Ilie grăind cu Dânsul și nor luminos i-a umbrit pre ei; și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, în Care am ați-binevoit; pe Acesta ascultați-L” spune imnograful Bisericii, folosind cuvintele din evanghelia de la Sf. Matei (Mat. 17:1-5).

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini

Astăzi, Mântuitorul sufletelor noastre, ”Cel Ce S-a schimbat la față [și] a făcut firea lui Adam cea înnegrită iarăși a străluci,” ne-a adunat în acest Sfânt Munte Tabor pentru a-L vedea mistic prin Taina Sfintei Euharistii pe Hristos, strălucind cu razele dumnezeiești și pentru a auzi vocea lui Dumnezeu Tatăl care Îl proclamă pe Fiul Său iubit, Care ne-a scos din slăbiciunea noastră omenească.

În acest Sfânt munte înalt, unde Hristos S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi, chipul Lui a strălucit ca soarele, iar îmbrăcămintea Lui a devenit albă ca lumina (Matei 17: 2), s-a prefigurat lumina desăvârșită a slavei lui Dumnezeu Tatăl. De aceea, imnograful spune: „Nor luminos Te-a luat, schimbându-Te la Față întru întunericul Legii, întru care  Moise și Ilie fiind, și de prea luminata slavă învrednicindu-se, către Dumnezeu a grăit: „Tu ești Dumnezeul nostru și Împăratul veacurilor”.

Scopul unic și absolut al tainei Proniei lui Dumnezeu, și anume al credinței noastre față de Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Cel întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, este ca noi să fim aflați vrednici de slava luminii de dincolo de lume a lui Dumnezeu. Și ce este această slavă a lui Dumnezeu? Scris este: „Chipul slavei Domnului … era ca un foc mistuitor” (Ieșirea 24:17). Și în altă parte, Domnul i-a spus lui Ilie Tesviteanul: „Ieși și stai pe munte înaintea feței Domnului ! Că iată Domnul va trece … dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin” și Domnul era acolo (III Regi 19: 11-12).

Și conform mărturiei Sfântului Ioan Evanghelistul, Domnul este lumina lumii: „Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Și această lumină nu este alta decât slava lui Dumnezeu, așa cum spune Sfântul Luca Evanghelistul, referindu-se la păstorii care vegheau noaptea: „Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor”(Luca 2: 9) și la uciderea lui Ștefan cu pietre: „Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” (Fapte 7: 55-56).

Evenimentul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos este prevestirea Învierii Sale, pregătirea ucenicilor pentru ea, a celor care urmau să fie martorii, cu ochii și urechile, ai Pătimirii, morții pe Cruce, ai înmormântării de trei zile și, bineînțeles, ai Învierii luminoase a lui Hristos, după cum relatează Sfântul Matei: „De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze” (Mat. 16:21). Aceasta o mărturisește și imnograful Bisericii, care spune: „Mai ‘nainte de Crucea Ta, Doamne, muntele Cerului s-a asemănat și norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la față și de Tatăl mărturisit fiind, de față era Petru cu Iacov și cu Ioan, ca cei ce voiau să fie împreună cu Tine și în vremea vânzării Tale; ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoșeze de patimile Tale ”…„ să le arăți strălucirea Învierii ”.

Adâncimea, înălțimea și amploarea teologică a minunii Schimbării la Față a lui Hristos sunt centrate în două lucruri: în primul rând că Hristos: „ S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Mat. 17: 2) și în al doilea rând: „un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Matei 17: 5).

Și spunem acest lucru, deoarece experiența vederii strălucirii luminii Schimbării la Față și a auzirii glasului în nor nu este îndreptată numai către ucenicii prezenți ci și către fiecare creștin credincios care Îl iubește pe Dumnezeu cu mintea și inima curată. Să ascultăm așadar cuvintele părintelui Bisericii, Sf. Grigorie Palama, în învățăturile sale bazate pe marii Părinți purtători de Dumnezeu și teologi de dinaintea lui: „Cei aleși dintre Ucenici, așa cum auziți în cântările Bisericii,…, au văzut frumusețea veșnică și plină de înțeles a lui Dumnezeu în Tabor… strălucirea luminoasă a frumuseții inițiale, această dumnezeiască frumusețe care nu mai fusese văzută vreodată, prin care omul se îndumnezeiește și se face socotit vrednic de a vorbi cu Dumnezeirea, această Împărăție veșnică a lui Dumnezeu, această lumină ireproșabilă dincolo de înțelegere, o lumină veșnică, nelimitată, atemporală, strălucind nestricăcioasă, lumina lui Dumnezeu către cei îndumnezeiți” … căci harul Tatălui și al Fiului și al Duhului era unul, care nu putea fi văzut de ochii omenești, ci a trecut prin ei ca și cum ar fi deschis ochii celor orbi și i-ar fi făcut să poată vedea, după Sfântul Ioan Damaschinul, această lumină necreată, care în veacul ce va veni va fi vizibilă doar sfinților, așa cum spun Sfinții Dionisie și Maxim.

Această lumină necreată a Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos a strălucit asupra acestui Sfânt Munte Tabor și din acest motiv este numită și lumina Taborică. Sfinții și drepții lui Dumnezeu sunt vrednici de această lumină așa cum este scris: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5: 8). „Că la Tine este izvorul vieții: întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 35: 9), cântă psalmistul David.

Cât despre noi, dragi frați, să-L rugăm pe Dumnezeu Cuvântul și pe Dumnezeu Tatăl luminilor, ca prin mijlocirea Preafericitei Născătoare de Dumnezeu să-L lăudăm și să spunem împreună cu Psalmistul: „În lumina feței Tale vor merge … toată ziua”(Psalmul 88:16). Amin.”

După Sfânta Liturghie, renovatorul Mănăstirii, Pr. Egumen, Arhimandritul Ilarion, a oferit o masă cu pește.

2. La Ghetsimani, la Mormântul Maicii Domnului, Sfânta Liturghie a fost condusă de ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, care a slujit împreună cu Părinți Aghiotafiți. După Sfânta Liturghie, Arhiepiscopul egumen Dorotei al Avelei a oferit o agapă.
3. În Ramallah, la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față a Domnului, Sfânta Liturghie a fost condusă de Arhimandritul Galaction, egumenul, împreună cu care a slujit Pr. Yacub, la slujbă participând doar câțiva credincioși datorită pandemiei de COVID 19 .

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/kt_-h9-XN4g

Luni, 28 iulie / 10 august 2020, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului nostru Ioan cel Nou Hozevitul la Sfânta Mănăstire de la Hozeva, în pustia pârâului Horat, de lângă Ierihon.

În această zi Biserica, și mai ales Biserica Ierusalimului, îl cinstește pe Sfântul Ioan din România, care a venit în Țara Sfântă și a trăit o viață de post aspru, tăcere și lucrarea tuturor virtuților, făcându-se vrednic de darul înainte-vederii și de facerea de minuni, ca și de cel al neputrezirii, sfintele sale moaște nestricăcioase aflându-se în această Sfântă Mănăstire.

A fost canonizat ca Sfânt de Patriarhia Ierusalimului în 2016.

S-a făcut o priveghere de toată noaptea în cinstea sa, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, pe egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Constantin, pe Arhimandritul Isidor, alți preoți și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de Secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, și de monahii Mănăstirii.

Preafericitul a fost întâmpinat de egumen, Arhimandritul Constantin. Înainte de Sfânta Împărtășire, Preafericirea Sa a ținut următoarea Predică:

“Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi; Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”(Mat. 11:28-29), spune Domnul.

Iubiți frați întru Hristos,

Sfântul nostru Părinte Ioan cel Nou Hozevitul, care s-a făcut vas al Duhului Sfânt și a primit de la El facerea de minuni, ne-a adunat la locul nevoinței sale pentru a cinsti sfântă pomenirea sa.

Sfântul nostru Părinte Ioan, ostenitor și împovărat, s-a retras în Țara Sfântă și în mod special în zona râului Iordan, unde Domnul nostru Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul „și Duhul a adeverit întărirea cuvântului” căutându-și odihna în Hristos, după cuvintele Domnului: „Veniți la mine, toți cei care osteniți și împovărați, și eu vă voi odihni pe voi” (Mat. 11:28).

Cu alte cuvinte, odihna celor drepți întru Hristos nu este altceva decât intrarea lor în Împărăția Cerurilor, unde „împărătesc împreună cu Domnul… și Hristos îi va încununa pe cei care cred în El cu Slavă de neclintit”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei, comentând cuvintele profetului Isaia: „În ziua aceea Domnul Savaot va fi o cunună strălucitoare și o strălucită găteală pentru cei ce au mai rămas din popor” (Isaia 28: 5). Acest lucru îl spune și Sfântul Pavel în cea de-a doua epistolă către Timotei: „De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui”(2 Tim. 4: 8). Și Apostolul Petru: „Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi” (1 Petru 5: 4).

Sfântul nostru Părinte Ioan a primit această cunună a neprihănirii și a slavei lui Dumnezeu devenind cetățean al cetății din cer, al cetății Dumnezeului Celui Viu, al Ierusalimului ceresc (Evrei 12:22). Și cununa slavei care nu se îndepărtează și poate fi văzută în Sf. Ioan sunt moaștele sale nestricăcioase și frumos mirositoare, așa cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Cununa cea bună care nu se îndepărtează este dăruită celui care trăiește așa cum ar trebui; această floare nu a putut fi ținută în pământ. ”

Într-adevăr, frații mei, ținutul Hozevei nu a putut să țină ascunsă această floare parfumată care nu se ofilește, trupul Sfântului nostru Părinte Ioan, pentru că a fost îmbrăcat cu odihna nestricată în Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu Cuvântul și al Mântuitorului nostru Hristos. Iată deci slava Bisericii noastre sfinte, iată bogăția Împărăției lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan și-a îndeplinit desăvârșirea pentru că Însuși Hristos l-a învățat blândețea și smerenia inimii. „Învățați de la mine căci sunt blând și smerit cu inima” (Mat.11: 29), spune Domnul.

Tocmai această blândețe și smerenie a inimii suntem chemați să o dobândim și noi, dragi frați, urmându-l pe Sfântul nostru Părinte Ioan, întrucât s-a făcut urmaș al lui Hristos și a reușit îndumnezeirea, devenind ca Sfinții mari monahi Gheorghe și Ioan Hozeviții.

Împreună cu imnograful să spunem: „Crucea Domnului luând și în urmându-I până la sfârșit, nu te-ai întors niciodată cu mintea la lume sau la lucrurile din ea; și domolești patimile cu osteneli și înfrânare, astfel pregătindu-te ca templu pentru Hristos Domnul nostru. De aceea răsplată ai luat, O dumnezeiescule înțelept, cu har pentru a vindeca toate bolile și a alunga duhurile necurate, O binecuvântate purtătorule de Dumnezeu. Mijlocește la Hristos Dumnezeul nostru ca să dea iertare de toată greșeala celor ce cu dragoste țin sfântă pomenirea ta ”. Amin.

După privegherea de toată noaptea a fost oferită o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Y79hHgcpqhU

Duminică, 27 iulie / 9 august 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Slăvitului Mare Mucenic Panetelimon la paraclisul său, vizavi de vechiul spital al Patriarhiei și actualul hotel Gloria, lângă Poarta Jaffa.

Cu ocazia acestei sărbători, Biserica îl pomenește pe Sfântul Pantelimon, fiul unui tată idolatru și al unei mame creștine pe nume Euvouli, de la care a învățat sfintele scripturi și după ce a studiat medicina, a practicat filantropic și fără să primească bani. Prin lucrarea Duhului Sfânt a vindecat un orb, motiv pentru care a fost chemat să se apere; în schimb, L-a mărturisit pe Hristos și a suferit moarte de mucenic în timpul domniei lui Maximian în anul 305. Biserica îl cinstește și se închină la sfintele sale moaște, luând putere și vindecare de la ele.

În acest paraclis, Vecernia a avut loc după-amiaza, condusă de arhimandritul Isidor, iar Sfânta Liturghie a fost slujită dimineața de către arhimandritul Meletie și de alți părinți aghiotafiți, răspunsurile la strană fiind date de monahii, la slujbă participând monahii și credincioși care îl cinstesc pe Sfânt.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a vizitat Mănăstirea pentru a se închina, însoțit de Părinți Aghiotafiți.

După Sfânta Liturghie, renovatoarea și buna chivernisitoare a mănăstirii, stareța Haritini, a oferit o agapă soborului Patriarhal și Părinților.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/sutIcEQ5ll0

Vineri, 15/28 august 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Această sărbătoare s-a prăznuit în Biserica Adormirii construită de Sfânta Elena în 326 d.Hr. și refăcută de Împărații Marchian și Pulheria în 417 d.Hr.. Biserica se află în Ghetsimani deasupra Mormântului în care a fost îngropată Preasfânta Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.

Aici s-a săvârșit Vecernia seara, la ora 5, condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofan al Gherasei, împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, preoți arabi și diaconul Sofronie. Au participat credincioși cu evlavie față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care a fost îngropată aici și apoi a fost mutată la ceruri de către Fiul ei și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. 

Dimineața, în ziua praznicului, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasiei, Aristarh al Constantinei și Filumen al Pellei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi și Arhimandritul Marcu. A cântat Ierodiaconul Simeon în greacă și membri ai enoriei Bisericii Sfântului Iacov în limba arabă. În ciuda măsurilor restrictive, au participat cu evlavie mulți credincioși, localnici însă, nu pelerini, de vreme ce aceștia din urmă nu pot veni. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață. Ceea ce după naștere ești fecioară, iar după moarte vie, mântuiești pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și închinători,

Singura, cu adevărat, care mai presus de fire și de ființă a încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, binecuvântata Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, ne-a adunat în acest loc sfânt unde se află Mormântul ei pentru ca, împreună cu Sfinții Apostoli care în chip nevăzut s-au adunat aici de la marginile lumii, să cinstim sărbătoarea Adormirii ei.

 „Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” (Psalmul 86, 3), cântă dumnezeiescul David. „Pe cine o vom socoti cetate a lui Dumnezeu cel nevăzut și necuprins, Care pe toate le cuprinde în mâna Sa?”, se întreabă Sfântul Ioan Damaschin. „Pe cine alta decât pe singura care în chip neînțeles L-a cuprins pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, pe Domnul nostru Iisus Hristos? Căci ce este mai slăvit decât a primi „sfatul lui Dumnezeu cel de demult și adevărat”, după cum spune cu glas mare Isaia (Isaia 25, 1).

În persoana Născătoarei de Dumnezeu Maria se biruiesc hotarele firii, spune imnograful, Sfântul Cosma: „Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață”. Atât zămislirea în Duhul Sfânt, cât și întruparea lui Dumnezeu Cuvântul Hristos din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria constituie o depășire a legilor firii. „Născând Fecioara mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul, nu s-a pierdut nicidecum mărturia fecioriei”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Prin Adormirea Născătoarei de Dumnezeu s-au biruit de asemenea hotarele firii, după cum spune imnograful, Sfântul Cosma: „Datu-ți-a ție cele mai presus de fire Împăratul Dumnezeul tuturor, că precum întru naștere Fecioară te-a păzit, așa și în groapă trupul ți-a ferit fără stricăciune și împreună te-a proslăvit întru dumnezeiască mutare, cinste ție, Maicii, ca unui Fiu dăruindu-ți”.

Sfântul Ioan Damaschin, minunându-se de taina morții izvorului Vieții, adică a Născătoarei de Dumnezeu, spune: „Cum vom numi această taină despre tine? Moarte? Dar în chip firesc preasfântul și fericitul tău suflet se desparte de preafericitul și curatul tău trup, iar trupul se dă înmormântării celei după lege, dar nu rămâne în moarte, nici nu este destrămat de stricăciune. Născând ea, fecioria a rămas nevătămată, mutându-se [la cer] trupul s-a păstrat neputrezit și la un sălaș mai bun și mai dumnezeiesc s-a dus care nu este destrămat de moarte, ci în vecii vecilor nesfârșiți dăinuie.

De aceea, fericita Fecioară s-a arătat, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, „acropola Bisericilor”, dar și „Maica Bisericilor din toată lumea”. Acesta, după cum propovăduiește Sfântul Ioan, „nu a mers la cer, precum Proorocul Ilie, nu a fost dusă până la al treilea cer, precum Pavel, ci a ajuns până la însuși tronul împărătesc al Fiului său, pe Care Îl vede cu ochii ei și se bucură și cu multă și negrăită îndrăzneală stă înaintea Lui”.

Iubiții mei frați, tocmai faptul că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Îl vede pe Fiul și Dumnezeul ei și stă cu multă și negrăită îndrăzneală înaintea lui, face ca ea să fie pentru toți cei care i se închină și o cinstesc, scăpare „după Dumnezeu”, după cum spune imnograful: „Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca și către un zid nestricat și ocrotitoare”.

Noi, care prăznuim astăzi și ne aflăm în acest loc sfânt al Mormântului Născătoarei de Dumnezeu din satul Ghetsimani, să-l ascultăm pe Sfântul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Ioan Damaschin, cel care a scris laude Maicii Domnului, și împreună cu el să zicem: „Împreună cu David să săltăm cu Duhul, căci chivotul Domnului astăzi se odihnește. Împreună cu Gavriil, întâi-stătătorul îngerilor, să strigăm: bucură-te, marea bucuriei nesfârșită, bucură-te singura vindecătoare a întristării. Bucură-te, leac ce domolește durerea inimii. Bucură-te, prin care se alungă moartea și vine viața”. Iar lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeul nostru, fie slava și puterea împreună cu Tatăl cel fără de început și Preasfântul și de viață făcătorul Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie, Egumenul, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Avilonului Dorotei, a oferit masa Sinodiei patriarhale și credincioșilor la Stăreție.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/xTUL-kVQmsg

Duminică, 13/26 iulie 2020, Duminica Tuturor Sfinților și a Soborului Arhanghelului Gavriil, precum și a Sfântului Ștefan Savaitul, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a slujit (respectând măsurile de prevenție și apărare împotriva virusului mortal covid 19) în Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător aflată pe malul de vest al Iordanului, care a fost pe jumătate distrusă în timpul războiului de șase zile din 1967 și a fost apoi restaurată de către Patriarhie și transformată într-un frumos loc de închinare, cu contribuția răposatului Egumen al Mănăstirii Carantaniei Arhimandritul Gherasim, prin grija deosebită a Egumenului, Arhimandritul Vartolomeu.  

La această Liturghie (prima Liturghie patriarhală din Mănăstire) au slujit împreună cu Preafericirea Sa Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Arhimandritul Meletie, Ieromonahul Onufrie și Ierodiaconul Evloghie. A participat, de asemenea, Arhimandritul Hrisostom, Egumenul Mănăstirii Sfântului Gherasim Iordanitul. A cântat Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim și au luat parte câteva monahii din pustia Iordanului și arhitectul Teodosie Mitropulos.  

La Chinonicul Sfintei Liturghii s-a săvârșit parastasul pentru odihna sufletului Arhimandritului Gherasim și Preafericitul a adresat această cuvântare:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă” (Matei 5, 14-15).

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfinților 630 de Părinți de la Sinodul Ecumenic din Calcedon. De aceea și noi ne-am adunat în acest loc sfânt, în sfânta și străvechea Mănăstire a Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, de lângă râul Iordan, ca să săvârșim Taina Sfintei Euharistii și să slăvim numele cel mare al Sfintei Treimi.   

Adresându-Se Domnul ucenicilor Săi, adică Sfinților Apostoli, îi numește lumina lumii. „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5, 14). Această numire nu se referă doar la cel doisprezece Apostoli, ci și la urmașii lor, adică Sfinții Ierarhi și Părinți de Dumnezeu purtători ai Bisericii care au păstrat și au întărit credința Evangheliei cea una și fără prihană, după cum cântă și imnograful: „Propovăduirea Apostolilor și învățăturile Părinților Bisericii o credință au întărit, care și haina adevărului purtând, cea țesută din teologia cea de sus, drept îndreptează și slăvesc taina cea mare a bunei credințe”.  

 „Taina bunei credințe nu este altceva decât taina dumnezeieștii Iconomii, adică a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului, după cum au vestit mai înainte proorocii:

 „Te voi face lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului” (Isaia 49, 6).

Apostolul Pavel menționează aceste cuvinte proorocești ale lui Isaia ca să confirme misiunea sa apostolică între neamuri (Fapte 1, 47).

Potrivit mărturiei  Sfântului Ioan Evanghelistul, Iisus Însuși a spus: „Eu sunt lumina lumii. Cel care Îmi urmează Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieții”.

De asemenea, potrivit mărturiei Evanghelistului Ioan, Hristos „era lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Potrivit dumnezeiescului Pavel, Iisus Hristos S-a făcut pentru credincioși înțelepciune de la Dumnezeu, prin învățătura Lui, și dreptate, prin moartea și Învierea Lui, și sfințire, prin Înălțarea Sa și prin trimiterea Duhului Său, dar și deplină eliberare prin a Sa slăvită a doua venire: „Din El, dar, sunteți voi, în Hristos Iisus Care pentru noi S-a făcut înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1, 30).    

Biserica, fiind trupul teandric al lui Iisus Hristos și „locașul lui Dumnezeu în Duh” (Efeseni 2, 22) este totodată și făclia vie din lume a cărei lumină, adică lumina lui Hristos, luminează tuturor prietenilor Lui. Potrivit lui Eftimie Zigavinos,  Hristos este lumina care îi călăuzește pe oameni din întunericul rătăcirii la adevăr, de la păcat la virtute, care luminează rațiunea oamenilor. „Și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4).

Dumnezeu Cuvântul, adică Hristos, izvorul vieții în Care era viața (Cf. Ioan 1, 4) este Creatorul și Cel Care menține fiecare viață. Acest adevăr l-au subliniat Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai Bisericii la Sinoadele Ecumenice și, mai cu seamă, la cel pe care îl cinstim astăzi, al patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, unde a fost condamnată învățătura hulitoare a monahului ereziarh Eutihie. De asemenea, acest Sinod a condamnat monofizismul și nestorianismul și a alcătuit faimosul tom de la Calcedon, prin care a fost formulată dogma hristologică ortodoxă care recunoaște două firi – dumnezeiască și omenească – , două lucrări și două voințe unite fără amestecare și fără despărțire într-o singură Persoană sau un singur Ipostas al lui Dumnezeu Cuvântul, după cum subliniază și imnograful Bisericii zicând: „Pe Tine, Cuvântul cel necuprins și netâlcuit, Care trup Te-ai făcut pentru noi, iubitorule de oameni, Te-a propovăduit cinstită adunarea înțelepților Părinți, Dumnezeu desăvârșit și om, îndoit cu firile și cu lucrările fiind, îndoit și cu voile  și Unul și același după Ipostas. Pentru aceasta împreună cu Tatăl și cu Duhul cunoscându-Te pe Tine Dumnezeu Unul, Ție ne închinăm pe dânșii fericind.

Marea și indiscutabila însemnătate a Sfintelor Sinoade Ecumenice se datorează faptului că acestea – potrivit distinsului profesor Ioannis Karmiris – au constituit organul de exprimare a învățăturii dogmatice a Bisericii și a impunerii pretutindeni și mereu a tradiției ei comune și uniforme, în ceea ce privește credința și viețuirea, precum și lupta împotriva diferitelor erezii și păstrarea unității eclesiastice care se bazează pe unitatea dogmatică, ai cărei transmițători și garanți au fost Sinoadele Ecumenice.

Noi, iubiții mei frați, urmând cu statornicie tradițiilor apostolice și dogmelor dumnezeiești așezate de Părinții și Învățătorii purtători de Duh la Sinoadele Ecumenice, să-l ascultăm pe Apostolul Pavel care spune: „De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11).

Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Pomenirea dumnezeieștilor Părinți astăzi prăznuind, pentru rugăciunile lor, cu totul îndurate, rugămu-ne: Mântuiește de toată vătămarea eresurilor pe norodul Tău, Doamne, și pe toți ne învrednicește să slăvim pe Tatăl, pe Cuvântul și pe Duhul cel prea sfânt”. Amin. 

După Apolisul Sfintei Liturghii, Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Vartolomeu, a oferit o agapă.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/PBODlVSD6wU

Marti, 8/21 iulie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Slăvitului Mare Mucenic Procopie la paraclisul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Modest, unde se află mormântul Sfântului, în zona Abu Tor din sudul Noului Ierusalim, vizavi de muntele Sfântului Sion.

Biserica îl cinstește pe Sfântul Procopie ca primul mucenic din Cezareea Palestinei din anul 303 d.Ch.

Fost prigonitor al creștinilor, Sfântul Procopie a fost chemat de Însuși Domnul, care i s-a arătat într-o cruce de cristal și ca un glas care spunea: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Cel răstignit”. Când mama sa Teodosia le-a spus prigonitorilor identitatea sa creștină, s-a întors în Cezareea unde a fost cchinuit și a mucenicit pentru Hristos, ducându-i astfel la credința în Dumnezeu pe mama sa și alții.

În cinstea Sfântului Procopie, în acest paraclis, s-a slujit Vecernia după-amiaza de către Arhimandritul Macarie și Sfânta Liturghie în ziua sărbătorii de către Arhimandritul Bartolomeu, împreună cu ierodiaconul Sofronie, răspunsurile la strană fiind date de către secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, cu participarea la slujbă a unor creștini evlavioși.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a vizitat Sfânta Mânăstire însoțit de Părinți Aghiotafiți.

Preafericirea Sa, Părinții și creștinii participanți la Sfânta Liturghie au primit o agapă în curtea Bisericii din partea administratorului devotat al Mănăstirii, Monahul Antioh.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 30 iunie / 13 iulie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie sărbătoarea Soborului celor doisprezece Apostoli.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica adună Soborul ei, adică pe credincioși, spre cinstirea Sfinților doisprezece Apostoli care au contribuit cu precădere la răspândirea învățăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel Care prin ei a vânat întreaga lume.

Acest praznic s-a sărbătorit la Patriarhie în Sfânta Mănăstire închinată celor doisprezece Apostoli, aflată lângă mare, în centrul orașului Tiberiada, situat pe malul de nord-vest al Mării Tiberiadei.

Aici a condus Sfânta Liturghie Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, Arhimandritul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. A cântat Ierodiaconul Simeon, Secretar al Sfântului Sinod, și au participat puțini credincioși din regiune, datorită pandemiei de covid-19. 

Către acești puțini credincioși, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Văzând mulțimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său” (Matei 9, 36-38). 

 „Și, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință” (Matei 10, 1).

 „Mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei 10, 7).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Dumnezeiasca și preaînțeleapta ceată a Apostolilor lui Hristos ne-a adunat pe toți astăzi în Mănăstirea închinată lor, în locul unde Iisus S-a arătat ucenicilor Săi, la Marea Tiberiadei (Ioan 21, 1), ca să prăznuim Soborul lor. 

Acest Sobor se referă la cei doisprezece Apostoli, adică la ucenicii Lui, cărora Iisus le-a spus: „Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său” (Matei 9, 37-38). Tâlcuind acest fragment, Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Zicând Iisus: «Rugați pe Domnul secerișului», i-a hirotonit numaidecât, fără ca ei să se roage, amintindu-le că El este lucrătorul, El este Domnul secerișului, El este Stăpânul proorocilor”. Adaugă apoi: „Este limpede că nu i-a trimis pe ucenicii Lui să secere cele pentru care s-au ostenit alții, ci cele pe care Domnul Însuși le-a semănat prin Proorocii Lui.

 „Și, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință” (Matei 10, 1). Și toate acestea cu toate că încă nu le fusese dat Duhul Sfânt. Pentru că, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan, nu primiseră încă Duhul Sfânt: „Căci încă nu era [dat] Duhul Sfânt, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit” (Ioan 7, 39). Cum, dar, alungau duhurile necurate? Întreabă Sfântul Părintele nostru Ioan Gură de Aur. Prin porunca și puterea lui Iisus, răspunde același.

În ziua Cincizecimii când „erau toți împreună în același loc”, „(…) li s-au arătat împărțite limbi ca de foc (…) și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 1-4), spune Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor.

Tâlcuind aceste cuvinte, Icumenie spune: „Mărețiile lui Dumnezeu aveau nevoie de o limbă limpede”. Iar Sfântul Grigorie Teologul spune: „în limbi, pentru înțelegerea cuvântului”. S-au arătat limbi pentru că de la Duhul Sfânt avem cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt Hristos a vorbit în lume și a dat Duhul Lui ucenicilor ca transmițându-le astfel nu numai cunoașterea mântuitoare, ci și puterea de a propovădui și a răspândi în lume cunoașterea adevărului pe care au primit-o. „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19), poruncește Domnul ucenicilor Săi.

Nu le-a poruncit doar să boteze, ci mai întâi Domnul le-a zis: „Învățați” (…) „pentru ca prin învățare să se nască credința dreaptă și împreună cu credința să se adauge desăvârșirea Botezului”, explică Marele Atanasie. Cu adevărat, propovăduirea ucenicilor lui Hristos sau învățătura lor apostolică – potrivit cuvintelor: „învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit” (Matei 28, 20) – constituie primul izvor „al învățăturii sănătoase” (2 Timotei 4, 3) al Sfintei Biserici a lui Hristos. 

Dumnezeiescul Pavel, propovăduind puterea unificatoare a Bisericii, arătată între neamuri și iudei prin Iisus Hristos, spune: „Nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, Sfinții Apostoli au fost așezați de Hristos, prin Duhul Sfânt, ca temelie a Bisericii, atât în ceea ce privește credința, cât și prin înființarea de Biserici locale, în întreaga lume, Biserici care i-au avut ca întâi-stătători pe Apostolii înșiși sau pe Episcopii hirotoniți de ei. De aceea și Sfântul Pavel îi îndeamnă pe Episcopi zicând: „Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său”.

Vrednicia rangului apostolic o evidențiază Sfântul Ioan Gură de Aur zicând: „Proorocul este mai-mare, păstorul și învățătorul sunt mai-mari duhovnicești, dar mai mare decât toate acestea este rangul apostolic”. Aceasta înseamnă că din Duhul Sfânt izvorăște caracterul apostolic al Bisericii. Iar Duhul Sfânt, Care este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul, cuprinde toată rânduiala Bisericii, potrivit Sfântului Grigorie Teologul. De altfel, în „Simbolul Credinței” este subliniat în mod special caracterul sobornicesc și apostolesc al Bisericii.

Este limpede că acest caracter apostolic al Bisericii este inseparabil și organic unit cu continuitatea apostolică a Păstorilor, adică a Episcopilor Bisericii, precum și cu tradiția apostolică, după cum învață înțeleptul Pavel: „Fiule Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat” (1 Timotei 6, 20), „comoara cea bună” (2 Timotei 1, 14), „țineți predaniile pe care le-ați învățat” (2 Tesaloniceni 2, 15).

Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, „rangul apostolic”, care cuprinde continuitatea apostolică și tradiția apostolică, își are originea în experiența Apostolilor din timpul Cincizecimii când „s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 4). „Vorbeau proorocind, adică înțelegând și grăind mărturiile Sfinților Prooroci despre Hristos”, explică Sfântul Chiril al Alexandriei. 

Iată de ce Sfânta noastră Biserică cinstește în mod special pomenirea Sfinților Apostoli. Să zicem, dar, împreună cu imnograful: „Mântuitorule bun, Cel din fire iubitor de oameni și mult-milostiv, pentru dumnezeieștile rugăciuni ale prealăudatei Tale Maici Fecioară, ale lui Petru și Pavel și ale celor doisprezece Apostoli ai Tăi, din cer trimite-ne nouă milele și ajutorul Tău”. Amin.

După Sfânta Liturghie, Părintele Egumen, Arhimandritul Partenie, care cu multă sârguință se îngrijește de Mănăstire, a oferit o masă Sinodiei Patriarhale.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 29 iunie / 12 iulie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților slăviților Apostoli corifei Petru și Pavel în Sfânta Mănăstire închinată lor, situată în Capernaum, orașul de lângă mare, de pe malul de nord-vest al Mării Tiberiadei, oraș aflat astăzi în ruină.
Biserica acestei Mănăstiri a fost ridicată de cel întru fericită pomenire, Patriarhul Damian al Ierusalimului, în jurul anului 1935 și a fost restaurată după 1967 de Mitropolitul Gherman al Petrei, iar Egumenul din prezent, Monahul Irinarh, a pictat-o în stil bizantin.
Cu ocazia acestui praznic, Biserica îl cinstește pe Apostolul Petru, fratele Apostolului Andrei, originar din Betsaida Galileei, care de la început L-a urmat pe Domnul și apoi, în vremea Patimilor, s-a lepădat de El dar, la auzul cântecului cocoșului, s-a căit și iar a fost primit de Domnul, după Înviere, prin cuvintele: „Petre, Mă iubești?”. El a devenit Apostol și Mărturisitor al Domnului, propovăduindu-L în părțile Asiei, Pontului, Ciliciei și în alte locuri.
Biserica îl cinstește azi, de asemenea, pe Apostolul Pavel care a fost mai înainte prigonitor dar pe drumul către Damasc, a fost chemat de către Domnul printr-o vedenie. El a răspuns chemării, arătându-se vas ales și L-a propovăduit pe Hristos mai mult decât toți ceilalți Apostoli în spațiul Mediteranei până în Roma, distingându-se ca Apostol al neamurilor.
În cinstea acestor Apostoli corifei, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului a săvârșit Sfânta Liturghie în Mănăstirea pomenită, împreună cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului și Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei. Răspunsurile la stană au fost date de monahul Nicolae, la slujbă participând puțini credincioși datorită extinderii din nou a bolii Covid 19.
La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:
„Pe mai-marii Apostolilor toți să-i lăudăm, pe dumnezeiescul Petru și pe Pavel, pe luminătorii lumii și propovăduitorii credinței, trâmbițele Ortodoxiei, pe tâlcuitorii învățăturilor și stâlpii Bisericii și stricătorii înșelăciunii”, cântă Imnograful Bisericii.
Iubiți frați în Hristos,
Credincioși Creștini,
Preacinstitul praznic al Sfinților aleșilor Apostoli Petru și Pavel ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc sfânt din Capernaum pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să cinstim sfânta lor pomenire.
Amândoi corifeii Petru și Pavel, fiind plini de Duhul Sfânt și de dumnezeiescul Har, s-au distins între ceilalți Apostoli prin râvna lor covârșitoare și prin învățătura teologică, mântuitoare, despre Dumnezeu Cuvântul întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos.
Să-l ascultăm pe imnograf care spune despre Petru: „Nu trupul, nici sângele, ci Tatăl ție ți-a insuflat, a teologhisi despre Hristos, Fiul cel adevărat al Dumnezeului celui Preaînalt, Apostole”. Iar despre Pavel spune: „Acum nicicum în chip întunecat, nici în oglindă, Hristos de tine se vede, ci mai vârtos față către față se vede, desăvârșit descoperindu-ți ție cunoștința dumnezeirii”.
Aceasta o mărturisește Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor, unde Iisus Hristos Îi spune lui Petru: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona (…) și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 17-18). Iar lui Pavel: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigonești. (…) A zis Domnul lui Anania, ucenicul Lui: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 4-15).
Măreția duhovnicească și morală a „pietrei credinței”, adică a lui Petru, și a „vasului ales”, adică a lui Pavel, se arată în două feluri. Mai întâi, acești Sfinți Apostoli au fost martori ai tainelor nevăzute ale slavei lui Dumnezeu Cel în Treime, Care S-a arătat în persoana lui Iisus Hristos. „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri” (2 Petru 1, 16), spune Petru. „Dar voi veni totuși la vedenii și la descoperiri de la Domnul (…) și știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corinteni 12, 1-4), mărturisește dumnezeiescul Pavel.
În plus, propovăduirea acestor doi Sfinți Apostoli, care a ajuns la toate neamurile, după cuvântul Domnului: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19), este insuflată de Hristos și de lumina lui Hristos, după cum vestește și Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni , 27). Aceasta arată că propovăduirea apostolică este propovăduire a pocăinței, a dreptății și a sfințeniei în Hristos cel răstignit și înviat.
Sfânta Biserică a lui Hristos cu recunoștință și după datorie îi cinstește cu precădere pe Apostolii corifei, pentru că aceștia au contribuit în mod hotărâtor la constituirea „Bisericii neamurilor”, adică a popoarelor care nu cunoșteau religia monoteistă descoperită Proorocului Moise în Muntele Sinai. Să-l ascultăm pe Petru care spune la Sinodul apostolic din Ierusalim: „Bărbați frați, voi știți că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, Cel Care cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt ca și nouă” (Fapte 15, 7-8). În ceea ce îl privește pe Pavel, acesta a fost ales de Domnul Însuși Care a zis: „Acesta Îmi este vas ales ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor” (Fapte 9, 15). În epistola sa către romani, Pavel, trimițând îmbrățișări și salutări celor care au lucrat împreună cu el, spune: „Îmbrățișați pe cei împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus (…) cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și toate Bisericile dintre neamuri” (Romani 16, 3-4).
În epistolele lor, Apostolii Petru și Pavel dezvoltă teologic învățătura teandrică despre Biserică drept lăcaș duhovnicesc, piatra din capul unghiului fiind Hristos, potrivit lui Petru (Cf. 1 Petru 2, 4-5) și ca trup al lui Hristos, Acesta (Hristos) fiind capul ei, potrivit lui Pavel: „Și L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui Care plinește toate întru toți” (Efeseni 1, 22-23). „Pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri” (Efeseni 3, 10).
Trebuie menționat că distingerea Sfinților Apostoli Corifei nu poate fi în niciun caz interpretată ca superioritate duhovnicească față de ceilalți Apostoli, și aceasta pentru că darul Sfântului Duh a fost dat de către Iisus Hristos cel înviat ucenicilor și Apostolilor Săi „ușile fiind încuiate unde erau adunați ucenicii” (Ioan 20, 19), fără vreo deosebire de cantitate sau calitate. Tâlcuind cuvintele lui Iisus, Care a spus ucenicilor Lui: „Luați Duh Sfânt” (Ioan 20, 22), Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Hristos nu a dat Duhul Sfânt doar unora, ci tuturor ucenicilor”.
Acestor mari luminători, Petru, piatra credinței și Pavel, adevăratul dascăl și tâlcuitor al tainelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne rugăm și, împreună cu imnograful să strigăm: „Apostolii lui Hristos Dumnezeu, iertare de păcate cereți celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră”. Amin.
Întru mulți ani cu sănătate!
După Sfânta Liturghie, sârguinciosul Egumen al Mănăstirii, Monahul Irinarh, a oferit o masă Preafericitului și Sinodiei Sale.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/llIYnfweZ6g

Sâmbătă, 28 iunie / 11 iulie 2020, a avut loc parastasul de patruzeci de zile al Părinților Aghiotafiți pentru Arhimandritul Martyrios, care a adormit întru Domnul la 1 iunie 2020 și pentru monahul Nickolaos Zervis, care a adormit întru Domnul acum trei luni.

Primul dintre părinții pomeniți a slujit la Altarul din Madaba din Iordania, în ultimii ani, iar cel din urmă a ocupat funcția de director general la Școala de pe Sion și a scris cărți teologice și educaționale remarcabile. Pr. Nickolaos a trăit în ultimii ani ai vieții sale la Atena din motive de sănătate, acolo adormind întru Domnul.

Această slujbă de pomenire a fost ținută de Frăția Aghiotafită la Înfricoșătoarea  Golgota cu o Sfântă Liturghie, care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Aristovul al Madabei, cu împreună-slujirea Părinților Aghiotafiți.

Slujba de pomenire a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori aproximativ douăzeci de arhiepiscopi aghiotafiți, ieromonahi și ierodiaconi, din cauza restricțiilor COVID-19, în timp ce unii credincioși au rămas afară rugându-se de la Poarta și de lângă pereții Bisericii Sfântului Mormânt.

După Sfânta Liturghie a avut loc o agapă în amintirea celor răposați la sediul Patriarhiei.

Frăția aghiotafită se roagă pentru odihna sufletelor fraților săi dragi, ca să sălășluiască împreună cu drepții în tărâmul celor vii.

Din partea Secretariatului-General             

httpv://youtu.be/fEJHW32xRJE