Luni, 3/16 noiembrie 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie Mutarea Moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în Biserica închinată lui din orașul Lida.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica pomenește mutarea cinstitelor Moaște ale Sfântului Gheorghe, adică aducerea lor din Roma, orașul muceniciei sale, la Lida, orașul natal al mamei lui.   

În această zi, Biserica prăznuiește și Sfințirea Bisericii lui din Lida de către Sfânta Elena în 326-336 d.Hr.

În această zi, în Sfânta Mănăstire a Sfântului Gheorghe, a condus Sfânta Liturghie Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandriții Nectarie și Nifon, Preoți arabi, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat în limba arabă psalții Comunității și au participat destui credincioși, în ciuda măsurilor privitoare la virusul covid 19. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericitul a adresat această cuvântare:

 „Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus Domnul nostru” (Romani 8, 38-39). „Căci pentru mie viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21), propovăduiește Sfântul Apostol Pavel. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul tainei dreptei credințe, adică al Răstignirii și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat în acest sfânt loc „al slujirii cuvântătoare”, ca să prăznuim pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, care s-a făcut următor Pătimirii Domnului. 

Prietenul credincios al lui Hristos, Gheorghe, deține un loc aparte în rândul Mucenicilor Bisericii și aceasta pentru că, potrivit Sfântului Andrei Criteanul, acesta s-a arătat „mlădița roditoare a Viței celei adevărate, al Cărei lucrător este Părintele ceresc Care, prin el, lucrează pentru noi bucurie duhovnicească spre tămăduirea patimilor și înnoirea sufletului și a trupului”.

Cine este vița cea adevărată? Este Hristos Care spune: „Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 15, 1). Explicând acest verset, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Înțelegi, dar, foarte bine că Tatăl ne hrănește întru dreapta credință, prin Fiul, în Duhul. Lucrează, adică privește și cercetează și ne învrednicește de grija îndreptării, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Ca să nu creadă cineva că numai Cel Unul Născut Se îngrijește de noi, ci are împreună-lucrător pe Dumnezeu Tatăl, numindu-Se pe Sine viță care dăruiește viață mlădițelor sale și puterea de a rodi, iar pe Tatăl îl numește lucrător”. Și adaugă:

 „Nu despre trupul Lui spune că este vița, ci despre dumnezeire… și nici rodul Sfinților nu este trupesc, ci duhovnicesc”.

Cu adevărat, Mucenicul Gheorghe s-a făcut mlădiță a lui Hristos din care am luat „viața și puterea de a rodi”. Gheorghe a ascultat din copilărie cuvintele înțeleptului Pavel: „Căci pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21). De aceea, Sfântul Teodor Studitul spune într-o cântare: „Pe diamantul răbdării cel înțelegător, duhovnicește să îl lăudăm, fraților, pe măritul Mucenic Gheorghe pe care, ca pe cel aprins cu dragostea  pentru Hristos, primejdiile l-au bătut, muncile l-au strujit și feluri de chinuri i-au topit  trupul cel din fire stricăcios. Că a biruit dorul pe fire, prin moarte îndemnând pe doritorul să meargă la doritul Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre”.  

Gheorghe provenea dintr-o familie bogată și nobilă din Capadocia. A slujit ca mare comandant în armata romană în timpul împăratului Dioclețian (284-305). În anul 303 a fost emis un edict împotriva Creștinilor pe care l-a aplicat cu cruzime Dioclețian și, mai ales, Cezarul Galeriu. Mulți dintre marii Mucenici ai Bisericii au mărturisit în timpul acestei perioade de cumplite prigoane.

Prealăudatul Gheorghe nu numai că s-a declarat cu îndrăzneală Creștin, ci a și mustrat rătăcirea idolilor și i-a batjocorit pe împăratul însuși și pe cei care credeau în uneltele diavolilor, adică idolii.

Aceasta a făcut-o mărturisitorul dragostei lui Hristos, ascultând cuvintele înțeleptului Solomon: „Ochii tăi să privească drept înainte și genele tale drept înainte să caute” (Pilde 4, 25) și ale lui Hristos: „Feriți-vă de oameni. Mai înainte de toate acestea își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă spre mărturie” (Luca 21, 12-13).  

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la slujirea apostolească, adică la propovaduirea Evangheliei de către Sfinții Apostoli, dar și de către cei care au mărturisit prin sângele lor pentru adevărul Creștinismului. Potrivit comentatorului Eftimie Zigavinos, „spre mărturie” înseamnă „spre mustrare, ca să nu mai poată să spună apoi că nu au auzit propovăduirea.” „De n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor” (Ioan 15, 22), spune Domnul.   

Fericitul Gheorghe, iubiții mei frați, face parte din ceata marilor Mucenici ai Bisericii. Și aceasta deoarece, prin sângele său mucenicesc, Sfântul Gheorghe a oferit încredințarea Învierii lui Hristos și a pecetluit adevărul credinței Creștine. Cu alte cuvinte, fericitul Gheorghe s-a jertfit propovăduindu-L pe „Fiul Omului” (Matei 8, 20) Care prin răstignirea Sa a deschis Împărăția cerurilor. În aceasta constă contribuția Sfântului Gheorghe, în faptul că L-a mărturisit pe Acela Care „spre aceasta S-a născut și pentru aceasta a venit în lume ca să dea mărturie pentru adevăr” (Ioan 18, 37).

Mărturisirea prin sânge a Sfântului Gheorghe pentru adevărul lui Hristos l-a făcut părtaș Patimilor și morții lui Hristos. De aceea Sfântul Mare Mucenic a luat „cununa dreptății” (2 Timotei 4, 8) și desăvârșirea sfințirii lui. Acesta, potrivit dumnezeiescului Pavel, „a fost altoit pe El prin asemănarea morții Lui” (Romani 6, 5), adică a lui Hristos.

 „Acesta, ca un bun ostaș, s-a luptat împotriva tiranilor și pe aceia i-a rușinat, următor făcându-se Patimii Mântuitorului Hristos. Nu și-a miluit vasul cel de lut al său, ci gol l-a strujit, cu muncile zdruncinându-l. Aceluia să strigăm: Purtătorule de chinuri roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”, cântă imnograful.

Sfinții și, mai ales, Mucenicii lui Hristos, au parte de mare cinste și de un cult aparte pentru că ei au reușit să-L facă pe Duhul Sfânt să se sălășluiască în trupurile lor muritoare după cum foarte limpede învață Sfântul Pavel: „Iar dacă Duhul Celui Ce a înviat pe Iisus din morți locuiește în voi, Cel Ce a înviat pe Hristos din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuiește în voi” (Romani 8, 11). Și Marele Mucenic Gheorghe a fost astfel, adică vas al Sfântului Duh, drept pentru care se bucură de „cununa cea neveștejită a măririi” (1 Petru 5, 4) și mijlocește la Dumnezeu Tatăl pentru toți cei care se roagă lui. 

Deci, iarăși, împreună cu imnograful să zicem: „Purtătorule de chinuri Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu Tatăl să se mântuiască sufletele noastre și tu, Maica lui Dumnezeu, preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău pentru noi toți. Amin.

La mulți ani slobozi de boala molipsitoare (covid 19). 

După Sfânta Liturghie, Egumenul Arhimandritul Nicodim, care cu pricepere se îngrijește de Mănăstire, a oferit o tratație și masa la care au luat parte Sinodia patriarhală, epitropii și psalții Comunității.

Pomenirea Sfântului Gheorghe s-a prăznuit și în Mănăstirea Sfântului Gheorghe de la spital, prin Sfânta Liturghie săvârșită de Egumenul Mănăstirii Sfântului Gheorghe din Akkra, Arhimandritul Filotei, prin deosebita grijă a Monahiei Pansemni.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 26 octombrie / 8 noiembrie 2020, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Purtătorul de Mir.

La această sărbătoare, Biserica îl pomenește pe Sfântul Dimitrie, originar din Tesalonic, și a suferit moarte de martir în acest oraș pentru credința în Hristos, în timpul domniei lui Maximian în 303 d.Hr., îndemnându-l mai întâi pe ucenicul său Nestor să intre în luptă cu Lie în arenă și să îl învingă : „mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor”.

Această sărbătoare a fost prăznuită de Patriarhie la vechiul paraclis închinat Sfântului, care se află între Școala Sfântului Dimitrie și Mănăstirea Centrală, cu Vecernia după-amiaza, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Sfânta Liturghie din dimineața sărbătorii a fost oficiată de ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Macarie, Dionisie și Isidor, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de dl. Vasilios Gotsopoulos și de elevii școlii patriarhale, la slujbe participând călugări și călugărițe din Ierusalim.

În timpul Sfintei Liturghii, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului a vizitat paraclisul pentru a se închina, însoțit de Părinți aghiotafiți.

Această sărbătoare a fost prăznuită și în Orașul Vechi din Rafidia, lângă fântâna lui Iacov, în Samaria, la Biserica cu hramul Sfântului, cu Sfânta Liturghie care a fost condusă de egumenul Sfintei Biserici a Bunei Vestiri din Rafidia, arhimandritul Leontie, cu participarea membrilor comunității de limbă arabă.

Din partea Secretariatului-General

Vineri, 24 octombrie 2020, la o zi după sărbătoarea Tronului Ierusalimului, la pomenirea Sfântului Iacob Ruda Domnului, s-a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu Slujba de pomenire a Patriarhilor care sunt îngropați la paraclisul celor Patruzeci de Mucenici, care se află între Frăția Aghiotafită și Biserica Sfântului Mormânt.

Sfânta Liturghie și Slujba de pomenire s-au ținut în prezența ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei; Arhimandritul Meletie și Preoții slujitori de la Catedrala Sfântului Iacob, Pr. Farah Badour și Pr. Hader Baramki, au ținut slujbele. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon în limba greacă în strana din dreapta și de dl. James Bejali în limba arabă în strana stângă.

Preafericitul Părinte al nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil a vizitat paraclisul în timpul Sfintei Liturghii pentru a se închina și a se ruga pentru odihna sufletelor venerabililor Patriarhi.

După Slujbe, coliba a fost oferită la agapa ținută în sala alăturată.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 13/26 octombrie 2020, Patriarhia pomenește întoarcerea sfintelor moaște ale Sfântului nostru Părinte Sava cel Sfințit.

În această sărbătoare, Biserica Ierusalimului comemorează evenimentul de pe 13/26 octombrie 1965, când a primit moaștele Sfântului Sava cel Sfințit aduse înapoi de la Veneția, unde le dusese cruciații.

Biserica Ierusalimului a cerut întoarcerea Sfântului la un an după ridicarea „anatemelor” din 1050, în anul 1964, și după vizita Patriarhului Ecumenic Athenagoras și a Papei Ioan Paul al VI-lea în Țara Sfântă. Pentru a însoți moaștele, o delegație din Patriarhia Ierusalimului a mers la Veneția, alcătuită din vrednicii de pomenire mitropoliți Vasilios al Cezareei și Gherman al Petrei, vrednicul de pomenire Duhovnic al Mănăstirii Sfântul Sava, Arhimandritul Serafim, vrednicul de pomenire egumen al Mănăstirii Marta și Maria din Betania, arhimandritul Teodosie și diaconul de atunci – și în prezent – Mitropolitul Chiriac al Nazaretului.

Ceremonia de primire a sfintelor moaște a avut loc la Poarta Jaffa cu multă bucurie, veselie și mulțumire și, de acolo, a fost dusă la catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii spre închinare o săptămână, ajungând la Sfânta Mănăstire întemeiată de însuși Sfântul Sava, unde se păstrează de atunci, drept comoara unui izvor de putere și ajutor de tot felul.

Spre pomenirea acestui eveniment la data menționată mai sus, la Mănăstirea Sfântului a fost săvârșită o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Părinte  Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Reprezentantul Patriarhal la Betleem, ÎPS Teofilact al Iordaniei, ÎPS Aristovul al Madabei (ca Arhiepiscop din anul acesta), Ieromonahi aghiotafiți, printre care s-au numărat arhimandriții Ignatie, Matei și Nifon, preoți vorbitori de limba arabă din Betleem, Beit Sahour și Beit Jala, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost rostite de secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, în limba greacă, ajutat de ÎPS Aristovul și de corul din Acre condus de arhimandritul Filoteu, în limba arabă. La slujbă au participat membri ai eparhiei noastre de limbă arabă din zona învecinată a Betleemului.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața părinților și a credincioșilor:

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi; Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11: 28-30), spune Domnul.

Iubiți frați în Hristos,

Sfânta noastră Biserică din Ierusalim cinstește și se închină astăzi la aducerea Sfintelor  moaște nestricăcioase ale Sfântului Savva cel Sfințit înapoi la vestita sa Lavră (la 26 octombrie 1965), de la Veneția, ținând seama de cuvintele biblice: „Pomenirea celui drept este spre binecuvântare” (Proverbe 10: 7) sau, cu alte cuvinte, amintirea celui drept este plăcută și veșnică, chiar și după moarte.

Sfântul Sava din Capadocia tânjea după odihna sufletului său și, ca un alt cerb, s-a retras la fântânile duhovnicești și nevoitoare din pustia Iudeii Palestinei, unde a primit învățătură de la Învățătorii pustiei, Teoctist și Eftimie cel Mare.

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Mat. 11:29). Interpretând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „prin cuvântul:„ jug ”[Hristos] înseamnă lucrarea poruncilor, să ascultăm atunci comandantul, să devenim animal de povară, îmbrăcându-ne cu jugul iubirii ”. Iar comentatorul Zigavinos spune: „El nu a spus doar cuvântul„ smerit”(smerit) ci „smerit cu inima”, adică smerit în suflet, prin liberul arbitru”.

Părintele canonic al Bisericii, Grigorie de Nyssa, interpretează corect că suntem chemați să ne îmbrăcăm cu jugul dragostei lui Hristos. Și așa este, pentru că, potrivit Sfântului Ioan Scărarul, iubirea, în esența ei, este izvorul credinței. Și, după cuvântul  Sfântului Ioan Damaschin, „Credința înseamnă a fi de acord fără a examina prea mult. Credința este să crezi că totul a fost creat de Dumnezeu de la neființă la ființă; și orice lucru, atât dumnezeiesc cât și omenesc, poate fi realizat prin credință”.

Importanța fundamentală a credinței este exprimată în mod clar de Sfântul Pavel în Epistola sa către Efeseni: „Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos…, să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru; Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă” (Efes. 3:14-17). În plus, Sfântul Ioan Teologul predică: „aceasta este biruința care biruiește lumea, chiar și credința noastră” (1 Ioan 5:4).

Sfântul nostru Părinte Sava a realizat chiar acest lucru; adică sălășluirea lui Hristos în inima sa prin credință. Din acest motiv, el ar spune împreună cu psalmistul: „În ceea ce mă privește, voi privi fața Ta în neprihănire: voi fi satisfăcut, când mă voi trezi, cu asemănarea ta” (Psalmul 16:15). Și ca să fie mai clar; Voi lucra neprihănirea Ta și, cu ea, voi vedea fața Ta [Doamne], iar sufletul meu se va sătura când voi vedea slava, strălucirea feței Tale. Mai mult, Sfântul Sava a urmat porunca Sfântului Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu… îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efeseni 6: 11, 14). Din acest motiv, el trăiește veșnic în moaștele înmiresmate și nestricăcioase pe care le avem în fața ochilor noștri, așa cum spune cartea Înțelepciunii lui Solomon: „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi.” (Înțelepciunea lui Solomon 5: 15-16). Și, mai în amănunt, cei drepți trăiesc veșnic, iar răsplata lor este în mâinile Domnului. Din acest motiv, ei vor primi slăvita Împărăție a Cerurilor de la Domnul.

Să-l ascultăm pe Sfântul Pavel propovăduind în Epistola sa către Romani: „Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire” (Romani 6:19). Cu alte cuvinte, așa cum v-ați dat părțile trupului drept slujitori ai păcatului, ceea ce îl face pe om necurat și răufăcător, astfel încât să săvârșească nelegiuirea, tot așa, ar trebui să vă oferiți acum trupurile voastre ca slujitori ai modului virtuos de a trăi, în pentru a înainta în sfințenie. „[Pavel vrea să spună] ca dreptatea – modul de a trăi neprihănit … duce la sfințire, în loc să fie sfințit”, explică Zigavinos.

După cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, „sfințirea înseamnă a-ți consacra viața lui Dumnezeu întru totul”. Și după Sfântul Grigorie de Nyssa: „Căci Hristos este dreptatea lui Dumnezeu, care este descoperită prin Evanghelie, așa cum spune apostolul (Romani 1:17) … și pentru că Fiul este puterea Tatălui, toate lucrările Fiului sunt Lucrările tatălui”.

Este clar că sfințirea pentru noi, care Îl mărturisim pe Hristos Cel răstignit și înviat, presupune dreptatea lui Dumnezeu, după sfatul Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste se vor adăuga vouă” (Mat 6:33). În plus, aceasta are un loc de seamă în rugăciunea Domnească: „Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”(Mat. 6: 9-10).

Să ascultăm, așadar, sfatul Sfântului Pavel, care se referă la toți creștinii și mai ales la noi care slujim tainelor dătătoare de viață ale lui Hristos și la călugării care trăiesc în nevoințe duhovnicești în pământ pustiu și uscat: „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă”(Col. 3: 1-4).

Comentând aceste cuvinte, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Nu priviți lucrurile pământești, ci cele cerești, unde este Hristos … trăiți și voi, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, nu ca să aveți viață mai lungă pe pământ, nici pentru a avea vreo plăcere animalică, ci pentru a vă face cetățeni ai raiului”.

La această cauză suntem chemați și noi, dragii mei frați, să ne desăvârșim viața în Hristos, devenind astfel cetățeni ai orașului ceresc „veșnic” și concetățeni ai Sfinților lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Hristos din ceruri, pentru că , așa cum predică Sfântul Pavel: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13:14). Amin. La mulți ani!”

După Priveghea de toată noaptea, a avut loc o agapă cu grâu fiert, pâine și vin dulce, urmată de o masă comună pe care Preafericirea Sa a binecuvântat-o.

Binecuvântând Părinții, Preafericirea Sa a plecat spre Ierusalim trecând pe la Sfânta Mănăstire a Sfântului Teodosie Începătorul Vieții de Obște spre închinare, după tradiția obișnuită.

Din partea Secretariatului-General

Sărbătoarea Sfântului Isaac Sirul, căruia îi este închinată Catedrala din Doha, a fost prăznuită în conformitate cu măsurile și instrucțiunile rânduite de Ministerul Sănătății din Qatar. Din motive pastorale, sărbătoarea a fost mutată pentru ziua de vineri.

Joi, 25 septembrie / 8 octombrie 2020, Vecernia Mare și Litia au fost oficiate de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Makarios din Qatar, răspunsurile la strană fiind date de corul Bisericii în greacă, sârbă și arabă.

Vineri, 26 septembrie / 8 octombrie 2020, Utrenia și Sfânta Liturghie Arhierească au fost oficiate de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Makarios al Qatarului, avându-l drept împreună-slujitor pe Pr. Dimitrie. La slujbă au participat credincioșii arhiepiscopiei, noul ambasador al Greciei la Doha, doamna Eleni Mihalopoulou, și atașatul militar, colonelul Kyriakos Dimitriou. Datorită restricțiilor COVID-19, doar o sută cincizeci de creștini credincioși au avut voie să participe la slujba din interiorul Catedralei. Ceilalți care au venit pentru sărbătoare au participat la Sfânta Liturghie care a fost ținută de preotul Stylianos la Paraclisul Adormirii.

Din partea Sfintei Arhiepiscopii a Qatarului

Duminică dimineața, pe 28 septembrie / 11 octombrie 2020, monahul Athanasios Koutsoupias a fost hirotonit diacon în timpul sfintei Liturghii la Basilica Nașterii Domnului din Betleem.

Monahul Athanasios este absolvent al Școlii Patriarhale din Sion. După absolvire, a primit schema monahală și s-a alăturat Frăției Aghiotafite, slujind la Altarul Peșterii primitoare de Dumnezeu din Betleem în ultimii patru ani.

Monahul Athanasios a fost hirotonit diacon de către Reprezentantul patriarhal la Betleem, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, după decizia Sfântului Sinod și binecuvântarea Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

Cel hirotonit a fost încurajat spre slujirea sa de cuvintele Înaltpreasfințitului Teofilact, în timp ce preoții, slujitorii la Peștera primitoare de Dumnezeu și în eparhia Comunității din Betleem, l-au cinstit cu prezența lor.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 28 septembrie / 11 octombrie 2020, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica Sfintei Treimi de pe muntele Sionului, la pomenirea Sfântului Hariton Mărturisitorul și întemeietorul vieții monahale și a Sfântului Isaac Sirul. Împreună-slujitori cu Preafericirea Sa au fost ÎPS Mitropoliți Isihie al Kapitoliei și Ioachim al Helenoupolei, directorul general al școlii, părintele Dragoman Arhimandritul Matei, Arhimandritul Dionisie și Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de dl. Gotsopoulos.

Această biserică a fost construită de vice-schevofilaxul Bisericii Sfântului Mormânt, Arhimandrit Gherasim, între anii 1905-1911 și aici este găzduită Școala Patriarhală din 1970. Școala funcționează ca liceu și seminar, urmând programul Ministerului Educației din Grecia, iar certificatul de absolvire al acestuia oferă absolvenților intrarea în universitățile din Grecia fără a susține examene introductive. În prezent, treisprezece studenți studiază aici, pregătindu-se din voința lor liberă să se alăture Frăției Aghiotaphite și să slujească la Preasfintele Altare din Țara Sfântă, după absolvire.

După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa a slujit slujba Sfințirii apei, pentru a binecuvânta noul an școlar 2020-2021, și a rostit următoarea predică în fața profesorilor, a elevilor și a consulului general al Greciei la Ierusalim, dl Evaggelos Vlioras:

„Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.  … Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.”(Luca 5: 8-11).

Iubiți frați și surori în Hristos,

Iubiți elevi ai școlii patriarhale

Harul Duhului Sfânt ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc sfânt al Sfântului Sion, la Mănăstirea Sfintei Treimi, unde se află Școala Patriarhală, pentru a oferi Dumnezeului trinitar jertfa fără de sânge în Doxologie, și pentru a ne ruga Domnului nostru Dumnezeu să ne trimită sfințirea și darul Duhului Sfânt.

„Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5: 10). Prin aceste cuvinte, „Hristos a înlocuit pescuitul natural cu cel noetic”, spune Zigavinos.

Această pescuire noetică sau duhovnicească pe care Hristos a dăruit-o apostolilor nu este alta decât pescuirea care se realizează prin puterea iluminatoare a abilităților minții. Cu alte cuvinte, ucenicii au fost învățați despre această pescuire duhovnicească de către Hristos. De aceea Hristos este numit Învățător, în timp ce Apostolii sunt numiți Ucenici. „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei” (Ioan 13:35). Și în altă parte; „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”(Matei 28: 19-20).

Este clar că studenția, și anume educația, este armura și armele luminii lui Dumnezeu (Efeseni 6:11, Romani 13:12). De aceea, Sfântul Pavel îl sfătuiește pe Timotei, ucenicul său astfel: „Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, și fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus”(2 Tim. 3: 14-15).

Sfintele Scripturi la care se referă Sfântul Pavel sunt cele scrise în Sfânta Biblie, care presupun adevărul luminător și răscumpărător al lui Dumnezeu, așa cum a fost descoperit oamenilor de către Sfinții Profeți și Apostoli. „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”, spune Domnul (Ioan 8:32). Și ne întrebăm, care (sau Cine) este acest adevăr? În acest caz, adevărul este Dumnezeu, Cuvântul întrupat, Hristos, care a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14: 6).

Acest adevăr, dreptatea care trăiește până în veacuri, este propovăduit și vestit lumii de Sfânta Biserică a lui Hristos; „Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac”(2 Corinteni 9: 9, Psalmul 111: 9). Acest adevăr al lui Hristos Cel Răstignit și Înviat este mărturisit și lui îi slujește Biserica din Ierusalim.

„Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El!” (Psalmul 2:12). „Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut” (Psalmul 118: 66). Și mai în adânc: învăță-mă bunul simț și știința de a distinge binele de rău și anume, dă-mi capacitatea de cunoaștere și discernământ, spune psalmistul. Iată, așadar, de ce predică Sfântul Pavel: „ Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Tim. 3: 16-17).

Inutil să spunem că nu doar Scripturile insuflate de Dumnezeu, ci și utilizarea discretă a filozofiei grecești pot contribui astfel încât „omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și sănătos,” după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare și, în special, după Sfântul Mucenic și Filosof Iustin, care a considerat că semințele Cuvântului i-au făcut pe filozofii neamurilor capabili să „întrezărească ființele” și să învețe „semințele adevărului” și adaugă: „căci acele lucruri spuse [de către filozofii neamurilor] bine, [ei ] ne aparțin creștinilor ”.

Iar acele „lucruri spuse bine” de către filozofii neamurilor se referă la înțelepciunea dumnezeiască de sus. „Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică” (Iacov 3:17).

Dragii mei frați și iubiții mei studenți, Străvechea Frăție Aghiotafită, cunoscută sub numele de Ordinul celor Studioși, conform cuvintelor Sfântului Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Gal. 4 : 19), nu a încetat niciodată să se îngrijească de educația în Hristos a copiilor turmei sale, în toată jurisdicția sa. Dimpotrivă, ea s-a străduit întotdeauna pentru educarea forței sale viitoare, și anume a noilor săi membri, absolvenții acestei Școli Patriarhale, conform poruncii scrise în Biblie: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui”(Proverbe 3:11) și „Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere” (Proverbe 3:13).

În concluzie, dorim ca harul Duhului Sfânt care s-a pogorât din ceruri ca limbi de foc și care a stat deasupra Sfinților Apostoli și Ucenici ai lui Hristos în Foișorul de pe Sfântul Sion să vă lumineze mintea și să vă îndrume educația spre toată lucrarea cea bună, prin mijlocirea Preafericitei noastre Doamne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria și a tuturor Sfinților. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

Miercuri, 24 septembrie / 7 octombrie 2020, s-a prăznuit de către Patriarhie pomenirea Sfintei Întâia Muceniță Tecla cea întocmai cu Apostolii în Paraclisul închinat ei aflat în cadrul Mănăstirii Centrale a Părinților Aghiotafiți, la vest de Biserica Sfinților Constantin și Elena.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica o pomenește pe Sfânta Tecla, ucenica Sfântului Apostol Pavel care l-a urmat în călătoriile sale, propovăduindu-L pe Hristos și Ortodoxia în multe orașe din Asia Mică. A trecut la Domnul în patria sa, Iconiu, din Luchia, la vârsta de nouăzeci de ani.

Seara, în ajun, s-a săvârșit Vecernia și dimineața, în ziua praznicului, Sfânta Liturghie de către Părintele Tipicar Arhimandritul Alexie, împreună cu care au slujit Arhimandritul Serghie (preotul slujitor din această săptămână) și alți preoți. A luat parte Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, precum și Părinți Aghiotafiți, Arhierei și alții. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Evsevie și d-l Vasilios Goțopulos.

După Vecernie și după Sfânta Liturghie, în curtea epitropiei, s-au împărțit colivă, biscuiți și vin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/2MuZfTnjceQ

Duminică, 21 septembrie / 4 octombrie, prima duminică de după Praznic, s-a făcut Odovania Înălțării Sfintei Cruci în Sfânta Mănăstire a Cinstitei Cruci aflată în partea de vest a Ierusalimului nou, aproape de Parlamentul evreiesc Knesset. Această Mănăstire a găzduit din 1845 până în 1909 Școala de Teologie a Patriarhiei, unde s-au format renumiți scriitori, teologi și alți oameni de știință.

S-a prăznuit aici Odovania Înălțării Sfintei Cruci datorită unei vechi tradiții potrivit căreia în acest loc a fost sădit de către Lot pomul alcătuit din trei feluri de lemn: pin, chiparos și cedru. Din acest lemn a fost făcută Crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos.

Seara, în ajun, Vecernia a fost condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Pellei, Filumen, împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, răspunsurile la strană fiind date de d-l Vasilios Goțopulos.

Duminică dimineață, Sfânta Liturghie a fost condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, împreună cu care au slujit Părintele Dragoman Arhimandritul Matei și Arhimandriții Meletie și Calist. A cântat d-l Vasilios Goțopulos și a fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim și Ambasadorul Georgiei în Israel. Au participat greci din comunitatea din Ierusalim și arabi din Ierusalim și din regiunile învecinate, în număr restrâns potrivit măsurilor legate de virusul covid 19.

După Sfânta Liturghie Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen, a oferit masa Sinodiei arhierești, Consulului General al Greciei în Ierusalim, domnul Evanghelos Vlioras și personalului Consulatului Grec, precum și credincioșilor.

Seara s-a oferit o masă la care a luat parte Preafericitul Părinte al nostru șii Patriarh al Ierusalimului Teofil, Sinodia arhierească, Consulul General al Greciei la Ierusalim și alții.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/zFvbLa2-T8A

Marți, 9/22 septembrie 2020, cu ocazia pomenirii părinților Maicii domnului, Sfinții Ioachim și Ana, Sfinții și Drepții Strămoși ai lui Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită la Sfânta Mănăstire aflată pe locul unde a fost casa lor, lângă scăldătoarea oilor, după mărturia Sfântului Ioan Damaschin, și lângă poarta Sfântului Ștefan din interiorul Zidului Orașului Vechi al Ierusalimului.

Sfânta Liturghie a fost oficiată ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, prin ospitalitatea Părintelui Stareț, Arhimandritul Meletie.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/HADEvA-uwjo