Duminică, 11/24 ianuarie 2021, Patriarhia l-a sărbătorit pe Sfântului nostru Părinte Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște.

La această sărbătoare, întreaga Biserică, și mai ales Biserica Ierusalimului, îl pomenește pe Sfântul Teodosie, potrivit sinaxarului și altor surse. Biserica pomenește  faptul că Sfântul Teodosie a venit în Țara Sfântă din orașul său natal Mogaristos din Cappadocia în jurul anului 450 d.Hr.

Stăruind mai întâi în nevoințe la Sfânta Mănăstire Ikelia de lângă Ierusalim, s-a retras în deșertul Iudeii și a întemeiat Sfânta Mănăstire care îi poartă numele până în prezent, sub formă de Coenobion. I-a primit acolo pe călugării începători, care au fost îndrumați în ascultare, în viața de obște și în rucodelie, și s-au îngrijit de săraci și nevoiași. După această învățătură, călugării luau binecuvântarea de a începe o formă mai aspră de nevoințe la Lavra monahală, precum cea a Sfântului Sava. Sfântul Teodosie a devenit Egumen / Exarh al vieții de obște din Palestina, în timp ce Sfântul Sava a avut aceeași poziție pentru viața din Lavră. Ambii Sfinți, Teodosie și Sava, erau din aceeași țară, contemporani, și au luptat împreună împotriva monofizitismului și pentru statornicirea Dogmei Sinodului al patrulea ecumenic din Calcedon din 451 d.Hr., cu privire la coexistența indivizibilă a celor două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și umană, într-o singură ipostază.

Această mănăstire este situată în locul în care magii din Persia au rămas peste noapte la întoarcerea pe alt drum spre țara lor. Mănăstirea s-a dovedit a fi mai puternică decât distrugerile provocate de diferiți cuceritori și de uzura timpului. A fost renovată de către călugării cretani Galaction și Leontie la începutul secolului al XX-lea, mai târziu, în același secol, de fericitul arhiepiscop Bartolomeu de Madaba și recent de părintele egumen, arhimandritul Ieroteu, care a construit o nouă anexă la mănăstire, a finalizat frescele din Biserică și a protejat proprietatea Patriarhiei din împrejurimi până în zona Mănăstirii.

Datorită restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19, la Mănăstire a fost oficiată o priveghere de toată noaptea de către Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Teodosie al Sevastiei, pe Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, pe Preotul Yusef și Preotul Gheorghe din Beit Jala, pe Arhidiaconul Marcu și pe Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de ÎPS Părinte Arhiepiscop Aristovul al Madabei, de duhovnicul Mănăstirii Sfântul Sava, de Arhimandritul Evdokim și de călugării Mănăstirii.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericitul a rostit următoarea predică:

„Doamne, cine va locui în locașul Tău și cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău? Cel ce umblă fără prihană și face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, Cel ce n-a viclenit cu limba lui, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său și ocară n-a rostit împotriva aproapelui său” (Ps. 14:1-3), spune psalmistul.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini,

Astăzi, la vremea Bobotezei, când Hristos S-a arătat la râul Iordan și a luminat lumea, a strălucit și sărbătoarea Părintelui nostru Sfânt și purtător de Dumnezeu Teodosie; de aceea, atât clerul, cât și oamenii s-au adunat la locul nevoinței sale pentru a-l cinsti în Doxologie pe Dumnezeul nostru Trinitar și pentru a-l cinsti pe Sfânt.

Sfântul nostru Părinte Teodosie, care a cultivat pământul arid al acestui deșert al Iudeii, s-a făcut vrednic să locuiască atât în sălașele pământești cât și în cele cerești ale Domnului, păzind toate poruncile lui Dumnezeu, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare: „Ar trebui nu doar să facem ceea ce este drept, ci și să lucrăm insuflați de o dispoziție neprihănită, după cum se spune: „Caută dreptate şi iar dreptate” (Deutoronom 16:20). Cu alte cuvinte, Sfântul Teodosie a îmbinat în sine toate virtuțile care îl disting pe omul drept și sfânt al lui Dumnezeu.

Acest lucru este exprimat în mod clar și în imnurile pe care Sfântul Teofan le-a scris pentru el: „Cuvioase Părinte de Dumnezeu purtătorule Teodosie! Foarte te-ai nevoit întru această viață trecătoare, cu cântări, cu posturi și cu privegheri, pildă făcându-te ucenicilor tăi, și acum dănțuiești împreună cu cei fără de trupuri, slăvind neîncetat pe Hristos Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu și Mântuitorul, Carele și-a plecat capul Mergătorului înainte și a sfințit firea apelor. Pre acela îmblânzește-l, aceluia te roagă, Cuvioase, să dăruiască Bisericii unire, pace și mare milă”.

Și Chiril din Scythopolis, biograful Sfântului Teodosie, îl numește „binecuvântat și cetățean al raiului, mare slavă a Palestinei și a pustiei, lauda schimei monahale, cetatea adevăratelor învățături, colonelul și luptătorul și îndrumătorul rânduielii coenobitice”.

Când Sfântul nostru Părinte Teodosie a venit în Țara Sfântă, i-a întâlnit pe marii Părinți ai vremii, Eftimie cel Mare, Sava cel Sfințit și Sfântul Avva Marcian, care locuia într-o mănăstire de obște din Betleem și care i-au spus: „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă”(Matei 5:14). Și în tine tot ceea ce este ascuns va face Dumnezeu vădit și remarcat”. A fost, de asemenea, un părinte cuvios, pe nume Loghin din Capadocia, care aparținea Ordinului Studiților al Sfântului Mormânt, care l-a încurajat să meargă la Mănăstirea Ikelia sub protecția tronului Maicii Domnului, unde a slujit ca vicar după moartea sa.

Sfântul nostru Părinte Teodosie a atins culmi atât de înalte în nevoința adevăratei credințe ortodoxe încât imnograful său spune: „Om cu firea ai fost, Părinte, dar te-ai arătat împreună cetățean cu îngerii. Că viețuind ca un fără de trup pe pământ, înțelepte, toată purtarea de grijă de trup o ai lepădat; pentru aceasta și de la noi auzi: Bucură-te, că din tinerețe ai urmat lui Hristos; Bucură-te, că ai veștejit desfătările trupești.”

Într-adevăr, cetățeanul pustiei Teodosie a alungat grijile trupului și i-a ofilit plăcerile, ascultând glasul Sfântului Pavel: „Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8: 6-8).

Într-adevăr, părintele nostru Teodosie, care L-a urmat pe Hristos încă din tinerețea sa, a devenit concetățean al îngerilor. Și asta „căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14), predică Sfântul Pavel. Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Gură de Aur spune: „El nu a spus:« oricâți primesc Duhul lui Dumnezeu,» ci «câți sunt mânați de Duhul», arătând că în acest mod [Duhul] vrea să fie Stăpânul vieții noastre, la fel ca și căpitanul corăbiei sau vizitiul perechii de cai”. Și Sfântul Pavel spune: „Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Corinteni 3:17).

Cu alte cuvinte, cununa biruinței Duhului asupra Legii, sau mai bine zis, asupra gândirii trupului, este libertatea în Hristos, așa cum spune Sfântul Pavel: „Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii” (Romani 8: 2). Iar această libertate în Hristos se realizează prin voința liberă a omului, pe de o parte, în combinație cu lucrarea harului dumnezeiesc, pe de altă parte.

Iată, așadar, de ce imnograful spune: „străduindu-te spre râvna mucenicească prin sângele voirii tale, ai fost  arătat Mucenic fără vărsare de sânge al credinței cele adevărate”. Sfânta Biserică a Ierusalimului se mândrește nu numai pentru că a stabilit Mucenici prin jertfa de sânge pentru Hristos, ci și Mucenici fără jertfirea sângelui, prin taina închinării, și anume, prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu. „Mucenicii nu sunt doar cei care au primit moartea pentru credința lor în Hristos, ci și cei care au murit pentru păzirea poruncilor Sale”, spune Evagrie.

Acestui mucenic fără jertfă de sânge, al dragostei de poruncile lui Hristos, al scării virtuților și al frumuseții nevoitorilor din pustia Palestinei, Teodosie, purtătorul de Dumnezeu, să ne rugăm, împreună cu Preafericita Născătoare de Dumnezeu și Fecioara Maria, să mijlocească la Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a botezat în râul Iordan de către Sfântul Ioan, ca să ne dea sufletelor noastre mila și pacea Lui în regiunea noastră și în întreaga lume. Amin. La mulți ani fericiți, fără pandemia cauzată de coronavirus. ”

După Priveghere, părintele stareț, arhimandritul Ieroteu, a cărui sănătate este într-o stare precară, a oferit o agapă modestă Preafericirii Sale, prin ajutoarele sale.

Din partea Secretariatului-General

Joi, 8/21 ianuarie 2021s-a prăznuit de către Patriarhie sărbătoarea Sfinților Gheorghe și Ioan Hozeviții.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica (în special cea a Ierusalimului) îl pomenește pe Sfântul Ioan care a părăsit grijile pastorale ale Mitropoliei Cezareei Palestinei și s-a așezat pe valea râului Horat în locul de nevoință al primilor Părinți pustnici de aici, Zinon, Ilie, Enon, Ganeos și Promos. Datorită sfințeniei sale, a transformat Mănăstirea într-un centru monahal și a călăuzit duhovnicește mii de monahi. Biserica îl pomenește astăzi și pe Sfântul Gheorghe, originar din Cipru, care s-a nevoit în această Mănăstire și a restaurat-o după distrugerea ei de către perși în 614 d.Hr.

Datorită activității lor, cei doi Sfinți sunt considerați ctitori și întemeietori ai Mănăstirii.

Pomenirea lor s-a săvârșit prin privegherea de toată noaptea condusă de Preafericirea sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului.       

Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Arhimandritul Constantin, l-a întâmpinat pe Preafericitul Patriarh și i-a adresat aceste cuvinte:

 „Pe cei ce s-au nevoit la Locurile Sfinte, în Mănăstirea Hozeva, și săgețile diavolului cu totul le-au nimicit, în cântări să-i lăudăm, pe înțeleptul Ioan și împreună cu el pe Gheorghe pe care îi punem înainte rugători”.

Preafericite Părinte și Stăpâne și cinstita voastră Sinodie,

Sfinții Ctitori ai acestei Lavre, Ioan și Gheorghe Hozeviții, părăsind lumea, au venit în pustiul Iudeii, în pământ pustiu, nelocuit și secetos, și, prin nevoința lor și prin curățirea de patimi, au dat lovitură de moarte vrăjmașului diavol chiar în mijlocul împărăției lui, adică în pustie.

Cu multă emoție ne amintim mereu cuvintele de Dumnezeu insuflate ale Părintelui nostru Antonie Ieromonahul, predecesorul smereniei noastre, adresate unui pelerin în anul 1991, despre viața monahală din pustie și despre Sfinții Hozeviți. 

Între altele, Părintele Antonie spunea:

„Niciodată nu suntem singuri. Aici simți prezența Sfinților. Și simți multă siguranță… Alt har are Pustia și avem multă pace. Și suntem mereu optimiști!

Dumnezeu este cu noi, firește, atunci când suntem pe drumul lui Dumnezeu și când ne nevoim.

Mai întâi ne pregătim pe noi înșine și atunci vine Dumnezeu. Îl chemăm. Și Părinții de aici, firește, au multe să ne spună. Sfinții, prin viața lor, s-au făcut pilde, ne-au arătat moduri, căi prin care putem astăzi să dobândim ușor cealaltă viață, cea veșnică, viața care dăinuie, care rămâne mereu, și să dăm în schimb cele trecătoare pentru cele veșnice. Hristos este Adevărul, Calea și Viața, este totul!

Desigur, pentru mulți viața monahală este ceva ciudat, este o provocare. Cum e cu putință să stea cineva singur, fără condiții, fără patrie, fără rude, fără toate cele care astăzi par a fi sensul vieții… Și totuși, acolo unde este Hristos nu lipsește nimic…

O avem pe Maica Domnului aici, Ocrotitoarea noastră.

Și rugăciunile Sfinților, ale Sfinților Părinți! Pentru că ei ne-au arătat drumul, ei l-au biruit pe diavol prin viața lor, prin petrecerea lor, au fugit de lume cu totul, nu din ură față de lume, ci din dragoste față de lume… Și din dragoste pentru Dumnezeu… Aici se află Părinții. Se află cărțile Părinților, le deschidem, le citim și alegem… 

Ori Hristos ori haosul!”

Astfel de cuvinte spunea atunci, Preafericite Părinte și Stăpâne, Părintele nostru Antonie și, aducând cuvintele lui în împrejurările de acum, în mijlocul cumplitei pandemii care chinuie întreaga omenire, dobândim nădejde, răbdare, pace și optimism, prin credința în Domnul nostru Iisus Hristos, Preasfânta Sa Maică, Sfinții Ctitori Ioan și Gheorghe Hozeviții și toți Sfinții.

Cu dragoste fiască vă urăm, Preafericite, bun venit și praznic binecuvântat!

Împreună cu Preafericirea sa au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim. Au cântat monahii Mănăstirii și domnul Vasilios Goțopulos.

Înaintea Chinonicului Preafericitul a rostit această cuvântare:

 „Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui; dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1-2), cântă Psalmistul. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt din pustiul Iordanului, adică Hozeva, ca să înălțăm slavă lui Dumnezeu cel în Treime, la cinstita pomenire a acestui Cuvios pe care l-a sfințit Domnul cel Care îi sfințește pe cei care Îl iubesc.

„Astăzi, născându-Se Iisus în Betleemul Iudeii și în apele Iordanului botezându-Se, Biserica cea din neamuri se curăță în chip tăinuit și se îmbracă cu podoaba luminii. Adevărul a venit și Dumnezeu S-a arătat celor ce ședeau în umbră, născându-Se din Fecioara ca să mântuiască neamul nostru”, cântă Sfântul Andrei Criteanul.

Cu această podoabă a luminii dumnezeiești a căutat cu dorire să se îmbrace Cuviosul Părintele nostru Gheorghe, ascultând de cuvintele lui Pavel: „căci de aceea și suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer. Dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi” (2 Corinteni 4, 2-3).

Această podoabă a Harului Noului Testament, adică a luminii lui Hristos, a aflat-o Sfântul Gheorghe în această pustie a Hozevei din preajma râului Iordan, unde „Domnul Dumnezeul nostru, văzându-ne goi, S-a arătat ca să ne îmbrace cu haina cea dintâi. De aceea Hristos S-a arătat, vrând să înnoiască toată făptura”, după cum spune imnograful. 

La vestirea pocăinței de către Ioan Botezătorul, pustia Iordanului s-a transformat în Rai al noului Adam, adică grădina pocăinței și a înaintării și sporirii duhovnicești, unde mulțime de nevoitori a viețuit, „curățindu-și sufletele prin ascultarea de adevăr, prin Duhul Sfânt” (1 Petru 1, 22). Lavra de monahi înființată la Hozeva de către dumnezeiescul Părintele nostru Gheorghe a devenit sălaș al lui Dumnezeu unde cei care au dorit și cei care până astăzi doresc „mântuirea Domnului și cugetarea la legea Lui”(Cf. Psalmul 118, 174) cunosc „puterea și slava măreției Împărăției Sale” (Psalmul 144, 12). Și aceasta pentru că, potrivit Psalmistului, „aproape este Domnul de toți cei ce-L cheamă pe El, de toți cei ce-L cheamă pe El întru adevăr” (Psalmul 144, 18). Potrivit Domnului nostru Iisus Hristos, „ce este născut din trup, trup este și ce este născut din Duh, duh este” (Ioan 3, 6). 

Tâlcuind aceste cuvinte ale Domnului, Eftimie Zigavinos spune: „Nu este trupească nașterea, ci duhovnicească… Așadar, nașterea trupească este simțită, iar cea duhovnicească este rațională și nu trebuie să se cerceteze prin simțuri ceea ce este rațional, nici să se cerceteze omenește ceea ce este dumnezeiesc”. Iar Sfântul Teofilact spune: „Nu devine Duh dumnezeiesc cel care se botează, ci, primind înfierea în Duh și harul și cinstea, se învrednicește a fi duhovnicesc.

Această înfiere în Duhul și harul și cinstea au primit-o atât Sfântul Gheorghe cât și cei care au continuat, după el, această luptă, precum Sfântul Ioan, Episcopul Cezareei Palestinei și Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul, cel din România, care s-a nevoit în vremurile noastre, ale cărui Moaște nestricate și înmiresmate se află înaintea ochilor noștri. Aceștia, Cuvioșii Părinți Hozeviți, care au luminat prin minunile lor întreaga lume, strigau împreună cu Sfântul Pavel, cel care a străbătut cerurile: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos Cel Ce întru Hristos ne-a binecuvântat pe noi în ceruri cu toată binecuvântarea duhovnicească. Precum întru El ne-a și ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără de prihană înaintea Lui mai înainte rânduindu-ne în a Sa iubire spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotință a voii Sale” (Efeseni 1, 3-5).

Se bucură și se veselește Sfânta Biserică a Ierusalimului pentru că minunat este Dumnezeu prin ocrotirea Sa față de Sfinții Lui. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), cântă Proorocul și Împăratul David. Cu adevărat Dumnezeu îi arată pe Sfinții Lui biruitori ai morții și ai stricăciunii, după cum mărturisește și imnograful Sfântului Gheorghe spunând: „Toată desfătarea vieții ai defăimat, Părinte dumnezeiescule, pentru desfătarea și pentru slava cea cerească, căci cu pătimirea cea rea te-ai nevoit să stingi cuptorul patimilor, cu lacrimile tale cele multe, Gheorghe, podoaba cea cinstită a sihaștrilor”. 

Da, iubiții mei frați, Cuviosul Gheorghe toată desfătarea, adică îndulcirea pătimașă, trufia și luxul vieții, le-a defăimat pentru slava cerească. De aceea, împreună cu înțeleptul Pavel și împreună cu ceilalți Sfinți Părinți ai Hozevei, spune: „Acum Hristos va fi preaslăvit în trupul meu fie prin viață fie prin moarte. Căci pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 20-21).

Acest mare adevăr îl arată mărturia nemincinoasă a Moaștelor tuturor Părinților care au strălucit în această Sfântă Lavră.

Acest mesaj mântuitor al lui Pavel: „pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 20-21) îl adresează nouă tuturor Cuviosul Părintele nostru Gheorghe împreună cu toți Sfinții Hozeviți. Împreună cu imnograful să spunem: „Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu Carele cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim”. Amin. Întru mulți ani.

Privegherea a fost urmată de masa mănăstirească.

Din partea Secretariatului General

Miercuri, 7/20 ianuarie 2021, Patriarhia a sărbătorit soborul Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul.

La această sărbătoare, Biserica are sinaxa (adunarea) credincioșilor pentru a-l cinsti pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul, ca persoana principală la botezul Domnului, în râul Iordan. După cum spune troparul, „mâna lui a atins capul preacurat al Stăpânului”. Biserica se roagă ca această mână a Sfântului Ioan să fie extinsă în rugăciune către Domnul, astfel încât să putem găsi milă.

S-a slujit Sfânta Liturghie la Sfântă Mănăstire istorica a Sfântului Ioan Botezătorul care se află lângă Biserica Sfântului Mormânt. Slujba a fost oficiată de arhimandritul Macarie, cu arhidiaconul Marcu drept împreună-slujitor, răspunsurile la strană fiind date de dlui Vasilios Gotsopoulos. La slujbă au participat câteva monahii și doar câțiva credincioși din cauza restricțiilor legate de covid-19.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului a vizitat Mănăstirea pentru a se închina, însoțit de Părinții Aghiotafiți. Egumenul mănăstirii, arhimandritul Bartolomeu, a oferit o agapă soborului patriarhal și celor prezenți.

Din partea Secretariatului General

Joi, 1/14 ianuarie 2021, în zorii zilei devreme, Patriarhia a prăznuit Tăierea împrejur a Domnului în trup și pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii din Capadocia, cu Utrenie și Sfânta Liturghie la Biserica Sfântului Mormânt și o procesiune  denumită „Parresia”, după Status Quo.

Festivitățile au fost oficiate de Preafericitul cu Utrenie în catoliconul Bisericii Învierii și Sfânta Liturghie la Sfântul Mormânt, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei și arhiepiscopii Teofan al Gerasei, Aristarh al Constantinei, Filumen al Pellei și Aristovul al Madabei, Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și de dl Vasilios Gotsopoulos. La privegherea de toată noaptea a participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, dl Evangelos Vlioras și doar câțiva credincioși, din cauza restricțiilor legate de Covid-19.

După Sfânta Liturghie, a avut loc o procesiune cu moaștele mâinii drepte a Sfântului Vasile, de trei ori în jurul Sfintei Edicule și în jurul Altarelor.

La sfârșitul Privegherii, Prăjitura de Anul Nou (Vasilopita) a fost tăiată la Biroul Părintelui Sacristan.

Dimineața, Preafericitul a tăiat Vasilopita pentru Părinții Aghiotafiți la Epitropikon, după Sfânta Liturghie care a fost săvârșită în Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena. Apoi s-a dus la Mănăstirea Sfântului Vasile pentru a se închina, în timpul Sfintei Liturghii în cinstea Sfântului care era încă în desfășurare.

Din partea Secretariatului General

Miercuri, 31 decembrie 2020/13 ianuarie 2021, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfintei Melania Romana.

La această sărbătoare, întreaga Biserică și mai ales Biserica Ierusalimului, o pomenește pe Sfânta Melania care a trăit în secolul al IV-lea și s-a născut într-o familie bogată și nobilă din Roma. Când toți cei dragi au murit, a plecat în Egipt, unde a hrănit mii de călugări înfometați și creștini cu propriile sale bunuri, iar mai târziu, a venit la Ierusalim. Ea a trăit în nevoințe aspre, smerenie, sărăcie și milă față de cei săraci, pe Muntele Măslinilor și într-un schit care se află la locul paraclisului construit în cinstea ei, în interiorul Mănăstirii Megali Panagia. Mănăstirea a fost primul loc de reședință pentru Frăția Aghiotafită, lângă Biserica Sfântului Mormânt, iar astăzi este o mănăstire cu aproximativ douăzeci de monahii.

Sărbătoarea Sfintei Melania a fost prăznuită în acest paraclis cu Vecernia după-amiaza și Sfânta Liturghie dimineața, condusă de Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, slujba fiind oficiată de părintele slujitor al mănăstirii, arhimandritul Macarie și de ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei și de dl Vasilios Gotsopoulos, la slujbe fiind prezente maicile Mănăstirii și monahii de la celelalte Mănăstiri ale Patriarhiei.

După Sfânta Liturghie, renovatoarea catoliconului și cea care s-a ocupat de conservarea icoanelor, cu donațiile pelerinilor, Cuvioasa stareță Melania, a oferit o agapă tuturor la egumenie.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 27 decembrie 2020/9 ianuarie 2021, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan.

La această sărbătoare, Biserica pomenește istorisirea din Faptele Apostolilor (capitolul 7), care spune că Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli, „să slujească la mese” (Fapte 6: 2) ). Ștefan a fost plin de râvna dumnezeiască, propovăduindu-l pe Iisus ca fiind Hristos atunci când Sinedriul a convocat o întrunire și l-a chemat să vorbească în fața lor. Apoi Ștefan s-a referit la istoria evreilor, concluzionând că Îl vede pe Fiul lui Dumnezeu așezat în partea dreaptă a Creatorului. Pentru această mărturisire, Ștefan a fost condus într-un loc din Ghetsimani și a fost ucis cu pietre, în timp ce se ruga pentru cei care l-au ucis cu pietre; „iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul” (Fapte 7, 58).

În cinstea Sfântului Ștefan, la frumoasa Biserică care este construită pe locul uciderii sale cu pietre, Vecernia a fost slujită după-amiaza în ajun și Sfânta Liturghie în dimineața sărbătorii. Slujbele au fost conduse de Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, împreună-slujitori fiind arhimandritul Macarie, părintele Hader Baramki și arhidiaconul Marcu, răspunsurile la strană fiind date de egumen, arhimandritul Epifanie. La sfârșitul Liturghiei, s-a făcut o rugăciune la locul uciderii cu pietre a Sfântului Ștefan. Doar câțiva credincioși au participat la rugăciuni și tuturor li s-a oferit o agapă după otpust, de către egumen, arhimandritul Epifanie.

Din partea Secretariatului-General

Vineri, 26 decembrie 2020/8 ianuarie 2021, Patriarhia a sărbătorit praznicul Soborului Preasfintei Născătoare și Pururea Fecioarei Maria.

Prin „sobor” ne referim la adunarea credincioșilor pentru a o cinsti în mod special pe Maica Domnului, pentru contribuția ei la mântuirea noastră, care este zămislirea de la Duhul Sfânt, întruparea și nașterea în trup a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Acest praznic a fost sărbătorit la Biserica monahală a Sfinților Constantin și Elena, cu Sfânta Liturghie oficiată de preotul slujitor, arhimandritul Ștefan. La slujbă a participat Preafericitul Patriarh, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul corului bizantin, arhimandritul Evsevie în strana din dreapta și de părintele Tipicar, Arhimandritul Alexie, în stânga. La slujbă au fost prezenți Părinții aghiotafiți, Consulul General al Greciei la Ierusalim, dl Evangelos Vlioras, reprezentanți ai Patriarhiei Moscovei și ai Patriarhiei României, dar nu și credincioși, din cauza măsurilor restrictive anti covid-19.

La agapa din Sala Patriarhiei care a urmat după Sfânta Liturghie, elevii Școlii de pe Sion au cântat colindele.

Din partea Secretariatului General

Joi, 25 decembrie 2020 / 7 ianuarie 2021, Patriarhia Ierusalimului a prăznuit, potrivit rânduielii Bisericii și Status-Quo-ului Lăcașurilor de închinare, sărbătoarea Nașterii Domnului la Betleem, locul Nașterii după trup a lui Hristos.

1. Ajunul Praznicului

Sărbătoarea Nașterii Domnului a început din ziua de ajun, miercuri, 24 decembrie / 6 ianuarie 2021.

În dimineața acestei zile, Sinodia patriarhală a pornit de la Patriarhie, trecând prin poarta lui David. Aici Preafericitul și membrii Sinodiei sale, (puțini la număr anul acesta datorită măsurilor privitoare la virusul covid 19), au urcat în mașini și s-au deplasat spre Mănăstirea Proorocului Ilie.

Aici Egumenul Mănăstirii, Monahul Achillios, și obștea sa l-a primit pe Preafercitul Patriarh și au oferit o tratație la stăreție, în prezența primarului Bet Jallei, a mai-marilor armatei israeliene și a domnului Cezar Martzie.

De aici, cinci cavaleriști israelieni au însoțit Sinodia patriarhală până la Mormântul Rahilei. Apoi motocicliști palestinieni au însoțit Sinodia până la piața Bisericii Nașterii Domnului.    

Aici Preafericirea Sa a fost întâmpinat de Arhimandritul Policarp, Schevofilax al Bisericii din Betleem, în numele Epitropului patriarhal din Betleem, ÎPS Arhiepiscop Teofilact al Iordanului, însoțit de reprezentanți ai Conducerii palestiniene, Ieromonahi Aghiotafiți și clerul arab.

În continuare a avut loc intrarea în Biserică însoțită de cântările: „Hristos Se naște, slăviți-L” și „Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru”. Sinodia patriarhală, împreună cu Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evanghelos Vlioras, a trecut prin mijlocul Bisericii (drept exclusiv al Ortodocșilor), a ajuns în Biserica centrală și de acolo, prin poarta de miazăzi, a intrat în Peștera de Dumnezeu primitoare pentru a se închina. A urmat Slujba Ceasurilor Împărătești, Vecernia și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. Au participat credincioși în număr restrâns, datorită măsurilor privitoare la virusul covid 19. Slujba s-a încheiat la ora 15.30, potrivit Status-Quo-ului.

S-a oferit o tratație de către Egumen, ÎPS Arhiepiscop Teofilact al Iordanului.

1. Ziua Praznicului Nașterii Domnului

Sărbătoarea zilei Nașterii lui Hristos a început din noaptea de ajun.

În jurul orei 22.30, în ajun, ÎPS Mitropolit Isihie al Capitoliadei a coborât de la Mănăstire și a fost întâmpinat la Poarta Baptisteriului. A condus slujba Utreniei în Biserica principală.

În timpul Catavasiilor (ora 23.00) a venit Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a intrat în Sfântul Altar, i-a binecuvântat pe Arhieriei și i-a primit pe preoți.

În continuare, toți clericii, îmbrăcați cu sfintele veșminte, au început litania de pe solee, în dreapta Preafericitului stând Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evanghelos Vlioras. În acest timp s-a cântat: „Veniți, credincioșilor, să vedem unde S-a născut Hristos” și au coborât la Peștera de Dumnezeu primitoare unde S-a născut cu trup Cel mai înainte netrupesc, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

După cântarea Antifoanelor, s-a citit Sfânta Evanghelie de la Luca: „În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea” (Luca 2, 1-20).

După citirea Sfintei Evanghelii, Mesajul de Crăciun al Preafericitului Patriarh al Ierusalimului a fost citit de către ÎPS Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, în limba greacă, și de către reprezentantul Patriarhiei, p. Issa Musleh, în arabă. 

După închinarea la locul Nașterii și în Iesle, a început litania, înconjurându-se de trei ori cele cinci părți ale Bisericii prin interior și cântându-se Canoanele de către Ierodiaconul Simeon și domnul Vasilios Goțopulos în partea dreaptă în greacă, și de către corul Comunității din Betleem în partea stângă, în arabă.

După încheierea litaniei, a continuat Utrenia cu Cântarea a noua, Laudele și Doxologia. După Utrenie s-a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în sfântul Altar al Bisericii din Betleem, condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasei, Aristarh al Constantinei și Filumen al Pellei, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi și diaconi Aghiotafiți. Au cântat Ierodiaconul Simeon și domnul Vasilios Goțopulos în greacă și corul Comunității din Betleem în arabă. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evanghelos Vlioras și rudele sale.

în același timp, în peștera Nașterii Domnului a săvârșit Sfânta Liturghie ÎPS Mitropolit Isihie al Capitoliadei.

După Sfânta Liturghie s-a oferit o tratație la stăreție.

Din partea Secretariatului General

Marți după-amiază, pe 23 decembrie 2020/5 ianuarie 2021, a avut loc Taina Sfântului Maslu la Biserica Monahală a Sfinților Constantin și Elena, ca pregătire pentru Crăciun.

Slujba Tainei Sfântului Maslu a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având șase Arhiepiscopi ca împreună-slujitori, pentru a forma numărul de șapte Arhiepiscopi oficianți, conform Tipicului Bisericii.

 Din partea Secretariatului-General

Marți, pe 23 decembrie 2020/5 ianuarie 2021, s-au citit Ceasurile Împărătești ale Crăciunului la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena a Patriarhiei.

Ceasurile Împărătești s-au citit cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului pentru a ușura programul de pelerinaj pentru sărbătoarea Nașterii Domnului din Ajunul Crăciunului, la Betleem.

Ceasurile Împărătești se vor citi, după Status Quo, în ajunul Crăciunului în Betleem.

Slujba Ceasurilor Împărătești la Biserica Sfinții Constantin și Elena a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu participarea la rugăciune a arhiepiscopilor și călugărilor aghiotafiți.

Din partea Secretariatului-General