Sâmbătă, 29 august/ 11 septembrie 2021, Patriarhia a pomenit Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul la Sfânta Mănăstire închinată acestuia, situată în partea de sud-vest a Bisericii Sfântului Mormânt, inima cartierului creștin.

La această sărbătoare, Biserica își amintește, cu tristețe și bucurie, pericopele evanghelice (Marcu capitolul 6, Matei capitolul 14), în care se relatează cum Irod tetrarhul nu a putut suporta mustrările Sfântului Ioan pentru că trăia cu Irodiada, soția fratelui său Filip, așa că l-a întemnițat pe Sfânt. La sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat și atât de mult i-a plăcut lui Irod dansul încât i-a promis că îi va da tot ce îi va cere, chiar și jumătate din regat. Ea s-a sfătuit cu mama ei și a cerut capul Botezătorului. Irod s-a întristat, deoarece îl respecta pe Ioan, dar din cauza promisiunii făcute în public, a trimis după capul lui Ioan, iar slujitorul l-a adus pe un platou ca dar pentru rege.

În cinstea „celui mai mare om născut din femeie”, Sfântul Ioan Botezătorul, căruia i s-a tăiat capul, vineri după-amiază, slujba Vecerniei a fost condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Sfânta Liturghie de sâmbătă dimineața a fost oficiată de către IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, avându-i drept împreună-slujitori pe Părintele Kamarasis, Arhimandritului Nectarie, Arhimandriții Meletie și Porfirie, Părintele Dometian de la MISSIA Rusă și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Evsevie, la slujbă participând Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, monahii și laici care îl cinstesc pe Sfântul Ioan.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și Părinții Aghiotafiți au venit să se închine.

Soborul Patriarhal și arhieresc, precum și credincioșii participanți la slujbă,au primit o agapă de post din partea renovatorului Mănăstirii, Părintele teletarh al Patriarhiei, Arhimandritul Bartolomeu.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 28 august/ 10 septembrie 2021, cu prilejul pomenirii Sfântului Moise Etiopianul, Sfânta Liturghie a fost oficiată la biserica închinată acestuia din Rafidia, Samaria, de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, având drept împreună-slujitori pe egumenul de la fântâna lui Iacob, Arhimandritul Iustin și pe Preotul slujitor al Sfintei Mitropolii de Nazaret, Părintele Simeon Bejali.

Acesta a fost primul hram de după renovarea integrală a bisericii, în toamna anului 2019, sărbătorit cu întârziere din cauza izbucnirii pandemiei de covid-19.

După Sfânta Liturghie, părintele egumen, Preasfințitul Arhimandrit Leontie și epitropii Comunității din Rafidia au oferit părinților o masă festivă.

Din partea Secretariatului General

Duminică, pe 23 august / 5 septembrie 2021, Icoana Adormirii Maicii Domnului a fost readusă la Metocul de la Ghetsimani, în procesiune de la Mormântul Sfintei Născătoare de Dumnezeu, la împlinirea a nouă zile de la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Pentru această sărbătoare, părintele teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, și preoții slujitori de la Altarul din Ghetsimani, au săvârșit Sfânta Liturghie.

Apoi a început procesiunea dinspre Ghetsimani spre Patriarhie, trecând pe la Sfintele Mănăstiri Sfântul Ștefan, Sfânta Ana și Pretoriu, apoi Sfântul Haralambie și Sayda Naya, în timp ce se cântau troparele Adormirii Maicii Domnului iar credincioșii, de o parte și de alta a drumului, se închinau la icoană cu evlavie.

La intersecția dintre Drumul Creștinilor și sediul Patriarhiei, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, precum și ceilalți Părinți Aghiotafiți, au așteptat ca să se închine la Icoană.

În cele din urmă, purtând icoana pe piept tot drumul, IPS Arhiepiscop Doroteu al Avelei a continuat procesiunea cu monahii, monahiile și credincioșii până la Biserica Sfântului Mormânt unde, după o scurtă rugăciune, a așezat icoana la locul ei în Metocul din Ghetsimani. Icoana va fi păstrată acolo până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului de anul viitor.

Din partea Secretariatului-General

Joi, 20 august/ 2 septembrie 2021, înainte de miezul nopții, după o suferință de mai multe luni, legată de bătrânețe, bătrânul Arhimandrit Antim Theocharakis a adormit întru Domnul la vârsta de 90 de ani. A fost egumen al Mănăstirii Mica Galileea de pe Muntele Măslinilor.

Frăția aghiotafită, pe care răposatul a slujit-o atât de bine, după cum cer voturile monahale, a săvârșit slujba de înmormântare sub conducerea Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, la Mănăstirea centrală, în paraclisul Sfintei Tecla, la ora 16:00, vineri 21 august /3 septembrie 2021. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost Arhiepiscopii Aghiotafiți, Ieromonahi și Ierodiaconi, în prezența Consulului General al Greciei, domnul Evangelos Vlioras și cu participarea la rugăciune a monahilor, monahiilor și reprezentanților credincioșilor de limbă arabă din comunitățile pe care răposatul le-a slujit.

Cuvântul de rămas bun a fost rostit de Părintele Secretar-General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, după cum urmează:

„Preafericire Părinte și Stăpâne,

Înaltpresfințiților Părinți Ierarhi,

Domnule Consul General al Greciei,

Cuvioși Părinți,

Iubiți frați întru Hristos,

Cu profundă durere și căință, stăm în fața trupului mort al celui plecat ieri la Domnul, fratele nostru mai mare, Arhimandritul aghiotafit Antim. Stăm și ne întrebăm: cum s-a întâmplat această taină? Cum am devenit una cu descompunerea? Cum ne-am amestecat cu moartea? Cum s-a rupt legătura armonioasă dintre suflet și trup? Cum s-a despărțit în mod violent sufletul de trup? Răspunsul la gândurile noastre omenești vine din cuvintele imnografului bisericii: „gustul lemnului de odinioară din rai s-a făcut durere pentru Adam”; ceea ce înseamnă că omul a fost despărțit de unirea cu izvorul vieții prin propria voință și și-a adus moartea asupra sa. 

Din mila Sa nemărginită, Dumnezeu nu a suferit să-și vadă creația în decădere și pierzanie și s-a făcut om în Hristos, s-a întrupat și a primit moartea, pentru ca astfel să-și poată salva creația. Mângâierea noastră în acest timp îngrozitor al morții, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, este Hristos, Dumnezeul nostru, care ne asigură că „ Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). La fel, mângâietoare este asigurarea Bisericii în rugăciunile sale că înmormântarea unui trup mort nu este moarte pentru cei care cred în Hristos, ci o trecere de la viața vremelnică la cea veșnică, de la cea pământească la cea cerească, de la tristețe la bucurie. Este prețuirea pășunilor cerești nu „prin oglindă, în ghicitură, [ci] faţă către faţă” (1 Cor. 13, 12).

În certitudinea acestei credințe, ne depășim durerea omenească provocată de despărțirea de fratele nostru drag și îl însoțim până la ultima sa reședință cerească. Ne aducem aminte că a venit la o vârstă fragedă în Țara Sfântă din Creta, unde s-a născut, și s-a dedicat Sfintei noastre Comunități. S-a alăturat venerabilei noastre Frății aghiotafite și a primit schima monahală, urmată de slujirea preoției. De atunci, având dragoste pentru frații săi, fără să judece pe nimeni, fiind plin de nădejde, împăciuitor și plăcut, a slujit Bisericii Ierusalimului, Maica Bisericilor și Frăției aghiotafite din cadrul acesteia. A slujit cu bună credință, cu râvnă și evlavie aghiotafită, cu rugăciune și devotament pastoral în diferite posturi; ca egumen al Sfintei Mănăstiri a Schimbării la Față de pe Muntele Tabor, la Mănăstirea de la Pretoriu, la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani, la Mănăstirea Marelui Mucenic Gheorghe din Lida, la Muntele Ispitirii, la Mănăstirea Elisei din Ierihon, sau lângă sicomorul lui Zaheu. În ultimii douăzeci de ani, a fost egumenul Sfintei Mănăstiri Mica Galilee (Galili Viri) de pe Muntele Măslinilor, unde a ținut slujbe săptămânale, ca și la paraclisul Adormirii Maicii Domnului. A renovat Mănăstirea, construind pe cheltuiala sa o aripă nouă

Însoțindu-l la plecarea sa de astăzi cu aceste amintiri plăcute, îl rugăm pe milostivul nostru Dumnezeu să caute la aceste lucrări bune ale sale,  să îi ierte greșelile cu voie și fără de voie, și să-i așeze sufletul în Rai, printre cei sfinți și drepți, dându-i bucuria luminii Dumnezeirii Sale întreite. Amin.

Veșnica lui pomenire!”

Arhimandritul plecat la veșnicele locașuri ale Domnului a fost înmormântat la Cimitirul de pe Sfântul Sion.

Fie ca pomenirea sa să fie în veac!

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, pe 15/28 august 2021, Patriarhia a sărbătorit praznicul Adormirii Maicii Domnului la Ghetsimani, la Sfânta Biserică unde se află Mormântul Maicii Domnului.

La această sărbătoare, Biserica le amintește credincioșilor noștri că Maica Domnului a zămislit de la Duhul Sfânt și L-a născut în trup pe Domnul nostru Iisus Hristos, a murit și a fost îngropată în Ghetsimani, dar a fost dusă de mâinile Fiului său în ceruri, iar trupul ei neprihănit s-a păstrat nestricat. Ea stă de-a dreapta Lui, mijlocind neîncetat pentru viața și mântuirea celor care o cinstesc cu adevărat ca Maică a lui Dumnezeu.

Adormirea Maicii Domnului este caracterizată de Bisereica drept „fără de moarte”, de aceea cântă: „La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții, norii au răpit pe Apostoli prin văzduh și pe cei risipiți prin lume întru o ceată i-au pus înaintea preacuratului tău trup”. Iar Sfântul Ioan Damaschinul spune despre asta, „oh, cea mai bună plecare, prin care se dă viață în Dumnezeu”.

De sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, vineri după-amiază, la Mormântul Maicii Domnului s-a slujit Vecernia de către IPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei. Sfânta Liturghie de sâmbătă dimineața a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, Arhiepiscopii Dimitrie al Lyddei, Macarie al Qatar-ului și Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, împreună cu Arhimandritul Nectarie, Părintele, și Arhimandriții Isidor, Meletie și Dionis, Preotul Farah, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și de elevii Școlii Patriarhale, la slujbă participând numeroși credincioși creștini locali și Consulul General al Greciei, domnul Evangelos Vlioras.  

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„O, preaslăvită minune! Izvorul vieții în mormânt se pune și scară către cer mormântul se face”, spune imnograful Bisericii.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini,

Prin harul lui Dumnezeu, ne aflăm aici, la Mormântul din Ghetsimani, unde a fost așezat slăvitul trup al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, pentru a cinsti sfânta ei mutare la ceruri.

Adormirea Maicii Domnului este cu adevărat o taină minunată, după cum spune imnograful: „Întru Nașterea ta, zămislirea a fost fără sămânță, întru Adormirea ta, moartea fără stricăciune; minune îndoită întru minune s-a adunat, de Dumnezeu Născătoare. Căci, în ce chip, neștiind de bărbat, hrănitoare de prunc ai fost, curată fiind, și cum, Maică lui Dumnezeu fiind, ca o purtătoare de moarte, miresme răspândești! Pentru aceasta cu Îngerul strigăm către tine: Bucură-te, ceea ce ești plină de Dar!”

Bucură-te, Cea Plină de har, strigăm iarăși cu Îngerul, pentru că în Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria lăudăm planul dumnezeiesc și minunat al Purtării de Grijă a lui Dumnezeu, Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Mulțimea îngerilor din ceruri și a oamenilor de pe pământ binecuvântează sfânta Adormire a Preasfintei Fecioare pentru că ea a devenit, pe de o parte, Maica Creatorului tuturor lucrurilor și, pe de altă parte, cauza îndumnezeirii noastre, după cum spune imnograful: „Ceea ce este din sămânța lui David, prin care noi ne-am îndumnezeit, în mâinile Fiului său și Stăpânului s-a pus cu preaslăvire și mai presus de cuvânt”.”.

„O, cum izvorul vieții este dus la viață prin moarte! O, cum cea care a trecut dincolo de granițele firii prin naștere, acum se supune legilor și se pleacă morții, trup nemuritor având. Pentru că acest trup trebuie să lase firea muritoare și să se îmbrace în nestricăciune de vreme ce stăpânul firii nu a refuzat să sufere moartea”.

Născătoarea de Dumnezeu Maria este numită „izvorul vieții”, pentru că a devenit Maica lui Dumnezeu. Iar Hristos este viața: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), spune Domnul. Sfântul Ioan Evanghelistul spune că pricina și izvorul vieții este Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.” (Ioan 1, 4). Aceasta înseamnă că datorită relației și unirii oamenilor cu vechiul Adam, toți urmașii lui mor, așa că prin relația și unirea lor cu Noul Adam, Hristos cel Înviat, toți vor fi înviați, după cum propovăduiește Sfântul Pavel: „Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Cor. 15, 22).

Maica Domnului, Care a primit Duhul Sfânt și puterea Celui Preaînalt a umbrit-o (Luca 1, 35), este începutul celor care sunt readuși la viață. Din acest motiv, Adormirea Maicii Domnului depășește semnificația morții naturale, așa cum o dovedește Mormântul ei, care se păstrează și se cinstește până în ziua de azi, deși „este gol, fără trup în el”. Acest eveniment, care este dincolo de logică, Adormirea și mutarea la cer a Maicii Domnului și Pururea Fecioarei Maria, este formulat de imnograful Bisericii prin cuvintele: “„Se biruiesc hotarele firii întru tine, curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață. Ceea ce ești după naștere Fecioară și după moarte vie, mântuiești pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta”.

Preasfânta și binecuvântata Maria, Născătoarea de Dumnezeu, Maica Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos, a devenit Maica tuturor oamenilor, și mai ales a creștinilor, după cum spune psalmistul: „Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui.” (Psalmul 32, 12).

Iar noi, dragii mei frați, fiind recunoscători pentru nesfârșitele binefaceri pe care le-am primit de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să-i mulțumim și să o rugăm să mijlocească la Fiul ei și Dumnezeul nostru pentru mântuirea sufletelor noastre.

Harul Sfântului Mormânt al Maicii Domnului să fie cu voi toți. Amin”.

După Sfânta Liturghie, Egoumenul de la Ghetsimani, Arhiepiscopul Doroteu al Avelei, a oferit o agapă soborului patriarhal, Consulul General și celoralți care au fost prezenți la Sfânta Liturghie.

Din partea Secretariatului General

La înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, pe 14/27 august 2021, la Sfânta Biserică a Adormirii Maicii Domnului din Ghetsimani a avut loc Slujba Prohodului Maicii Domnului.

Părinții Aghiotafiți au mers pe jos în procesiune de la sediul Patriarhiei până la Biserica din Ghetsimani, conduși de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Preafericirea Sa a oficiat Slujba, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, Arhiepiscopii Teofan al Gerassei, Macarie al Qatarului, Filumen al Pellei și Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Arhimandriții Alexie, Dionis, Tadeu, Meletie și Isidor, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de Ierodiaconul Simeon. La slujbă au participat destul de mulți credincioși și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, în ciuda restricțiilor din contextul pandemiei de covid.

Slujba a cuprins cele trei stări ale Prohodului, iar după Luminânde și înainte de Laude, Secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, a citit Predica în numele Secretarului General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei. Predica urmează mai jos:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Cinstite sobor arhieresc,

Excelența Voastră, domnule Consulul General al Greciei,

Cuvioși părinți,

Cucernici pelerini,

Fiind binecuvântați de Dumnezeu să fim mădulare ale trupului Bisericii Ortodoxe, știm că toate rugăciunile, toate slujbele din ciclul bisericesc, în special slujbele Canonului mic și mare al Născătoarei de Dumnezeu din cele cincisprezece zile de post ale lunii august, au o trimitere rugătoare sau cinstitoare la persoana neprihănită a Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria. Toate cântările canoanelor bisericești – Octoih, Minei, Triod și Penticostar –  se încheie obligatoriu cu Theotokion, Troparul Maicii Domnului. În aceste tropare, mai ales în a noua cântare, care este dedicată în mod special Născătoarei de Dumnezeu, Biserica o laudă, o binecuvântează și o mărește pe pururea curata Maria, fiica cea neprihănită a Nazaretului care, datorită preacurăției vieții sale, a fost aleasă de Dumnezeu să devină vasul zămislirii și întrupării Fiului Cel Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt.

Biserica pomenește această taină de dincolo de fire în stilul poetic, ușor de ținut minte, al Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu, așa cum cântăm în catavasie: „Graiurile Proorocilor și întunecatele vorbe Întruparea Ta au proorocit cea din Fecioară, Hristoase” și în măreața cântare bizantină: „Mai înainte Proorocii Te-au vestit”, iar într-o cântare bizantină grandioasă se spune: „proorocii au vestit despre Tine de sus”. Numeroase sunt imaginile din Vechiul Testament care o simbolizează pe Născătoarea de Dumnezeu, cu referire la taina pe care Dumnezeu Tatăl a binevoit să o săvârșească prin ea.

Rugul aprins de pe Sinai, trecerea Mării Roșii „cu picioare neudate” de către poporul israelit pedestru, scara Patriarhului Iacob, sunt doar câteva dintre imaginile care prefigurează evenimentul cântat de Biserică: „Nașterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieșit”, și pe care le proiectează pentru a deveni o cunoaștere temeinică și un mod de viață pentru credincioșii săi.

Această purtare de grijă filantropică a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, care este prevestită în pilde și zicale în Vechiul Testament, este revelată cu mai multă precizie în Noul Testament, „când a venit plinirea vremii” (Gal. 4, 4). Apoi, Maria din Nazaret primește o vizită și este invitat de Dumnezeu să devină un accesoriu al bunăvoinței Sale de a-l salva pe om. Arhanghelul Gavriil i se adresează astfel: „ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.” (Luca 1:28), într-un salut pe care nici un om nu-l mai auzise până atunci, iar Arhanghelul îi descoperă că ea va lua în pântece de la Duhul Sfânt și Îl va naște pe Unicul Fiu al lui Dumnezeu în formă umană. Cum ea încuviințează: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38), imediat „Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Fecioarei”, Cuvântul lui Dumnezeu, până atunci fără trup, se face trup, împrumutând trup din trupul ei, primește un trup și devine Născătoare de Dumnezeu (Maica Domnului). Cel despre care Apostolul neamurilor spune: “căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii” (Col. 2, 9), sălășluiește trupește în ea.

Această taină nu se face „sub obroc”, ci „se pune la lumină” pentru a lumina lumea. Când „Maria s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda” (Luca 1, 39), atunci ruda ei, Elisabeta, „s-a umplut de Duh Sfânt; Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”. (Luca 1:42-43). Elisabeta primește informația că Maria poartă în pântece pe Dumnezeu Cuvântul întrupat, că este un vas și sălaș al Celui Necuprins și că Acela pe Care Îl poartă în pântece este Cel Care ține întregul univers. De acest adevăr află și pruncul Elisabetei, Sfântul Ioan Înaintemergătorul, care „a săltat în pântecele ei” (Luca 1, 41).

La acest eveniment, cele două mame se întâlnesc și se îmbrățișează, iar Sfântul Ioan se întâlnește cu Domnul, „steaua cu soarele”, fiind amândoi prunci în pântecele mamelor lor, iar Maica Domnului proorocește că „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48). Toată cinstea și evlavia pe care Biserica Ortodoxă le arată în predicile Sfinților Părinți de la sărbătorile Nașterii Domnului, Bunei Vestiri și Adormirii se bazează pe această prevestire a Maicii Domnului.

Înainteprăznuirea Adormirea Maicii Domnului, care se sărbătorește în mod unic cu această slujbă a prohodului în Biserica Ierusalimului, sub conducerea Preafericitului Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, nu este considerată o pomenire a morții; de aceea este caracterizat ca fiind „fără de moarte”, cântându-se: „La Adormirea ta cea fără de moarte cerurile se bucură și oștile îngerești se veselesc și norii au răpit pe Apostoli prin văzduh și într-o ceată i-au pus înaintea preacuratului tău trup.” Sfântul Grigorie Palama spune: „sărbătorim sfânta adormire sau trecerea la o altă viață” (Omilia 37, PG 151, 461, 1). Sfântul Ioan Damaschinul, în „Prima Laudă la Adormirea Maicii Domnului” (Publicația Instituției Sfântul Ioan Rusul, Atena, 1979), spune că „izvorul vieții este trecerea la viață prin moarte” (p. 128) și caracterizează Adormirea ca fiind „cea mai bună plecare, prin care se acordă viața în Dumnezeu” (p.130 ), adăugând că „după plecarea Născătoarei de Dumnezeu, trupul ei a rămas nestricat” (p. 130) și că „prin mila Sa ce nu poate fi cuprinsă în cuvinte, Fiul o ia pe Preacurata Maica Sa în mâinile Sale și îi primește sufletul” (pp. 111-112).

Urmându-l pe Sfântul Chiril al Alexandriei în „Lauda Sfintei Născătoare de Dumnezeu” de la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes împotriva lui Nestor, să spunem împreună cu el: „Bucură-te Marie Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară, purtătoare de lumină, Bucură-te Marie podoaba universului, porumbiță neprihănită, candelă nepieritoare, din tine s-a născut Soarele dreptății, bucură-te Marie, sălașul Celui necuprins, care l-a cuprins pe Dumnezeu Cuvântul Cel Unul-Născut. Bucură-te Marie pentru care proorocii cântă, păstorii dau slavă, îngerii dănțuiesc, arhanghelii se bucură, magii se închină, Ioan saltă de bucurie încă din pântecele mamei sale, Bucură-te Marie Născătoare de Dumnezeu prin care a ieșit adevărata Lumină, Domnul nostru Iisus Cristos, Care a spus în Evanghelii „Eu sunt Lumina lumii” (PG 77, 1032-1033).

În lauda noastră către Preasfânta Stăpână și Născătoare de Dumnezeu, pe care Biserica triumfătoare o laudă, cea mai cinstită decât Heruvimii, mai slăvită, fără de asemănare decât Serafimii, care stă de-a dreapta Mântuitorului având îndrăzneală de mamă, să ne rugăm fierbinte să îndepărteze covidul 19 care infectează și decimează omenirea, să stingă focurile care ard și carbonizează creația lui Dumnezeu, casele și oamenii, să vină în ajutorul celor rămași fără mijloacele necesare traiului, să aducă pace și să ocrotească Orientul Mijlociu și Țara Sfântă, să-i vindece pe Părinții Aghiotafiți bolnavi și să-i întărească pe cei sănătoși în lucrarea lor de mărturie, de împăcare, de pace și de iubire pentru păstrarea Țării Sfinte, să mângâie orice suflet suferind și încercat și să protejeze poporul nostru de orice intrigă străină ostilă. Amin”.

După Laude și Doxologie, preoții au purtat Epitaful cu icoana Adormirii Maicii Domnului până în capătul scărilor, unde s-a făcut o rugăciune înainte de a duce Epitaful înapoi la locul său din spatele Mormântului Născătoarei de Dumnezeu.

Slujba a fost încheiată, iar soborul patriarhal a fost întâmpinat la egumenie de către părintele stareț, ÎPS Arhiepiscop Doroteu al Avelei, care a oferit o agapă cu băuturi răcoritoare pentru canicula care continuă.

Din partea Secretariatului General

Procesiunea cu icoana Adormirii Maicii Domnului la Ghetsimani a avut loc în zorii zilei de miercuri, 12/25 august 2021.

Ceremonia s-a desfășurat după Tipicul Bisericii din Ierusalim, iar la ora 5:00 dimineața a început Procesiunea cu icoana Adormirii Maicii Domnului de la Metohul de la Ghetsimani, vizavi de Biserica Sfântului Mormânt, unde este păstrată tot timpul anului.

Egumenul de la Ghetsimani, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Doroteu al Avelei, a purtat pe piept icoana Adormirii Maicii Domnului, înconjurat de ieromonahi și călugări aghiotafiți, în timp ce o mare procesiune de maici și pelerini mergea pe jos, în  fața procesiunii. 

Procesiunea s-a oprit pentru rugăciuni scurte în fața Sfintelor Mănăstiri Sfântul Alexandru Nevski, Sfântul Haralambie, Pretoriu, Sfânta Ana, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan și s-a încheiat la Biserica Adormirii Maicii Domnului din Ghetsimani, unde se află Sfântul Mormânt al Maicii Domnului.

Icoana a fost așezată în baldachinul din spatele Mormântului și în fața Icoanei Platytera, după o scurtă rugăciune și apoi au urmat slujbele zilei, Utrenia, Paraclisul și Dumnezeiasca Liturghie.

Sfânta Icoană va rămâne acolo pentru prohodul din Ajunul Adormirii Maicii Domnului, pentru Dumnezeiasca Liturghie din ziua Adormirii până la 23 august (calendarul vechi) când va fi readusă din nou în procesiune la Metohul Ghetsimani.

Din partea Secretariatului General

Cu prilejul Praznicului Schimbării la Față a Domnului nostru, când toți Proorocii și Drepții Vechiului Testament, prin Proorocii Moise și Ilie Tesviteanul, Îl mărturisesc pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Domn dătător de Lumină, Domnul Slavei, parohia de limbă rusă a Dreptului Patriarh Avraam din Beer Sheva a sărbătorit această sărbătoare sâmbătă, pe 8/21 august. Dumnezeiasca Liturghie arhierească a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Macarie al Qatarului, împreună-liturghisitor fiind preotului slujitor din Beer Sheva, părintele Alexander Yasevitch, în timp ce egumenul, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristovul al Madabei, i-a dirijat pe membrii parohiei ca pe un cor unitar, cântând în limbile greacă și slavonă.

După Sfânta Liturghie a avut loc o recepție în cadrul căreia Preasfințitul Macarie s-a adresat credincioșilor cu cuvinte de avertizare, încurajându-i să rămână neclintiți în credința ortodoxă și să se abțină de la doctrinele rele și de la poveștile mincinoase care inundă internetul și îi derutează pe oamenii obișnuiți.

Din partea Secretariatului General

Joi, 6/19 august 2021, Praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos a fost sărbătorit de Patriarhie la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față de pe Muntele Tabor, locul unde s-a petrecut acest eveniment.

La această sărbătoare, Biserica urmează relatarea evanghelică prin care, înainte de patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan, ucenicii Săi, și le-a descoperit slava dumnezeirii Sale, atât cât le era posibil să înțeleagă. Fața Sa strălucea și hainele Sale erau mai strălucitoare decât soarele, în timp ce un nor luminos îi umbrea, iar lângă El au apărut Moise și Ilie, care vorbeau despre Patimile Sale, ce urmau să aibă loc la Ierusalim. În același timp, vocea Tatălui s-a auzit din ceruri spunând “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care am binevoit; pe acesta ascultați-L”. După această viziune, Iisus și-a luat din nou ucenicii și a coborât pe munte, spunându-le să nu spună nimănui despre ceea ce au văzut înainte de Învierea Sa.

Pentru pomenirea acestui eveniment, prin care Domnul le-a arătat ucenicilor Săi și nouă frumusețea cea dintâi a omului înainte de căderea lui Adam și posibilitatea de a o redobândi prin Hristos transfigurat, Sfânta Liturghie a fost oficiată în cadrul unei privegheri de toată noaptea de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhiepiscopul Macarie al Qatarului, Arhimandritul Partenie și preoți din ținutul Galileii. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Filoteu și de corul său în greacă și arabă, la slujbă participând Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și nu foarte mulți credincioși din cauza restricțiilor de impuse de pandemia de covid.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut umătoarea predică: 

„Și, după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt de o parte. Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17,1-2).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși pelerini,

Harul Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a adunat pe toți în acest munte înalt al Taborului  ca să prăznuim marele și minunatul eveniment prin care s-a arătat nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu Tatăl, adică Schimbarea la Față a lui Iisus înaintea ucenicilor Lui, Petru, Iacov și Ioan, dar și a Proorocilor Moise și Ilie. Acest eveniment a avut loc cu patruzeci de zile mai înainte de Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Apostolul Petru, voind să arate că învățătura despre Hristos pe care o propovăduiau Apostolii nu se întemeia pe născociri și raționamente omenești, ci pe experiența personală, invocă drept mărturie nemincinoasă prezența Lui pe muntele înalt Tabor: „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă atunci când, din înălțimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Și acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt” (2 Petru 1, 16-18).

La Schimbarea la Față din Muntele Tabor Iisus a descoperit, adică a făcut cunoscut, ucenicilor Lui în primul rând puterea Sa, arătată ucenicilor de către Dumnezeu Tatăl prin slava Fiului Său cel Unul Născut. Iar această slavă nu este altceva decât energiile necreate ale luminii dumnezeiești neapropiate. „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1, 5), vestește Evanghelistul Ioan. „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12), spune Domnul.

Acest adevăr îl exprimă foarte limpede și teologic imnograful, zicând: „Cuvinte, Acela Ce ești lumină neschimbată a Tatălui luminii Celui nenăscut, întru arătată lumina Ta astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină și pe Duhul, Care aduce la lumină toată făptura”.

În al doilea rând, Domnul a făcut cunoscută ucenicilor Lui venirea Sa. Aceasta înseamnă că Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos în muntele înalt constituie o pregustare văzută și palpabilă a slăvitei Împărății viitoarei a lui Dumnezeu, după cum exprimă clar imnograful: „Schimbarea omenească ceea ce va să fie întru a doua și înfricoșată venirea Ta cu slavă arătând-o, Mântuitorule, în Muntele Taborului Te-ai schimbat la față”.

Atât puterea cât și venirea Domnului nostru Iisus Hristos arătate prin Schimbarea Sa la Față pe care ne-au făcut-o cunoscută Sfinții Apostoli și Evangheliști se referă mai ales la întărirea credinței ucenicilor cu privire la cele auzite prin glasul din nor despre Iisus Hristos: „Acesta este Fiul Meu cel iubit în Care am binevoit. Pe Acesta ascultați-L” (Matei 17, 5). Acest adevăr îl auzim și din partea imnografului: „În munte Te-ai schimbat la față, Hristoase Dumnezeule, și pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut slava Ta; pentru ca atunci când Te vor vedea răstignit să înțeleagă Patima Ta cea de bunăvoie și să propovăduiască lumii că Tu ești cu adevărat Raza Tatălui”.

De slava lui Hristos pe care au văzut-o ucenicii Lui se bucură toți Sfinții care s-au făcut cetățeni ai cetății cerești adică ai „Bisericii celor întâi-născuți care sunt scriși în ceruri” (Evrei 12, 23).

Această slavă a lui Hristos a văzut-o Diaconul Ștefan cel „plin de credință și de Duh Sfânt” (Fapte 6, 5) care, „privind la cer a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (7, 55). Iar dumnezeiescul Pavel, vestind faptul că toți cei vii în Hristos reflectă slava Domnului, zice: „Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Corinteni 3, 18).

Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „După cum argintul curat, aflându-se sub razele soarelui, trimite și el raze, așa și sufletul omului, fiind curățit și devenind mai strălucitor ca argintul, primește raze de la slava Sfântului Duh și pe acestea le trimite la rândul lui”.

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, suntem chemați să ducem o viață în Hristos, adică să participăm activ la viața sfântă și de taină a Bisericii, ca niște mădulare credincioase și adevărate ale trupului ei, adică al lui Hristos. „Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea” (Psalmul 49, 23), spune Psalmistul. Aceasta înseamnă că numai în evlavia sinceră se află calea mântuirii, adică a Schimbării la Față a lui Hristos. Amin.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos Cel Care S-a schimbat la Față în Muntele Tabor ca, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, să ne strălucească și nouă păcătoșilor lumina Lui cea pururea fiitoare și să avem și noi parte de schimbarea noastră la față. Amin! La mulți ani!

După Sfânta Liturghie, a urmat o agapă oferită de renovatorul Mănăstirii Arhimandritul Ilarion și o masă la prânz.

Cu ocazia acestei sărbători a avut loc, de asemenea, o Sfântă Liturghie festivă la Ghetsimani și Ramallah, prin ospitalitatea egumenilor, Arhiepiscopul Doroteu al Avelei și, respectiv, Arhimandritul Galaction.

Din partea Secretariatului General

Pe 1/14 august 2021, s-au pomenit Sfinții Mucenici Macabei în parohia de limbă rusă din Beer Sheva.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Părintele Arhimandrit Ignatie, egumenul de la Beit Jala și Beit Sahour. Credincioșii vorbitori de limbă rusă din sudul Israelului au cântat în rusă și greacă sub conducerea ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei.

După Sfânta Liturghie, a avut loc o masă de post pentru cei prezenți.

Din partea Secretariatului-General