Luni, 26 octombrie / 8 noiembrie 2021, la Sfânta Lavră a Preafericitului Părintelui nostru între sfinți Sava cel Sfințit, s-a săvârșit o priveghere de toată noaptea, la pomenirea Sfântului Slăvitului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Sfânta Liturghie a fost condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristovul al Madabei, avându-I drept împreună-slujitori pe Părintele duhovnicesc al Lavrei, Arhimandritul Evdokim, pe Arhimandritul Nectarie, pe Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, pe Preotul slujitor din Beit Sahour, Gheorghe Banoura, pe Preotul slujitor din Beer Sheva, Alexander Yasevitch, pe Preotul slujitor de la Lavra Sfântului Sava, Ieromonahul Mihail și pe Ierodiaconul Simeon.

În timpul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit hirotonirea întru diacon a monahului Anastasie de la Lavră, după ce mai întâi ia dat sfaturi, spunându-i că trebuie să se ferească de ispita de dreapta, care îi va da gânduri de mândrie și judecată și va încerca să-l îndepărteze de liniștea și siguranța duhovnicească de la Lavră, pentru a fi sfâșiat de fiarele sălbatice ale patimilor.

Preasfinția Sa i-a amintit diaconului nou hirotonit cuvintele Domnului din pericopa evanghelică de astăzi: „Prin răbdarea voastră câștigați-vă sufletele” și „cel ce va răbda până la sfârșit se va mântui”, subliniind că nu este suficient să înduri ispitele pentru o perioadă lungă de timp. Mântuirea sufletelor noastre se va realiza doar dacă vom răbda până la sfârșit, așa cum a făcut-o Sfântul Dimitrie prin mucenicia sa în viața pământească, iar apoi a fost considerat vrednic nu doar de împărăția cerească, ci și de harul deosebit de a izvorî mir din moaștele sale.

După Sfânta Liturghie, părintele duhovnicesc al Lavrei, Arhimandritul Evdokimos, a oferit o agapă pentru Părinții și mirenii prezenți.

Din partea Secretariatului General

Luni, 26 octombrie / 8 noiembrie 2021, Patriarhia a sărbătorit praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

La această sărbătoare, Biserica, și în special Biserica din Tesalonic, pomenește faptul că Sfântul Dimitrie s-a născut în Tesalonic și a fost martirizat pentru Hristos în timpul domniei lui Maximian în anul 306 d.Hr. Motivul a fost dezvăluirea credinței sale creștine și, de asemenea, l-a încurajat pe Nestor să câștige bătălia în arenă. Din acest motiv, Biserica îl cinstește pe Sfântul Nestor a doua zi după sărbătoarea Sfântului Dimitrie, care, de asemenea, a suferit moarte mucenicească.

Patriarhia a sărbătorit acest praznic la paraclisul Sfântului Dimitrie din Mănăstirea Centrală, în apropierea căruia se află și Școala cu numele sfântului.

Vecernia de duminică după-amiaza și Sfânta Liturghie de luni dimineața au fost oficiate de IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, avându-I drept împreună-slujitori pe arhimandriții Alexie, Macarie și Ștefan, pe preotul George Baramki și pe ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Gotsopoulos și de elevii Școlii Patriarhale, la slujbă participând și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Vlioras, precum și numeroase maici și pelerini.

Dumnezeiasca Liturghie a fost urmată de o ceremonie în sala de recepție a Școlii Patriarhale Sfântul Dimitrie. Ceremonia de la școală a inclus o prezentare video referitoare la mucenicia Sfântului Dimitrie și la istoricul școlii, unde se preda în limba greacă dar care, în prezent, a devenit de limbă arabă pentru credincioșii Patriarhiei din Ierusalim.

Preafericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, a onorat ceremonia cu prezența sa și s-a adresat celor prezenți după cum urmează:

„Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut” (Psalmul 119:66), cântă psalmistul.

Stimate domnule director Zananiri,

Dragi copii,

Doamnelor și domnilor

Școala Patriarhală Sfântul Demetrios din Ierusalim îl cinstește astăzi pe patronul său, Sfântul Demetrios.

După cum se știe, acesta a trăit în timpul domniei împăraților romani Dioclețian și Maximian și s-a născut la Tesalonic. S-a remarcat prin evlavie, adică prin marea sa credință creștină, devenind împreună-mărturisitor al sângelui lui Hristos, și prin educație, întrucât a devenit profesor și educator întru Hristos. A reușit acest lucru pentru că a dat ascultare cuvintelor biblice: „Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut” (Psalmul 118:66).

Dragostea tânărului Dimitrie pentru cunoașterea adevărului nu se limita doar la educația filosofiei grecești, ci se extindea în mod special la studiul Sfintelor Scripturi prin Evanghelia lui Hristos. „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32), spune Domnul.

Educația este aceea care formează persoana din punct de vedere moral și spiritual. Și aceasta, deoarece cunoașterea duce la luminarea minții, iar mintea luminată duce la adevărul lucrurilor, adică la știință. Totuși, educația în Hristos depășește limitele rațiunii umane și îl promovează pe ucenicul cuvios și drept al lui Hristos la cea mai mare frumusețe, adică la vederea slavei lui Dumnezeu.

„Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii” (Romani 8, 2), propovăduiește Sfântul Pavel, și adaugă: „Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8, 6).

Călăuzit de cuvintele insuflate de Dumnezeu ale Sfântului Pavel, marele prieten al lui Hristos Dimitrie a căutat să se elibereze din robia minții trupești și a legii stricăciunii, adică a păcatului și a morții. De aceea a fost considerat vrednic să primească Împărăția lui Dumnezeu (2 Tes. 1, 5), după cum spune imnograful său: „Pe tine cel ce ai biruit minciuna păgânătăţii, văzându-te Cuvântul lui Dumnezeu Cel Preaînalt, cu mărire te-a încununat, Sfinte Mucenice Dimitrie, pe cel ce cânţi: Slavă Puterii Tale, Doamne!”.

Întrucât ne aflăm sub protecția Sfintei Biserici a lui Hristos, în Venerabila Patriarhie Greco-Ortodoxă a Ierusalimului, suntem chemați să devenim următori ai Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Cu alte cuvinte, suntem chemați să devenim propovăduitori ai Evangheliei iubirii și filantropiei lui Dumnezeu, și anume, ai libertății lui Hristos. „ Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12), spune Domnul. Multe bucurii și progrese în învățarea cunoașterii adevărului. Amin.”

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 24 octombrie / 6 noiembrie 2021, Sfânta Liturghie a fost oficiată în paraclisul Sfinților Patruzeci de Mucenici, care se află la baza clopotniței Bisericii Sfântului Mormânt și lângă Catedrala Sfântul Iacob. Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Meletie, pe preotul George Baramki și pe ierodiaconul Simeon, răspunsurile la strană fiind date de domnul Gotsopoulos. La slujbă au participat membrii parohiei.

Sfânta Liturghie a fost urmată de slujba de pomenire a ctitorilor Catedralei Sfântul Iacob și a venerabililor Patriarhi ai Ierusalimului, multe dintre osemintele lor păstrându-se în osuarul acestui paraclis.

Din partea Secretariatului General

Vineri 23 octombrie / 5 noiembrie 2021 Patriarhia a sărbătorit praznicul Tronului patriarhal, adică pe Sfântul Iacov Fratele Domnului, primul Ierarh al Ierusalimului.

Cu ocazia acestui praznic, întreaga Biserică și, în special, cea a Ierusalimului amintește faptul că Sfântul Iacov a fost, după lege, frate al Domnului și „a fost așezat de către Domnul Însuși întâi Ierarh, păstor și învățător al tainelor duhovnicești”. Este autor al Epistolei sobornicești către iudeii „din împrăștiere” (Iacov 1,1), cuprinsă în Noul Testament. Este cel care a convocat primul Sinod Apostolic de la Ierusalim (49 d.Hr) în cadrul căruia, prin cuvintele lui, a deschis porțile Bisericii spre primirea neamurilor. Apostolul Pavel spune despre el: „Pe altul dintre Apostoli nu am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului” (Galateni 1, 19). L-a mărturisit pe Iisus ca Hristosul lui Dumnezeu și, de aceea, conducătorii iudeilor l-au aruncat de pe aripa templului lui Solomon.

Spre pomenirea și cinstirea lui ca apostol și sfințit mucenic, s-a săvârșit, în Biserica închinată lui, aflată lângă Obștea Aghiotafită și Biserica Învierii, Vecernia, seara în ajun, la care a luat parte Preafericirea Sa Părintele Patriarh Teofil împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandritul Nectarie Gheron al Kamarasei, Arhimandriții Ștefan și Nifon, părinții slujitori ai Bisericii – părintele Haralambie Badur și Gheorghe Baramki și alții -, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat Ierodiaconul Simeon și elevii Școlii patriarhale de pe Muntele Sion, precum și corul Bisericii Sfântului Iacov condus de d. Rimon Kamar. În dimineața zilei praznicului s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Preafericirea Sa Părintele Patriarh Teofil împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie și Înaltpreasințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Filumen al Pellei și Aristobul al Madavei, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandriții Nectarie și Claudiu, preoții Bisericii – părinții Haralambie Badur și Gheorghe Baramki – și alți preoți, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat Ierodiaconul Simeon și d. Vasilios Goțopulos împreună cu elevii Școlii patriarhale de pe Muntele Sion în strana dreaptă în limba greacă, precum și corul Bisericii Sfântului Iacov condus de d. Rimon Kamar în strana stângă în arabă. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, d. Evanghelos Vliora și au luat parte credincioși ai parohiei.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Cine s-a uitat de aproape în legea cea desăvârșită a libertății și a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa” (Iacov 1, 25), propovăduiește Sfântul Iacov în scrisoarea sa.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Sfântului Apostol Iacov „robul lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos” (Iacov 1,1) ne-a adunat pe toți astăzi în Biserica ce îi poartă numele, aflată lângă Sfânta Biserică a Învierii, ca să prăznuim cinstita lui pomenire pe locul morții sale mucenicești, adică în Sfânta Cetate Ierusalim.

Se bucură și se veselește biblica Maică a Bisericilor, lăcașul lui Dumnezeu, la sfânta pomenire a dumnezeiescului Iacov, primul Ierarh, păstor și învățător al Ierusalimului, dar și iconom credincios al tainelor duhovnicești. Acesta a fost numit „drept” pentru nespusa sa cuvioșie și dreptate. Aceasta o mărturisește și învățătura lui despre adevărata înțelepciune: „Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică. Și roada dreptății se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea” (Iacov 3, 17-18).

Potrivit lui Eusebiu al Cezareei Palestinei, dreptul Iacov a îndurat moarte mucenicească pentru că a propovăduit faptul că Iisus șade de-a dreapta puterii celei mari, adică a lui Dumnezeu Tatăl și va să vină pe norii cerului. Cu privire la acest subiect, Eusebiu oferă și mențiunea lui Clement al Alexandriei: „Lui Iacov cel drept, lui Ioan și lui Petru le-a dat Domnul cunoașterea, după Învierea Lui. Iar aceștia au dat-o celorlalți Apostoli. (…) Doi Iacovi au fost. Unul, numit „cel drept”, care a fost aruncat de pe aripa templului și, lovit cu un lemn de tăbăcar, a murit, și altul căruia i s-a tăiat capul”. (Eusebiu, Istoria bisericească, B,23).

Dreptul Iacov a propovăduit cu îndrăzneală faptul că singura lege desăvârșită este legea lui Hristos, adică Evanghelia Noului Testament cel vestit mai înainte de Proorocul Ieremia care spune: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda legământ nou” (Ieremia 31, 31).

Această lege desăvârșită a Evangheliei lui Hristos sau a Noului Testament se distinge prin libertatea pe care o dă celui care o împlinește. De aceea și Apostolul Iacov spune: „Cine s-a uitat de aproape în legea cea desăvârșită a libertății și a stăruit în ea, acela fericit va fi în lucrarea sa” (Iacov 1, 25).

Tâlcuind acest cuvânt al Fratelui Domnului, Icumenie spune: „După ce a spus «lege desăvârșită», a adăugat «a libertății», făcând din libertate însemnul ei caracteristic. Căci legea cea după Hristos eliberează de robia față de tot ce este trupesc și îl așează pe cel ce vine la ea în libertate și slobozenie”. Cu alte cuvinte, legea lui Hristos este cea care îl eliberează pe om de robia păcatului.

Sfântul Apostol Pavel în repetate rânduri vorbește despre „libertatea pe care o avem în Hristos Iisus” (Galateni 2, 4). De aceea îndeamnă zicând: „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei” (Galateni 5, 1). Iar Petru corifeul Apostolilor spune: „Căci așa este voia lui Dumnezeu ca voi, prin faptele voastre cele bune să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință. Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2, 15-16).

Potrivit dumnezeiescului Iacov, este liber în Hristos acela care „se face nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului” (Iacov 1, 25). Iar potrivit Psalmistului, cel care păzește poruncile Domnului va avea răsplată mare. „Judecățile Domnului sunt adevărate, toate îndreptățite. Că robul Tău le păzește pe ele și răsplătire multă are” (Psalmul 18, 10-12). Iar potrivit înțeleptului Pavel „și făptura însăși se va izbăvi din robia stricăciunii ca să fie părtașă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8, 21).

Este vrednic de menționat cuvântul împotriva arienilor al Marelui  Atanasie care spune că: „Dacă toată făptura suspină așteptând eliberarea din stricăciune și robie, Fiul nu este dintre cei care suspină sau au nevoie de libertate, ci este Cel Care înfiază și eliberează toate”.

Din cele de mai sus, se înțelege limpede, iubiții mei frați, că „legea desăvârșită a libertății” nu este alta decât Evanghelia lui Hristos, adică a Însuși Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, al Cărui ucenic, mucenic al adevărului și apostol s-a arătat cel cinstit astăzi, dreptul Iacov, cel numit Fratele Domnului, după cum cântă și Imnograful Bisericii: „Ca un întâi Ierarh al Legământului nou, ca un mai mare Apostol, ca un înțelept vestitor, ca un mucenic al adevărului, mai mult decât toți te-ai îmbogățit cu înalta vrednicie a fi frate Domnului. Acum, cu pietre fiind lovit și mutându-te la El, cere nouă, Iacove, dezlegare de greșeli”.

Pe noi, care prăznuim cinstita ta pomenire, Apostole al lui Hristos și Mucenice, dreptule Iacov, slobozește-ne de greșelile ce ne împresoară, mijlocind la Hristos Dumnezeul nostru, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. Amin. La mulți ani!

După Sfânta Liturghie, sinodia alcătuită din Arhiereii și Arhimandriții Aghiotafiți a urcat la Patriarhie urcând treptele interioare ale Bisericii și trecând prin poarta centrală a Patriarhiei unde au fost împărțite pâinile de binecuvântare de către Monahia Serafima.

La Patriarhie, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

Bine am vestit dreptate în adunare mare. Dreptatea Ta nu am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus. Nu am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare” (Psalmul 39, 10-11), spune Psalmistul.

Excelența voatră domnule Consul General al Greciei Evanghelos Vliora,

Cinstiți Părinți și Frați,

Iubiți frați în Hristos,

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului se bucură astăzi la pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic și dreptului Apostol Iacov Fratele Domnului.

Și aceasta pentru că Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, „începătorul și plinitorul credinței” (Evrei 12, 2) l-a arătat pe dumnezeiescul Iacov întâi Ierarh și păstor al Bisericii Ierusalimului, dar și Iconom credincios al tainelor duhovnicești.

Contribuția dreptului Iacov la organizarea în lume a Bisericii, prin adunarea Sinodului Apostolic de la Ierusalim (Cf. Fapte 15, 6), cât la evanghelizarea atât a „celor de un neam cu el, după trup” (Romani 9, 3), cât și a neamurilor, a fost hotărâtoare. De aceea și dumnezeiescul Pavel menționează că, atunci când a venit la Ierusalim, „pe altul dintre Apostoli nu a văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului” (Galateni 1, 19).

Autoritatea sa apostolică și vrednicia de Preot, de întâi Ierarh al Bisericii, a pecetluit sângele său vărsat pentru Evanghelie, făcându-se astfel mucenic împreună cu Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Smerenia noastră, fiind, cu mila lui Dumnezeu, urmaș al Tronului apostolic al lui Iacov Fratele Domnului, am coborât la Biserica Sfântului Iacov aflată lângă Biserica Învierii, unde am săvârșit Sfânta Liturghie patriarhală împreună cu preasfințiții Arhierei și cinstiții membri ai Obștii noastre Aghiotafite.

Trebuie menționat că praznicul de astăzi al Sfântului Iacov nu are numai însemnătate bisericească, ci arată, mai ales, mărturia istorică neîntreruptă a Bisericii întâi-născute și a Comunității iudeo-creștine și elino-ortodoxe din Ierusalim.

De aceea și Sfânta noastră Biserică cu recunoștință strigă: „Pe Tine, Doamne, cu glas slobod Te-a propovăduit fratele Tău cel drept și următor patimii Tale a fost, fiind omorât”.

Iar noi, lăudându-ne întru Domnul, să spunem împreună cu imnograful: „Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea”. Amin.

La mulți ani!

În continuare, Preafericirea Sa a dat cheile Bisericii epitropilor ei și i-a binecuvântat.

Din partea Secretariatului General

Joi, 15/28 Octombrie 2021, mai înainte de amiază, s-a sărbătorit de către Patriarhie pomenirea evenimentului național din 1940.

Cu ocazia acestei sărbători, s-a săvârșit în Biserica Învierii Doxologia înălțată către Dumnezeul nostru cel atotputernic, Cel Care a izbăvit Grecia de atacul armatei italiene în 1940 și de stăpânirea tiranică nazistă de mai apoi (1945) și Care a adus-o la libertate. De asemenea, s-a săvârșit o rugăciune pentru odihna sufletelor strămoșilor noștri care au luptat cu vitejie și au căzut eroic în această luptă de eliberare.

Această Doxologie a fost condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Arhierei, Ieromonahi și Diaconi Aghiotafiți, luând parte la rugăciune monahi, monahii și membrii ai comunității grecești din Ierusalim. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evanghelos Vliora și membrii ai Consulatului Grec.

După Doxologie, a avut loc masa la Patriarhie în timpul căreia Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

Excelența voastră, domnule Consulul General al Greciei Evanghelos Vliora,

Cinstiți Părinți și frați,

Iubiți frați în Hristos,

Astăzi cinstim sărbătoarea națională a zilei de 28 Octombrie 1940. Acest eveniment istoric este legat de vestitul „Nu” rostit de greci în fața pretenției impertinente a statului fascist de atunci al Italiei de a ocupa prin puterile armate puncte strategice din teritoriul grec. Italia era aliată cu regimul demonic și sălbatic al Germaniei naziste și hitleriste.

Năvala impetuoasă a puterilor Axei și înaintarea lor în pământul strămoșesc a fost stăvilită de rezistența puternică a grecilor care au luptat pentru darurile dumnezeiești ale libertății și ale independenței naționale, adică pentru integritatea teritorială.

Încă o dată, neamul grecilor, în îndelungata lui istorie slăvită și mult încercată, a arătat credința neclintită în moștenirea strămoșească a valorilor naturale și morale ale patriotismului, dreptății și libertății, dar și respectul deplin față de persoana umană. „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei” (Galateni 5, 1), îndeamnă dumnezeiescul Pavel.

Acest „Nu” al zilei de 28 Octombrie 1940 nu trebuie să fie considerat doar o simplă bornă din istoria universală, ci mai degrabă ca o amintire a luptei duse în lume de fiii luminii împotriva fiilor întunericului și a puterilor adevărului împotriva puterilor minciunii și aroganței. „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2 Tesaloniceni 2, 7), arată Sfântul Pavel.

În întunericul tainei fărădelegii care se lucrează, dar și a nebuniei din așa numita „epocă a noii ordini”, epopeea lui „Nu” din 1940, adică valorile morale pe care le întrupează, se arată ca un far pururea luminos celor aflați pe marea întunericului. De aceea suntem chemați să priveghem, potrivit îndemnului înțeleptului Pavel: „Privegheați, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriți-vă” (1 Corinteni 16, 13).

Cinstita noastră Obște Aghiotafită, cinstind, după datorie, epopeea din 1940 și participând cu ardoare la această biruință jertfelnică a libertății asupra acțiunii înjositoare și distrugătoare a cumplitelor puteri armate naziste, a coborât în Sfânta Biserică a Învierii unde a adus Doxologie de mulțumire Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care pentru noi S-a răstignit și a înviat.

De asemenea, a înălțat rugăciuni pentru veșnica pomenire și fericita odihnă a sufletelor tuturor părinților și fraților noștri care pentru credință, patrie și libertate au căzut eroic în luptă. 

La final, îngăduiți-ne să ridicăm paharul și să exclamăm:

Trăiască 28 Octombrie 1940!

Trăiască „Nu”!

Trăiască Grecia!

Trăiască neamul bine-credincios al Elinilor Ortodocși!

Trăiască Obștea noastră Aghiotafită!

Consulul General al Greciei, domnul Evanghelos Vliora, a rostit această cuvântare:

Preafericite,

Preasfințiți Arhierei,

Cinstiți Părinți,

Iubiți copii,

Iubiți colegi,

Doamnelor și Domnilor,

Sărbătorile naționale constituie răscruci, pricini de cugetare care, în scurgerea timpului, readuc în mintea noastră evenimentele care au format diacronic memoria istorică, colectivă a grecilor de pretutindeni.

Sărbătoarea de astăzi a zilei de 28 Octombrie 1940, la 81 de ani de la acea slăvită clipă care constituie un punct de referință pentru elenismul de pretutindeni, ne dă ocazia să readucem în mintea și în inima noastră generația bărbaților, femeilor și copiilor care au umplut istoria noastră cu pagini nesfârșite de eroism și jertfă de sine.

În munții Epirului, pe meterezele Macedoniei, în apele Egeei, ale Mediteranei și ale Atlanticului, în Orientul Mijlociu, în Grecia ocupată, în toate „locurile unde nu existau zile de lucru și zile de odihnă”, ca să folosim expresia lui Odisseas Elitis, grecii au dat tot ce aveau mai prețios ca să păstreze independența și integritatea națională, idealuri ale tuturor luptelor neamului din 1821 până astăzi.

Scrisorile soldaților greci trimise de pe front arată spiritul de sacrificiu, patriotismul firesc și voința puternică a grecilor în lupta pentru libertatea, independența și integritatea patriei, știind bine că prețul libertății este întotdeauna înalt.

 La începutul lui noiembrie 1940, soldatul Stelios Laținos scrie mamei și fraților lui:

„Draga mea mamă și dragii mei frați, după cum se pare lucrurile merg bine pentru armata noastră și am mare bucurie pentru că ni s-a dat cinstea de a merge cei dintâi din regimentul nostru să luăm parte la lupte. Mă adresez întregii familii, care este ce am cel mai scump în această lume, și am să vă rog mereu să vă rugați la Dumnezeu mai mult ca să biruiască armata noastră, decât ca să fiu eu salvat.”

La sfârșitul lui noiembrie, Athanasios Kuruklis trimite această scrisoare fiului său care slujea în Flota militară și îl înștiințează că fratele lui a fost ucis:

„Andrei, suntem bine. Dragul nostru Hristo a fost ucis. Fiul meu, mama ta îți dă binecuvântarea ei, să nu fii supărat deloc. Fii credincios”.

Pentru acești luptători ai patriei care au apărat până la moarte independența noastră națională, cei care au căzut în luptă și cei care s-au întors de pe front cu sufletul plin de amărăciune și teamă, care s-au luptat cu fiara nemiloasă a fascismului și nazismului, dând pildă vie de nădejde popoarelor Europei înfricoșate, pentru mamele și soțiile care așteptau sau care plângeau cu amar, pentru copiii care au rămas orfani, acești „frați ai noștri mai mici”, aducem astăzi tribut de onoare.

28 Octombrie 1940 arată refuzul față de totalitarism, rezistența în fața fascismului, devotamentul față de libertate și demnitate națională și condensează într-un moment istoric amintirile, trăirile și valorile care au călăuzit întotdeauna viața noastră națională.

Prin urmare, constituie o deosebită onoare pentru Consulul General al Greciei să se adreseze Elenismului din Țara Sfântă în această zi deosebită a memoriei și mândriei naționale.

De vreme ce ne aflăm în Țara Sfântă, ne gândim astăzi cu emoție la contribuția grecilor din Ierusalim la lupta din 1940.

Mai mult de 40 de voluntari au sporit liniile puterilor armate ale Greciei libere. Când sorții războiului se arătau nefavorabili pentru lupta aliată, Ierusalimul și Consulatul nostru General au constituit, în 1942, timp de trei luni, reședința guvernului Greciei libere.

În această zi istorică îl pomenim în mod special pe marinarul electrician Anestis Zografos, care și-a dat viața în timpul scufundării submarinului Kațoni în Skiathos pe 14 septembrie 1943, și pe marinarul inginer Emanuil Mikonos care a fost ucis prin ciocnirea cu o mină a contratorpilorului Adria în Kalimno pe 22 octombrie 1943. Osemintele lui, precum și ale altor 20 de tovarăși de arme ai săi, mereu devotați funcției lor, au fost aduse din Turcia în Grecia în 1947 și au fost așezate în osuarul Monumentului eroilor flotei marine.

Preafericite,

Preasfințiți Arhierei,

Cinstiți Părinți,

Iubiți copii,

Iubiți colegi,

Doamnelor și Domnilor,

Astăzi, precum și în trecutul nostru istoric, străvechea Patriarhie a Ierusalimului și Obștea Aghiotafită mărturisesc și întăresc prezența activă a Elenismului în Țara Sfântă.

Patriarhia Ierusalimului, ca principal exponent al credinței noastre Ortodoxe și a Elenismului în Țara Sfântă, a fost și rămâne pildă vie de viață purtătoare de Dumnezeu, credință și nădejde, precum și depozitar al valorilor morale și spirituale ale mărturiei grecești și Ortodoxe.

În vremea noastră, ca și în oricare alta, unitatea și vigilența națională, devotamentul față de valorile morale și spirituale ale credinței Ortodoxe și față de idealurile libertății și democrației, constituie mijloace de bază pentru răspunsul nostru decisiv în orice luptă.

Sărbătoarea zilei de 28 Octombrie 1940 ne amintește cum solidaritatea și voința puternică a poporului grec pentru a păstra libertatea și mândria națională au dus la finalul purtător de biruință al luptei lui.

Această zi istorică constituie de asemenea o stație între prezent, trecut și viitor. Amintindu-ne trecutul, ne îndreptăm pașii spre prezent și visăm la un viitor mai bun pentru patria noastră și pentru întreaga lume.

Cu sentimente de mândrie pentru ieri și de optimism pentru astăzi și mâine, să reînnoim făgăduința noastră de a rămâne drepți pe meterezele luptei pentru libertate și pentru independența și progresul național.

Trăiască 28 Octombrie 1940!

Trăiască Grecia!”

Din partea Secretariatului General

Duminică, pe 4/17 octombrie 2021, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și soborul său l-au vizitat pe egumenul Mănăstirii Sfântul Teodosie începătorul vieții de obște, Arhimandritul Ieroteu, cu ocazia zilei onomastice. Arhimandritul Ieroteu a depășit al nouăzecilea an de viață și slujește Patriarhiei de mai bine de patruzeci de ani. Preafericirea Sa i-a urat să aibă parte de încă multe bucurii și să-și desăvârșească slujirea.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 4/17 octombrie 2021, la Basilica Nașterii din Betleem, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat slujba de pomenire pentru odihna sufletului binecuvântatului Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, care a fost reprezentant patriarhal în Betleem.

Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhiepiscopul Metodie al Taborului și Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, împreună cu Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, preoții de limbă arabă ai altarului, Spiridon, Issa Thaljie și George Jakaman. Răspunsurile la strană au fost date în greacă și arabă de corul bisericii, iar la rugăciune au participat numeroși credincioși din comunitatea vorbitoare de limbă arabă.

După parastas, s-a oferit o masă de pomenire la Egumenie, unde mulți oameni și-au prezentat condoleanțele Preafericirii Sale.

Din partea Secretariatului-General

În dimineața zilei de sâmbătă, 3/16 octombrie 2021, pe Înfricoșătoarea Golgota, Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Kapitoliei a oficiat hirotonia întru diacon a lui Elias Spiridon, fiul binecuvântatului Preot Spiridon din Abelin, un oraș din nordul Israelului, districtul Acre-Ptolemaida.

Împreună-slujitori ai Preasfinției Sale au fost reprezentantul Patriarhiei în districtul Acra-Ptolemaida, Arhimandritul Filoteu și preoți vorbitori de limbă arabă din nordul Israelului, împreună cu soția și copiii celui hirotonisit și mulți creștini credincioși.

Conform hotărârii Sfântului și Sfântului Sinod, noul diacon va fi hirotonit preot după timpul stabilit pentru pregătirea sa, urmând să slujească în comunitatea din Zdeide, în nordul Israelului.

Înainte de hirotonire, Preasfinția Sa a rostit următoarele cuvinte pastorale despre slujirea preoțească:

كلمة متروبوليت كابيتولياس إيسيخيوس الجزيل الإحترام في رسامة الشماس الياس إسبيريدون عواد

يشرفني أن أكون حاضراً بينكم في هذا اليوم المميّز. فلقد شعرت بفرح عظيم عندما كلفني صاحب الغبطة كيريوس كيريوس ثيوفيلوس الثالث والمجمع المقدس بان أناب عنه في هذه الرسامة المقدسة.  “وألا ما احسن وما أجمل أن يسكن الإخوة معاً”. فهذا فرح  عظيم في السماء وعلى الأرض, حيث يُسام خادم جليلٌ للعلي.

إن العلي قد إختارك أيها الشماس لتخدم رعيته وتقود شعبه الى برّ الخلاص. فرسالتك عظيمة بما أن القدير ذاته قد إختارك. “فاحفظ الوديعة” التي سلمك إياها الرب الإله. إعرف جيداً أنك ستواجه الأخطار في هذا العالم, لكنك ستتخطاها وتحظى بالنصر الإلهي “لأن الله معنا”. إتخذ أباك المرحوم المغبوط إسبيريدون عواد قدوةً, فهو مثال للراعي الصالح الذي “يبذل نفسه عن الخراف”. ورغم هذه المهمة الصعبة لا تخف أبداً, “لأنه يوصي ملائكته بك ليحفظوك في جميع طرقك”, حيث سيهبك الرب الصبر والقوة على هذا الحمل الثقيل.

يبارك لك صاحب الغبطة كيريوس كيريوس ثيوفيلوس الثالث وكافة أعضاء المجمع المقدس هذه الرسامة الأولى. نبارك أيضاً لعائلتك ولذويك وللجليل الأعلى هذا الإبن البار, الذي “حمل الصليب كالنير وتبع المسيح عن أيمان”. لهم منا كل التقدير والإحترام. فليحفظك وليحفظهم الثالوث القدوس ولتحل بركته عليكم كافةً.

متروبوليت كابيتولياس إيسيخيوس

Cel hirotonit a ascultat cu atenție aceste cuvinte și a îngenuncheat cu smerenie pentru a primi harul Duhului Sfânt, prin punerea mâinilor mitropolitului.

După Sfânta Liturghie, noul diacon și soborul arhieresc au mers la sediul Patriarhiei pentru a-i mulțumi Preafericitului Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil pentru această onoare, iar Preafericirea Sa l-a îndrumat părintește și l-a binecuvântat pentru prosperitate în slujirea sa.

Diaconul a răspuns la cuvintele Preafericirii Sale după cum urmează :

بإسم الآب والإبن والروح القدس آمين

غبطة البطريرك كيريوس كيريوس ثيوفيلوس الثالث بطريرك المدينة المقدسة أورشليم وسائر فلسطين والأردن والسادة المطارنة الأجلاء وجميع أعضاء المجمع المقدس المُوقر.

يا صاحب الغبطة, بعد تقبيل أياديكم الطاهرة أتقدم لغبطتكم بالشكر والإحترام لقبولكم رجعتي الى أحضان طاعتكم والكنيسة الواحدة كالإبن الذي كان ضالاً ورجع الى أبيه تائباً. وعلى قراركم المقدس لمنحكم لي بركتكم وموافقتكم على سيامتي شماساً في هذا اليوم ومن ثم في الأسبوع القادم سيامتي كاهناً في مطرانية عكا. فأتوجه بطلب من غبطتكم طالباً صلواتكم وأدعيتكم المستجابة بأكن أكون عند حسن ظن غبطتكم وطاعتكم وأقوم بواجبي بكل محبة وصبر لخدمة الكنيسة والرعية على أتم وأحسن وجه, وأكون مطيعاً لقرارت غبطتكم والمجمع المقدس.

من خلال نعمة الروح القدس التي إنسكبت عليّ بوضع أيديكم الطاهرة في هذا اليوم أدعو لغبطتكم بدوام الصحة والعافية وأن يزيدكم الرب القوة والحكمة والقداسة, آمين.

وأتوجه بالشكر أيضاً لقدس الأرشمندريت فيلوثيوس الوكيل البطريركي في مطرانية بتوليماييس في مدينة عكا وجميع أخوتي الكهنة الذين رافقوني اليوم مع جميع الحضور الكريم. وأشكر أيضاً زوجتي وأولادي الذين رافقوني وسيرافقوني الى كل الأيام.

أشكركم جميعاً وأشكر الله بربنا يسوع المسيح أولاً وآخراً الذي رتّب لهذا اليوم المبارك. آمين

Din partea Secretariatului General

Slujba de înmormântare a binecuvântatului Arhiepiscop Teofilact al Iordanului, conform anunțului nostru anterior, a avut loc la Sfânta Biserică a Sfinților Constantin și Elena, la ora 10:00, sâmbătă, pe 26 septembrie / 9 octombrie, ziua pomenirii aducerii moaștelor Sfântului, slăvitului Apostol și Teolog Ioan.

Slujba de înmormântare a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhiepiscopii și Ieromonahii Aghiotafiți. La rugăciune au participat monahi și monahii și a onorat cu prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, ambasadorul Georgiei, domnul Lasha, membri ai MISSIEI rusești, ai Ordinului Franciscanilor din Țara Sfântă, ai Patriarhiei Armene din Ierusalim, ai Bisericii Siriene din Ierusalim și membri ai comunității și ai turmei noastre de credincioși greci, în special din Betleem.

Discursul elogios a fost citit de către Părintele Secretar General, IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, după cum urmează: 

„Preafericite Părinte și Stăpân

Înaltpreasfințiți Arhiepiscopi

Excelența Voastră, domnule Consulul General al Greciei,

Cuvioși părinți,

Dragi frați întru Hristos

Cu profundă durere stăm în fața trupului mort al iubitului nostru frate, binecuvântatul Arhiepiscop Teofilact al Iordanului. Evident că suntem triști din cauza despărțirii, gândindu-ne că nu vom mai trăi cu el, că nu-l vom mai vedea în acest timp prezent. Cu toate acestea, tristețea noastră nu se transformă în dezamăgire și disperare, pentru că știm că Domnul nostru a plâns în fața mormântului prietenului Său Lazăr, mort de patru zile, și apoi l-a înviat din morți, „confirmând înaintea patimilor Sale învierea noastră comună”. Ne mângâie și cuvintele Apostolului neamului, care ne îndeamnă: „să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (1 Tes. 4, 13-14).

În credința fermă în Hristos, care „cu moartea pre moarte a călcat” și în nădejdea învierii spre viața veșnică, îl însoțim astăzi pe iubitul nostru frate la ultima sa locuință pe pământ și la drumul său spre cer, amintindu-ne că a venit din Kozani și a absolvit Școala Ecleziastică din Xanthi. A venit în Țara Sfântă în 1972 și s-a alăturat Frăției Aghiotafite. A fost trimis să studieze Teologia la Leningrad, în Rusia, unde a excelat, iar apoi s-a întors la Ierusalim și a slujit cu zel și devotament în diferite slujbe ale Patriarhiei. Dintre acestea, amintim poziția sa ca director al internatului Școlii din Sion, ca membru al Departamentului de Finanțe, ca egumen la Sfânta Mănăstire Sfântul Simeon din Katamon și ca egumen la Mormântul Maicii Domnului de la Ghetsimani. În plus, a fost reprezentant patriarhal la Moscova și a slujit la Metocul Sfântului Mormânt de acolo timp de mulți ani, consolidând o legătură puternică între Patriarhia noastră și cea de la Moscova. Când s-a întors la Ierusalim, a fost numit membru al Sfântului Sinod și părinte schevofilax la Biserica Sfântului Mormânt. El a apărat drepturile Frăției noastre și a supravegheat conservarea icoanelor Sfântului Altar în catoliconul bisericii.     

Dintre toate funcțiile pe care le-a avut s-a distins în mod deosebit ca reprezentant patriarhal la Betleem, unde a slujit din 2005, numit de Preafericitul Părintele și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care conduce astăzi slujba de înmormântare. În timpul slujirii sale de cincisprezece ani în Betleem, a apărat fără compromisuri drepturile Frăției Aghiotafite și ale națiunii noastre la Basilica și la Peștera primitoare de Dumnezeu. A supravegheat cu sârguință proiectul în curs de desfășurare de conservare și renovare a acoperișului Basilicii. S-a ocupat cu iubire de oameni de nevoile turmei noastre greco-ortodoxe din Comunitatea de la Betleem.  În colaborare cu Universitatea din Salonic, a înființat un Centru de predare și învățare a limbii grecești. Din fonduri proprii și din donațiile cuvioșilor pelerini care obișnuiau să inunde locașul de cult până de curând, a realizat o renovare completă a Egumeniei, care este casa de reședință a fiecărui reprezentant patriarhal, a camerelor părinților care slujesc în Sanctuar și a saloanelor de la parter, unindu-le într-o mare sală de recepție, potrivită pentru evenimentele oficiale de prăznuire a Crăciunului și a altor sărbători.        

Și-a onorat slujirea de reprezentant patriarhal până la sfârșit când, în urmă cu două luni, slăbit de o boală de ficat, a căzut în casă și a suferit răni mari la față și și-a fracturat vertebre cervicale. A fost dus în aceeași zi la Spitalul Hadassah, unde a fost operat la gât și apoi supus unei traheotomii. Cu toate acestea, nu și-a revenit complet în ultimele două luni de spitalizare, timp în care a fost vizitat deseori de Preafericirea Sa, de Părinții Aghiotafiți și de devotatul său asistent, Jandallah Masri, practicant al religiei creștine greco-ortodoxe. După multe eforturi din partea Patriarhiei, a fost în cele din urmă internat la Centrul de Reabilitare Loewenstein din RA’anana, unde a adormit în Domnul ieri dimineață.

Frăția aghiotafită, unde fratele nostru plecat a fost un membru deosebit și productiv, mulțumește celor care îi onorează memoria prin prezența lor astăzi și se roagă Judecătorului nostru Drept și Iubitor de oameni, Domnul nostru Iisus Hristos, să-și amintească de faptele sale bune și de răbdarea sa în timpul bolii și să-i ierte orice păcat cu voie sau fără de voie, socotindu-i sufletul printre cei drepți și sfinți în țara celor vii. Veșnica lui pomenire!”          

De la Mănăstirea Centrală, răposatul a fost însoțit la Betleem de o delegație condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofan al Gerassei.

În Betleem, răposatul a fost dus la Basilica Nașterii, unde a slujit în ultimii cincisprezece ani. A urmat o slujbă de pomenire, iar preoții împreună cu membrii comunității l-au cinstit. 

În cele din urmă, cercetașii din Betleem au condus procesiunea până la cimitirul Mănăstirii, unde Preasfințitul Arhiepiscop Teofan al Gerassei a citit Trisaghionul și l-a înmormântat pe binecuvântatul Arhiepiscop Teofilact.

Veșnica pomenire!

Din partea Secretariatului-General

Joi, 24 septembrie/7 octombrie 2021, Patriarhia a sărbătorit hramul Sfintei Tecla, Întâia Muceniță cea întocmai cu Apostolii, la paraclisul închinat ei, în incinta Mănăstirii centrale a Frăției Aghiotafite.

La această sărbătoare, Biserica o cinstește pe Sfânta Tecla, care a venit din Ikonion din Asia Mică și a fost învățată de Sfântul Pavel adevărul despre Hristos la vârsta de 18 ani. Ea l-a urmat pe Sfântul Pavel și l-a propovăduit pe Hristos în multe zone și a suferit mult pentru El, înainte de a-și încheia viața în orașul natal, la vârsta de nouăzeci de ani.

În cinstea Sfintei Tecla, Vecernia de miercuri după-amiază și Sfânta Liturghie de joi dimineață au fost săvârșite de preoții slujitori ai Bisericii Sfinții Constantin și Elena, sub conducerea Părintelui Tipicar, care are în grijă Paraclisul, Arhimandritul Alexie. Preafericitul a fost prezent la rugăciune, alături de ieromonahii aghiotafiți și de ceilalți Părinți. Răspunsurile la strană din dreapta au fost date de conducătorul corului bizantin al mănăstirii centrale, Arhimandritul Evsevie și de domnul Gotsopoulos, iar în strana din stânga de către Ierodiaconul Simeon și Arhimandritul Artemie. La slujbe au participat numeroși credincioși.

După Vecernie, conform obiceiului, în curtea Bisericii Sfinții Constantin și Elena s-a oferit grâu fiert, vin și pâine uscată.

După Liturghia de dimineață, coliva și răcoritoarele au fost oferite la Epitropikon, iar Preafericirea Sa le-a urat tuturor „la mulți ani, cu sănătate și binecuvântări, prin rugăciunile Sfintei Tecla”.

Din partea Secretariatului-General