Luni, 2/15 februarie 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul Întâmpinării Domnului.

La această sărbătoare, Biserica pomenește faptul că Domnul nostru Iisus Hristos, care S-a întrupat prin Duhul Sfânt și prin Fecioara Maria și S-a născut în trup, după împlinirea celor patruzeci de zile de la Nașterea Sa, după Lege, a fost adus la Templul lui Solomon de către părinții Săi cu o pereche de turturele și doi pui de porumbei pentru sfințirea Sa. Atunci bătrânul dreptcredincios și prooroc Simeon, primitorul de Dumnezeu, L-a luat în brațe și a strigat: „Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel”. Acest eveniment este transmis Bisericii de către Sf. Evanghelist Luca (Luca 2, 22-38).

Acest praznic a fost sărbătorit la Biserica monahală Sfinții Constantin și Elena, protos fiind Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

De asemenea, a fost prăznuit și la mănăstirea de maici Panagia Sayda Naya din Orașul Vechi al Ierusalimului, în apropierea Patriarhiei, cu Vecernia luni după-amiază și cu Sfânta Liturghie marți dimineața. Slujbele au fost oficiate de către ÎPS Arhiepiscop Aristovul al de Madabei, avându-i drept împreună-slujitori pe arhimandriții Nectarie și Claudie, pe preotul Farah și ierodiaconii Evloghie și Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date în limba greacă de către Ierodiaconul Simeon, domnul Gotsopoulos și un tânăr dintr-o familie rusă din Beer Sheba, iar în limba arabă de către corul Catedralei Sfântul Iacob sub conducerea domnului Rimon Kamar. La slujbă au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și creștini credincioși din Ierusalim și Beer Sheba.

Înainte de Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a vorbit credincioșilor despre praznicul împărătesc al Întâmpinării Domnului.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a venit să se închinare, însoțit de Părinții Aghiotafiți.

Soborul patriarhal și episcopal, împreună cu credincioșii, au fost primiți cu o bogată agapă de către stareța mănăstirii, maica Serafima, care a renovat recent biserica mănăstirii.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 30 ianuarie/12 februarie 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Episcopul Cezareei Capadociei, Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului și Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.

Biserica îi sărbătorește pe acești Sfinți într-un praznic comun încă din secolul al XII-lea, pentru a rezolva disputa credincioșilor cu privire la cine dintre cei trei Sfinți este cel mai mare, deoarece aceștia formaseră grupuri cu numele Sfinților.

Biserica îi sărbătorește pe acești Sfinți nu doar ca prototipuri ale virtuții și sfințeniei, ci și ca patroni ai educației și ai elementelor din literatura greacă veche, care nu se opun doctrinelor creștine.

Biserica Ierusalimului i-a cinstit pe acești Trei Ierarhi la Biserica Sfânta Treime din cadrul Școlii Patriarhale din Zion cu Vecernia de vineri după-amiază și cu Sfânta Liturghie de sâmbătă dimineața, condusă de președintele Consiliului Școlii, Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Claudiu, preoții Farah și Nectarie, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Patrichie. Răspunsurile la strană au fost date de secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, de domnul Gotsopoulos și de elevii școlii, la slujbă participând numeroși credincioși și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras. Predica zilei a fost rostită de directorul general al școlii, Arhimandritul Matei.

După Sfânta Liturghie, Directorul General, Arhimandritul Matei, a oferit o recepție pentru soborul episcopal, cadrele didactice și credincioși în sala de recepție a Școlii.

Din partea Secretariatului General

Miercuri, 20 ianuarie/2 februarie 2022, Patriarhia l-a sărbătorit pe Sfântul Părinte Eftimie cel Mare.

La această sărbătoare, Biserica pomenește faptul că Sfântul Eftimie a venit în Țara Sfântă în jurul anului 420 d.Hr., după ce a trăit mai întâi ca monah și preot în orașul său natal, Melitini din Armenia.

De când a venit în Țara Sfântă, a trăit în cea mai mare sărăcie și în toate virtuțile, în asceză în deșertul Iudeii, avându-l ca tovarăș de nevoințe pe Sfântul Teoctist. Sfântul Teoctist a întemeiat o Mănăstire de obște, în timp ce Sfântul Eftimie a întemeiat o Lavră monahală, unde primea călugării îmbunătățiți, după pregătirea lor în mănăstirea de obște. În această Lavră, în deșertul Iudeii, între Ierusalim și Ierihon, l-a primit pe Sfântul Sava, când acesta din urmă și-a încheiat pregătirea în mănăstirea de obște a Sfântului Teoctist. Sfântul Sava a venit în Țara Sfântă în anul 456 d.Hr.

În această mănăstire și în zona mai largă a deșertului, Sfântul Eftimie a devenit un mare îndrumător atât al călugărilor cât și al laicilor și un apărător al Doctrinei Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451 d.Hr. privind cele două firi ale lui Hristos, împotriva monofiziților, de care a izbăvit-o pe împărăteasa Eudoxia.

Sfântul Eftimie a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul înaintevederii și al facerii de minuni și a atras la creștinism niște perși care au venit la Lavra sa și au cerut de la Patriarhul Ierusalimului hirotonirea căpeteniei lor numită Aspevetus, pentru a deveni mitropolit de Paremvoles. 

Această informație este furnizată de biograful Sfinților Palestinieni, Chiril de Skythopolis.

Pe locul mănăstirii istorice a Sfântului Euthymios se află acum niște ruine, care pot fi vizitate ca sit arheologic.

Pomenirea Sfântului Eftimie s-a făcut la Mănăstirea închinată lui din Orașul Vechi al Ierusalimului, cu Vecernia marți după-amiază și cu Sfânta Liturghie miercuri dimineața, care au fost oficiate de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Matei și Klaudiu, Preoții Farah și Nectarie, Arhidiaconul Marcu și ierodiaconul Dositeu, răspunsurile la strană fiind date de domnului Gotsopoulos și de elevii Școlii Patriarhale. La slujbe au participat monahii și laici din Ierusalim.

În timpul Dumnezeieștii Liturghii, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a venit să se închine, însoțit de Părinții Aghiotafiți.

Preafericirea Sa, soborul arhieresc și credincioșii au primit o agapă din partea bunei administratore a Mănăstirii, cuvioasa Stareță Sarrah.

Din partea Secretariatului-General

Praznicul Sfântului Antonie cel Mare a fost sărbătorit de Patriarhie duminică, 17/30 ianuarie 2022.

La această sărbătoare Biserica comemorează faptul că Sfântul Antonie (251-356) a fost un mare stâlp și conducător al vieții monahale din Egipt și a trăit în cea mai mare isihie și nevoință, „imitând calea râvnitorului Ilie și urmându-l pe Botezătorul în viață”. El i-a ajutat foarte mult pe creștini la vremea persecuției lor de către arieni în timpul Sinodului I Ecumenic și în anii de după acesta. Biografia sa a fost scrisă în detaliu de Sfântul Atanasie cel Mare, care a avut o legătură duhovnicească cu el.

Pomenirea Sfântului Antonie s-a săvârșit la paraclisul care îi este închinat în cadrul Mănăstirii Sfântul Nicolae, din apropierea Patriarhiei, cu Sfânta Liturghie care a fost oficiată de IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, avându-i drept împreună-slujitori pe  Arhimandritul Claudiu, Părintele David de la Patriarhia Română și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Gotsopoulos, la slujbă participând monahii ale Patriarhiei și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

După Sfânta Liturghie, bunul îngrijitor al Mănăstirii, care continuă renovarea acesteia, Arhidiaconul Marcu a oferit o agapă credincioșilor la egumenia renovată.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 16/29 ianuarie 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul cinstirii Sfântului Lanț al Sfântului Apostol Petru.

La această sărbătoare, Biserica pomenește întemnițarea Apostolului Petru de către Irod, cu scopul de a-l ucide ca tribut adus evreilor, și eliberarea Apostolului de către un înger al lui Dumnezeu, așa cum citim în Cartea Faptele Apostolilor (Faptele Apostolilor, 12, 6-19).

Se crede că acest eveniment a avut loc în închisoarea din Pretoriu – curtea romană. Patriarhia are acolo o Mănăstire, care poartă numele Sfântului Nicodim, cel care a venit la Domnul noaptea (Ioan 3, 1-2), unde se află o biserică, un paraclis și o temniță subterană.

La această Mănăstire, Vecernia de vineri după-amiază și Sfânta Liturghie de sâmbătă dimineața au fost oficiate de IPS Arhiepiscop Teofan al Gherassei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Meletie, Preotul Nectarie și ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de domnul Gotsopoulos. La slujbă au participat călugărițe și laici din Ierusalim, împreună cu Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și membri ai Consulatului.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, a venit pentru a se închina, însoțit de Părinții Aghiotafiți.

Părintele egumen, Arhimandritul Macarie, a oferit o recepție la sfârșitul Liturghiei pentru soborul patriarhal și arhieresc.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 11/24 ianuarie 2022, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște la Sfânta Mănăstire închinată lui în deșertul Iudeii, între Beit Sahour și Lavra Sfântului Sava.

La această sărbătoare, Biserica și în special Biserica Ierusalimului pomenește faptul că Sfântul Teodosie s-a născut în Mogarissos din Capadocia și a venit în Țara Sfântă în anul 451 d.Hr. Inițial a devenit călugăr într-o mănăstire din regiunea Ierusalimului, numită Ikelia. A trăit în nevoințe aspre, în tăcere, rugăciune și post în deșertul Iudeii, până când călugării din deșert l-au recunoscut ca om al virtuților și luminat și i-au cerut să se ocupe de îndrumarea lor spirituală într-o Sfântă Mănăstire.

Căutând locul unde să întemeieze Mănăstirea, Dumnezeu i-a descoperit zona din care magii s-au întors în țara lor, după ce s-au închinat Pruncului nou-născut, Hristos Cel născut în trup. Sfântul a întemeiat acolo o Mănăstire, care a devenit treptat un Coenobium, cuprinzând patru Biserici și patru sute de călugări, care trăiau după regulile vieții de obște; rugăciune obștească, muncă obștească, mese obștești, ascultare față de egumen, până când vor fi pregătiți să intre într-un stil monahal mai dificil, cel al călugărilor de Lavră. În această Mănăstire, munca era o ascultare esențială, prin care călugării susțineau un cămin pentru săraci și un cămin pentru cei bătrâni și neputincioși. Prin urmare, Mănăstirea avea un rol social și ținea și o școală pentru educarea călugărilor. Aceasta a fost Mănăstirea Patriarhilor Ierusalimului, a Sfinților Modest și Sofronie și a scriitorului Limonariului, Ioan Moshu.

Sfântul Teodosie era din același loc, colaborator și susținător al Sfântului Savvas. Acești doi mari Părinți au lucrat la unison pentru a stabili Doctrina hristologică a Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451 d.Hr.), potrivit căreia Hristos are un singur ipostas și două naturi, cea divină și cea umană. Aceasta era împotriva doctrinei monofiziților care denaturau învățătura Bisericii.

Sub conducerea Sfântului Teodosie în viața coenobitică, Mănăstirea a avut un rol semnificativ, împreună cu Lavra Sfântului Sava, pentru dezvoltarea monahismului și pentru predominarea Doctrinei Ortodoxe între secolele al V-lea și al VII-lea.

Câțiva ani între timp a existat un declin din cauza invaziilor. La începutul secolului al XX-lea, călugării cretani Galaction și Leontie au venit să trăiască acolo. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, binecuvântatul Mitropolit Bartolomeu al Madabei, originar din Krini (Asia Mică), a construit o nouă biserică deasupra ruinelor celei anterioare, în centrul mănăstirii. El a fost succedat de binecuvântatul Arhimandrit Iachint și, în jurul anului 1965, de actualul egumen, Arhimandritul Ieroteu, care slujește acolo de peste 40 de ani. Arhimandritul Ieroteu a lucrat mult la renovarea Mănăstirii, construind o nouă aripă și a protejat proprietatea acesteia cu multe osteneli și eforturi.

La această Mănăstire istorică, Preafericirea Sa a oficiat o priveghere de toată noaptea avându-i drpet împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei și Filumen al Pellei, Ieromonahii aghiotafiți, Evdochim, Ignatie și Yusef, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de ierodiaconul Simeon și de domnul Gotsopoulos.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească. Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru” (Isaia 35, 1-2), spune Profetul Isaia.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici Creștini

Lumina cea adevărată, Duhul Sfânt, care a fost văzut sub formă de porumbel la râul Iordan, ne-a adunat pe toți în acest sfânt lăcaș de nevoință al Sfântului Părintelui nostru Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște, locul peșterii magilor, pentru a-i sărbători pomenirea.

În aceste zile sfinte și de sărbătoare ale Nașterii Mântuitorului nostru Hristos în Betleem, ale păstorilor care au vegheat noaptea pe câmpurile lor, ale magilor care au venit aici cu darurile lor și ale Sfintei Teofanii de lângă râul Iordan, pustiurile Iudeii și ale Iordanului se bucură, cu adevărat.

Și deșertul Iordanului se bucură așa cum spune imnograful: „Lumina cea adevărată S-a arătat și El dă luminare tuturor. Hristos, Care întrece orice curăție, Se botează împreună cu noi; El aduce sfințenia în apă, și ea se face loc de curățire pentru sufletele noastre. Ceea ce este văzut este pământesc, ceea ce este simțit cu înțelegerea este mai presus de Ceruri. Prin spălare vine mântuirea iar prin apă, Duhul Sfânt. Prin coborârea în apă, ne înălțăm la Dumnezeu. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, slavă Ție!”. Iar pustia Iudeii se bucură pentru că în ea s-a întemeiat modul de viață asemănător cu cel al îngerilor al monahilor purtători de Dumnezeu, Eutihie cel Mare, Sava cel Sfințit, Teoctist și Sfântul Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște, printre mulți alții, pe care nu îi pot numi, „căci timpul nu-mi va ajunge” (Evrei 11, 32).

Sfântul nostru Părinte Teodosie a fost un râvnitor al cetei îngerești a cerului și, după ce a părăsit orașul său natal Mogarissos din Capadocia, a venit în Țara Sfântă, pentru a călca pe urmele naturale și spirituale ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care a venit aici în trup pentru mântuirea universală. Odată ajuns la Ierusalim și după ce s-a închinat la Mormântul dătător de viață al lui Hristos cel Înviat, ca o altă căprioară însetată, s-a retras la marii învățători ai lui Hristos și ai pustiei Palestinei, și la picioarele Sfântului Simeon Stâlpnicul din Antiohia, de la care a deprins viitoarele sale virtuți.

Purtătorul de lumină Teodosie a făcut acest lucru conform cuvintelor psalmistului: „ Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit, Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa, Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele” (Psalmul 17:35-40).

Într-adevăr, dragii mei, educația în Hristos și învățătura printr-un sistem educațional, sfaturile părintești și încercările din capcanele și vicleniile diavolului (cf. Ef. 6, 11), l-au întărit pe Sfântul Teodosie și l-au făcut vas al tainelor nespuse ale lui Dumnezeu, imitator al Sfântului Pavel, “răpit …până la al treilea cer… și a auzit cuvinte de nespus” (2 Cor. 12, 2 – 4). Acest lucru este confirmat și de imnograful său, care spune: „În  norul cel înțelegător al dumnezeieștii lumini, tu intrând, Teodosie, și tăblița cu degetul lui Dumnezeu scriindu-ți în inima ta învățăturile bunei credințe le-ai adus ucenicilor tăi, carte de viață, fericite”.

Potrivit istoricului consacrat Chiril de Skythopolis, Fericitul Teodosie a fost un apărător al credinței ortodoxe sănătoase, al „doctrinelor de închinare”, care au fost răstălmăcite de „oameni stricați la minte și lipsiți de adevăr” (1 Tim. 6, 5), potrivit Sfântului Pavel.

Aceștia erau „călugării schismatici din deșert care nu aveau comuniune cu Biserica sobornicească ci se aflau sub cearta și înșelarea lui Eutihie și a lui Dioscor”.

Este demn de remarcat faptul că atunci când Fericitul Teodosie a venit la Ierusalim, în timpul domniei împăratului Marcian cel plăcut lui Dumnezeu (396-457 d.Hr.), „a primit ospitalitatea unui Longhin, bătrân din Cappadocia, din Ordinul Spoudaeoi al Sfintei Învieri a Domnului Hristos”, care este actuala Frăție Hagiotafită. Acest bătrân Longhin l-a primit pe Teodosie și l-a pus sub îngrijirea binecuvântatului Ikelia, care construia în acea vreme Biserica Veche de la locul unde a stat să se odihnească  Maica Domnului… Ikelia l-a luat pe acest tânăr Teodosie, deoarece era un cântăreț inteligent și l-a primit în Ordinul [călugărilor] Spoudaeoi, care erau foarte cucernici; când binecuvântatul Ikelia a murit, Teodosie a preluat conducerea lăcașului.

Sfântul nostru Părinte Teodosie a fost numit Cenobiarh pentru că în această Mănăstire care îi poartă numele, a înființat un Coenobiu și „de atunci, mulți s-au retras la el, cerând să trăiască cu el și, după ce i-a acceptat [ca monahi], i-a călăuzit spre voia desăvârșită a lui Dumnezeu și Dumnezeu era mereu cu el” și a fost „om îndemânatic” ca Iosif (Gen. 39, 2). Cu alte cuvinte, Teodosie știa că Dumnezeu era cu el și că toate lucrurile pe care le face sunt binecuvântate de Dumnezeu.

Să-l rugăm pe acest mare cetățean al pustiei și luminător al lumii ca prin rugăciunile sale și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, să ne călăuzească mintea și inima spre voința desăvârșită a lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Hristos. Și împreună cu imnograful, să spunem: „Nu-ți părăsi turma, Preafericite Teodosie, ci prin rugăciunile tale către Domnul [Care S-a botezat în Iordan de la Ioan], roagă-te să ne mântuim”. La mulți ani! Amin”.

După otpust, bătrânul egumen, Arhimandritul Ieroteu, a oferit o agapă monahală.

Din partea Secretariatului General

Parastasul de patruzeci de zile al Mitropolitului aghiotafit Hristodul al Eleftheroupolei a fost săvârșit pe Înfricoșătoarea Golgota sâmbătă, 9/22 ianuarie 2022.

Slujba a fost precedată de Sfânta Liturghie, care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Macarie, Preotul Nectarie, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Gotsopoulos.

Slujba de pomenire a început imediat după terminarea Liturghiei și a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu ierarhi și ieromonahi ai Patriarhiei.

Slujba parastasului s-a încheiat cu gustarea în numele celui răposat, în Sala Patriarhiei.

Din partea Secretariatului General

Joi, 4/20 ianuarie 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul Soborului Sfântului Înaintemergător și Botezător Ioan.

Prin Soborul Sfântului Ioan Botezătorul înțelegem adunarea credincioșilor Bisericii pentru a-l cinsti pe Sfântul ca persoană principală la botezul Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru această sărbătoare, Sfânta Liturghie a fost oficiată la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul de pe malul vestic al râului Iordan, în apropierea locului unde a avut loc botezul Domnului.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Kapitoliei, având drept împreună-slujitori egumeni și ieromonahi de la Sfintele Mănăstiri vecine din Ierihon, sub îngrijirea părintelui egumen, Arhimandritul Bartolomeu, care a contribuit în mare măsură la reconstruirea Mănăstirii prin colectarea de donații de la pelerini pioși și printr-o contribuție financiară semnificativă din partea fostului egumen de la  Muntele Ispitirii, binecuvântatul Arhimandrit Gherasim.

La Liturghie au participat călugări, călugărițe aghiotafite și laici din Ierusalim și Ierihon, cărora li s-a oferit o recepție de către egumen la sfârșitul slujbei.

Din partea Secretariatului-General

Miercuri, 6/19 ianuarie 2022, Patriarhia a sărbătorit, conform Status Quo-ului, praznicul împărătesc al Bobotezei.

În dimineața praznicului, Slujba de sfințire a apei a fost săvârșită la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt de către Preafericirea Sa. Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, Filumen al Pellei și Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, și Ieromonahii aghiotafiți, protos fiind părinele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie. Răspunsurile la strană au fost date de cântăreți în stil bizantin, ierodiaconul Simeon și domnul Vasilios Gotsopoulos.

După Sfințirea apei, Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur a fost oficiată de Preafericirea Sa la Sfântul Mormânt, avându-i drept împreună-slujitori pe Ierarhii și Ieromonahii menționați mai sus. La slujbă au participat credincioși creștini locali și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, fără niciun pelerin din cauza restricțiilor de covid-19.

Sfânta Liturghie s-a încheiat cu stropirea celor prezenți cu aghiasmă și închinarea la Lemn Prețios al Sfintei Cruci, înainte de a se întoarce la sediul Patriarhiei, în sunetele clopotelor mari.

În sala mare a Patriarhiei, Preafericirea Sa le-a urat să primească luminare de la Părintele Luminilor, Domnul nostru, care S-a botezat în Iordan.

În final, preoții slujitori au vizitat casele credincioșilor pentru a le binecuvânta cu aghiasmă.

Din partea Secretariatului-General

Marți, 5/18 ianuarie 2022, Patriarhia a sărbătorit Înainteprăznuirea Teofaniei.

Această sărbătoare a fost prăznuită ca o comemorare a botezului Domnului nostru Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul, când „închinarea Treimii s-a arătat “, și anume vocea Tatălui la botezul Domnului și a Sfântului Duh sub formă de porumbel.

Pentru acest praznic împărătesc, ceasurile împărătești ale Bobotezei au fost citite înainte de Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare și de slujba de sfințire a apei la Biserica monahală patriarhală a Sfinților Constantin și Elena, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh al Ierusalimului Teofil.

După slujbă, soborul patriarhal s-a îndreptat spre Sala de Recepție, unde preotul slujitor a sfințit sala, iar Preafericirea Sa a așteptat să primească soborul arhieresc al Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, care a ținut aceeași slujbă la Catedrala Sfântul Iacob.

După aceasta, Preafericirea Sa a plecat spre râul Iordan, trecând prin Mănăstirea Profetului Elisei din Ierihon și pe la Prefectura Ierihon și a ajuns la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul. Acolo, Preafericirea Sa a fost primit cu căldură de către egumen, Arhimandritul Bartolomeu, de către autorități, cercetași, Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și de credincioși.

La Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul s-a citit Ceasul al IX-lea al Bobotezei, urmând ca apoi să se facă procesiunea până la râul Iordan. Pe platforma de pe malul râului au fost săvârșite Vecernia și Slujba de sfințire a apelor, iar slujba s-a încheiat cu scufundarea Crucii în râu, în cântarea „În Iordan botezându-Te Tu Doamne”. Aceeași slujbă s-a ținut simultan și pe malul estic, pe malul opus al râului.

Soborul patriarhal și multe alte persoane au participat la o agapă cu mâncare de post oferită de către egumen, Arhimandritul Bartolomeu.

Din partea Secretariatului-General