Duminică, 2/15 mai 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica slăbănogului, a patra duminică după Paști, potrivit Cărții Penticostarului.

Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, după primirea de bun venit din partea cercetașilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Comunitatea din Rhene, în apropierea orașului Nazaret.

Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Părintele Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Artemie, Preotul paroh al acestei comunități Preotul Simeon, Preotul Ștefan din Biserica Greciei, alți preoți, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie.

Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin al comunității în limba arabă, iar la slujbă au participat mulți creștini credincioși din localitate.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică: 

„La scăldătoarea oilor zăcea un om în neputință și, văzându-Te pe Tine, Doamne, striga: Om nu am ca, atunci când se tulbură apa, să mă arunce într-însa; și până când merg eu, altul apucă înaintea mea și ia tămăduire, iar eu zac neputincios. Și îndată milostivindu-Se Mântuitorul a zis către dânsul: Eu pentru tine M-am făcut om, pentru tine M-am îmbrăcat cu trup și tu zici: Om nu am. Ridică-ți patul tău și umblă. Toate Îți sunt Ție cu putință, Sfinte, toate Te ascultă, toate Ți se supun. Adu-Ți aminte de noi toți și ne miluiește, ca un iubitor de oameni”, cântă imnograful Bisericii. 

Iubiți frați întru Hristos,

Credincioși Creștini,

Minunat este Dumnezeu Care ne-a adunat pe toți astăzi în Comunitatea de Hristos iubitoare din Reine ca să prăznuim cu bucurie și veselie Paștile Domnului, făcând pomenire de minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea oilor, slăbănog care era bolnav de treizeci şi opt de ani (Cf. Ioan 5, 5).

De-a lungul vieții Sale pământești, Domnul nostru Iisus Hristos a făcut semne și minuni ca să arate slava Sa dumnezeiască și astfel oamenii să creadă în El, dar și pentru a arăta puterea vindecătoare dată tuturor celor care o cer prin ascultare și credință în El, adică în Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu.

„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa” (Ioan 5, 5-7).

Explicând pasajul evanghelic de mai sus, Sfinții Părinți ai Bisericii întreabă: „De ce Mântuitorul nostru l-a ales pe acest slăbănog?”.

Pentru că el pătimea de o boală fără leac. „De ce, trecându-i cu vederea pe toți ceilalți bolnavi, Iisus a venit la acesta? Ca să arate și puterea și iubirea Sa de oameni. Puterea, pentru că boala era fără leac și neputința lui fără scăpare, și iubirea de oameni pentru că pe cel care era vrednic de milă și binefacere mai mult decât alții l-a văzut Făcătorul de bine și Iubitorul de oameni”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia la slăbănog, PG 48, 804).

Cu privire la întrebarea poruncitoare a lui Iisus către slăbănog: Voieşti să te faci sănătos? (Ioan. 5,6), Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus, ca Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre, se referea la îndoita slăbănogire, acea a păcatelor și aceea a trupului. Cu alte cuvinte, atunci când se vorbește despre păcat în Sfânta Scriptură, trebuie să înțelegem neputința noastră, a oamenilor, sufletească și trupească, neputință care a și adus moartea și stricăciunea, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel, referindu-se la vechiul Adam: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii” (Romani 5,12).

Iar Sfântul Ioan Botezătorul, redând cuvintele Proorocului Isaia care spune: „Acesta, adică Hristos, poartă păcatele noastre” (Cf. Isaia 53, 4), văzându-L pe Iisus venind către el, spune: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Iar înțeleptul Pavel spune: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi” (1 Corinteni 15,3).

De altfel, potrivit Sfântului Chiril al Ierusalimului, Domnul a venit pe pământ „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul” (Evrei. 2,14) și „să dea poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor” (Luca. 1, 77). Să-l ascultăm pe Sfântul Părinte care spune: „Unde Se arată Iisus, acolo este mântuirea. Dacă vede vameș stând la vamă, îl face apostol și evanghelist. Dacă împreună cu morții este îngropat, pe morți îi învie. Și celor orbi le dă vederea, celor surzi auzul. Și scăldătorile le cercetează, nu căutând locul în sine, ci vindecând pe bolnavi”.

Este vrednic de menționat faptul că pe slăbănog l-a vindecat nu apa scăldătoarei, ci puterea cuvântului Mântuitorului nostru Hristos, după cum spune imnograful: „Doamne, pe slăbănog nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit. Și nici boala cea de mulți ani nu l-a împiedicat, că mai puternică s-a dovedit lucrarea glasului Tău; și greutatea cea cu anevoie de purtat o a lepădat și povara patului o a ridicat spre mărturia mulțimii îndurărilor Tale, slavă Ție”.

Omul slăbănog, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan, numaidecât s-a făcut sănătos, când a auzit glasul lui Iisus Care i-a spus: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă” (Ioan 5, 8). Puterea vindecătoare mai grabnică decât glasul nu este altceva decât Harul Sfântului Duh, al Duhului lui Hristos, care l-a umbrit pe slăbănog.

Spunem aceasta pentru că Sfânta Biserică a lui Hristos este scăldătoarea, adică spitalul sufletelor și trupurilor noastre, iar Sfintele Taine care se săvârșesc prin lucrarea Sfântului Duh sunt doctoriile spre vindecare. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, tratamentul  este comun și doctoriile sunt pentru toți. Vindecarea însă nu este comună, ci depinde de voința acelora care le folosesc.

Prăznuind astăzi Paștile Domnului, iubiții mei frați, să ascultăm dumnezeiescul glas al Mântuitorului nostru înviat: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28,20).

Împreună cu imnograful să zicem: „Sculându-Te din morți, împreună ne-ai sculat pe noi din patimi cu Învierea Ta, Doamne; și toată puterea morții o ai zdrobit, Hristoase. Pentru aceasta cu credință strigăm Ție: Pomenește-ne și pe noi întru Împărăția Ta”.

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați!

La amiază, Comunitatea a oferit masa la care au participat toți cei prezenți la praznic, precum și Primarul orașului și șeicul.

La masă, Preafericirea Sa a rostit din nou o cuvântare:

„Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi” (Psalmul 144,14), cântă Psalmistul.

Cinstiți Părinți sfințiți și Frați,

Stimate Președinte și cinstiți membrii ai Epitropiei bisericești,

Credincioși Creștini,

Lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a umplut cerul și pământul, dar și cele de sub pământ, ne-a adunat pe toți pentru ca, împreună cu imnograful, Sfântul Ioan Damaschin, să zicem: „Sărăcind de voie cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ, întrupându-Te din Fecioară și cruce ai pătimit, ca să ne slobozești pe noi din robia vrăjmașului, Doamne, slavă Ție”.

Și ne întrebăm: Cine este vrăjmașul care l-a robit pe om? Diavolul, adică stăpânitorul întunericului veacului acestuia (Cf. Efeseni 6 12), care îi stăpânește pe oameni. Din această stăpânire a diavolului ne-a eliberat Hristos prin Învierea Lui, după cum spune Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor: „Voi ştiţi (…) pe Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El (Fapte 10, 37-38).

Prin întruparea din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, prin Duhul Sfânt, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut de un chip cu noi oamenii, ca să schimbe trupul smereniei noastre, pentru a deveni asemenea trupului slavei Lui (Cf. Filipeni 3, 21), adică trupul Învierii Lui.

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, Hristos a călcat, adică a biruit moartea și stricăciunea, moartea și păcatul sau, mai exact, slăbănogirea sufletească și trupească, prin propria Sa moarte. Aceasta, potrivit Marelui Atanasie, s-a petrecut „pentru ca și împăcarea lui Dumnezeu cu omul să se săvârșească și eliberarea tuturor oamenilor de la Om să vină, prin înnoirea icoanei Fiului Său, Iisus Hristos, Domnul nostru”.

Noi, iubiții mei frați, fiind mădulare cinstite ale trupului lui Hristos, avem propria noastră „scăldătoare a oilor”, adică Sfânta Biserică a lui Hristos, unde Doctorul sufletelor și trupurilor noastre este mereu prezent văzut și nevăzut. Această mare și unică Iconomie binefăcătoare și de oameni iubitoare ne-a dăruit-o Dumnezeu. 

Această dumnezeiască Iconomie nu este alta decât Maica și hrănitoarea noastră firească, Biserica Ierusalimului, adică străvechea Patriarhie a Ierusalimului care, de-a lungul veacurilor, s-a arătat stâlp și temelie a adevărului în Hristos, întărire a credinței în Hristos, paznic al rânduielilor patristice și vrăjmaș al oricărei inovații religioase, precum globalizarea și „noua ordine”.

Hristos, și numai Hristos, și Biserica Lui sunt scăldătoarea vieții și limanul scăpării noastre. Nicăieri în altă parte să nu ne întoarcem privirile și atenția, afară numai către Hristos care este începătorul și întemeietorul credinței noastre și ne desăvârșește prin ea, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei” (Ἑvr. 12,2).

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați și în libertatea lui Hristos!

Din partea Secretariatului General

Duminica de 25 aprilie/ 8 mai 2022 a fost sărbătorită de Patriarhie ca Duminica Femeilor Mironosițe, conform Penticostarului.

În această duminică Biserica îl pomenește pe Sfântul Iosif din Arimateea – Ramle de astăzi – care i-a cerut lui Pilat trupul Domnului și l-a îngropat împreună cu Femeile Mironosițe.

Acest eveniment a fost sărbătorit la Ramle, la Sfânta Mănăstire a Patriarhiei, cu Sfânta Liturghie care a fost oficiată de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Damaschin de Yaffo, ieromonahi aghiotafiți și preoți de limbă arabă, la care a participat o mare adunare de credincioși ortodocși din acest oraș.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Și venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Și, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului” (Marcu 15, 43-46).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfintelor Femei Mironosițe, precum și pomenirea lui Iosif din Arimateea, cetatea Remli de astăzi, ucenic ascuns al Domnului. Potrivit mărturiei Evangheliștilor, femeile Mironosițe au fost martori nemincinoși ai Învierii, iar Iosif și Nicodim ai îngropării Domnului nostru Iisus Hristos, dar și ai firii Sale dumnezeiești și omenești.

„Femeile Mironosițe au văzut cele dintâi Învierea și au vestit-o ucenicilor”, potrivit sinaxarului. Aceste femei au fost primii martori ai Învierii lui Hristos: „Nu vă spăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 6). Iosif și Nicodim s-au distins prin curajul și îndrăzneala lor, după cum spune Evanghelistul Marcu: „Venind Iosif cel din Arimateea, (…) îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43).

Învierea lui Iisus Hristos, iubiții mei frați, constituie plinirea Legii și a Proorocilor, adică descoperirea scopului tainei întrupării din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria a lui Dumnezeu Cuvântul. Cu alte cuvinte, femeilor Mironosițe și ucenicilor ascunși ai lui Hristos, Iosif și Nicodim, li s-a dat harul de a mărturisi și a grăi „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții” (1 Ioan 1, 1).

Acest har al Duhului Sfânt a fost dat celui care mai înainte era hulitor, prigonitor și batjocoritor (Cf. 1 Timotei 1, 13), dumnezeiescului Pavel, când a fost chemat la vrednicia de Apostol. Să-l ascultăm zicând: „Mie, celui mai mic decât toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăția lui Hristos, de nepătruns și să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri” (Efeseni 3, 8-10).

Noi, iubiții mei frați, fiind mădulare ale trupului lui Hristos, adică ale Sfintei Sale Biserici, „pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28), suntem părtași la bogăția negrăită a lui Hristos și la luminarea tainei ascunse de veacuri în Dumnezeu, dar și a înțelepciunii îmbelșugate a Lui.

Cu adevărat, Biserica lui Dumnezeu este Mormântul Lui gol unde primim pregustarea învierii noastre împreună cu El prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos în Sfânta Liturghie: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54), spune Domnul. Sfânta Biserică a lui Hristos este locul și spațiul „Paștilor Domnului”, adică locul sau, mai bine zis, mormântul gol de unde Hristos Dumnezeul nostru trece din moartea pricinuită de stricăciune și păcat, la viața veșnică și de pe pământ la cer, după cum spune imnograful: „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și, săltând, lăudăm pe Pricinuitorul, cel Unul binecuvântat, Dumnezeul Părinților noștri și preaslăvit”.

Sfântul Apostol Pavel îi mustră pe cei care spun că nu există înviere a morților (Cf. 1 Corinteni 15, 12) spunând că, dacă Hristos nu a înviat, este deșartă și fără sens credința Creștinilor: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Sfinții Apostoli și Evangheliști subliniază puterea credinței. Pavel spune: „Precum ați primit pe Hristos Iisus Domnul, așa să umblați întru El. Înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați” (Coloseni 2, 6-7). Iar Iuda, fratele Sfântului Iacov ruda Domnului, scrie în epistola lui: „Iubiților, simțit-am nevoie să vă scriu și să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3). Sfântul Ioan Teologul propovăduiește zicând: „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră” (1 Ioan 5, 4). „Nimeni nu poate să înfrunte credința noastră, care ne-a adus prin fapte biruințele. Nimeni nu poate face ceva împotriva ei, care o dată pentru totdeauna ne-a adus nouă biruințele prin fapte”, explică Sfântul Chiril al Alexandriei.

 „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți”, adică începătura vieții veșnice, spune imnograful, ascultând propovăduirea dumnezeiescului Pavel: „Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură a învierii celor adormiți” (1 Corinteni 15, 20).

Cu alte cuvinte, Hristos, fiind Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, S-a făcut începătură a celor adormiți pentru că El cel dintâi dintre oameni a călcat moartea, așa cum strămoșul Adam a intrat în moartea pricinuită de păcat și „s-a făcut începătură a celor care au căzut în stricăciune”, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei.

Potrivit Sfântului Grigorie Palama, „Învierea Domnului este înnoire a firii omenești, readucere la viață, creare din nou și reîntoarcere la cea fără de moarte viață a lui Adam, cel dintâi care a fost înghițit de moarte prin păcat și, prin moarte, s-a întors în pământul din care a fost făcut”. 

Așa cum cea dintâi care l-a văzut pe Adam a fost Eva, la fel și pe Hristos înviat L-a văzut o femeie, după cum spune Sfântul Grigorie Palama: „Cea dintâi dintre toți L-a văzut o femeie. Căci buna vestire a Învierii Domnului, cea dintâi dintre toți oamenii, așa cum se și cuvenea și era drept,  Născătoarea de Dumnezeu a primit-o de la Domnul și ea mai înainte de toți L-a văzut înviat și s-a bucurat auzind dumnezeiescul Lui glas”.

Prin Învierea Sa, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos a deschis intrarea în Împărăția cerurilor. De aceea și noi, iubiții mei frați, să rugăm pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Maica Domnului, pe femeile Mironosițe și pe cei care L-au îngropat pe Domnul, Iosif din Arimateea și teologul Nicodim, ca, pentru rugăciunile lor, să ne învrednicim de Împărăția cerurilor. Amin. Hristos a înviat! La mulți ani cu pace!

De toate cele necesare praznicului s-a îngrijit harnicul Arhimandrit Nifon, care a adresat o cuvântare Preafericirii Sale și a oferit, împreună cu Consiliul Comunității, masa de prânz, în timpul căreia Preafericirea Sa a rostit din nou o cuvântare:

„Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui, dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1), pentru că Hristos a înviat.

Cinstiți Părinți sfințiți și Frați,

Preacinstite domnule Președinte și cinstiți membrii ai Consiliului Comunității,

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Nifon,

Harul ucenicului ascuns al lui Hristos, Iosif, a călăuzit pașii  noștri în cetatea sa biblică Arimateea, Remli de astăzi, ca să prăznuim împreună cu bine-credincioșii creștini Ortodocși de aici Paștile Domnului, adică îngroparea de trei zile și Învierea purtătoare de lumină a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Acest eveniment al binecuvântatei noastre adunări pascale, a clerului și a poporului, arată puterea neclintită a  adevărului credinței noastre creștine, potrivit mărturiei nemincinoase a Evanghelistului Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Slava aceasta a Celui Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de moarte, o propovăduiește și o mărturisește cu îndrăzneală Sfânta Biserică a lui Hristos și, mai cu seamă, Maica tuturor Bisericilor, adică Biserica Ierusalimului care este întemeiată pe acest loc al Golgotei sfințit de dumnezeiescul sânge al răstignirii, dar și pe Mormântul gol și nou din care a răsărit adevărul, lumina lui Hristos cel înviat.

Această lumină neînserată a slavei lui Hristos cel înviat, adică adevărul, pacea, dreptatea și iubirea Lui, precum și nemărginita Sa iubire de oameni, o slujește de-a lungul veacurilor în Țara Sfântă, prin prezența sa văzută și nevăzută, Biserica Ierusalimului, străvechea Patriarhie Elino-Ortodoxă, ascultând mereu îndemnurile Domnului: „Nu vă temeți. În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră. Cine este cel ce biruiește lumea dacă nu el ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5, 4).

Spunem aceasta pentru că în zilele noastre puterea răului și a fărădelegii lucrează, după cum spune dumnezeiescul Pavel: „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2 Tesaloniceni 2, 7). Noi însă, iubiții mei frați, întăriți de luminarea dumnezeiască și de nădejdea Învierii nu ne temem, nici ne înfricoșăm, pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care a înviat din morți „S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne izbăvească de toată fărădelegea și să-Și curățească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 2, 13-14).

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați, cu sănătate!”

Această sărbătoare a fost celebrată și la paraclisul Femeilor Mironosițe din cadrul Catedralei Sfântul Iacob, cu Sfânta Liturghie care a fost oficiată de IPS Teofan al Gerassei. Împreună-slujitori ai Înaltpreasfinției Sale au fost preoții slujitori ai catedralei, Părintele Farah Bandour și George Baramki. Răspunsurile la strană au fost date de monahul Iosif de la Muntele Athos și de Fadi Abdelnour în limba greacă, în dreapta, și de corul Catedralei, sub conducerea domnului Rimon Kamar, în limba arabă, în stânga. La slujbă au participat membrii parohiei acestei catedrale.

La finalul Sfintei Liturghii, Asociația Femeilor Mironosițe din comunitatea Catedralei a oferit o recepție la restaurantul Ouzud.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 23 aprilie/ 6 mai 2022, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință.

La această sărbătoare, Biserica amintește că tatăl lui Gheorghe era din Cartagina, iar mama sa din orașul palestinian Lydda. A fost un profesionist al milităriei și și-a schimbat profesia cu cea de mucenic, profesia cerească, mărturisindu-L pe Hristos și suferind moarte de martir în timpul domniei lui Dioclețian la Roma, în anul 305 d.Hr.

Patriarhia a sărbătorit pomenirea acestui mare mucenic recunoscut în toată lumea la următoarele mănăstiri și biserici:

1. La Sfânta sa Mănăstire din Bejala, lângă Betleem, cu Vecernia și Dumnezeiasca Liturghie condusă de IPS Arhiepiscop Metodie al Taborului.
2. La Sfânta sa Mănăstire de la Spital din orașul vechi al Ierusalimului, de către Arhimandritul Atanasie, sub îngrijirea Stareței, monahia Pansemni.
3. La Sfânta sa Mănăstire din cartierul evreiesc, cu Vecernia și Dumnezeiasca Liturghie condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei.
4. La Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruință, din orașul Zababde din Samaria de Nord, Sfânta Liturghie și toate festivitățile au fost oficiate de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofan al Gerassei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Claudiu și pe preotul comunității, Părintele Issa.

La toate slujbele au participat monahi, monahii și creștini credincioși din Grecia, Palestina, Rusia, România și alții.

Fie ca mijlocirile Sfântului să-i ocrotească pe cei care l-au cinstit și pe toți cei încercați de război.

Din partea Secretariatului-General

Urmare a relaxării restricțiilor Ministerului Sănătății legate de pandemia de Covid 19 și din ordinul Patriarhiei Ierusalimului, la Catedrala din Doha s-au săvârșit Sfintele Slujbe ale Săptămânii Sfinte și Învierii Luminate.

Slujbele au fost oficiate de ÎPS Arhiepiscop Macarie al Qatarului, împreună cu preotul slujitor Demetrios. Prezența credincioșilor care au participat la Sfânta Liturghie cu respect și reculegere a fost cea mai numeroasă din ultimii ani, aceștia venind din diferite orașe din Emirate și din Riad din Arabia Saudită

Aceste slujbe au fost ținute în greacă, arabă, slavonă, sârbă, română și engleză pentru o participare cât mai deplină a credincioșilor vorbitori de mai multe limbi. Corul bizantin a interpretat în mod minunat imnurile și Prohodul din Vinerea Mare în arabă, greacă și sârbă.

În noaptea de Vinerea Mare și Sâmbăta Mare, la Sfintele Slujbe au sosit ambasadorii Greciei, Rusiei, Moldovei și un reprezentant al Ambasadei Serbiei în Qatar.   

La finalul Sfintei Liturghii a Învierii s-au binecuvântat ouăle de Paști, iar Preasfinția Sa a împărțit credincioșilor pâinea binecuvântată și ouăle roșii, urându-le bucuria pascală a lui Hristos cel Înviat.

Din partea Sfintei Arhiepiscopii a Qatarului

Luni în Săptămâna Luminată, 12/25 aprilie 2022, la Frăția Hagiotaftei, în Sfânta sa Biserică a Sfinților Constantin și Elena, a fost sărbătorit praznicul Paștelui.

Sfânta Liturghie pascală a fost condusă în rugăciune de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, la slujbă participând Părinți Aghiotafiți,  Arhierei, Ieromonahi și Diaconi, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, a membrilor Consulatului General al Greciei, a reprezentanților Patriarhiei Moscovei și a României și a numeroșilor pelerini care au umplut biserica.

Sfânta Liturghie a fost urmată de recepția în Sala de Recepții a Patriarhiei, unde Preafericirea Sa i-a binecuvântat pe pelerini și le-a dăruit ouă de Paște.

Din partea Secretariatului-General

În după-amiaza Duminicii Paștelui, pe 11/24 aprilie 2022, la Patriarhia Ierusalimului s-a săvârșit Slujba celei de-a doua Învieri, sau Vecernia Iubirii.

Înaltpreasfințiții Părinți și preoții au venit la Patriarhie la Preafericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, și s-au îmbrăcat în veșmintele liturgice pascale, în timp ce se citea Ceasul al IX-lea.

Apoi, soborul patriarhal a mers pe Strada Creștină spre Biserica Sfântului Mormânt, în timp ce mulțimile de credincioși stăteau de o parte și de alta a drumului.

Vecernia Paștelui a început la Catolicon odată cu intrarea soborului patriarhal, iar intrarea cu Evanghelia a fost urmată de citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Ioan despre prima arătare a Domnului Înviat ucenicilor Săi: „Și fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, și ușile fiind încuiate unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă!… Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus…” (Ioan 20,19-25).

Această pericopă a fost citită în greacă, arabă, ebraică, engleză și în alte limbi, ceea ce arată caracterul universal al Evangheliei.

După Vecernie, soborul patriarhal s-a întors la Patriarhie.

Din partea Secretariatului-General

https://fb.watch/cDvlydpA83/

În după-amiaza Sâmbetei Mari, 10/23 aprilie 2022, a fost săvârșită Slujba Sfintei Lumini conform Status Quo-ului Patriarhiei Ierusalimului.

La ora 13.00 (ora de vară), Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a plecat de la sediul Patriarhiei după ce a primit delegația grecească și a coborât la Biserica Sfântului Mormânt pe scările Catedralei Sfântul Iacob.

În interiorul bisericii, reprezentanții armenilor, copților și sirienilor au venit să primească binecuvântarea Preafericitului Patriarh greco-ortodox pentru a participa la ceremonie și a primi, fiecare după dreptul său, Lumina Sfântă.

Imediat după aceea a început procesiunea de trei ori în jurul Ediculei Sfinte, în timp ce se cânta „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule” și „Lumină lină”.

După a treia înconjurare a Sfântului Mormânt, Patriarhul grec a intrat în Ediculă împreună cu reprezentantul armenilor care se afla lângă piatra Îngerului.

Preafericirea Sa s-a rugat cerând mila și îndurarea lui Dumnezeu și pentru a oferi pocăința noastră, a primit Lumina din Sfântul Mormânt, Lumina lui Hristos întrupat, răstignit și Înviat, ca binecuvântare pentru mulțimea care aștepta, care a primit-o cu bucurie, sfințindu-și fețele, mâinile, slăvindu-L pe Dumnezeu.

Ținând în mână lumânările Sfintei Lumini, Preafericirea Sa a părăsit Sfântul Mormânt și a mers până la Sfântul altar, prin Catolicon, iar de acolo s-a întors în Sala de Recepție a Patriarhiei, împreună cu soborul Său, în dangătul clopotelor.

Slujba Sfintei Lumini a fost urmată de Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Helenoupolei.

La Patriarhie, Preafericirea Sa a înmânat Sfânta Lumină conducătorului delegației grecești, viceministrul afacerilor externe, domnul Andreas Kastaniotiis, și Exarhului din Atena, Arhimandritul Rafael, pentru a o duce în Grecia cu un zbor privat pentru binecuvântarea poporului grec.

Din partea Secretariatului-General

În după-amiaza zilei de Vinerea Mare, în jurul orei 15.00 a zilei de 9/22 aprilie 2022, a avut loc Slujba Vecerniei la Biserica Sfântului Mormânt, spre pomenirea coborârii de pe Cruce a Trupului Neprihănit al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a înmormântării Sale în locul din apropiere.

Slujba a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a coborât de pe scările Înfricoșătoarei Golgota purtând un engolpion, iar Arhiereii purtau camilafca. La Slujba Vecerniei au participat numeroși pelerini care au ascultat cântările de smerenie.

Din partea Secretariatului-General

În dimineața zilei de Vinerea Mare, pe 9/22 aprilie 2022, s-au citit Ceasurile împărătești la Biserica Pretoriului, locul închisorii, al procesului și al condamnării la răstignire a Domnului.

Slujba a fost urmată de Procesiunea pe Via Dolorosa spre Înfricoșătoarea Golgota, condusă de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei, însoțit de preoți, diaconi și pelerini, purtând cruci în amintirea drumului făcut de Domnul spre Golgota.

La sosirea în Sfânta Curte, ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei a ținut o predică și apoi toată lumea a urcat pe Înfricoșătoarea Golgota, unde s-au citit Ceasurile Împărătești în prezența a numeroși pelerini.

Din partea Secretariatului General

În seara zilei de Joia Mare, 8/21 aprilie 2022, la catoliconul Bisericii Învierii, a avut loc Denia celor doisprezece evanghelii, care include și Utrenia din Sfânta și Marea Vineri.

În cadrul acesteia, Sfânta Biserică pomenește Patimile Înfricoșătoare ale Domnului, bătăile, scuipările, cuiele, sulița și mai ales Crucea și moartea, împreună cu pocăința și mărturisirea tâlharului recunoscător.

Această slujbă a fost condusă de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a citit prima evanghelie, iar Arhiepiscopii și ieromonahii aghiotafiți au citit celelalte evanghelii în funcție de rangul hirotoniei lor. Răspunsurile la strană au fost conduse, in strana dreaptă, de Ierodiaconul Simeon, iar în cea stângă de domnul Gotsopoulos, care au cântat cu smerenie troparele, evocând smerenie și în sufletele cucernicilor pelerini și în cel al Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

După citirea celei de-a cincea Evanghelii s-a cântat „Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”, în timp ce clopotele băteau în sunet de doliu. Cea de-a unsprezecea evanghelie a fost despre îngroparea Domnului de către Iosif din Arimateea, în timp ce cea de-a 12-a a fost despre pecetluirea Mormântului. Slujba s-a încheiat cu Troparul „Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău…”.

Din partea Secretariatului General