Sâmbătă, 12/25 iunie 2022, Patriarhia a prăznuit pomenirea Cuviosului Părinte al nostru Onufrie Egipteanul.

În această zi Biserica amintește faptul că Sfântul Onufrie a trăit în Egipt, mai întâi în obște în Emipolis din Tivaida, iar apoi, urmând exemplul Proorocului Ilie și al Sfâtului Ioan Botezătorul, s-a retras în adâncul pustiului și a trăit în mare nevoință timp de șaizeci de ani fără a vedea vreun om. Aici l-a întâlnit Sfântul Pafnutie. După moartea lui, „s-a prăbușit coliba lui, s-a uscat finicul și a secat izvorul din care bea apă”.

Pomenirea Cuviosului Onufrie s-a prăznuit de către Patriarhie în Mănăstirea care îi poartă numele, aflată în valea Ghehenom, aproape de scăldătoarea Siloam, în Țarina Olarului pe care au cumpărat-o fariseii spre îngroparea străinilor cu cei treizeci de arginți pe care i-a înapoiat Iuda.

În această Mănăstire străveche, restaurată de Părinții Aghiotafiți în secolele al XIX-lea și al XX-lea, s-a săvârșit seara în ajun Vecernia, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, și Sfânta Liturghie dimineața condusă de Preafericirea Sa, Părintele Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți și Ieromonahi din Mănăstirea Oblus din Mitropolia Patrei. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și Ierodiaconul Dositei. La slujbă au fost prezenți Consulul General al Greciei la Ierusalim, d-l Evanghelos Vliora, monahi, monahii, credincioși din Ierusalim și pelerini din Grecia.

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său asemenea unui scut îi va acoperi” (Înțelepciunea lui Solomon 5, 15-16), spune înțeleptul Solomon.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi în acest loc istoric și biblic, în Țarina Olarului, cunoscută până în ziua de astăzi ca Țarina Sângelui (Cf. Matei 27, 7-8), unde se află Sfânta Mănăstire a Cuviosului Onufrie, ca să prăznuim cu bună-credință cinstita sa pomenire.

Cuviosul Părinte al nostru Onufrie se trăgea din Egipt. Auzind de viața ascetică și pustnicească a Proorocului Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul, s-a retras în pustie, rămânând acolo „șaizeci de ani, fără să vadă vreun om”, după cum spune biograful lui, potrivit mărturiei Cuviosului Pafnutie care l-a întâlnit în adâncul pustiului.

Părintele nostru Onufrie face parte din ceata Cuvioșilor și a Drepților care se sălășluiesc în Împărăția Cerurilor, după cum spune înțeleptul Solomon: „Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei” (Înțelepciunea lui Solomon 5,15). Aceasta o arată și imnograful lui spunând: „Cu totul fiind unit cu Dumnezeu prin dragoste te-ai făcut părtaș împărăției Lui și ai primit desfătarea și pârâul vieții și ceata celor ce prăznuiesc și bucuria cea neîmbătrânită, de trei ori fericite Onufrie”.

„Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus Hristos, începătorul şi plinitorul credinţei” (Evrei 12,2) și ascultând de îndemnul Domnului: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui” (Matei 6,33), Părintele nostru Onufrie s-a dăruit cu toată inima și din tot cugetul căutării Împărăției lui Dumnezeu. „Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază” (Psalmul 36, 5-6),  spune Psalmistul.

Într-adevăr, plinirea poruncilor Domnului în cuvânt și faptă l-au făcut vestit pe Cuviosul Onufrie, iar dreptatea, adică sfințenia lui, răspândește lumină, după cum spune Marele Atanasie. Cunoașterea lui Dumnezeu, prin lucrarea și puterea luminătoare a Sfântului Duh, l-au arătat pe Părintele nostru Onufrie cuvios și bine-credincios, după cum spune Clement al Alexandriei: „cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu este cuvios și bine-credincios”.

Cu alte cuvinte, Sfântul Onufrie, după îndemnul dumnezeiescului Pavel, s-a lepădat de „omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitore, s-a înnoit în duhul minții sale și s-a îmbrăcat cu omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4, 22-24). De aceea și imnograful spune: „Lumină înțelegătoare și cerească înăuntru în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi și Dar de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia”.

Referindu-se la omul bine-credincios, adică la dreptul și cuviosul lui Dumnezeu, Părintele Bisericii Clement al Alexandriei spune: „Toată viața lui este sfântă prăznuire. Jertfele lui sunt rugăciunile și laudele și cugetarea Scripturilor înainte de masă, psalmii și cântările din timpul mesei, dinainte de culcare, dar și rugăciunile de noapte apoi. Prin acestea se alătură cetei dumnezeiești alipindu-se, prin pomenirea neîncetată, de contemplarea neîntreruptă a lui Dumnezeu”.

Prin nevoința lui din pustie, adică prin pomenirea neîncetată a numelui lui Dumnezeu și prin rugăciunea și slujirea neîntreruptă, potrivit cuvintelor: „să-I slujim lui Dumnezeu în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre” (Luca 1,74-75), Părintele nostru Onufrie a ajuns la neîncetata contemplare a slavei lui Dumnezeu, precum Sfinții Apostoli în Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Domnului.

Cu alte cuvinte, fericitul Onufrie s-a alăturat cetei dumnezeiești, făcându-se astfel împreună-grăitor cu Îngerii și părtaș cu Drepții și Cuvioșii, dar și părtaș și moștenitor al slavei dumnezeiești.

Noi, iubiții mei frați, care cinstim sfânta pomenire a Cuviosului Părintelui nostru Onufrie, suntem chemați să ne bucurăm de virtuțile lui, pentru că în acest fericit Onufrie și toți Sfinții și Cuvioșii s-a arătat lumina adevărată, adică Adevărul mântuitor al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Să-l rugăm pe Cuviosul Onufrie, care are îndrăznire la Dumnezeu, ca, împreună cu Preabinecuvântata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, să mijlocească pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin. La mulți ani!”

După Sfânta Liturghie s-a săvârșit procesiunea la mormântul Sfântului Patriarh Iuvenalie al Ierusalimului și la mormântul întemeietorului Mănăstirii, Arhimandritul Mitrofan. S-a citit un Trisaghion pentru odihna sufletelor ctitorilor Mănăstirii și al Monahiei Serafima, precum și rugăciunea de binecuvântare a smochinelor și a strugurilor.

La final, preacuvioasa Monahie Paisia, restauratoarea Mănăstirii, a oferit o agapă Preafericirii Sale la stăreție.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, pe 5/18 iunie 2022, după săvârșirea Sfintei Liturghii pe Înfricoșătoarea Golgota, care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Nectarie al Anthedonei, a avut loc slujba de pomenire de patruzeci de zile pentru odihna sufletului binecuvântatului Mitropolit aghiotafit Ambrozie de Nablus.

Slujba de pomenire a fost oficiată de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, care a venit la Biserica Sfântului Mormânt împreună cu Arhiepiscopi, ieromonahi și ierodiaconi aghiotafiți. La slujbă au participat călugări, călugărițe și laici care s-au rugat pentru odihna sufletului celui plecat în pământul celor vii împreună cu cei drepți. La final, a avut loc o recepție în Sala Patriarhiei.

Veșnica sa pomenire!

Din partea Secretariatului-General

Luni, 31 mai/13 iunie 2022, a fost sărbătorit praznicul Sfântului Duh, conform cărții Cincizecimii. Biserica dedică această zi în mod special Duhului Sfânt, deoarece El S-a pogorât sub formă de limbi de foc pe capetele ucenicilor și i-a luminat și i-a întărit pentru a propovădui minunile lui Dumnezeu cu îndrăzneală și curaj.

“Binecuvântat ești Tu, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela Ce prea înțelepți pe pescari i-ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt, și printr-înșii lumea ai vânat” și ai mântuit-o.

Această sărbătoare a fost celebrată cu Vecernia duminică după-amiază și citirea slujbei plecării genunchilor la capela Cincizecimii din incinta cimitirului Sfântului Sion de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Nectarie al Anthedonei, avându-i drept împreună-slujitori pe ieromonahii aghiotafiți și preoți din Catedrala Sfântul Iacob.

Luni dimineață, în ziua sărbătorii Sfântului Duh, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Biserica Sfintei Treimi din Mănăstirea Patriarhiei de pe dealul Sionului, de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Nectarie al Anthedonei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Claudiu și Ieronim, Preotul Nectarie și  Ierodiaconul Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date de ierodiaconul Simeon și de elevii Școlii Patriarhale, la slujbă participând numeroși creștini credincioși și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune la Mormântul lui David și la Foișorul cel de Sus. Rugăciunile din slujba plecării genunchilor s-au citit la paraclisul Sfântului Sion din catacomba din partea de est a bisericii și la Foișorul cel de Sus. De asemenea, s-au făcut rugăciuni la Mormântul lui David și în fața porții cimitirului pentru odihna sufletelor celor răposați.

Soborul arhieresc și credincioșii au primit o agapă din partea Directorului General al școlii, arhimandritul Matei.

Din partea Secretariatului-General

Sărbătoarea Rusaliilor a fost prăznuită duminică, 30 mai/ 12 iunie 2022, la Patriarhie.

La această sărbătoare, întreaga Biserică și mai ales Biserica Ierusalimului pomenește, cu bucurie, veselie și doxologie, faptul că, la cincizeci de zile după Învierea Domnului și la zece zile după Înălțare, Domnul, Care S-a înălțat la ceruri și S-a așezat de-a dreapta Tatălui și a îndumnezeit forma umană pe care a primit-o pentru noi, a împlinit făgăduința făcută ucenicilor Săi și a trimis prin Tatăl pe Duhul Sfânt, celălalt Mângâietor, sub forma unor limbi de foc, care s-au așezat deasupra capului fiecărui ucenic. Cu ajutorul Duhului Sfânt, ei au primit darul de a vorbi despre minunile lui Dumnezeu în „limbi străine” mulțimilor adunate care au crezut și s-au botezat și care, potrivit cărții Faptele Apostolilor (Faptele Apostolilor cap. 2), au fost „trei mii de suflete” și au întemeiat prima Biserică.

Acest eveniment minunat a fost sărbătorit duminică dimineața cu Dumnezeiasca Liturghie la Sfântul Mormânt, care a fost condusă de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, ÎPS Aristarh al Constantinei, ÎPS Teodosie al Sevastiei, ÎPS Nectarie al Anthedonei, ÎPS Filumen al Pellei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Arhimandritul Claudiu, preoți vorbitori de limbă arabă și preoți din Rusia, România și Georgia. La slujbă au participat mulți creștini credincioși, precum și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

Sfânta Liturghie a fost urmată de Slujba Vecerniei pentru Lunea Sfântului Duh, cu rugăciunile la plecarea genunchilor.

După Slujbă, soborul patriarhal s-a întors în Sala de Recepție a Patriarhiei, unde Preafericirea Sa i-a binecuvântat pe toți cei prezenți.

Din partea Secretariatului-General

Sărbătoarea Moșii de vară a fost prăznuită de Patriarhie la 29 mai/11 iunie 2022, cu prilejul rugăciunilor pentru odihna sufletelor părinților și fraților noștri răposați din vechime.

Vineri după-amiază a fost săvârșită Vecernia la Biserica Sfinții Constantin și Elena, unde Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a condus Canonul morților, urmat de citirea numelor Patriarhilor Aghiotafiți, al Arhiepiscopilor, Preoților, Ieromonahilor, Ierodiaconilor, monahilor și monahiilor răposați.

Sâmbătă dimineața, în paraclisul cimitirului de pe Sfântul Munte Sion, a fost oficiată Sfânta Liturghie de către IPS Teofan, Arhiepiscopul Gerassei. Au fost pomenite numele Părinților răposați, clerici și laici care sunt îngropați acolo, iar Trisaghionul a fost citit pe morminte pentru odihna sufletelor lor.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 21 mai/ 3 iunie 2022, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfinților slăviților de Dumnezeu-încununaților și întocmai cu Apostolii Constantin și Elena.

La această sărbătoare, Biserica prăznuiește faptul că, după ce Constantin cel Mare a acceptat Sfântul Botez și a primit semnul care i-a apărut pe cer cu Crucea pe care scria „întru acest semn vei birui” și l-a făcut emblemă pentru armata sa, i-a învins pe adepții lui Maxențiu și a recunoscut creștinismul ca religie oficială a Imperiului Roman. Mama sa, Elena, a venit la Ierusalim și a descoperit Sfânta Cruce și locurile Răstignirii și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și a construit Biserica Sfântului Mormânt, inaugurând epoca ortodoxă-creștină a lui Constantin între anii 326-336 d.Hr.

Această sărbătoare a fost prăznuită la Biserica mănăstirii Sfinții Constantin și Elena a Frăției Aghiotafite, cu Vecernia Mare joi după-amiază și Sfânta Liturghie vineri dimineața, oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu preoții slujitori ai Bisericii, protos fiind Arhimandritul Alexie, păritele Tipicar. La slujbă au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, reprezentanți ai Patriarhiei Moscovei și României, numeroși pelerini și credincioși locali.

După Sfânta Liturghie, soborul patriarhal s-a îndreptat spre Sala de Recepție a Patriarhiei prin poarta Mănăstirii Centrale și a primit pâinicile care au fost pregătite de maica patiser Serafima.

Acolo Preafericirea Sa S-a adresat celor prezenți după cum urmează:

„Nu de la oameni a luat stăpânia împărătească, ci din dumnezeescul dar Cer,  marele Constantin împreună cu maica sa, și fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruința Crucii, carele cu aceasta a pierdut pe vrăjmași și a stricat înșelăciunea idolească, și în lume a întărit ortodoxa credință”.

Excelența Voastră, Domnule Evangelos Vlioras, Consulul General al Greciei,

Cuvioși Părinți și frați,

Cucernici creștini,

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos și, în special, Biserica Ierusalimului sărbătorește cu cea mai mare bucurie sfânta pomenire a Sfinților slăviților și marilor împărați încununați de Dumnezeu, Constantin și Elena, care au devenit întocmai cu Apostolii lui Hristos și Părinții Romiosyni, precum și întemeietori ai frumoaselor Mănăstiri și minunate Biserici din jurul altarelor din Țara Sfântă, cum ar fi Biserica Sfântului Mormânt și Basilica Nașterii din Betleem, printre altele.

Constantin cel Mare a primit chemarea de la Domnul și cunoașterea de la Duhul Sfânt și a contribuit semnificativ la recunoașterea credinței creștine ca religie oficială a Imperiului, dar și la susținerea instituției Bisericii lui Dumnezeu.

Două evenimente primordiale evidențiază contribuția lui Constantin cel Mare în lucrarea sa grandioasă pentru Biserică: În primul rând, invitația distinșilor Părinți ai Bisericii la Primul Sinod Ecumenic de la Nisa din anul 325 d.H., care condamnă erezia arianismului. În al doilea rând, pelerinajul mamei sale Elena în Țara Sfântă și cea mai mare dintre realizările sale, descoperirea lemnului Preacuratei Cruci, împreună cu înființarea Ordinului celor studioși („Spoudaioi” în greacă, referindu-se la cei care s-au străduit în studierea învățăturilor lui Hristos), și anume a Frăției Aghiotafite.

Să ascultăm în acest moment cuvintele scrise într-o scrisoare de Constantin cel Mare regelui persan Sepori despre grija față de poporul lui Dumnezeu: „Păstrând credința dumnezeiască, câștig lumina adevărului. Călăuzit de lumina adevărului câștig conștiința credinței dumnezeiești” (Eusebiu despre Constantin cel Mare, cartea 4, cap.9). Iar într-o altă scrisoare către episcopul Macarie al Ierusalimului, referitoare la construcția Sfântului Mormânt, scrie: „Este drept să înfrumusețăm valoarea celui mai minunat loc din lume”.

Inutil să mai spunem, caracterul creștin al Țării Sfinte și al Ierusalimului este în întregime atribuit inițiativei și acțiunilor inspirate de Dumnezeu ale Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Cinstindu-i pe toți aceștia cu recunoștință, Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, pentru pomenirea lor, a slujit Dumnezeiasca Liturghie Patriarhală în biserica monahală închinată lor, aducând astfel o Doxologie de mulțumire lui Dumnezeu celui în Treime slăvit.

Și să zicem împreună cu imnograful: Preasfințite Constantine, și cuvioasa ta mamă Elena, să ne rugăm lui Hristos Dumnezeul nostru să dăruiască iertare de păcate celor ce cinstesc sfântă pomenirea voastră Amin. La mulți ani!

La prânz a avut loc o masă monahală festivă.

Din partea Secretariatului General

Joi, 20 mai/ 2 iunie 2022, Patriarhia a sărbătorit Praznicul Împărătesc al Înălțării Domnului.

La această sărbătoare, întreaga Biserică și în special Biserica Ierusalimului pomenește și sărbătorește faptul că, la patruzeci de zile după Învierea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi în multe rânduri, iar apoi, în timp ce ucenicii priveau, S-a înălțat de pe Muntele Măslinilor la Ceruri și a șezut de-a dreapta Tatălui și a îndumnezeit forma trupească umană pe care a primit-o la întruparea Sa.

Pentru această sărbătoare, la Muntele Măslinilor și la locul Înălțării a fost săvârșită miercuri după-amiază Vecernia Mare, de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, împreună cu Părintele Kamarasis Arhimandritul Nectarie, Arhimandritul Claudiu, Preoții Catedralei Sfântul Iacob, Părintele Farah și Părintele Hader, răspunsurile la strană fiind date de Ierodiaconului Simeon, de domnului Gotsopoulos și de elevii Școlii Patriarhale în limba greacă și deCorul Catedralei Sfântul Iacob sub conducerea domnului Rimon Kamar, în limba arabă.

Slujba a fost urmată de o procesiune până la Mica Galillee, pe care Preafericirea Sa a binecuvântat-o prin vizita sa acolo.

Procesiunea s-a întors la locul Înălțării pentru citirea Pavecerniței și a Canonului sărbătorii.

Joi dimineață, Sfânta Liturghie a fost oficiată în același loc, de către IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, împreună cu Arhimandriții Ieronim și Ștefan, preoții Catedralei Sfântul Iacob, preoții români și ruși și oaspetele din Biserica Greciei, părintele Agathangelos de la Sf. Mitropolie Kilkisiou. Răspunsurile la strană au fost date de către Ierodiaconul Simeon, domnul Gotsopoulos și elevii Școlii Patriarhale în limba greacă și de Corul Catedralei Sfântul Iacob condus de domnul Rimon Kamar în limba araba. La slujbă au participat numeroși creștini credincioși.

În timpul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa și membrii Sfântului Sinod au venit pentru a se închina. Apoi, Preafericirea Sa, conform obiceiului și de dragul conviețuirii pașnice, a vizitat imamul care locuiește în moscheea din apropiere, urmată de vizita la Sfânta Mănăstire a Înălțării, situată vizavi de altar, unde harnicul administrator al mănăstirii, monahul Achilie, a oferit o agapă.

Următoarea vizită a Preafericirii Sale a fost la Sfânta Mănăstire a Înălțării a Bisericii și a Diasporei Ruse de pe Muntele Măslinilor și, în cele din urmă, la Mănăstirea Mica Galilee, unde Monahia Daniilia, administratora, a oferit micul dejun cu ouă, lapte și brânză.

Din partea Secretariatului-General

Miercuri, 19 mai/1 iunie 2022, Patriarhia a sărbătorit Praznicul Odovaniei Paștilor, care are loc la împlinirea a patruzeci de zile de la Înviere. În această zi, Troparele de la Utrenie sunt aceleași cu cele cântate în ziua de Paști.

Pentru această sărbătoare plină de bucurie, Slujba Utreniei și Dumnezeiasca Liturghie au fost săvârșite la Biserica Monahală a Sfinților Constantin și Elena, cu participarea Preafericitului Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și a Părinților Aghiotafiți.

După Sfânta Liturghie, conform obiceiului, Frăția Aghiotafită s-a deplasat la Biserica Sfântului Mormânt, unde se oficia de asemenea Sfânta Liturghie în Catolicon, condusă de IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, avându-l drept împreună-slujitor pe PS Nikolaos, Episcop de Amathous din Cipru. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și de domnul Gotsopoulos, la slujbă participând credincioși creștini și pelerini locali.

După Sfânta Liturghie, soborul arhieresc s-a întors la Patriarhie pentru a aduce omagiile Preafericirii Sale.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 9/22 mai 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica Femeii Samarinene, potrivit cărții Penticostarului.

La această sărbătoare, întreaga Biserică și mai ales Biserica Ierusalimului pomenește evenimentul care ne-a fost relatat de Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan 4, 5-42). Potrivit acestei relatări, o femeie din Samaria, din orașul Sihar, a venit să scoată apă din fântâna lui Iacov și L-a întâlnit acolo pe Domnul. El a stat de vorbă cu ea și i-a dezvăluit că „El este Mesia Hristos” și că „Dumnezeu este spirit și cei care I se închină o vor face în Duh și în adevăr”. Cu cuvintele inspirate de Dumnezeu și pentru că Hristos i-a spus lucrurile pe care le făcuse în viața ei, ea a crezut și a predicat despre Hristos și, în cele din urmă, a suferit moarte mucenicească împreună cu membrii familiei sale, frații, fiicele și fiul ei.

În cinstea Sfintei Fotini (Luminița), femeia samariteană, în urmă cu douăzeci și cinci de ani, arhimandritul Iustin Mamalos a construit o biserică minunată pe locul fântânii lui Iacob, împreună cu un paraclis închinat Sfântului Martir Filumen Aghiotafitul care a suferit mucenicia la fântână.

În această Biserică, Dumnezeiasca Liturghie a sărbătorii a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului și Arhiepiscopii Aristarh al Constantinei, Filumen al Pelei, ieromonahi aghiotafiți, printre care și Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, și Arhimandritul Ieronim. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Leontios în limba greacă și de Corul Comunității în limba arabă, la slujbă participând numeroși credincioși locali și pelerini din diferite Biserici Creștine Ortodoxe, precum și credincioși din teritoriile ocupate din Samaria, Beit Jala, Beit Sahour și Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Venit-a la fântână în ceasul al șaselea Izvorul minunilor spre a aduce la viață pe strămoașa Eva. Că Eva întru acest ceas a ieșit din Rai din pricina amăgirii șarpelui. Deci s-a apropiat Samarineanca să scoată apă; pe care văzând-o Mântuitorul i-a zis: Dă-mi apă să beau și Eu te voi sătura de apa cea vie. Iar înțeleapta alergând în cetate, a vestit îndată mulțimilor zicând: Veniți de vedeți pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Sfintei femei Samarinence ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt de la Fântâna Patriarhului Iacov unde Iisus a întâlnit-o, pentru ca noi oamenii să cunoaștem adevărul Lui mântuitor.

„Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-mi să beau. (…) Și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot” (Ioan 4, 7-15).

În întâlnirea și convorbirea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu cu Samarineanca s-a descoperit nemăsurata iubire de oameni a Mântuitorului Hristos „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). Domnul Însuși a descoperit faptul că El este izvorul vieții veșnice, zicând Samarinencei: „cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică” (Ioan 4, 14).

Explicând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Trebuie să știm că aici Mântuitorul numește „apă” Harul Duhului Sfânt. Cel care se împărtășește de acest Har va avea în el, ca un izvor, darul dumnezeieștilor învățături”. Adică va avea ca merinde cunoașterea ce izvorăște din Sfintele Scripturi și astfel nu va avea nevoie de învățătură de la alții.

Cu alte cuvinte, dragii mei, harul luminător al Sfântului Duh „strălucește și se arată” nu numai în sufletele celor neînvățați, precum Samarineanca, dar și în sufletele celor care au înlăuntrul lor credință și doresc să cunoască tainele mai înalte, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Nu sufletelor neînvățate sau cu totul necunoscătoare Se descoperă Hristos, ci mai cu seamă strălucește și Se arată celor care deja vor și sunt gata să învețe și, dând naștere în cuvinte simple începutului credinței, se grăbesc spre cunoașterea celor mai înalte”.

Deoarece femeia samarineancă a arătat râvnă spre învățarea dogmelor și adevărurilor Domnului, dar și a modului corect de închinare adusă lui Dumnezeu, Iisus i-a descoperit două lucruri: mai întâi faptul că Dumnezeu este duh și „cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4, 24) și apoi faptul că Hristos este Mesia, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan: „I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos. Când va veni Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, cel Ce vorbesc cu tine” (Ioan 4, 25-26).

Trebuie menționat faptul că, după descoperirea ce i s-a făcut, Samarineanca „a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva este Hristosul?” (Ioan 4, 28-29).

Explicând această faptă a Samarinencii, Teofilact spune: „Așadar Samarineanca a preferat apa lui Hristos mult mai mult decât pe cea din fântâna lui Iacov”. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Deja se arată mai bună și mai presus de grijile pentru trup această femeia care în urmă cu două sau trei zile avea mulți bărbați și cea care lesne se pleca de multe ori plăcerilor nesăbuite, a trecut cu vederea nevoile trupului și, neluând seama la sete și apă, spre altă dorire a fost trasă prin credință. De aceea și imnograful spune: „Samarinencii care a cerut de la Tine apă i-ai dat, Doamne, cunoștința puterii Tale. Pentru aceasta, în veci nu va mai înseta, lăudându-Te pe Tine”.

De altfel, Domnul Însuși, invocând Scripturile, spune: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7, 38). Aceasta a spus-o Iisus, potrivit mărturiei Evanghelistului Ioan, despre Duhul Sfânt „pe care aveau să-L primească acei ce cred în El” (Ioan 7, 39).

Femeia Samarineancă s-a făcut vas al Acestui Duh Sfânt, adică al Duhului lui Mesia Hristos, cea care mai apoi s-a numit Fotini și s-a arătat propovăduitor și apostol al Evangheliei lui Hristos. Ea a pecetluit apostolatul său cu sângele ei mucenicesc în timpul împăratului roman Nero, așa cum menționează sinaxarul ei.

Noi, iubiții mei frați, care cinstim pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Fotini Samarineanca cea întocmai cu Apostolii, suntem chemați să urmăm simplitatea credinței ei în Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Spunem aceasta pentru că femeia samarineancă a preferat, în locul apei pământului, înțelepciunea de sus a lui Dumnezeu, adică participarea la dumnezeirea Mântuitorului, după cum spune imnograful Născătoarei de Dumnezeu și Maicii Domnului: „Cuvântule cel după ființă nevăzut și a toate făcător, Om te-ai arătat oamenilor din curata Născătoare de Dumnezeu, chemând omul la părtășia dumnezeirii Tale”. Amin.

Hristos a înviat!

La mulți ani binecuvântați și în pace!

După încheierea Sfintei Liturghii, a urmat procesiunea, cu cântările Învierii, în jurul Sfintei Biserici, și masa de sărbătoare la stăreție.

La amiază, Egumenul, ctitorul Bisericii și restauratorul Mănăstirii, Arhimandritul Iustin a oferit masa și a dăruit Preafericirii Sale  o cruce foarte frumoasă (asemănătoare crucii care a fost așezată deasupra Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt după restaurarea lui din 2017), pentru a fi folosită la procesiuni, potrivit tipicului Bisericii Ierusalimului.

Din partea Secretariatului General 

Vineri, 7/20 mai 2022, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea arătării semnului Preasfintei Cruci pe cer.

La această sărbătoare, Biserica, și mai ales Biserica Ierusalimului, prăznuiește evenimentul care a avut loc în anul 351 d.Hr. în ceasul al treilea, adică la ora nouă dimineața, când a apărut o Cruce mai strălucitoare decât razele soarelui, care a fost vizibilă de la Golgota până la Muntele Măslinilor. Crucea a fost văzută de mulți locuitori ai Ierusalimului care, cu uimire, L-au slăvit pe Dumnezeu, potrivit descrierii scrise de Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare.

Pentru acest eveniment, Sfânta Liturghie a fost oficiată pe Golgota cea Înfricoșătoare de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, avându-i drept împreună-slujitori pe ieromonahii și preoții aghiotafiți, preoți din alte Biserici Ortodoxe și diaconi, răspunsurile la strană fiind date de ierodiaconul Simeon și domnul Gotsopoulos. La slujbă au participat călugărițe și creștini credincioși evlavioși.

După Sfânta Liturghie, a avut loc o procesiune cu Înaltpreasfințiții și Ieromonahii Aghiotafiți de la Piatra Mirungerii până la Sfântul Mormânt, înconjurând de trei ori Sfânta Ediculă.

După procesiune, Mitropolitul care a slujit s-a oprit în fața Sfintei Edicule și a citit pericopa evanghelică din Duminica Paștelui și scrisoarea Sfântului Chiril, cu descrierea evenimentului sărbătoresc, în limba greacă, iar IPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei a citit traducerea acestei scrisori în limba arabă. Apoi s-a făcut o rugăciune.

În cele din urmă, în dangătul clopotelor, soborul arhieresc s-a întors la sediul Patriarhiei și a adus un omagiu Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie s-a adresat Preafericirii Sale după cum urmează:

„Preafericirea Voastră, Părinte și Stăpâne,

Cu douăzeci de veacuri în urmă, crucea era un instrument de pedeapsă rușinoasă și de moarte oribilă. Romanii îi condamnau la moarte prin răstignire pe cei mai mari criminali.

Astăzi, crucea domină întreaga viață a creștinilor credincioși, întreaga viață a Bisericii noastre, ca instrument de jetfă, de mântuire, de bucurie, de sfințire și de har. După cum scrie Sfântul Hrisostom, „acest simbol blestemat și abominabil al celei mai rele pedepse a devenit acum râvnit și iubit”. Îl vedeți peste tot: „În Sfânta Masă, în rânduielile preoților, în dumnezeiasca liturghie, în case. Atât de mult a devenit necesar pentru toți acest dar minunat, acest har inexprimabil. ”

Însuși Domnul, cu fapte peste fire și arătări minunate, a dezvăluit în diferite ocazii, într-un mod grăitor, cum că semnul Crucii este simbolul Său și trofeul de nebiruit al credincioșilor.

1. Cunoscutul istoric al bisericii Eusebiu de Cezareea (+340), contemporan al Sfântului Constantin cel Mare, descrie în mod viu și fără echivoc binecunoscuta întâmplare a apariției Crucii luminoase asupra lui Constantin cel Mare cu inscripția „în Aceasta vei birui”, și de fapt în plină zi, cu martori toți oamenii din armata sa.
2. Pe lângă arătarea peste fire de mai sus a semnului Crucii, a mai existat o alta, tot în fața a nenumărați martori oculari, când împărat era Constanțiu, fiul Sfântului Constantin, iar Sfântul Chiril era arhiepiscop al Ierusalimului. Minunea este povestită de însuși Sfântul Chiril împăratului într-o scrisoare în care afirmă că în acea zi (7 mai 346 d.Hr., în perioada Rusaliilor), pe la ceasul al treilea (ora 9 a.m.), semnul Sfintei Cruci a apărut pe cer, uriaș, luminos, întinzându-se de la Sfânta Golgota până la Muntele Măslinilor. Nu unul sau doi l-au văzut, ci toți locuitorii Ierusalimului. Și nu a apărut doar pentru o clipă, ci timp de mai multe ore a rămas suspendat pe firmament. Și era atât de strălucitor, încât întrecea razele soarelui în strălucire, încât îl puteau vedea limpede la lumina zilei, la amiază. Văzând această minune, oamenii din oraș au alergat la Biserica Învierii.

Dacă 14 septembrie este sărbătoarea Înălțării Sfintei și de viață făcătoarei Cruci, sărbătoare în care mâini omenești, patriarhale și împărătești, au înălțat Sfânta Cruce, proiectând-o ca simbol al credinței creștine și „ușă al Raiului”, pentru că este punctul de referință al nostru către Cel Care Și-a vărsat sângele sfânt pe ea, 7 mai este o altă sărbătoare a Înălțării sale, de data aceasta nu de mâini omenești, ci de „mâinile” lui Dumnezeu Însuși. Pentru că El a vrut, atunci când credința creștină fusese deja acceptată și răspândită, să arate Crucea în Rai, ca o prelungire, am spune, a arătării Sale asupra lui Constantin cel Mare, cu binecunoscuta vestire „Întru aceasta vei birui”. Imnografia Bisericii noastre evidențiază evenimentul și îl pătrunde în toți parametrii săi: „Astăzi se bucură mulțimea dumnezeiască a credincioșilor. Pentru că Crucea a apărut în ceruri în mare măsură. Aerul strălucește de lumină necreată. Aerul este luminat și fața pământului devine frumoasă. Biserica lui Hristos cântă cântări dumnezeiești. Biserica își arată stima, cinstind Crucea dumnezeiască și făcătoare de minuni care o protejează din Ceruri” (traducere liberă a unei stihiri de la Vecernie).

Venerabila Patriarhie a Ierusalimului, urmând rânduiala și practica Bisericii Ortodoxe, cinstește și prăznuiește sărbătorile, printre care se numără și sărbătoarea de față, „a arătării semnului Preasfintei Cruci pe ceruri” care, deși este o sărbătoare locală, are un efect asupra Ortodoxiei din întreaga lume.

Rugați-vă, Preafericirea Voastră, ca Venerabila noastră Frăție să continue această tradiție pentru secolele ce vor urma”.

Din partea Secretariatului-General