Duminică, 22 august / 4 septembrie 2022, la pomenirea Sfântului Moise Etiopianul, în biserica închinată acestuia din Raphidia de Samaria, a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Teofan al Gerassei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Leontie, părintele stareț, Părintele vicar Nectarie Khouri, la slujbă participând  și Arhimandritul Iustin, starețul de la fântâna lui Iacob.

După încheierea Sfintei Liturghii, părintele stareț, Arhimandritul Leontie, împreună cu administratorii parohiei Raphidia, au oferit o masă festivă părinților și credincioșilor.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 15/28 august 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul Adormirii Maicii Domnului, adică al Înălțării ei la cer de către Fiul său, de-a dreapta Căruia rămâne în veșnicie pentru Biserica și pentru întreaga omenire, ajutându-i mereu „pe toți cei care se află în împrejurări grele, în suferință și în nevoi”.

Acest praznic a fost sărbătorit în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Ghetsimani și în Mormântul Maicii Domnului cu o Sfântă Liturghie.

Această Liturghie a fost condusă de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitolias, Mitropolitul Timotei al Bosrei, Arhiepiscopii Aristarh al Constantinei și Macarie al Katarului, Preoții slujitori ai altarului, Arhimandriții Meletie și Dionisie, părinți vorbitori de limbă arabă și preoții altor Biserici Ortodoxe, din Patriarhia Moscovei și a României. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și de un cor bizantin din Grecia, aflat în vizită, sub conducerea domnului Ioannis Plevritis. La Sfânta Liturghie au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și o mare adunare de creștini credincioși, veniți din teritoriile ocupate și pelerini din Grecia, Cipru, România și din alte țări.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a ținut următoarea predică:

„Cel Preaînalt a sfințit lăcașul Lui” (Psalmul 45, 5), „Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască” (Psalmul 16-17), cântă imnograful, Sfântul Ioan Damaschin, invocând pe Psalmist, aducând laudă Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu.

Iubiți frați întru Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Ca niște alți Apostoli ne-am adunat aici în satul Ghetsimani ca să cinstim pomenirea cinstitei mutări a Preaslăvitei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, și să ne închinăm Mormântului ei.

„O, cum izvorul vieții la viață prin moarte se mută! O, cum cea care prin naștere a covârșit hotarele firii acum se pleacă legilor ei și trupul neprihănit îl supune morții. Căci trebuia ca acest trup să lepede ceea ce este muritor și să se îmbrace în nestricăciune, pentru că nici Stăpânul firii nu S-a dat înapoi de la gustarea morții. A murit cu trupul și prin moarte a desființat moartea, și prin stricăciune dăruiește nestricăciunea și omorârea o face izvor al Învierii”, strigă minunându-se Sfântul Ioan Damaschin.

Cu adevărat, Născătoarea de Dumnezeu s-a arătat izvor, adică Maică a vieții, iar Viața este Hristos, potrivit cuvintelor Sale: „Eu sunt învierea și viața” (Ioan 11, 25), „și Eu le dau viață veșnică” (Ioan 10, 28). Și, potrivit mărturiei Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, cel care este unit prin credință cu Fiul lui Dumnezeu și Îl are în sine, are viața adevărată și veșnică. „Cel care are pe Fiul are viața”. Deci, cu atât mai mult are viața pururea Fecioara Maria cea plină de har și binecuvântată între femei (Cf. Luca 1, 25), din ale cărei curate sângiuri S-a întrupat de la Duhul Sfânt Fiul lui Dumnezeu și Fiul ei.

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos prăznuiește minunea mai presus de fire din Ghetsimani unde „izvorul vieții în mormânt se pune și scară către cer mormântul se face”, potrivit imnografului. Astăzi Născătoarea de Dumnezeu și Maica lui Dumnezeu care s-a arătat tron al Celui Preaînalt s-a mutat de pe pământ la cer. „Că printr-însa s-a făcut mântuire la tot neamul omenesc spre care a căuta nu putem și acesteia a-i da cinste vrednică cu neputință este”, „Astăzi prealuminat sufletul său l-a pus în preacuratele palme ale Celui Ce S-a întrupat dintr-însa fără sămânță”.

Cu alte cuvinte, preacurata Fecioară Maria este „și după moarte vie” pentru că moartea ei a fost o moarte purtătoare de viață, care a dus-o în slava și viața cea adevărată a Fiului ei cel Unul Născut „Care este de-a dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi” (Romani 8, 34), potrivit dumnezeiescului Pavel. De aceea ea mântuiește, prin Fiul ei, poporul credincios al lui Dumnezeu, după cum spune și imnograful ei, Sfântul Cosma: „Biruiescu-se hotarele firii întru tine, curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață. Ceea ce ești după naștere Fecioară și după moarte vie, mântuiești pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta”.

Pe Preasfânta Fecioară cea neispitită de nuntă care a izbăvit neamul omenesc de păcatul strămoșesc să o rugăm și noi, cei care cinstim slăvita ei Adormire, să mijlocească la Fiul și Dumnezeul ei, la Domnul nostru Iisus Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin. La mulți ani!

Mulți credincioși au primit Sfânta Împărtășanie.

După Sfânta Liturghie, Egumenul, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim a oferit la stăreție o tratație cu fructe și băuturi răcoritoare.

În cinstea Praznicului Adormirii Maicii Domnului s-a săvârșit Sfânta Liturghie și în orașul Abud, slujba fiind condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Sevastiei Teodosie, precum și în Ain Arik, slujba fiind condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen.

Din partea Secretariatului General

Dis-de-dimineață, la ora 5:00 (ora de vară), pe 12/25 august 2022, a avut loc slujba procesiunii sfintei icoane a Adormirii Maicii Domnului, după o Sfântă Priveghere, care a fost oficiată de părintele teletarh al Patriarhiei, Arhimandritul Bartolomeu. Icoana este păstrată în Metohul Mănăstirii Ghetsimani, vizavi de Biserica Învierii.

Procesiunea s-a îndreptat de la Metoc spre Ghetsimani pe Drumul Crucii și după un popas de rugăciune la mănăstirea rusească Sfântul Alexandru Nevski, a trecut pe la Pretoriu, la altarul Sfinților Strămoși ai Domnului. Ioachim și Ana, și al Primului Mucenic, Sfântul Ștefan.

Egumenul de la Ghetsimani, IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, a purtat sfânta icoană pe piept, înconjurat de arhiepiscopi și preoți din Patriarhie și din alte Biserici. În același timp, procesiunea a fost condusă de monahii și pelerini de o parte și de alta a drumului, care cântau imnurile Adormirii Maicii Domnului.

Ajunsă în curtea Sfintei Biserici Adormirea Maicii Domnului, icoana a fost adusă în centrul bisericii pe trepte cu lumânări aprinse, s-a făcut o rugăciune și a fost așezată la sud-vest de Mormântul Maicii Domnului pentru a rămâne acolo spre închinare până pe 23 august (calendarul vechi).

A urmat Sfânta Liturghie cu participarea a mii de credincioși, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Hellenoupolei, având drept împreună-slujitori ieromonahi din parohii.

După Sfânta Liturghie, egumenul a oferit o agapă de post.

De asemenea, Sfânta Liturghie a fost oficiată în paraclisul sărbătoresc al Sfintei Mănăstiri Mica Galilee de către IPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei.

Din partea Secretariatului-General

Vineri, 6/19 august 2022, la Patriarhie a fost sărbătorit Praznicul împărătesc al Schimbării la față a Domnului. În cadrul acestei sărbători, Biserica pomenește faptul că Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de pătimirea Sa, a luat trei dintre ucenicii pregătiți, Petru, Iacov și Ioan, și au urcat pe Tabor, unde S-a schimbat la față înaintea lor.
Acolo, Și-a ascuns pentru puțin timp firea umană și le-a arătat ucenicilor firea Sa dumnezeiască în strălucirea ei, luminând mai mult decât soarele, iar hainele Sale erau acum albe ca zăpada și a fost văzut împreună cu profeții Moise și Ilie, discutând cu ei despre patimile Sale, care aveau să se întâmple în Ierusalim în viitorul apropiat. Apoi un nor luminos i-a acoperit și s-a auzit glasul Tatălui: „ Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”, iar Petru i-a cerut să le construiască trei colibe pentru a rămâne acolo, (Matei 17, 1-5). Domnul a dezvăluit această viziune, arătând slava Învierii Sale, pentru a-i întări pe ucenicii Săi în timpul pătimirii și pentru a arăta frumusețea originară a omului înainte de cădere, frumusețea cea pierdută și care poate fi recâștigată de oameni în El. După aceasta, Domnul Și-a luat ucenicii și a coborât de pe Munte.
Acest eveniment a fost sărbătorit pe Muntele Tabor cu o priveghere în aer liber, condusă de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Împreună-slujitori au fost ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Episcopul Serghie al Estoniei din Patriarhia Moscovei, Arhimandritul Partenie, Arhimandritul Alexandru de la MISSIA Rusă din Ierusalim, mulți preoți vizitatori din Patriarhia Moscovei și din România, mulți preoți din Patriarhia Ierusalimului, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de egumenul din Acra, Arhimandritul Filoteu și de corul înființat de acesta, la slujbă participând o mulțime de creștini credincioși.
Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Dumnezeu desăvârșit fiind, om desăvârșit S-a făcut, cu toată dumnezeirea amestecând omenirea în ipostasul Său, pe care în două ființe Moise și Ilie l-au văzut în muntele Taborului”, spune Sfântul Ioan Damaschin.

Iubiți frați întru Hristos,
Cucernici creștini și pelerini,

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos prăznuiește cu multă bucurie pomenirea Sfintei Schimbări a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de aceea și noi, atât clerul cât și poporul am venit în acest sfânt loc al Muntelui Tabor, pentru a striga împreună cu Apostolii: Binecuvântat ești Dumnezeul Părinților noștri.
„Cât de mare și de înfricoșată vedenie s-a văzut astăzi din cer înțeleasă, și pe pământ neasemănată. Strălucit-a soarele dreptății cel înțelegător în muntele Taborului”, spune Sfântul Ioan Damaschinul, minunându-se de Schimbarea la față a Mântuitorului Hristos. Într-adevăr, „acum cele neauzite s-au auzit: că fără de tată Fiul din Fecioară prin părintescul glas cu preaslăvire s-a mărturisit ca Dumnezeu și Om, Același în veci”.
Pentru că Hristos le-a vorbit de multe ori ucenicilor Săi despre patimile Sale pe Cruce, despre moartea Sa și îngroparea de trei zile, despre slăvită Învierea Sa, precum și despre mucenicia cu care se vor confrunta ucenicii Săi la sfârșitul vieții lor; și pentru că a vrut să le arate care este mai exact slava Sa viitoare, ca „Fiu iubit al lui Dumnezeu Tatăl” (cf. Matei 17:5), i-a luat cu El „ pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El…, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „ Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L!”. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte” (Matei 17: 1-6).
Interpretând aceste cuvinte din Evanghelie, Sfântul Chiril al Alexandriei scrie: „Noi spunem că Schimbarea la față a lui Hristos s-a petrecut fără să se lepede de forma umană a trupului Său, ci cu îmbrăcarea unei slave luminoase, care a transformat culoarea formei nevrednice a trupului într-o înfățișare lăuntrică, așa cum spune Sfântul Pavel: „[trupul] se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere” (1 Cor. 15, 43). Prin urmare, trupul este trup gol, nu este acoperit în întregime nici de slavă, nici de strălucirea firească, ci are simplitate și lipsă de slavă dumnezeiască împreună cu slăbiciunea. În momentul învierii, va avea loc o schimbare completă a slavei, conform naturii divine, și nu o schimbare de formă. Pentru că atunci va fi luminoasă cu mantia slavei divine: „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor” (Mt. 13, 43).
Demn de remarcat la sărbătoarea de astăzi este faptul că „ Cel Ce este, astăzi schimbându-Se la față în muntele Taborului înaintea ucenicilor, Și-a arătat frumusețea chipului cea dintâi care a ridicat întru sine ființa omenească”, potrivit imnografului. Cu alte cuvinte, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a descoperit ucenicilor Săi măreția de nedescris a dumnezeirii Sale, care este lumina necreată, după cum relatează Evangheliștii: “Și [Iisus] s-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2). Interpretând această frază din Evanghelie, cunoscătorul iluminării dumnezeiești a luminii necreate, Sfântul Grigorie Palama, spune: “Dar ce este acest nor și cum i-a umbrit pe ei, în timp ce era atât de luminos? Să fie oare lumina necreată, în care locuiește Dumnezeu, lumina cu care este îmbrăcat ca o haină? Pentru că se spune: „ Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului” (Psalmul 17:13). Și după cum spune Apostolul: „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată” (1 Tim. 6, 16). Prin urmare, aici, atât lumina, cât și întunericul sunt unul și același lucru, lumina care umbrește datorită strălucirii sale extreme.
Din această putere luminoasă foarte dumnezeiască a lucrării luminii de neatins și necreate a Dumnezeirii Treimice au devenit împărtășitori și văzători Proorocii și Apostolii care au fost prezenți pe Muntele Tabor, și împreună cu ei toți drepții și Sfinții Bisericii lui Hristos.
Să ne rugăm, așadar, dragii mei frați, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos, Care S-a transschimbat la față pe acest Munte, ca lumina feței Sale să strălucească și asupra noastră și să fim socotiți vrednici de vederea slavei Sale de neatins. Și să zicem împreună cu imnograful: „ Cuvinte, Cela Ce ești lumină neschimbată a Tatălui luminii celui nenăscut, întru arătată lumina Ta astăzi în Tabor am văzut lumină pe Tatăl, lumină și pe Duhul Care aduce la lumină toată făptura”. Amin! La mulți ani!”
De asemenea, în această sfântă biserică, sfințită în întregime de părintele Arhimandrit Ilarion, ÎPS Mitropolit al Nazaretului Chiriac a slujit dimineața Sfântă Liturghie și a oferit masa de prânz.
Acest eveniment a fost sărbătorit și în Sfânta Mănăstire a Schimbării la față din Ramallah, slujba fiind condusă de către ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, sub ospitalitatea vrednicului stareț, Arhimandritul Galaction, și cu participarea unui număr mare de credincioși care s-au rugat cu smerenie.
De asemenea, s-a slujit la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani, slujba fiind condusă de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, sub ospitalitatea ÎPS Mitropolit Ioachim al Hellenoupolei și cu participarea unui număr mare de călugări, călugărițe și pelerini.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 31 iulie / 13 august 2022, Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului a mers în orașul Beer Sheva, capitala deșertului Negev din sudul Israelului, și a săvârșit Sfânta Liturghie spre pomenirea Sfinților Mucenici Macabei, a mamei lor Solomoni și a învățătorului lor Eleazar în casa închiriată, care servește drept clădire temporară a bisericii, până când Domnul va permite ridicarea Sfintei Biserici Treimice din Beer Sheva.  Împreună-slujitori ai Preasfinției Sale au fost: egumenul de la Rafidia, Arhimandritul Leontie, Părintele Econom Spiridon din Nazaret și Părintele Econom Alexandru Yasevich, preot slujitor din Beer Sheva

La Sfânta Liturghie a participat un oaspete oficial, Excelența Sa Consulul Greciei la Tel Aviv, domnul Anastasios Konstantaras, reprezentant al Ambasadorului Greciei, Excelența Sa domnul Kyriakos Loukakis.

La Sfânta Liturghie răspunsurile au fost date în limbile slavonă, greacă, română și arabă, de către toți membrii Parohiei Ortodoxe Grecești de limbă rusă, sub conducerea egumenului lor, ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei, care a ținut și o predică în limba rusă.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Arhiepiscopul Aristovul al Madabei a oferit o masă pentru Înaltpreasfinția Sa și soborul său.

Din partea Secretariatului General

Marți, 28 iulie / 10 august 2022 s-a prăznuit pomenirea Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul din România, în Mănăstirea Sfinților Gheorghe și Ioan Hozeviții.

Cuviosul Ioan a fost introdus în Sinaxarul Bisericii Ierusalimului prin hotărâre sinodală și printr-o slujbă specială de canonizare care a avut loc în Sfânta Mănăstire Hozeva pe 18 / 31 ianuarie 2016, fiind stabilită data de 28 iulie ca zi de prăznuire a lui.

În acest an, pomenirea Cuviosului Ioan s-a prăznuit prin privegherea de toată noaptea condusă de Preafericirea Sa Părintele Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Nectarie Gheron al Kamarasei, Arhimandriții Ioan și Avraam din partea Patriarhiei României, Ieromonahul Hrisogon de la Mănăstirea Hozeva și Arhidiaconul Marcu. A cântat obștea Mănăstirii.

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

 „Lumină a răsărit dreptului și celor drepți cu inima veselie” (Psalmul 96, 11), cântă Psalmistul.

Cinstiți Părinți și frați,

Credincioși pelerini,

Sfânta pomenire cea plină de har a Cuviosului Părintelui nostru Ioan cel Nou Hozevitul ne-a adunat pe toți în această Sfântă Mănăstire pentru ca euharistic să slăvim pe Cel Care l-a slăvit pe Cuviosul Său, potrivit spuselor înțeleptului Pavel: „pe care i-ai îndreptat, pe aceștia i-ai și mărit” (Romani 8, 30).

Părintele nostru Ioan, mișcat de sfânta dorire pentru viața de pustie, a plecat din patria lui, România și s-a așezat în pustiul Iudeii unde se află peșterile Mănăstirii Sfântului Gheorghe Hozevitul. Spune Cuviosul Ioan: „Eu n-am dorit dregătorie, / La bogăție n-am râvnit, / Dar dorul vieții de pustie / L-aveam aprins necontenit”.

Această flacără nestinsă a doririi lui arde și în cuvintele lui David: „Sfârșitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale. Fă cu robul Tău după mila Ta și îndreptările Tale mă învață” (Psalmul 118, 123-124). Cu alte cuvinte, Cuviosul Ioan s-a retras în pustie căutând mântuirea lui, atât prin nevoință aspră, cât și prin cugetarea la legea lui Dumnezeu, adică la Sfintele Scripturi, gândind la dumnezeiescul Pavel care zice: „Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă față de înălțimea cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc (…) ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și să fiu primit părtaș la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, ca doar să pot ajunge la învierea cea din morți” (Filipeni 3, 8-11).

Cuviosul Ioan și-a văzut împlinită dorința fierbinte de a-L dobândi pe Hristos, dar și a cunoaște puterea Învierii Lui. Acest fapt îl dovedesc și cinstitele sale Moaște nestricate aflate înaintea ochilor noștri, precum și mireasma tămăduitoare ce izvorăște din ele. În plus, acest fapt, adică nestricăciunea și sfințenia Moaștelor Cuviosului Părintelui nostru Ioan constituie un răspuns la rugăciunea Psalmistului: „Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta și mântuirea Ta dă-ne-o nouă” (Psalmul 84, 8). 

Alesul rob al lui Dumnezeu Ioan, prin nevoința sa din pustie, dar și prin cuvântul scris, s-a arătat precum Sfinții Apostoli: lucrător sincer și desăvârșit al Evangheliei lui Hristos. Spunem aceasta pentru că Dumnezeu Părintele nostru, prin intermediu nostru, al oamenilor, și anume, al Cuviosului Ioan, dezvăluie mireasma puterii cunoașterii Lui în orice loc, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Mulțumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui Ce ne face pururea biruitori în Hristos și descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoștinței Sale” (2 Corinteni 2, 14).

Cu adevărat, iubiții mei frați, acest loc sfânt, Hozeva, care a arătat o mulțime de Sfinți și Cuvioși și purtători de Duh Părinți, este un loc unde Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul pururea Fecioarei Maria și preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, dezvăluie „mireasma cunoștinței Sale” (2 Corinteni 2, 14).

De aceea, și noi cei care cinstim pomenirea Cuviosului Lui, strigăm împreună cu dumnezeiescul Pavel: „O, adâncul bogăției și al înțelepciuni și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui!” (Romani 11, 33).

Îl rugăm pe Dumnezeu, Care lucrează toate în toți” (Cf. 1 Corinteni 12, 6) ca Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Cuviosului Părintelui nostru Ioan Hozevitul cel prăznuit astăzi, să îndrepteze inimile noastre spre dragostea lui Dumnezeu, ascultarea de Hristos (Cf. 2 Tesaloniceni 3, 5) și împărtășirea de slava Sa. Amin. La mulți ani!

În întâmpinarea Preafericirii Sale, Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Arhimandritul Constantin, a rostit această cuvântare:

Prăznuim iar pomenirea Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul ale cărui Moaște nestricate se păstrează în Sfânta Mănăstire Hozeva, refugiu și mângâiere pentru noi toți.

Grele cu adevărat vremurile de acum și neîndoielnică nevoia de sprijin și pildă duhovnicească. O astfel de pildă este și Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul care de-a lungul întregii sale vieți a fost caracterizat de virtutea de bază a monahilor: smerenia care înalță!

Și, mulțime de virtuți având, niciodată nu s-a mândrit, potrivit cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur: „Aceasta este smerenia: când cineva are pricini pentru a se înălța, dar se coboară pe sine, se smerește și se umilește” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, BEPES, p. 167, 29 vol. 92).

Urmând cuvântului: „Să nu socotim pe nimeni mai prejos decât noi, ci pe toți oamenii mai presus” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, BEPES, p. 167, 24 vol. 92) Sfântul Ioan a aflat Mărgăritarul prețios, pe Domnul Iisus Hristos.

Aceste însușiri ale Sfântului le vădește și scrisoarea pe care a adresat-o unui Monah aghiorit în anul 1957. Printre altele scria:

 „Am primit scrisoarea frăției tale, dar starea mea nu mi-a îngăduit să-ți răspund. (…) Acum te rog să mă ierți pentru că, împreună cu boala mea, a lucrat mult și nepăsarea. (…). Mă mir totuși de un lucru: Din înălțimea munților duhovnicești ai coborât atât de jos, până la sărăcia mea, ca să găsești folos. Sărac și sărman sunt eu, frate. Fără rod am petrecut toată viața. (…) Totuși, pentru osteneala ta și pentru dorirea pe care o ai, o să îți scriu cele pe care le spun mereu și către mine însumi. Vinde mai întâi tot ce ai, jertfește tot de poți și șterge tot ce ai găsit, afară de sfânta noastră Credință, și cumpără ogorul care are înăuntrul lui comoara. Ogorul, fratele meu, este inima de prunc, nerăutatea și simplitatea Domnului. Îngrădește-l bine și apoi sapă acolo necontenit cu sabia Duhului. Dacă pământul e tare, să-l uzi mereu cu apa lacrimilor și a sudorilor, până ce se înmoaie, și atunci se va arăta comoara: Rugăciunea inimii. Ai grijă să nu o scoți afară, deoarece va dispărea numaidecât. Doar mintea să se desfete, să strălucească, să se înalțe tainic acolo unde vrea sufletul tău. (…) Iartă-mă, frate, și ajută-mă cu sfânta ta rugăciune, pentru că sunt foarte neputincios sufletește și trupește”.

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Rugați-vă ca, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu Hozevitisa și ale Cuviosului Părintelui nostru Ioan Hozevitul cel prăznuit astăzi, să trăim și noi smerenia care înalță și să ne învrednicim de desfătarea Raiului, pentru rugăciunile Sfinților și ale Preafericirii Voastre. Amin.

Părintele Constantin a oferit site-ului Patriarhiei și această biografie a Sfântului care întregește textul canonizării lui, care a avut loc pe 18 / 31 ianuarie 2016, textul fiind postat acolo pentru cei interesați să îl citească:

Biografia Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul

„Sfântul Ioan Iacob (după numele de botez Ilie) s-a născut în satul Hodoriștea, județul Botoșani din România, în anul 1913. Părinții săi se numeau Maxim și Ecaterina. Deoarece a rămas orfan de ambii părinți, l-a crescut, până la vârsta de 11 ani, evlavioasa sa bunică, Maria, care a picurat în sufletul copilului învățăturile dumnezeiești. După adormirea ei, a fost luat sub ocrotire de un unchi și a trăit o copilărie anevoioasă, cu disprețuire și lipsuri, având însă nădejdea cu statornicie îndreptată către Domnul Iisus Hristos pe Care chiar L-a văzut cu ochii săi în ziua Paștilor din anul 1927, când plângea nemângâiat la mormântul părinților lui. Domnul, cu glas dulce, i-a zis: „Nu plânge azi, copile / Și nu fii supărat. / Sunt și aici cu tine. / Hristos a înviat!”

Iubitor de învățătură și isteț, după șapte ani de școală, în condiții foarte grele, cu lipsuri de necrezut, în anul 1932 a absolvit liceul cu notă maximă. Avea de ales: a continua studiile la Facultatea de Teologie sau a se retrage la Mănăstire. Dorința sfântă pentru Monahism a biruit, în urma unui îndemn dumnezeiesc. Harul lui Dumnezeu a călăuzit pașii lui în anul 1933 la Mănăstirea Neamț unde a fost tuns în monahism în anul 1936 cu numele Ioan.

Dorința arzătoare de a se închina la Sfântul Mormânt cel de Viață primitor l-a dus în același ani la Ierusalim unde, cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Damian al Ierusalimului, s-a închinoviat în Lavra Sfântului Sava unde a stat vreme de zece ani. Pildă de ascultare fiind, s-a nevoit cu râvnă și apoi, cu binecuvântare, s-a nevoit vreme de șapte ani (1947-1952) în Schitul românesc al Cinstitului Înaintemergător de la Iordan, îndurând condiții deosebit de grele.

Mai înainte de a merge la Iordan, a fost hirotonit diacon și preot, conform certificatului de hirotonie păstrat în arhiva Sfintei Mănăstiri Hozeva. Hirotonia sa a fost propusă de Arhimandritul Victorin, superiorul reprezentanței românești la Ierusalim, care l-a recomandat Patriarhului României Nicodim. Acesta, la rândul lui, a înaintat cererea Patriarhului Ierusalimului Timotei I, care a acceptat. A fost hirotonit diacon pe 21 aprilie 1947 la Sfântul Mormânt al Domnului de la Ierusalim de către Arhiepiscopul Neapolei Pantelimon și apoi a fost hirotonit preot pe 28 aprilie 1947 de către Arhiepiscopul Filadelfiei Epifanie.

Părăsind Schitul românesc de la Iordan în anul 1952, ca o pasăre iubitoare de pustie s-a stabilit împreună cu ucenicul lui, părintele Ioanichie (de asemenea român) în Lavra Hozeva vreme de un an și șase luni. Apoi, căutând deplina însingurare pentru nevoințe duhovnicești și mai înalte, s-a așezat în Schitul Sfintei Ana care aparține Mănăstirii Hozeva. Numai Dumnezeu știe de ce trăiri s-a învrednicit Sfântul acolo singur, numai cu Dumnezeu.

În fiecare duminică venea în obște ca să participe la Sfânta Liturghie și să ia câteva alimente necesare, pe care dragostea părinților hozeviți i le ofereau. Sfântul ascundea cu mare grijă nevoințele sale pustnicești, alegând modul de viață al Părinților din vechime, adică viețuirea tăinuită.

Fiind un foarte bun cunoscător al limbii grecești și hrănindu-se cu texte patristice, a tradus numeroase scrieri de Dumnezeu insuflate în limba română (care prima oară au fost publicate în 1968), precum și Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Având darul de a scrie poezii, ne-a lăsat o bogată operă poetică cu înțelesuri deosebit de înalte dintre care cele mai multe au fost traduse și în greacă. 

Pe 5 august 1960 a adormit la vârsta de numai 47 de ani, datorită sănătății sale zdruncinate. Adormirea sa, pe care mai dinainte a prevestit-o, a fost cuvioasă. Aceasta s-a petrecut la numai câteva minute după ce a primit Sfânta Împărtășanie, așa cum a descris un martor care a fost prezent, părintele Vasile Vakras. În octombrie 1979, în urma unor semne minunate, trupul său a fost găsit nestricat de către Egumenul Mănăstirii Arhimandritul Amfilohie.

Pe 28 iulie 1980, cu cinstita binecuvântare a Patriarhului Ierusalimului Benedict, Moaștele sale nestricate au fost mutate de la Schit în Mănăstirea Hozeva unde se păstrează astăzi în Biserica principală a Mănăstirii, ca o comoară de mare preț și izvor de nenumărate minuni, slavă și bogăție a Părinților hozeviți, a aghiotafiților în general, dar și a întregii Bisericii luptătoare!

Duminică, 18 / 31 ianuarie 2016 a avut loc canonizarea sa, săvârșindu-se Sfânta Liturghie condusă de Preafericirea Sa Părintele Teofil Patriarhul Ierusalimului.

Pomenirea sa se prăznuiește pe 28 iulie / 10 august, ziua mutării cinstitelor sale Moaște”.

Sfânta Liturghie a fost urmată de masa mănăstirească.

Din partea Secretariatului General

Marți, 27 iulie/ 9 august 2022, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului slăvitului mare mucenic și vindecător Pantelimon, la Sfânta Mănăstire închinată lui din sud-vestul Patriarhiei, lângă Poarta Jaffa.

În această zi, Biserica pomenește viața și mucenicia Sfântului Pantelimon, după sinaxar. Sfântul a fost fiul idolatrului Eustorgios și al unei mame creștine pe nume Euvouli, care l-a învățat Sfintele Scripturi. Sfântul Pantelimon a studiat medicina și a fost numit inițial Panteleon, dar Bătrânul Ermolae l-a botezat Pantelimon. A fost un vindecător fără de arginți, propovăduindu-l pe Hristos. De asemenea, a vindecat un orb, dându-i vederea, și i-a spus că Pantoleon l-a vindecat. L-a mărturisit pe Hristos și a suferit moarte mucenicească, tăindu-i-se capul în timpul domniei lui Maximian, în anul 305 d.Hr. și a fost adăugat milioanelor de mucenici ai lui Hristos.

În cinstea sa, la Mănăstirea menționată mai sus, Vecernia de luni după-amiază și Sfânta Liturghie de marți dimineață au fost oficiate de către IPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Ștefan și Nectarie și pe Ierodiaconul Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date de ierodiaconul Simeon, în prezența personalului Consulatului grec și a numeroși creștini credincioși.

În timpul Sfintei Liturghii, IPS Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a venit să se închine, însoțit de Părinții Aghiotafiți.

Soborul patriarhal și arhieresc, precum și toți cei prezenți, au primit o agapă din partea bătrânei și harnicii monahii Haritina.

Din partea Secretariatului-General

În dimineața zilei de vineri, 23 iulie / 5 august 2022, noul egumen de la Ghetsimani, IPS Mitropolit Ioachim al Hellenoupolei, a săvârșit Utrenia cu Sfânta Liturghie în paraclisul Adormirii Maicii Domnului de la Metocul Ghetsimani, vizavi de Biserica Sfântului Mormânt, la rugăciune participând suficient de mulți călugări, călugărițe și alți credincioși.

Din partea Secretariatului-General

În ziua de joi, 22 iulie/4 august 2022, în Patriarhie a fost sărbătorită pomenirea Sfintei Maria Magdalena. Această sărbătoare a fost prăznuită în mod solemn la Sfânta Mănăstire Sfânta Maria Magdalena a Misiunii Ruse (MISSIA) a Diasporei Ruse ROCOR din Ghetsimani.

Cu acest prilej, Patriarhia a fost reprezentată de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, însoțit de IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și de Arhidiaconul Marcu, cel care a ținut un discurs în limba engleză:

„Dragă Părinte Arhimandrit Roman,

Dragă maică stareță Elizabeta,

Înaltpreasfințiile voastre,

Preasfințiile voastre,

Iubiți membri ai acestei comunități,

Surori și Frați în Hristos,

Vă salutăm în această fericită sărbătoare a Sfintei Maria Magdalena, ocrotitoarea voastră, și ne amintim cuvintele din Evanghelia Sfântului Ioan, unde citim

“Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei”.

Astfel, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, fiind cea dintâi care L-a văzut pe Hristos cel înviat, a devenit evanghelistă a patimilor și a cucerniciei Domnului nostru și de aceea este sărbătorită ca întocmai cu apostolii.

Sfânta Maria Magdalena a ascultat de poruncile Domnului nostru și astfel i s-a dat ca, împreună cu Maica Domnului, să fie primul martor al învierii. Sfintei Maria Magdalena i s-a acordat privilegiul de a-L vedea pe Domnul înviat cu ochii ei fizici; noi, la rândul nostru, avem trăirea Domnului înviat cu ochii inimii și îi urmăm exemplul. Noi, cărora ne-a fost încredințată Diaconia Locurilor Sfinte, în special acest loc dedicat Sfintei Maria Magdalena și deci este locul unde o cinstim, suntem chemați să fim martori ai Luminii învierii în felul nostru. Așadar, cântăm împreună cu imnograful:

Cu altele stând lângă Crucea Mântuitorului, lăcrimând și suferind cu Maica Domnului,

Slăvita Maria Magdalena a adus laude, zicând:

Ce este această străină minune?

El alege să sufere, Cel Care ține toată făptura.

Sărbătoarea Sfintei Maria Magdalena ne-a reunit astăzi ca semn al unității și al comuniunii noastre în Hristos. Această unitate este prețioasă, iar noi, cei care suntem chemați să fim slujitorii și păzitorii Sfintelor Locuri, avem o responsabilitate specială de a păstra și aprofunda unitatea Bisericii Ortodoxe. Așa cum Sfânta Maria Magdalena a adus vestea învierii ucenicilor și astfel i-a întărit în unitate, tot așa și noi, cărora li s-a dat atât de mult, trebuie să fim cei care mărturisesc învierea și zidesc unitatea Bisericii în dragoste.

Cel Care ține toată făptura ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (1 Petru 2, 9) și ne rugăm Atotputernicului Dumnezeu, dragă Părinte Roman și dragă Maică Elisabeta, pentru binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestui loc și aceastei comunități, ca să fiți sălaș al mărturiei credinței noastre ortodoxe și un far de căldură într-o lume care suferă și este în deznădejde.

Vă mulțumesc.”

Această sărbătoare a fost sărbătorită în Preasfânta Biserică a Învierii, noaptea, ca o mică Parresia internă a Frăției Bisericii Învierii, cu procesiunea cu mâna stângă a Sfintei Mironosițe Maria Magdalena.

Tot în această zi a fost prăznuită și sărbătoarea Sfintei Mucenițe Marcela din Chiopolis, fiind săvârșită Sfânta Liturghie în Sfântul ei Paraclis, aflat în Sfânta Mănăstire Sfântul Spiridon din Orașul Vechi al Ierusalimului, de către Părintele teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, prin purtarea de grijă a Arhimandritului Serghie.

Din partea Secretariatului General

Joi, 8/21 iulie 2022, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Mare Mucenic Procopie la paraclisul său de la Mănăstirea Sfântului Modest de pe dealul Abu Tor, vizavi de dealul Sfântului Sion.

În această zi, Biserica pomenește ceea ce s-a păstrat de la Sfântul Mare Mucenic Procopie în Sinaxarul său. Acesta s-a născut în Cezareea Palestinei, de profesie soldat și a fost chemat în mod minunat, la fel ca și Apostolul Pavel, la Hristos, la Care a venit și s-a mărturisit, iar pentru El a suferit moarte mucenicească.

Pentru pomenirea Sfântului Procopie, Vecernia de miercuri după-amiază și Sfânta Liturghie de joi dimineața au fost slujite de părintele Mihail de la Mănăstirea Sfântul Sava, în timp ce ierodiaconul Dositeu a rostit cântările, la slujbă participând călugări, călugărițe și creștini credincioși.

Harnicul îngrijitor al Mănăstirii, monahul Antioh, a oferit o recepție pentru cei care au participat la slujbe. 

Din partea Secretariatului-General