Duminică, 12/25 decembrie 2022, Patriarhia a prăznuit, după tipic, sărbătoarea Sfinților Strămoși și a Sfântului Părintelui nostru Spiridon Făcătorul de Minuni, Episcop al Trimitundei.

În timpul sărbătorii Sfinților Strămoși, prăznuită în prima duminică după 11 decembrie, Biserica îi pomenește și îi cinstește pe înaintașii lui Hristos în trup înainte și după Lege, care au fost plăcuți lui Dumnezeu, adică pe Adam Înaintemergătorul, Enoh și Noe, Avraam, Isaac, Iacov și cei doisprezece Patriarhi, Moise, David și Daniel și cei trei Copii, Zaharia și Ioan Înaintemergătorul și mulți  alții.

Cu acest prilej, în Biserica Sfinților Strămoși din Satul Păstorilor / Beit Sahour a avut loc o Sfântă Liturghie condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Arhiepiscopii Aristarh al Constantinei, și Metodie al Taborului, Mitropolitul Ioachim al Hellenopolei, Arhimandritul Nectarie, părintele Kamarasis, și Părintele egumen de la Beit Jala și Beit Sahour, Arhimandritul Ignatie, Preoții acestei comunități, Pr. Issa, P. Savvas, P. Ioannis și P. Georgios. Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin al comunității, la slujbă participând toți credincioșii acestei parohii, consulul general al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și primarul orașului, domnul Haik.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor prezenți:

„Nu se poate spune neamul lui Hristos după dumnezeire, dar se arată genealogia lui după umanitate, fiind urmaș al oamenilor și făcându-Se și Fiu al omului ca să-l mântuiască pe om”, spune Sfântul Grigorie Palama.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt din Satul Păstorilor unde Îngerul Domnului ne-a vestit nouă oamenilor bucurie mare și unde „deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 10-14), ca să prăznuim euharistic pomenirea Strămoșilor după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos celor dinainte de Legea mozaică și a celor de sub Lege și, mai ales, a patriarhului Avraam care a fost cel dintâi căruia i s-a dat făgăduința, căruia Dumnezeu i-a spus: „Se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului” (Facerea 12, 3). 

Cu adevărat, lui Avraam, după cum spune Sfânta Scriptură, i s-a dat făgăduința, adică promisiunea că, de vreme ce a ascultat de porunca lui Dumnezeu, prin Unul dintre urmașii lui, prin Hristos, se vor binecuvânta toate popoarele pământului: „Se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu” (Facerea 22, 18). Și, potrivit psalmistului: „Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui. Se vor binecuvânta întru el toate seminţiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el” (Psalmul 71,17). Iar pământul făgăduinței nu este altul decât pământul binecuvântatei Palestine și, mai exact, al cetății Betleem unde, potrivit mărturiei nemincinoase a Evanghelistului Luca, „ni s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2,11). 

Sfânta biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfinților Strămoși pentru a arăta, prin gura Apostolului Petru, că „noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri” (2 Petru 1, 16).

Această slavă a puterii și venirii în istoria oamenilor a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, după Tată, și a Fiului Omului, după Mamă, o pomenesc Strămoșii în general și Proorocii în special.  

Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria, din Duhul Sfânt, constituie un eveniment universal și incontestabil, mărturisit de istoria sfântă și de cea laică. În același timp constituie și o mare taină ce nu poate fi înțeleasă de mintea omenească, adică de rațiunea omului. „Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (1 Timotei 3, 16), propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Sfântul Grigorie Palama, referindu-se la această mare taină a dreptei credințe, a dumnezeieștii iconomii, se întreabă: „Cum se va putea spune genealogia Celui Care era la început și era la Dumnezeu, era Dumnezeu și era Cuvântul și Fiul lui Dumnezeu (Cf. Ioan 1,1) și nici Tată nu avea mai înainte de El și avea împreună cu Tatăl  nume «mai presus de orice nume» (Filipeni 2, 9) și de orice cuvânt?”

Într-adevăr, iubiții mei frați, genealogia lui Iisus Hristos se poate spune după firea Sa omenească, adică după umanitatea pe care a luat-o asupra Sa pentru mântuirea noastră a oamenilor pentru că „v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea Duhului şi întru credinţa adevărului” (2 Tesaloniceni 2, 13), spune înțeleptul Pavel. 

Potrivit comentatorului Zigavinos, Dumnezeu Cuvântul, făcându-Se om, nu S-a ferit de „ocara noastră”, adică nu a disprețuit unele neputințe omenești care nu sunt păcătoase. A luat asupra Sa toată firea omenească, afară de păcatul ei. „Căci de aceea a venit Hristos, nu ca să evite însușirile noastre de ocară, ci ca să le primească și să le înlăture prin virtuțile Lui. Căci a venit ca doctor, nu ca judecător”.

În ceea ce privește firea dumnezeiască, adică dumnezeirea lui Iisus Hristos, ea este neapropiată și de neînțeles. „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1,18), învață Evanghelistul Ioan. „Dumnezeu singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (1 Timotei 6,16), spune marele Pavel. „Nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască” (Ieșirea 33,20), spune Domnul. În viața viitoare, însă, cei desăvârșiți Îl vor vedea. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8), spune iar Domnul. 

La aceasta suntem chemați și noi, iubiții mei frați, să curățim inimile noastre și cu vrednicie să ne apropiem și să ne închinăm lui Hristos Care S-a născut, Care „a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata” (Luca 14,17), după cum auzim în pericopa evanghelică citită astăzi.

Explicând aceste cuvinte de mai sus, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Dumnezeu și Tatăl a pregătit în Hristos pentru cei de pe pământ cele bune ale Lui dăruite lumii, izbăvirea de păcate, părtășia Duhului Sfânt, măreția înfierii, Împărăția cerurilor”. Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5).  

Să-l ascultăm și pe imnograf care spune: „Dumnezeu fiind păcii, Tatăl îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine Iubitorule de oameni”.

Pe acest Înger al Sfatului celui mare al lui Dumnezeu Tatăl, Lumina cunoștinței de Dumnezeu (Cf. Efeseni 2,14), pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe Care mai dinainte L-au pregătit Strămoșii și mai dinainte L-au vestit Proorocii, să ne grăbim și noi să-L întâmpinăm cu pocăință pentru ca, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu Maria și ale Sfântului Părintelui nostru Spiridon făcătorul de minuni cel prăznuit astăzi, să dobândim renașterea nostră duhovnicească și înnoirea trupească. Amin. La mulți ani și Crăciun binecuvântat!

A urmat parada Trupelor de Cercetași și tratația la stăreție unde Preafericirea sa a rostit iar o cuvântare, prin intermediul părintelui Issa Musleh parohul Bisericii:

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună” (psalmul 132,1), exclamă Psalmistul.

Stimate d-le Primar,

D-le Președinte și cinstiți membrii ai Consiliului Bisericesc,

Sfințiți Părinți și frați,

Domnilor și doamnelor,

Iubiți frați în Hristos,

Praznicul de astăzi al Sfinților Strămoși este premergător marelui Praznic al Nașterii Domnului.

Acest eveniment cu adevărat bucuros și universal al Nașterii Domnului a fost umbrit la un moment dat de moartea tragică și neașteptată a doi copi nevinovați, ca niște îngeri, frați a cetății biblice a Păstorilor. Psalmistul spune: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori” (Psalmul 102,15), iar Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi și oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11,25-26).

Nașterea lui Hristos se referă la renașterea noastră a celor ce credem și în Învierea Lui, care constituie o garanție sigură a faptului că nădejdea noastră nu va fi știrbită, ci vom învia și noi, după cum propovăduiește Apostolul Petru: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi” (1 Petru 1,3-4).

Aceasta înseamnă că Biserica lui Hristos și, mai ales, Biserica Elino-Ortodoxă a Ierusalimului constituie chivotul fizic și duhovnicesc care de-a lungul veacurilor a păzit și continuă să păzească obștea Creștină din Orientul Mijlociu în general și din Țara Sfântă în particular. Criza politică și socială creată de regimul de ocupație și consecințele acestei crize, incertitudinea și impasul sunt suficiente pentru a demonstra că Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului este singurul garant nu numai pentru identitatea religioasă, ci și pentru cea culturală a Creștinilor care trăiesc în această regiune.

În acest context trebuie menționat faptul că Patriarhia nostră a cărei jurisdicție bisericească și duhovnicească cuprinde statul Palestina, Fâșia Gaza, Regatul Hașemit al Iordaniei, Emiratul Qatar și statul Israel, constituie un punct de referință, „unitatea Duhului credincioșilor Creștini, întru legătura păcii, un trup și un duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre” (CF. Efeseni 4,3-1), potrivit dumnezeiescului Pavel.

Vrem să vă asigurăm, iubiții mei frați, că Patriarhia Ierusalimului nu a încetat niciodată să se îngrijească atât de ocrotirea Sfintelor Lăcașuri și de slujbele săvârșite în ele, cât și de nevoile variate ale evlavioșilor ei credincioși. „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7,7), spune Domnul. „Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială” (1 Corinteni 14,40), îndeamnă Apostolul Pavel.

În final, urăm Crăciun binecuvântat tuturor, precum și mult încercaților părinți ai iubiților fii care în chip nefericit și nedrept au adormit în Domnul, transmițându-le adânci condoleanțe și asigurându-i că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună” (1 Corinteni 12, 26). Domnul Dumnezeu să odihnească în sânurile Sale părintești pe pruncii care ca niște îngeri s-au mutat din viața aceasta. Amin.

La amiază s-a oferit masa.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 12/25 decembrie 2022, Patriarhia l-a prăznuit pe Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni.

Cu prilejul sărbătorii sale, sâmbătă după-amiază a fost săvârșită Vecernia, iar duminică dimineața Sfânta Liturghie, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, avându-i drept împreună-slujitori pe Părintele teletarh al Patriarhiei, Arhimandritul Bartolomeu, pe părintele Nectarie Rajaah și chivernisitorul acestei mănăstiri, Ierodiaconul Dositeu, la slujbe participând numeroși credincioși din Ierusalim și din alte orașe, precum și pelerini.

Prin această Sfântă Liturghie, Biserica l-a pomenit pe Sfântul Spiridon ca Părinte al Bisericii, care a apărat deoființa Fiului și a Tatălui la Primul Sinod Ecumenic, în anul 325 d.Hr. și ca fiind considerat vrednic de darul de a face minuni datorită vieții sale cinstite și virtuoase.

 Prin rugăciunea lui, Dumnezeu a oprit seceta și a trimis multă ploaie și tot prin rugăciunea lui a oprit ploaia. La fel, prin rugăciune, a prefăcut șarpele în aur și iarăși aurul în șarpe, a înviat-o pe fiica sa, pentru a-i arăta că păstrase moștenirea unei femei sărace și a slujit Sfânta Liturghie cu îngerii, după cum spune troparul său.

Arhiepiscopul slujitor a predicat credincioșilor cuvântul lui Dumnezeu, iar îngrijitorul Mănăstirii, ierodiaconul Dositeu, a oferit o agapă pentru soborul arhieresc și pentru credincioși la egumenie.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 5/18 decembrie 2022, sărbătoarea Sfântului Părintelui nostru Sava a fost prăznuită în Sfânta Mănăstire care îi poartă numele, pe care el însuși a întemeiat-o pe malul drept al pârâului Cedrilor care coboară spre direcția Mării Moarte.

La această sărbătoare, Biserica Ierusalimului pomenește din nou faptul că Sfântul Sava a venit din locul său de naștere, Mutalaski din Capadocia, în Țara Sfântă în anul 456, la vârsta de 18 ani.

La început, a studiat cu Eftimie cel Mare și Avva Teodosie timp de douăzeci de ani și apoi a trăit o viață isihastă într-o peșteră situată vizavi de mănăstire, care s-a păstrat până în ziua de azi.

Distins prin ascultare, smerenie și devotat tuturor virtuților, a fost chemat de călugării din deșert și a întemeiat pentru ei Mănăstirea sa ca Lavra, adică o mănăstire pentru călugării care au sporit spre asceză, și a îndrumat spre dreapta stare monahală mii de călugări din această Mănăstire și din celelalte unsprezece Mănăstiri, pe care le-a întemeiat. Împreună cu Sfântul Teodosie Cenobiarhul, compatriotul și împreună-nevoitorul său, a devenit apărătorul doctrinei Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451 d.Hr. despre sinergia celor două naturi, umană și divină, într-o singură persoană a lui Hristos, neconfundată și indivizibilă. De asemenea, în Sfânta sa Mănăstire au trăit mulți sfinți, cum ar fi Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Ștefan de la Mănăstirea Sfântul Sava, Ioan Episcopul de Köln și alții.

În cinstea Sfântului Sava, prăznuirea a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori, ca protos, după rânduiala din acest an, pe IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Părintele duhovnic al Mănăstirii, Arhimandritul Evdochim, ieromonahii aghiotafiți, Arhimandritul Dionisie și diaconii, preoții de limbă arabă și Părintele Iosif. Răspunsurile la strană au fost date în limba greacă de către Ierodiaconul Simeon, ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei și Părintele Gheorghe din Sfânta Mitropolie de Elias și de un cor bizantin sub conducerea dirijorului de la Betleem, domnul Elias, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, a călugărilor și pelerinilor și a membrilor turmei din Betleem, Beit Jala și Beit Sahour.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Sava, de Dumnezeu înțelepțite, stâlpul cel de foc al faptelor bune, farul cel luminos care îndrumi pe popoare din marea cea lumească la dumnezeiescul liman, cel ce dobori duhurile înșelăciunii, vasul cel curat al Duhului Sfânt, îndreptătorul călugărilor, cumpăna cea dreaptă a înfrânării, înălțimea cea strălucită a smereniei, șipotul care izvorăște noian de tămăduiri, roagă-te lui Hristos, pe Hristos îmblânzește-L, Cuvioase, să dăruiască Bisericii unire, pace și mare milă”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Sfânta Biserică a lui Hristos și, mai ales, Biserica Ierusalimului cinstește astăzi pomenirea Cuviosului și de Dumezeu purtătorului Părintelui nostru Sava cel Sfințit în Lavra care îi poartă numele.

Cuviosul Sava, lucrând cu sârguință virtutea încă din copilărie, s-a făcut vas și organ al darurilor Sfânului Duh. De aceea s-a arătat dascăl al Monahilor pustiei, culme a Cuvioșilor, împreună-vorbitor cu Îngerii și împreună-locuitor cu Drepții. Numele lui s-a răspândit până la marginile lumii, după cum spune și Psalmistul: „Drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el” (Psalmul 36, 29).

Părintele nostru Sava, mlădița Capadociei, venind în Țara Sfântă la o vârstă fragedă, i-a cunoscut pe marii dascăli ai pustiei, precum Teodosie Chinoviarhul, Teoctist, Gherasim și marele dascăl al pustiei Eftimie, de la care a învățat viețuirea asceților, făcându-se astfel astru duhovnicesc, strălucind în întreaga lume cu minunile, după cum mărturisesc și Moaștele sale nestricate și înmiresmate.

Dumnezeiescul Sava, primind în inimă lucrarea luminătoare a Sfântului Duh, nu numai că a lucrat pustiul cel neroditor cu curgerile lacrimilor sale, dar a fost și apărător al credinței Ortodoxe și al dogmelor formulate la cel de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, înaintea împăraților Anastasie și Iustinian cel Mare din Constantinopol. De aceea și imnograful, minunându-se, exclamă: „O, minune străină și înfricoșătoare! Limbă de lut și fire de țărână, trup de pământ au luat cunoștința înțelegătoare și fără materie [a Sfântului Duh]”.

De Dumnezeu cugetătorul Sava a primit luminarea Sfântului Duh, pentru că el nu cugeta la cele pământești, ci la viețuirea din ceruri, ascultându-l pe dumnezeiescul Pavel care spune: „Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3, 20-21).

Trebuie menționat faptul că Sfântul Sava, ca egumen al Lavrei și păstor al oilor cuvântătoare, adică al monahilor, îi ocârmuia urmând viețuirea lui Pavel care „slujea Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care i s-au întâmplat” (Fapte 20, 19) prin uneltirile vrăjmașului diavol .

Biograful Cuviosului Părintelui nostru Sava, Chiril Schitopolitul, scrie despre el: „Luând putere de sus, lucra înfrânarea care alungă gândurile rele și taie îngreunarea somnului și, împreună cu înfrânarea, se ostenea trupește, amintindu-și de cântarea lui David către Dumnezeu: «Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele» (Psalmul 24, 19). De aceea, cu toată sârguința și dorirea, își smerea sufletul cu nemâncarea, iar trupul îl îmblânzea prin osteneală și trudă. Și, având șaizeci sau șaptezeci de împreună-nevoitori în Mănăstire, i-a întrecut pe toți prin smerenie, ascultare și ostenelile pentru dreapta credință.  

Din cele de mai sus se vede limpede că armele nevoinței, adică ale luptei duhovnicești a Părintelui nostru Sava, au fost ascultarea și smerenia. În cuvântul său despre ascultare, Sfântul Ioan Scărarul spune: „Ascultarea este mormânt al voii proprii și înviere a smereniei”. Hristos, de altfel, constituie principalul exemplu de smerenie, adică de lepădare de sine și ascultare, după cum propovăduiește și dumnezeiescul Pavel: „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 8-9).

Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a aflat în chip de om de la Duhul Sfânt și din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria, pentru mântuirea noastră, pentru ca noi să ne îndumnezeim, după cum spune marele Părinte al Bisericii Atanasie: „El S-a făcut om pentru ca noi să ne îndumnezeim și S-a arătat în trup pentru ca noi să primim cunoașterea Tatălui celui nevăzut; El a răbdat ocările oamenilor pentru ca noi să moștenim nemurirea”.

Tocmai această nemurire în Hristos a moștenit-o și Părintele nostru Sava cel Sfințit prin smerenia și ascultarea lui față de voia lui Dumnezeu. „Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă” (Matei 12,50), spune Domnul.

Cu adevărat, iubiții mei frați, Cuviosul Sava s-a arătat frate al Domnului nostru Iisus Hristos, având îndrăzneală către El. De aceea, împreună cu imnograful să strigăm: „Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestirea faptelor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele demonilor le-ai pierdut, cetele îngerești le-ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre”. 

Să-l rugăm deci pe Sava cel Sfințit și drept să ne ajute să străbatem calea binecuvântatului post al Nașterii Domnului și să ne învrednicim a ne închina nașterii fără de prihană din Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria în peștera de Dumnezeu primitoare din Betleem, Amin. Crăciun binecuvântat! 

După Sfânta Liturghie, a fost oferită masa din partea Mănăstirii.

Dimineața, după ce i-a binecuvântat pe monahi, Preafericirea Sa s-a înapoiat în Ierusalim, trecând pe la Mănăstirea Cuviosului Teodosie.

Din partea Secretariatului General

Luni, 6/18 decembrie 2022, a fost sărbătorit de către Patriarhie praznicul Sfântului Părintelui nostru Nicolae, Episcop al Mirelor Lichiei.

În cadrul acestei sărbători, Biserica amintește că Sfântul Nicolae a fost episcopul Mirelor Lichiei care „a câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate” de-a lungul întregii sale vieți și, mai ales ca episcop al Mirelor Lichiei, a apărat „deoființa” Domnului nostru Iisus Hristos cu Tatăl, învrednicindu-se de darul lui Dumnezeu de a face minuni, prin care a ajutat pe mulți, mai ales pe marinari.

Sărbătoarea sa a fost prăznuită în orașul Beit Jala din apropiere, cu o primire călduroasă, însoțită de Corpul Cercetașilor și de autoritățile municipale palestiniene, și cu o Sfântă Liturghie oficiată de Părintele nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului și Filumen al Pellei, Arhimandritul Porfirie și Părintele Kamarasis Nectarie, Preoții Yusef, Pavlos și George și Ierodiaconii Evloghie și Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin local, în timp ce la slujbă au participat toți membrii comunității și consulul general al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața acestei adunări:

„Bcură-te, minte preasfințită, locașul cel curat al Treimii, stâlpul Bisericii, sprijinitorul credincioșilor, ajutătorul celor vlăguiți, steaua care cu strălucirile rugăciunilor celor bineprimite risipești totdeauna întunericul ispitelor și al necazurilor, Ierarhe Nicolae, limanul cel prealin, în care, adăpostindu-se, se mântuiesc cei cuprinși de furtunile vieții, roagă pe Hristos să se dăruiască sufletelor noastre mare milă”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Dumnezeiescul Har al Sfântului Duh, care l-a uns cu mirul cel dumnezeiesc pe Sfântul Nicolae Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al peregrinării lui, unde se află și Biserica ce îi poartă numele, ca să prăznuim cinstita sa pomenire.

Episcopul Mirelor Lichiei, Nicolae, a strălucit pe bolta Bisericii ca un luceafăr care a luminat prin virtuțile lui întreaga lume. De aceea a fost recunoscut ca „dreptar al credinței Ortodoxe, adică al învățăturii dogmatice despre dumnezeiasca taină a bunei-credințe formulată la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în 325 d.Hr. de către Sfinții Părinți ai Bisericii.

Trebuie menționat faptul că minunatul Nicolae, ca membru al acestui Sinod Ecumenic, a contribuit decisiv la stârpirea învățăturii eretice hulitoare a lui Arie, formulând învățătura corectă despre Sfânta Treime și despe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum spune imnograful său:

„Cinstesc Treimea cea nezidită: pe Tatăl și pe Fiul, împreună cu Duhul, o singură Ființă, o Dumnezeire, o fire neîmpărțită după ființă, trei Ipostasuri pe Care le înțeleg după fețe și după Ipostas”. Și iar: „Cu ochiul minții mai dinainte văzând cele ce aveau să fie ai umplut de drepte dogme pe toți, vestindu-ne nouă pe Fiul de o ființă cu Tatăl și nebunia lui Arie ai pierdut-o, punând înainte ca stâlp credinței Ortodoxe cinstitele tale fapte”.

Având gândul lui Hristos (Cf. 1 Corinteni 2, 16), Nicolae a stârpit nebunia lui Arie, pentru că vorbea nu prin duhul lumii, adică prin înțelepciunea omenească, precum Arie, ci prin harul Sfântului Duh, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu” (1 Corinteni 2, 12).

Iată deci, de ce Sfântul Nicolae a fost numit „dreptar al credinței și stâlp al Bisericii, dar și mare păstor”. Acesta, ca părinte duhovnicesc și păstor, nu căuta folosul lui, ci al celor mulți, ca să se mântuiască (Cf. 1 Corinteni 10, 33). De aceea s-a făcut „sprijinitorul credincioșilor și ajutătorul celor vlăguiți”. Dumnezeiescul Nicolae a fost recunoscut ca adevărat părinte, ascultând și împlinind îndemnul Apostolului Pavel care spune: „Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos” (1 Corinteni 11, 1). Desigur, Hristos este modelul pe care suntem toți chemați să Îl urmăm. Dacă suntem îndemnați să-i urmăm pe Sfinți sau pe Apostoli, aceasta se întâmplă deoarece mai înainte de noi Sfinții și Apostolii – ca și Pavel, care a primit „vedenii şi descoperiri de la Domnul” (2 Corinteni 12, 1) – au urmat exemplul lui Hristos.

Cu alte cuvinte, Sfântul Nicolae a reunit toate darurile Sfântului Duh care l-au făcut învățător și părinte duhovnicesc al Bisericii. Acesta s-a hrănit cu „cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături” (1 Timotei 4, 6). De aceea și Sfântul Ignatie al Antiohiei considerând „episcopul ca chip al lui Hristos” și ascultând în Pilde: „Fiul meu, teme-te de Domnul şi de rege” (Pilde 24, 21), povățuiește: „Iar eu spun: Cinstește-L pe Dumnezeu ca pricină a toate și Domn, iar pe episcop ca arhiereu care poartă chipul lui Dumnezeu; ca ocârmuitor poartă chipul lui Dumnezeu, iar ca ierurghisitor poartă chipul lui Hristos”.

Cu adevărat, iubiții mei frați, blândul episcop al Mirelor Lichiei s-a arătat adevărat Arhiereu al Bisericii, purtând într-însul chipul lui Dumnezeu, în ceea ce privește ocârmuirea Bisericii, și chipul lui Hristos în ceea ce privește slujirea dumnezeieștilor Taine. „Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc” (1 Corinteni 15, 49), propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Explicând aceste cuvinte ale lui Pavel, Sfântul Metodie spune: „chipul celui pământesc pe care l-am purtat este «pământ … și în pământ te vei întoarce», iar chipul celui ceresc este învierea din morți și nestricăciunea, pentru ca «precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii»” (Romani 6, 4). „Iar viața nouă este viața cu virtuți”, spune Zigavinos.

Tocmai această viață nouă, adică viața în Hristos, a trăit-o și a învățat-o părintele nostru Nicolae, pentru care a și dobândit cununa nestricăciunii. Această viață nouă, adică viața cu virtuți, suntem chemați să o trăim și noi, ascultând glasul înțeleptului Pavel: „a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele” (Efeseni 2, 10).

Cu alte cuvinte, noi, ca oameni, dar mai ales ca Creștini care ne-am născut din nou, suntem zidirea Lui care am fost creați ca să rămânem uniți cu Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea și dumnezeiescul Pavel îndeamnă părintește: „Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 15).

Iată, vremea binecuvântată a pregătirii noastre, prin post și fapte bune, pentru întâmpinarea în peștera inimilor noastre a lui Hristos cel născut din curatele sângiuri ale Pururea Fecioarei Născătoarea de Dumnezeu Maria.

Da, frații mei, „nu ca niște neînțelepți”, adică lumești, ci ca niște înțelepți, adică fii ai luminii lui Hristos, să prăznuim mitropolia sărbătorilor, binecuvântata Naștere a Domnului în însăși peștera de Dumnezeu primitoare din Betleem

Împreună cu imnograful să spunem: „Stând înaintea scaunului lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga cu sârguință, înțelepte, pentru noi toți, credincioșii robii tăi, minunate Nicolae, ca să fim izbăviți de focul cel veșnic și de vrăjmași, de gândul cel viclean și de răutate”. Amin.

La mulți ani și Crăciun binecuvântat!

La prânz, Consiliul Comunității a organizat o masă, la care Preafericirea Sa a vorbit din nou în limba arabă.

Această sărbătoare a fost prăznuită și în Sfânta Mănăstire Agios Nikolaos, lângă Patriarhia din Ierusalim.

Vecernia și Dumnezeiasca Liturghie au fost conduse de către ÎPS Mitropolit Isihie al  Kapitoliadei, avându-i drept împreună-slujitori pe părintele teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, Părintele Nectarie, Părintele Dometian de la MISSIA rusă din Ierusalim, părintele rus Nikolai Kolinsky, chivernisitorul Mănăstirii, Arhidiaconul Marcu, răspunsurile la strană fiind date de părintele Tipicar de la Biserica Mănăstirii Sfinții Constantin și Elena, Arhimandritul Alexie, de părintele Serafim și de domnul Gotsopoulos. La slujbe au participat credincioși creștini ortodocși și pelerini din Grecia, Palestina, România și Rusia.

După Sfânta Liturghie, Arhidiaconul Marcu, cel care continuă renovarea Sfintei Biserici, a oferit o recepție pentru soborul arhieresc și creștinii participanți la slujbă.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 4/17 decembrie 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul Sfintei Mari Mucenițe Varvara în paraclisul ei, situat în aripa de sud-est a Bisericii Sfintei Mănăstiri Sfântul Nicolae, în partea de sud și foarte aproape de Patriarhie.

La această sărbătoare, Biserica pomenește faptul că Sfânta Varvara a trăit în timpul lui Maximian în Nicomedia și L-a mărturisit pe Hristos, a fost chinuită și i s-a tăiat capul de către propriul ei tată Dioscorus în anul 290 d.Hr.

Spre pomenirea ei, vineri după-amiază a fost săvârșită Vecernia, iar sâmbătă dimineața a avut loc Sfânta Liturghie, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, din Patriarhia Română, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Atanasie și Arhidiaconul Marcu. Arhidiaconul Marcu a găzduit sărbătoarea în calitate de îngrijitor și renovator al Mănăstirii.

Din partea Secretariatului-General

Joi, 25 noiembrie/8 decembrie 2022, Patriarhia a sărbătorit-o pe Sfânta și slăvita mare muceniță Ecaterina cea preaînțeleaptă.

La această sărbătoare, Biserica pomenește faptul că Sfânta Ecaterina a trăit în Alexandria în timpul lui Maximian, tiranul opresiv și implacabil al Alexandriei, și că a fost o tânără de mare frumusețe, foarte prudentă și foarte educată. Ea l-a mărturisit pe Hristos și i-a făcut de rușine pe filosofii care se închinau la cei doisprezece zei din Olimp. Datorită mărturisirii sale, a fost supusă la diverse torturi și a atras pe mulți la credința în Hristos; în cele din urmă, a fost încununată cu cununa muceniciei în anul 305, iar pentru aceasta a fost numită de credincioșii creștini „mireasa lui Hristos”.

În cinstea acestui fapt, în Sfânta Mănăstire din Orașul Vechi au fost săvârșite Vecernia seara și Sfânta Liturghie în dimineața sărbătorii, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Dionisie, Macarie, Preotul Nectarie și Ierodiaconul Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Vassilios Gotsopoulos și de elevii Școlii Patriarhale de pe Sion, la slujbă participând credincioși din Ierusalim, călugări, monahi și monahii vorbitori de greacă, rusă și română, precum și pelerini.

Soborul arhieresc și credincioșii au fost primiți la egumenie și în curtea Sfintei Biserici de către egumenul și restauratorul iconostasului Sfintei Biserici a Mănăstirii, arhimandritul Ștefan.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 8/21 noiembrie 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor Cetelor fără de trup.

Prin sintagma „Sobor”, Biserica înțelege adunarea – reuniunea membrilor săi, pentru a mulțumi și a-i lăuda pe Arhangheli și în special pe Arhanghelul Mihail, pentru că s-a opus răzvrătirii lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Să stăm bine, să stăm cu frică” și a fost considerat arhanghel în numele Dumnezeului Celui Preaînalt.

Acest praznic a fost sărbătorit:

1. În Yaffo, la Sfânta Biserică a Sfinților Arhangheli, care a fost construită de către egumen, ÎPS Arhiepiscop Damaschin de Yaffo, după distrugerea totală a vechii biserici din cauza unui incendiu.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preaferictul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Mitropolitul Iustin de Nea Krini și Kalamaria, aflat în vizită din Grecia,  Arhiepiscopul egumen Damaschin de Yaffo, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, ieromonahii și arhimandriții Nectarie, Ieronim și Nifon, preoți vorbitori de limba arabă, preoții aflați în vizită din Grecia, printre care arhimandritul Timotei din Sfânta Mitropolie de Florina, arhidiaconul Marcu și ierodiaconii Evloghie și Dositeu. Răspunsurile la strană au fost date de un psalt din Grecia, în dreapta, și de corul Comunității din Yaffo în limba arabă, în stânga. La Sfânta Liturghie au participat ambasadorul Greciei la Tel Aviv, domnul Kyriakos Loukakis și atașatul militar, comunitatea din Yaffo și membri ai comunității de limbă rusă și de limbă română din Patriarhie.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a rostit această predică:

 „Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui; binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui care faceți voia Lui” (Palmul 102, 20-21), cântă Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Cetele înțelegătoare ale Puterilor îngerești netrupești ne-a adunat pe toți în Biserica ce le poartă numele, din cetatea biblică și istorică Ioppe, ca să prăznuim liturgic Soborul Mai-marilor Îngerilor, Mihail și Gavriil, și al celorlalte sfinte cete cerești netrupești.

Aceste cete cerești netrupești care sunt pomenite în Sfintele Scripturi, în Vechiul și Noul Testament, sunt nouă la număr și se disting prin numele lor: Serafimi, Heruvimi, Scaune, Domnii, Stăpânii, Căpetenii, Puteri, Arhangheli și Îngeri. Principala lor lucrare este neîncetata slăvire adusă lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime, potrivit mărturiei nemincinoase a marelui Prooroc Isaia: „În anul morții regelui Osia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau. Și strigau unul către altul zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!”.

Potrivit Evanghelistului Luca, care menționează vestea plină de bucurie adusă păstorilor de către Înger: „că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David”, „deodată s-a văzut, împreună cu Îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună-voire!” (Luca 2, 11-14).

În ceea ce privește firea și însușirile Îngerilor, dumnezeiescul Pavel spune că aceștia „sunt duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei care vor fi moștenitori mântuirii” (Evrei 1, 14). Explicând aceste cuvinte ale lui Pavel, Sfântul Teofilact spune: „Atrage atenția celor ce în ascultă asupra purtării de grijă celei multe a lui Dumnezeu pentru noi, de vreme ce pe îngeri, care sunt mai presus de noi, i-a pus să slujească la cele spre mântuirea noastră”. Aceasta o confirmă și cuvintele Domnului: „Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri” (Matei 18, 10). În comentariul lui, Zigavinos spune: „Îngerii au atât de multă îndrăzneală către Dumnezeu, încât neîncetat Îl văd pe Dumnezeu în ceruri”.

Cu adevărat, Îngerii se află în ceruri unde Îl văd pe Dumnezeu Tatăl. Și aceasta pentru că, după cum spune Psalmistul, „Domnul în cer a gătit scaunul Său și Împărăția Lui peste toți stăpânește” (Psalmul 102, 19). Împărăția lui Dumnezeu care peste toți stăpânește și cuprinde întreaga zidire nu este altceva decât întreaga lume creată văzută și nevăzută în cadrul căreia omul, zidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Cf. Facerea 1, 26-28), constituie încununarea ei.

Trebuie menționat faptul că expresia „după chip” se referă la sufletul omului, iar „după asemănare” se referă la alegerea lui, adică la voia liberă a omului de a deveni desăvârșit. Să-l ascultăm pe Marele Vasile care spune: „Faptul de a fi după chip ni s-a dat din fire, iar faptul de a fi după asemănare prin a noastră alegere și voință îl dobândim apoi”.

Cu alte cuvinte, faptul de a fi după asemănare începe din timpul vieții noastre pământești și culminează în viața cerească unde „vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este” (1 Ioan 3, 2). Într-adevăr, după cum spune dumnezeiescul Pavel, câtă vreme ne aflăm în acest trup stricăcios, suspinăm pentru că vrem cu multă dorire să îmbrăcăm pe deasupra, ca o altă haină, locuința noastră statornică ce ni se va da în cer. „De aceea suspinăm în acest trup dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer” (2 Corinteni 5, 2).

Din locuința statornică din cer se trimite harul nestricăciunii. Și aceasta pentru că „toți cei care locuiesc în cetatea cerească – mă refer la cetele Sfinților Îngeri –  poartă trupuri nestricăcioase”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei.

Sfânta noastră Biserică cinstește Soborul Sfintelor Cete cerești netrupești și, mai ales, pe Arhistrategul Gavriil și pe slăvitul Mihail Conducătorul de oști, pentru că aceștia au dăruit multe daruri și binefaceri neamului nostru omenesc. În plus, Conducătorul Îngerilor, Mihail este cel care a adunat cetele îngerilor și a zis: „Să luăm aminte!”, atunci când l-a văzut pe îngerul răzvrătit, adică pe Satana cel trufaș, căzând din cer, așa cum am auzit în Evanghelia de azi, unde Domnul spune ucenicilor: „Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). 

Tâlcuind aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Vasile cel Mare spune că Satana „a căzut din rangul ce îl avea și a ajuns jos, ca să fie călcat de cei ce nădăjduiesc în Hristos”.

Exclamația Arhanghelului Mihail: „Să luăm aminte!” și îndemnul Mântuitorului nostru Hristos: „Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, că vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10, 20) se adresează și nouă care ne-am născut din nou și nădăjduim în Hristos, Care S-a răstignit și a înviat, după cum propovăduiește Apostolul Petru: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domului nostru Iisus Hristos Care, după mare mila Sa, prin Învierea lui Iisus Hristos din morți. ne-a născut din nou spre nădejde vie” (1 Petru 1, 3).

De aceea, și noi împreună cu imnograful să zicem: „Unde umbrește Darul tău, Arhanghele, de acolo se gonește puterea diavolului; că nu suferă să rabde lumina ta luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm, săgețile lui cele de foc purtătoare cele pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, apărându-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele”. Amin.

La mulți ani și Crăciun binecuvântat!

La prânz, arhiepiscopul Damaschin a găzduit o recepție și o masă.

3. În Orașul Vechi al Ierusalimului, la Sfânta Mănăstire a Sfinților Arhangheli, Vecernia de duminică după-amiază a fost condusă de către Egumenul și restauratorul Bisericii, ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, avându-i drept împreună-slujitori pe Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, Arhimandritul Ieronim, preoți de limbă arabă și ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Vasilios Gotsopoulos și de elevii Școlii Patriarhale de pe Sion, cu participarea la rugăciune a grecilor și a altor credincioși creștini și monahi. Luni dimineață, Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhimandritul Dionisie, Părintele Nectarie și Ierodiaconii Simeon și Patrichie, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

Soborul arhieresc și participanții la sfânta litughie au fost primiți de către egumenul Mănăstirii, ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei.

Din partea Secretariatului General

Miercuri, 3/16 noiembrie 2022, în Orașul Vechi al Ierusalimului a avut loc și pomenirea mutării moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință.

1. În cadrul Orașului Vechi al Ierusalimului și lângă Sfânta Mănăstire a Sfinților Arhangheli, la Mănăstirea Sfântul Gheorghe, așa-numita mănăstire „a spitalului”. În cinstea Sfântului, seara a fost săvârșită Vecernia, iar dimineața, Dumnezeiasca Liturghie, condusă de Arhimandritul Filotei, Vicarul Patriarhal din Acre, avându-l drept împreună-slujitor pe Părintele Atanasie, răspunsurile la strană fiind date de domnul Vasilios Gotsopoulos împreună cu elevii Școlii Patriarhale din Sion. La slujbă au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, dl Evangelos Vlioras, și numeroși pelerini.

După Sfânta Liturghie, monahia Pansemni, care a avut grijă de mănăstire și i-a păstrat icoanele, a oferit o agapă pentru toți la egumenie.

2. La Sfânta Mănăstire Sfântul Gheorghe din cartierul evreiesc, de asemenea, a fost săvârșită Sfânta Liturghie dimineață de către ieromonahul Hrisostom de la Muntele Athos, răspunsurile la strană fiind date de maica stareță Marianna și de monahia Christina, la slujbă participând pelerini evlavioși.

După Sfânta Liturghie, Stareța Mariana, care a renovat biserica și a pus să se facă picture bisericii, a oferit o agapă la egumenie și în paraclisul Mănăstirii.

3. În districtul Betleem, sărbătoarea a avut loc la Sfânta Biserică Sfântul Gheorghe Al Khader. Sfânta Liturghie a fost oficiată de IPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, avându-I drept âmpreună-slujitori pe Arhimandritul Ignatie, Părintele Elias, Părintele Nectarie și ierodiaconul Dositeu.

Soborul arhieresc și credincioșii au primit o agapă din partea părintelui stareț, Arhimandritul Porfirie.

Din partea Secretariatului-General

Miercuri, 3/16 noiembrie 2022, Patriarhia l-a prăznuit pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință din Lydda, la sfânta sa biserică și la mormântul său.

În această zi, Biserica nu sărbătorește pomenirea muceniciei sale, care a avut loc la Roma, sub Dioclețian, ci repatrierea, adică aducerea moaștelor sale de la Roma la Lydda, orașul natal al mamei sale, după porunca dată slujitorului său înainte de mucenicie.

Sfintele moaște au fost într-adevăr aduse și înmormântate în Lydda. Când între timp a strălucit evlavia, Sfânta Elena a construit un templu în jurul mormântului sfântului și a avut loc sfințirea acestuia. Astăzi, la 3 noiembrie, Biserica prăznuiește aducerea moaștelor și sfințirea bisericii din Lydda, mucenicia sa fiind sărbătorită la 23 aprilie.

La sărbătorirea acestui eveniment, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, a slujit Sfânta Liturghie, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS  Arhiepiscopi Damaschin din Yaffo, Aristarh al Constantinei și Filumen al Pellei și numeroși preoți, Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Arhimandriții Ieronim, Nifon, Artemie și Andrei. Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin al comunității de limbă arabă din Lydda, în prezența reprezentantului Ambasadei Greciei la Tel Aviv, domnul Panagiotis Mitropoulos, și a reprezentantului Ambasadei Ciprului la Tel Aviv, doamna Louiza Varakla, reprezentantului Ambasadei Georgiei la Tel Aviv, domnul Lasa, precum și a cercetașilor și reprezentanților Bisericilor franciscană, anglicană și druză, și a numeroșilor credincioși rugători, pelerini din Grecia, România și localități din Galileea și din teritoriile ocupate.

Preafericirea Sa s-a adresat celor prezenți înainte de Sfânta Împărtășanie cu următoarea Predică:

 „Trimite lumina Ta și adevărul Tău, acestea m-au povățuit și m-au condus în muntele cel sfânt al Tău și la lăcașurile Tale” (Psalmul 42, 3).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Sărbătoarea plină de bucurie a Sfințirii măreței Bisericii a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din cetatea biblică Lydda, ne-a adunat pe toți spre a slăvi euharistic pe Dumnezeu Care l-a slăvit și minunat l-a arătat pe Mucenicul Său.

Gheorghe, fiind alăptat cu virtuțile morale și valorile credinței creștine de către bine-credincioșii săi părinți (tatăl, originar din Capadocia și mama, de obârșie din Palestina), a fost „foarte iscusit și strălucit în războaie”, potrivit biografului lui. De aceea a fost ridicat la cel mai înalt rang din armata romană de către împăratul Dioclețian. 

Prietenul lui Hristos, Gherghe, insuflat de cuvintele lui David: „Trimite lumina Ta și adevărul Tău” și de îndemnul Domnului: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufetul nu pot să-l ucidă” (Matei 10, 28), înfățișându-se înaintea lui Dioclețian, a propovăduit cu îndrăzneală taina dreptei credinței, spunând că Hristos este Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu. Această mărturisire a credinței sale creștine a pecetluit-o prin moartea sa mucenicească.

Moartea mucenicească a lui Gheorghe l-a făcut cunoscut în întreaga lume, unde mii de oameni poartă cu cinste numele lui și numeroase biserici au fost ridicate spre pomenirea sa. Între bisericile ce poartă numele slăvitului Gheorghe, se distinge acesta aflată în orașul istoric Lydda, ridicată în timpul domniei Sfântului mare Împărat de Dumnezeu încununat Constantin, unde au fost aduse și așezate Sfintele sale Moaște. 

Acest eveniment plăcut lui Dumnezeu al Sfințirii Bisericii Sfântului Gheorghe și al așezării în ea a Sfintelor sale Moaște îl prăznuim astăzi. Trebuie menționat că sfințirea unei biserici, adică a unei case de rugăciune către Dumnezeu, se referă la înnoirea, prin Hristos, a omului vechi, care se face prin darul Sfântului Duh în Taina Sfântului Botez, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu care sunteți voi” (1 Corinteni 3, 16-17). „Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri?” (1 Corinteni 6, 19). „Înnoiți-vă și, lepădând omul vechi, petreceți întru înnoirea vieții” spune Sfântul Grigorie Teologul.

Aceasta, iubiții mei frați, înseamnă că Dumnezeu, adică Duhul Sfânt, nu locuiește în temple făcute de mână ci în însuși trupul omenesc, acolo unde este inima omului. Să-l ascultăm pe Apostolul și Evanghelistul Luca spunând în „Faptele Apostolilor”: „Solomon I-a zidit Lui casă. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini, precum zice Proorocul: Cerul este tronul Meu și pământul așternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veți zidi Mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?” (Fapte 7, 47-50).

De altfel, Sfântul Pavel, în epistola sa către Efeseni, se roagă ca Hristos să locuiască, prin credință, în inimile lor: „Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos (…) să vă dăruiască să fiți puternic întăriți, prin Duhul Sfânt, în omul dinăuntru și Hristos să Se sălășluiască, prin credință, în inimile voastre” (Efeseni 3, 14-17).

Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, este Cel Care locuia în inima lui Gheorghe și lumina cugetul lui și înnoia cele dinăuntru ale lui, potrivit cuvintelor Proorocului și Împăratului David: „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele” (Psalmul 50, 12).

Având întru sine plinătatea credinței și a Sfântului Duh, viteazul Gheorghe nicidecum nu a șovăit a se declara creștin înaintea împăratului roman Dioclețian și a întregii adunări, și a răbdat moartea mucenicească pentru adevărul lui Hristos: „A biruit dorul pe fire, prin moarte îndemnând pe doritorul să meargă la doritul Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre”, după cum spune imnograful lui.

Pe cel cinstit astăzi la sfințirea Bisericii lui, pe Gheorghe purtătorul de chinuri, să-l rugăm ca, pentru rugăciunile lui și ale pururea Fecioarei, Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului, să avem parte și noi de înnoirea Sfântului Duh în inimile noastre. Amin. La mulți ani!

A urmat agapa și s-a oferit masa de către Părintele Egumen Marcel și Consiliul Comunității.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 29 octombrie / 11 noiembrie 2022, Patriarhia a sărbătorit praznicul Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir în Sfânta sa Biserică aflată în centrul Orașului Vechi Neapoli, folosit de către Comunitatea arabă a acestui oraș pentru viața liturgică.

Sfânta Liturghie săvârșită în cinstea Sfântului Dimitrie a fost condusă de Preafericitul Părinte Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitrpolit al Nazaretului Chiriac și Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Egumenul Mănăstirii de la Fântâna lui Iacov, Arhimandritul Iustin, Întâi-stătătorul Comunității, Arhimandritul Leontie, Părintele arab Lazăr din Nazaret. Au cântat în limba arabă psalții parohiei și au participat cu multă evlavie membrii Comunității.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Pomenirea ta, mărite Mucenice Dimitrie, a luminat astăzi Biserica lui Hristos și pe toți i-a adunat cu cântări după vrednicie să te laude pe tine, de Dumnezeu înțelepțite. Ca pe un ostaș adevărat și pierzător de vrăjmași. Pentru aceasta cu rugăciunile tale izbăvește-ne pe noi de ispite”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți astăzi în Biserica ce poartă numele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în acest loc istoric al Neapolei, ca să prăznuim sfânta lui pomenire.

Sfântul făcător de minuni și izvorâtor de mir Dimitrie se trăgea din orașul Tesalonic și se distingea prin evlavia și dragostea pentru Hristos. Râvna sa dumnezeiască l-a arătat nu numai ucenic al lui Hristos, dar și dascăl înțelept al credinței creștine mântuitoare. Aceasta a arătat-o moartea lui mucenicească pe care a primit-o din partea împăraților romani Dioclețian și Maximian în secolul III d.Hr.

Vrednicia de dascăl a lui Dimitrie o subliniază Sfântul Părinte al Bisericii, Grigorie Palama, care îl numește pe Dimitrie „minunea cea mare a lumii, podoaba cea mare a Bisericii (…) făcătorul de minuni și izvorâtorul de mir Dimitrie.

Într-adevăr, Dimitrie se trăgea dintr-o familie nobilă din Tesalonic de unde a primit din fragedă vârstă o educație creștină, care l-a arătat dascăl al bunei credințe. Această bună credință pe care a făcut-o modul său de viață, o sorbea din studiul Sfintei Scripturi, ascultând cuvintele proorocești ale Psalmistului: „Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința că în poruncile Tale am crezut” (Psalmul 118, 66). Adică învață-mă să deosebesc binele de rău, dă-mi bunătate, putința de a cunoaște și a discerne. Către aceasta Sfântul Pavel îi îndeamnă pe părinți: „Nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).

Sfântul Dimitrie a arătat interes deosebit pentru învățătura cea întru Hristos a tinerilor. De aceea a format un cerc de tineri care se ocupau cu studiul și interpretarea Sfintelor Scripturi. Între acești tineri se afla și cel ce avea să mărturisească împreună cu el, Nestor, care, mai înainte de a se lupta cu cumplitul Lie, a cerut binecuvântarea dascălului său, Dimitrie. „Venind deci în arenă, pe când Maximian îl privea, a spus: «Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă!» și l-a răpus pe trufașul Lie. Iar Maximian a poruncit numaidecât ca Sfântul Dimitrie să fie străpuns cu lănci, ca pricinuitor al morții lui Lie, iar Sfântul Nestor să fie ucis cu sabia”, potrivit sinaxarului lui.

Martiriul ambilor Sfinți, Dimitrie și Nestor, îl redă expresiv imnograful Bisericii: „Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț l-ai făcut pe Nestor, așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă”.

Sfântul Dimitrie nu este numai Sfânt ocrotitor al Tesalonicului, ci și Sfânt al întregii lumi, și aceasta pentru că, prin propovăduirea și moartea sa pentru Hristos, a biruit, în faptă și gândire, neamurile, adică religia idolatrilor.

Cu alte cuvinte, Mucenicul Dimitrie, ascultând de îndemnul Domnului nostru Iisus Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri” (matei 5 16), s-a făcut lumină în mijlocul întunericului idolatriei din vremea sa. Iată de ce imnograful lui spune: „Mucenice Dimitrie, întru Hristos îmbrăcându-te, ai biruit pe vrăjmașul cel neputernic”, adică pe stăpânitorul întunericului acestui veac (Cf. Efeseni 6, 12), „căci înșelăciunea celor fărădelege surpându-o, ai fost celor credincioși învățător al bunei credințe”.

Prin personalitatea sa luminată de Duhul Sfânt, Dimitrie cel plin de har, a contribuit la surparea înșelăciunii diavolului, devenind astfel învățător, adică îndrumător celor ce cred în taina bunei credințe, adică în taina dumnezeieștii Iconomii a întrupării Fiului și Cuvântului Lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Învrednicindu-se de „baia nașterii din nou și de veșmântul nestricăciunii”, Sfântul Dimitrie a propovăduit adevărul, învățând și spunând prin gura dumnezeiescului Pavel că „Dumnezeu este singurul Care are nemurire și locuiește întru lumină neapropiată, pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (1 Timotei 6, 16). „Dacă locuința este neapropiată, cu atât ai mult Cel Ce locuiește în ea”, spune Zigavinos.

Această mărturie a luminii adevărate și neapropiate a lui Hristos o propovăduiește și o adeverește mirul nestricăcios care izvorăște din Sfintele sale Moaște, păstrate și cinstite în măreața sa biserică din Tesalonic.

Pe acest mare Mucenic al adevărului lui Hristos și învățător al tainei bunei credințe, pe Dimitrie Izvorâtorul de mir, să-l rugăm și noi, cei ce cinstim pomenirea lui, și împreună cu imnograful să zicem: „Mucenice al lui Hristos Dimitrie, precum oarecând mândria lui Lie și înălțarea și îndrăzneala cea dobitocească o ai surpat cu harul lui Dumnezeu, și pe viteazul Nestor în locul cel de luptă l-ai întărit cu puterea Crucii, așa și pe mine mă întărește totdeauna prin rugăciunile tale, purtătorule de chinuri, împotriva diavolilor și a patimilor celor de suflet stricătoare”. Amin. La mulți ani!

După Sfânta Liturghie a urmat tratația, iar la amiază a fost oferită masa de prânz.

Din partea Secretariatului General