Marți 21 noiembrie / 4 decembrie, Patriarhia a prăznuit, în Mănăstirea de maici „Megali Panaghia”, aflată în preajma Patriarhiei, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica prăznuiește Intrarea Născătoarei de Dumnezeu – în vârstă de trei ani, adusă de părinții ei – în Sfânta Sfintelor a Templului lui Solomon, unde a fost pregătită ca un vas al alegerii ca să încapă pe Cel neîncăput, să dea trup Cuvântului lui Dumnezeu celui mai înainte fără de trup.

S-a săvârșit Vecernia seara, în ajun, și Sfânta Liturghie în ziua praznicului, fiind condusă de Preasfințitul Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, având ca împreună-liturghisitori ieromonahi și diaconi. A cântat protopsaltul Bisericii Învierii, domnul Constantin Spiropoulos împreună cu elevii de la Școala Patriarhală și au participat numeroși monahi, monahii și laici, pelerini și localnici.

În timpul Chinonicului, Preasfințitul a ținut o predică în care a subliniat virtuțile Sfinților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, care atâția ani au răbdat ocările iudeilor pentru nerodirea lor, fără cârtire, cu credință neclintită în Dumnezeu. De asemenea, a evidențiat personalitatea Sfântului Prooroc Zaharia care, având darul proorociei și recunoscând pe cea care avea să nască pe Fiul lui Dumnezeu, în loc să o găzduiască în locul pentru fecioare din preajma Templului, a dus-o în Sfânta Sfintelor, locul sfânt al Templului, în care nu se îngăduia să se intre, stârnind astfel mânia iudeilor și punându-se pe sine în mare primejdie.

„Putem deci să cinstim acest mare praznic al Maicii Domnului, urmând multa răbdare, neclintita credință și jertfa Sfinților dumnezeiești Părinți, dar și cugetul eroic pe care l-a arătat Sfântul Prooroc Zaharia. Iar aceia au arătat asemenea virtute, deși trăiau în întunericul Legii, fără a cunoaște încă Învierea Domnului. Noi însă avem deosebita binecuvântare de a trăi în Biserică, având harul Sfântului Duh și doar un mic efort depunem pentru a moșteni Împărăția cerurilor.”

După Sfânta Liturghie, preacuvioasa Monahie Melania, ceea care a restaurat Biserica și icoanele vechi ale Mănăstirii, a oferit cu generozitate o agapă Sinodiei arhierești și credincioșilor la stăreție și în curtea Bisericii. 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/TJGNLJsMzFI

Joi, pe 9/22 noiembrie 2018, Patriarhia Ierusalimului a sărbătorit 13 ani de la  Întronarea Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, în Scaunul slăvit al Maicii Bisericilor. În cinstea acestui eveniment extrem de important pentru întărirea și unitatea Bisericii din Ierusalim, s-a slujit Doxologia în Preasfânta Biserică a Învierii.

Doxologia a fost oficiată de Preafericirea Sa, având drept împreună-slujitori arhiepiscopi aghiotafiți, ieromonahi și diaconi și preoți arabi, la rugăciune participând călugări, călugărițe și mulți laici. La slujbă au fost prezenți, de asemenea, Consulul General al Greciei în Ierusalim, Christos Sophianopoulos și ambasadorul Georgiei în Israel.

După Doxologie, Preafericitul Patriarh și Frăția Agiotafită, împreună cu toți credincioșii care au participat la slujbă, s-au întors la sediul Patriarhiei.

Acolo, primul care l-a felicitat pe Preafericitul Patriarh a fost Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a rostit discursul redat mai jos:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Astăzi Sion Sfânt, Mama tuturor Bisericilor, Biserica din Țara Sfântă, țara unde s-a arătat descoperirea dumnezeiască, se bucură și se veselește împreună cu venerabila Frăție a Sfântului Mormânt, la sărbătorirea a treisprezece ani de la Întronare, eveniment care s-a dovedit a fi extrem de important pentru viața și misiunea ei în lume.

În anul 2005, după o perioadă de criză și turbulențe, care însă nu a dus la scufundarea corabiei Bisericii din Ierusalim, prin documentele semnate ilegal, fără acordul Sfântului Sinod, prin care s-au ipotecat proprietăți neprețuite ale Patriarhiei, Frăția aghiotafită, care este apărătorul și depozitarul prezenței și a proprietăților creștine în Țara Sfântă, a îndeplinit cauza misiunii sale, și prin votul legal și omofon al Sfântului Sinod, V-a ales pe Preafericirea Voastră ca al 141-lea Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina, și ca Egumen al său.

Acest eveniment este celebrat festiv astăzi, prin Doxologie la Preasfânta Biserică a Învierii, în prezența tuturor călugărilor, a clericilor și a laicilor din eparhia noastră, datorită semnificației sale ca mijloc de solidaritate pentru trupul Bisericii, ca legătură a unității sale și pentru asigurarea continuării succesiunii sale episcopale, încă de la întemeierea sa de către Domnul și de către primul său Ierarh, Iacov, Ruda Domnului.

Continuarea misiunii pastorale a Bisericii Ierusalimului în întreaga sa jurisdicție în cele trei Palestine, până în Arabia Saudită și Qatar, a fost apoi pusă în mâinile Preafericirii Voastre de către Frăția Aghiotafită și de atunci V-ați dovedit vrednic de încrederea Frăției, atât în cuvintele cât și în acțiunile pe care le-ați întreprins în ultimii treisprezece ani.

Dintre acestea, merită menționat: „Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile” (2 Corinteni 11:28): parohiile din orașele și satele arabe din turma de credincioși greco-ortodocși și, în special, grija pentru comunitățile arabe din Iordania, prin recentele numiri și promovări episcopale, în scopul unei mai bune îngrijiri pastorale a turmei din Iordania, cu regele căreia Patriarhia păstrează relații bune în favoarea tuturor creștinilor și cetățenilor Regatului; în același timp, trebuie menționată și grija față de turma vorbitoare de limbă rusă din Iordania și din Israel.

 În timpul slujirii Voastre Patriarhale, Preafericirea Voastră a arătat o sensibilitate specială și generozitate petrecând timp la Patriarhie primind mulțimile de pelerini sosiți din toate celelalte Biserici Ortodoxe, binecuvântându-I și dându-le cuvânt de învățătură spre folosul lor duhovnicesc în pelerinaj, cultivând relații bune de comunicare și cooperare ecleziastică cu episcopi și preoții care conducea grupurile  și prezentând, chiar și în momente de criză, punctele de vedere ale Patriarhiei noastre, care vizează întotdeauna să mențină unitatea Bisericii Ortodoxe sub legătura păcii.

Dincolo de vizitele pelerinilor, Preafericirea Voastră a primit în mod repetat vizite ale  delegațiilor și reprezentanților politici și diplomatici ale statelor, cărora le-ați prezentat lucrarea culturale și de asigurare a păcii a Patriarhiei, în mediul politic turbulent și inflamabil în care I s-a rânduit să slujească ecleziastic. Preafericirea Voastră a dus această lucrare mai departe, dincolo de limitele sale locale, prin călătoriile de peste hotare, căutând susținători pentru anularea acordurilor ilegale de ipotecare a proprietăților Patriarhiei și pentru împiedicarea aplicării legilor care impun măsuri fiscale grele și neagă dreptul Patriarhiei de a-și gestiona liberă proprietățile.

Interesul Preafericirii Voastre pentru mănăstirile istorice ale Patriarhiei s-a văzut în acțiunile Voastre relevante, astfel încât, prin cooperarea palestinienilor cu armata israeliană, a fost posibilă conectarea Sfintei Mănăstiri de la Hozeva la rețeaua de apă potabila și, cu permisiunea Armatei israeliene, Sfânta Mănăstire a Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan a fost renovată și deschisă din nou pentru vizitele pelerinilor.

 Prin acțiunile și îndrumarea Preafericirii Voastre s-au sprijinit, revendicat și confirmat drepturile noastre asupra altarelor, puse la îndoială de armeni, cum ar fi prezența celui de-al doilea paznic de-al nostru la Piatra Îngerului în Sfântul Mormânt pentru primirea comunităților siriace și copte imediat după Privegherea noastră pascală de toată noaptea, și dreptul nostru la curățenia Peșterii care l-a primit pe Dumnezeu, din Betleem.

Interesul acordat întotdeauna Greciei Mame în favoarea păstrării drepturilor indefinibile ale poporului nostru la Preasfintele altare a fost recent activat de Preafericirea Voastră prin Invitația adresată Ministrului Adjunct al Afacerilor Externe, Dl. Markos Bolaris care, răspunzând cu bunăvoință, a vizitat Patriarhia, Biserica Sfântului Mormânt, Ghetsimani, Basilica Nașterii din Betleem, Sfănta Mănăstire Sf. Sava și Mănăstirea Sfintei Cruci, și care intenționează să sprijine Patriarhia ori de câte ori este nevoie.

Ridicând paharul în numele Frăției și al Sfântul Sinod, pentru sănătatea Voastră, solidaritate și longevitate, în deplinătatea binecuvântărilor dumnezeiești, Vă asigur că fiind încurajați de toate menționate mai sus, noi, Părinții aghiotafiți, Preafericirea Voastră, suntem întăriți și ne unim forțele și mergem împreună cu Voi, ca Kyrinaioi, în misiunea Voastră Patriarhală a Crucii, crescând roadele noastre aghiotafite spre folosul sufletelor, lăudând poporul nostru binecuvântat și pe Dumnezeu cel slăvind în Sfânta Treime. Amin!

Consulul General al Greciei din Ierusalim s-a adresat Preafericirii Sale cu următoarele cuvinte:

„Preafericirea Voastră,

Preasfințite Arhiepiscope Bridge,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Sărbătoarea de astăzi are o importanță deosebită pentru noi toți, căci Frăția Sfântului Mormânt și Sfânta Biserică, pelerinii și obștea ortodoxă, cinstesc cu măreția cuvenită a 13-a aniversare a întronării Preafericitului Patriarh al Ierusalimului Teofil al III-lea ca Întâi Stătător al Bisericii Sionului, Maica Bisericilor.

Este o onoare și o plăcere deosebită să particip la această sărbătoare și aș dori să transmit urările noastre cordiale de sănătate, tărie și longevitate pentru a Vă continua misiunea înaltă, care devine din ce în ce mai importantă și mai semnificativă în aceste vremuri grele.

Cu această ocazie, aș dori să exprim sprijinul necondiționat al Greciei acordat Instituției Sfinte a Patriarhiei Ierusalimului, care a jucat un rol istoric excepțional de important pe parcursul secolelor și, în calitate de centru al Ortodoxiei în Țara Sfântă, continuă să fie o sursă nesfârșită de speranță, proiectând valorile creștinismului și mesajul mântuirii omului din Orașul Sfânt în toate direcțiile.

Patriarhia Ierusalimului este, desigur, un punct statornic de referință pentru toți grecii, oriunde ar fi; ea simbolizează prezența pe termen lung a elenismului în Țara Sfântă, și nu este altceva decât o legătură inexorabilă de prietenie și cooperare cu alte popoare, fiind și expresia creștinilor ortodocși din regiune, păstrând tradiții valoroase și transmițând mesajul ecumenic al Ortodoxiei în toate direcțiile. Pentru noi toți, Venerabila Patriarhie este, cu siguranță, depozitarul celor mai importante Sfinte Altare ale Creștinismului, pe care Părinții Aghiotafiți le apără zi cu zi, cu devotament și abnegație, și care întotdeauna inspiră și încurajează credința și cuvioșenia credincioșilor din întreaga lume, precum și legăturile cu Biserica Sionului.

Preafericirea voastra,

Cu munca voastră grea și eforturile neobosite, promovați înălțarea statutului Patriarhiei, apărarea Status Quo-ului existent în Țara Sfântă și protejarea prezenței creștine în ea. Cu starea psihică sinceră de înțelegere și reconciliere pe care o arătați, cultivați sistematic relațiile cu alte denominațiuni și religii, precum și efortul mai larg de reconciliere și de realizare a păcii în această regiune mult încercată. Printr-o serie de inițiative, promovați restaurarea și punerea în valoare a celor mai sfinte altare ale creștinismului, îngrijindu-Vă în același timp de buna înțelegere și unitatea spirituală a Frăției Aghiotafite și de îndrumarea spirituală și prosperitatea turmei care se confruntă cu provocări și încercări importante .

Preafericirea voastră,

Povara pe care o purtați pe umeri este grea și lupta pe care o implică este de asemenea lungă și greoaie. Cu toate acestea, este convingerea mea profundă că, prin ajutorul lui Dumnezeu și sprijinul activ al tuturor, Vă veți duce la îndeplinire sarcina și Vă veți îndeplini misiunea.

Tot personalul Consulatului și eu, ne rugăm să aveți sănătate, putere și longevitate pentru binele Patriarhiei, al Frăției, al turmei dumneavoastră greco-ortodoxe, al Ortodoxiei și al păcii în Țara Sfântă.

La Mulți Ani! “

Discursuri similare către Preafericirea Sa au fost rostite de reprezentanții Bisericilor Frățești și de unii Părinți Aghiotafiți.

Ca răspuns la aceste cuvântări, Preafericirea Sa a rostit următoarele :

 „Excelența voastră Domnule Consul General al Greciei,

Sfințiți Părinți și Frați,

Dragi creștini,

Cuvioși Pelerini,

„Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (Psalm 34:1).

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, care a fost întemeiată de sângele răscumpărător al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sărbătorește astăzi cu bucurie încheierea celor treisprezece ani de slujire a Smereniei Noastre de când am preluat tronul apostolic și patriarhal al Sfântului Iacov, Ruda Domnului și primul Ierarh al Ierusalimului. Din acest motiv, alături de Frăția Venerabilă a Sfântului Mormânt, am mers la Sfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire către Dumnezeu Cel în Treime Slăvit, unde dragostea Fiului Său și a Domnului nostru Iisus Hristos ne stăpânește (2 Cor. 5:14).

 Această aniversare de treisprezece ani nu se referă la nevrednicia Noastră, ci la instituția spirituală sfântă a Bisericii, și anume la trupul mistic al lui Hristos. „Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea; Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Col. 1: 18-20), după cuvântul Sfântului Pavel.

Lucrarea noastră de până acum ierarhică, monahală și pastorală pe „tronul harului”  (Evrei 4:. 16) Marelui Arhiereu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și anume pe tronul  Maicii biblice a Bisericilor, și Sălaș al Dumnezeului Sfintului Sion, a avut unul singur scop, păstrarea a ceea ce ni S-a încredințat, apostolic, credința sănătoasă și împărțirea dreaptă a cuvântului adevărului, după cum spunea Sf. Pavel: „Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Mai mult decât atât, ea a inclus păstrarea preasfintelor altare ca locuri logice de închinare și surse de energie dumnezeiască și terapeutică, dar și păstrarea privilegiilor lor nedefinibile și a drepturilor suverane ale cuviosului popor împărătesc al creștinilor ortodocși.

Cu toate acestea, ascultând cuvintele Sfântului Pavel: „să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei ” (Evr.12: 1-2), pe de o parte, nu am încetat campania internațională de trezire a conștiinței celor care iubesc Orașul Împăratului împăraților, Ierusalimul pământesc, care este simbolul vizibil al coexistenței și reconcilierii pașnice a națiunilor, popoarelor și religiilor; pe de altă parte, ne străduim să garantăm prezența creștină și a bisericilor în Orientul Mijlociu și în Țara Sfântă.

Și am lucrat pentru această cauză prin misiunea spirituală și religioasă a Maicii Bisericilor, și anume instituția primară a Patriarhiei Ierusalimului, care păstrează de veacuri Status-Quo-ul existent, atât în pelerinaj cât și în zonele demografice ale Orașului Sfânt al Ierusalimului, și care a fost amenințat de cei care îl doresc distorsionat.

Spunem acest lucru întrucât Ierusalimul a fost sursa primordială și inepuizabilă a sângelui neprihănirii, rămânând întotdeauna adăpostul celor care Îl doresc pe Dumnezeu, Părintele iubirii și al păcii, după cuvântul psalmistului: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu“(Psalmul 41: 1-2).

Această a treisprezecea aniversare de la întronarea Smereniei Noastre ne cheamă nu în lauda lucrurilor pe care le-am făcut, ci ca „în Hristos Iisus [să] am laudă, în cele către Dumnezeu ” (Romani 15: 17). „Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre” (2 Corinteni 1:12).

Tocmai pentru această mărturie a conștiinței noastre suntem chemați să ne continuăm misiunea ecleziastică și ierarhică în mijlocul unei lumi care suferă de confuzie,mai ales în regiunea noastră din Orientul Mijlociu. „Nu stingeți duhul”, poruncește Sf. Pavel (1 Tesaloniceni 5:19).

 În această slujire sfântă a tronului apostolilor și martirilor Sfântului Iacov, Ruda Domnului, ca și prin slujirea Proniei dumnezeiești, îi avem drept colaboratori și comunicatori pe Părinții noștri dragi întru Hristos și Frații, Arhiepiscopii, Ieromonahii, diaconii și Călugări aghiotafiți, împreună cu care, după cuvântul Sfântul Ingatie cel Purtător de Dumnezeu, „în înțelegere priveghem asupra tuturor lucrurilor care ar trebui făcute, cu episcopul care este Căpetenie prin asemănarea cu Dumnezeu, și cu Prezbiterii, prin asemănarea cu Apostolilor, și cu diaconii cărora li s-a încredințat slujirea lui Iisus, așa cum a fost de-a lungul veacurilor cu Tatăl și în cele din urmă, s-a arătat” (vol. 2, p. 269).

Spunem cu sinceritate că lupta noastră este o luptă împotriva „uneltirii rătăcirii“ (Efes. 4:14). Din acest motiv, Sf. Pavel ne sfătuiește spunând: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului (Efes. 6: 14,16), „căci este mincinos și tatăl minciunii“ (Ioan 8: 44), după cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste metode de înșelăciune și minciuni ale diavolului sunt înregistrate în istoria sfântă a trecutului și, de asemenea, în timpurile prezente ale Bisericii Ierusalimului, și anume ale Patriarhiei Greco-Ortodoxe, care a fost contestată, dar nu slăbită, de fiii întunericului acestei generații (Luca 16: 8).

Să ne rugăm lui Dumnezeu, Părintele luminilor și al adevărului „că să ne îndrume pașii spre lucrarea poruncilor Lui“ prin mijlocirea Preasfintei și Pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și cele ale Părintelui nostru printre Sfinții Nectarie al Pentapolei. Iar Harul Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormântul al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne întărească pe toți în slujirea Preasfintelor altare, martorii de necontestat ai credinței noastre, precum și în păstorirea turmei noastre de creștini cuvioși.

Pentru toate acestea, facem apel la toți cei care au participat la rugăciunea cu noi și ne-au onorat cu prezența la această sărbătoare a întronării, și ne rugăm pentru putere de sus, harul Preasfântului Mormânt, răbdare și toate binecuvântările lui Dumnezeu, exprimând cele mai calde mulțumiri celor care ni s-au adresat, Părintelui Secretar General, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Frăției Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, Domnul Christos Sophianopoulos, Excelenței Sale, Ambasadorul Georgiei, Cuviosului Arhimandrit Alexander, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a Rusiei, care a transmis urările Preafericitului Părinte Patriarh al Moscovei Chiril, Cuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a României, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al România Daniel, Înalt Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului, care a vorbit în numele turmei noastre din Nazaret, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Damaschin al Joppei, care a vorbit în numele turmei noastre din Joppa, Cuviosului Părinte  Halalambie Bandour, care a vorbit în numele Catedralei Sfântul Iacov, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Aristovul al Madabei, care a vorbit în numele comunității din Madaba, din Iordania și al comunității vorbitoare de limba rusă din Ber-Seba, cuviosului Arhimandrit Filotei, care a vorbit în numele comunităților din Accra, Cuviosului Părinte Protopop Sava, care a vorbit în numele comunității din Beit Sahour, Cuviosului Părinte Protopop Yusef Hodali, care a vorbit în numele comunității din Beit Jalla, Școlii Sf. Dimitrie, domnului Abu Aeta și tuturor celor care au participat la sărbătorirea acestei aniversări a Întronării.

Sănătatea tuturor! “

La prânz a fost o masă de sărbătoare.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/haJQhtkhW8E

Duminică, pe 15/28 octombrie 2018, la ora 10.30, s-a slujit Doxologia la Biserica Sfântului Mormânt conform tradiției, cu ocazia comemorării zilei de 28 octombrie 1940, devenită zi națională, și anume a comemorării luptei și victoriei poporului grec asupra puterilor ocupaționale ale naziștilor și ale fasciștilor din al doilea război mondial.

S-a făcut, de asemenea, o pomenire pentru odihna sufletelor și iertarea păcatelor înaintașilor greci care au luptat pentru credință și țara și au murit eroic pe câmpurile de luptă ale Greciei.

Doxologia a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi aghiotafiți și ieromonahii, în prezența Consulului General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, și a membrilor Consulatului. La slujbă au participat, de asemenea, călugări și călugărițe, membri ai comunității grecești din Ierusalim și pelerini din Grecia.

După Doxologie, au bătut clopotele și a avut loc o recepție la Patriarhie pentru toți cei care au cinstit ziua națională. În cadrul recepției, Preafericirea Sa s-a adresat tuturor celor prezenți, după cum urmează;

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei Christos Sophianopoulos,

Sfințiți Părinți și Frați,

Cuvioși creștini și pelerini,

28 octombrie este ziua în care îi comemorăm anual pe părinții și frații noștri care au murit în lupta pentru integritatea teritorială națională împotriva invadatorilor naziști care au dat naștere monstruozităților de la Auschwitz-Birkenau și din alte lagăre de concentrare și lagărele de exterminare a oamenilor nevinovați.

Din acest motiv, clerul și poporul, alături de pelerinii aflați în vizită, au venit la Preasfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne-a dat slava binelui împotriva răului, așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea” (1 Ioan 5: 4).

Mai mult decât atât, ne-am rugat pentru odihna sufletelor celor care au luptat eroic și s-au făcut martiri pentru poporul nostru cuvios și pentru patria noastră.

Experiența dureroasă a celui de-al doilea război mondial a dovedit că viziunea centrată pe om a scopului existenței umane și a lumii conduce în mod inevitabil la autodistrugerea și nihilismul omului. „Zis-a cel nebun în inima sa, Nu este Dumnezeu” (Psalm 13:1).

Și spunem acest lucru deoarece jertfa grecilor pentru casele și altarele lor a fost inspirată de viziunea centrată pe Dumnezeu asupra scopului existenței umane, și anume a valorilor morale și spirituale ale înțelepciunii greco-ortodoxe.

Această aniversare festivă a comemorării zilei de 28 octombrie 1940 întruchipează tocmai această înțelepciune greco-creștină și greco-ortodoxă, și este datoria noastră să o cinstim.

Evenimentele istorice din 1940 au un loc special în istoria lumii și mai ales în istoria glorioasă a elenismului și a națiunii grecești. Evenimentele istorice din 1940 au dovedit fără îndoială conducătorilor lumii din această epocă că „întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară“, și anume lumina lui Hristos (1 Ioan 2: 8).

Din păcate, nu putem păstra tăcerea asupra faptului că ideologia nazismului și a fascismului amenință încă o dată omenirea, cu noi mișcări și slogane înșelătoare.

Și spunem acest lucru pentru că toți suntem martori ai experienței noastre contemporane a conflictelor armate în lume și a dezordinii. În regiunea noastră, se succed uciderile de străini și de frați, fanatismul religios și sindromul său mesianic cultivă violența și produsele ei, fapte de terorism și interesele financiare imorale sunt în conflict cu Legea dumnezeiască a respectului și libertății omului și a poporului în general, sub pretextul prosperității economice.

Aniversarea zilei de 28 octombrie 1940 ne cheamă pe toți să „luptăm pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 1: 3). Cu alte cuvinte, suntem chemați să protejăm încredințarea sfântă a valorilor morale și spirituale ale tradiției și credinței noastre, pentru care Părinții și frații noștri s-au sacrificat.

În încheiere, să strigăm cu voce tare:

Trăiască 28 octombrie 1940!

Trăiască poporul cuvios al Grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția Sfântului Mormânt!

Apoi, Consulul General al Greciei a ținut următorul discurs:

Astăzi este o zi de onoare şi de memorie pentru Grecia şi pentru naţiunea noastră. Sărbătorim una din  cele mai de durată pagini ale istoriei noastre recente și suntem chemați să le aducem omagiu protagoniștilor săi și să învățăm lecțiile care ne vor permite să fim vrednici de ei și să le urmăm exemplul, când e cazul.

Istoricul NU la ultimatumul din 28 octombrie 1940 care ne-a asigurat suveranitatea a fost refuzul unanim al grecilor de a-și pierde libertatea și onoarea națională. A fost refuzul lor colectiv la renunțarea la istoria, valorile și idealurile lor. A fost, de asemenea, o reacție răsunătoare la forța politică întunecată a fascismului și nazismului și la planurile lor de cucerire, o reacție care a fost foarte apreciată și recunoscută de toate țările mari, contribuind substanțial la victoria finală din cel de-al doilea război mondial. Grecii au înregistrat prima victorie în războiului împotriva forțelor Axei. Momentul istoric, când grecii au spus NU, nu era în vremuri ușoare pentru Patrie, deoarece cu câțiva ani mai înainte țara intrase într-o situație deosebit de grea. Grecia părea destul de slăbită din punct de vedere economic și militar, astfel încât dușmanii au subestimat-o. După calculele lor, grecii nu ar fi avut curajul și voința comună de a se angaja într-un conflict absolut inegal. Și totuși, acel NU a demonstrat fără echivoc conștiința istorică profundă a grecilor, înțelegerea comună puternică a călătoriei lor strălucite de-al lungul secolelor, pe care au alimentat-o ​​atunci și care întotdeauna se hrănește din patriotismul lor, vigoarea, renunțarea la sine și marele sentiment de mândrie, cu care se grăbesc să-și apere tradiția și credința sfântă. Acel NU a fost tocmai refuzul grecilor de a-și uita istoria și de a trăi ca o națiune neimportantă și supusă.

Marele fapt istoric pe care îl celebrăm astăzi a demonstrat și statura morală și puternicul sentiment de dreptate al grecilor. Datorită acestui ghid infailibil, ei nu au ezitat să se opună celor care voiau să impună legea arbitrară a celor puternici. Astăzi, grecii din întreaga lume îi cinstesc pe cei căzuți și pe luptători de pe câmpurile de luptă din anii 1940-1941, în Pindos, Macedonia, Creta și în alte părți. Îi cinstim pe cei care au contribuit la Rezistența Națională și pe cei care au continuat să se lupte împotriva cuceritorilor de pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial în Orientul Mijlociu și în Europa pe uscat, în aer și pe mare. Nu uităm miile de victime nevinovate ale ocupației.

        Efortul național eroic care a început cu acel NU de la 28 octombrie 1940, ca în cazul oricărui alt efort național, a fost esențial pentru participarea activă și contribuția valoroasă a elenismului la diaspora. Marea contribuție a Diasporei în Orientul Mijlociu a întrat în  istorie, în special cea a elenismului din Ierusalim, pentru care Grecia este mândră și recunoscătoare.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a fost dintotdeauna un punct de referință distinct în efortul de a reuni toate forțele națiunii în vederea renașterii sale morale și spirituale și a rezistenței față de multe lucruri potrivnice; este simbolul ortodoxiei ancestrale și un far al valorile universale ale elenismului.

Aniversarea de astăzi ne îndeamnă să reflectăm asupra importanței și relevanței mesajului din 28 octombrie 1940 pentru elenismul modern. Această pagină glorioasă a istoriei noastre a fost scrisă de oameni care, ca și noi, astăzi, au dorit să trăiască în pace, liber, cu democrație și dreptate socială. Unitatea neîntreruptă și coerența pe care au arătat-o, patriotismul, simțul responsabilității istorice și de sacrificiu de sine, și curajul și persistența care i-a ghidat în anii de război și de ocupație, ne reamintesc că abilitatea noastră de a ne reveni și de a prospera, a fost și rămâne inepuizabilă.

Este o mare responsabilitate pentru noi să înțelegem acest mesaj, să îl transmitem noii generații și să fim uniți așa cum au fost atunci, cu hotărâre și vigilență. Trăiască 28 octombrie 1940! Trăiască Grecia!

Din partea Secretariatului General

 httpv://youtu.be/ABjYwrvo2PY

Luni noaptea spre marți, pe 1/14 august 2018, ipodiaconul Gheorghe Hader din familia Baramki a fost hirotonit diacon de către Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei.

Hirotonirea a avut loc conform deciziei Sfântului Sinod, prezidat de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu perspectiva viitoarei hirotoniri a Diaconului Gheorghe ca Preot slujitor pe seama Catedralei Sf. Iacov Ruda Domnului.

Arhiepiscopul care a făcut hirotonia s-a adresat celui hirotonit după cum urmează:

„Sfințite Ipodiacone George (Hader),

În urma propunerii preoților, a epitropilor și a președinților Instituțiilor Ortodoxe din Catedrala Sf. Iacov Ruda Domnului și Primul Ierarh al Ierusalimului, și cu binecuvântarea și aprobarea Preafericitului Părintelui nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și a Sfântului Sinod, Harul Duhului Sfânt vă cheamă astăzi să acceptați primul grad al Preoției, cel de Ierodiacon.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a apreciat moralitatea, caracterul, educația creștină pe care ați primit-o de la părinți, excelenta educație secundară, educația universitară de la Universitatea din Betleem, educația teologică la Universitatea Ortodoxă Rusă Sf. Tihon din Statele Unite ale Americii, cunoștințele de greacă după studiile de la Universitatea din Tesalonic, dragostea sinceră pentru Hristos și Biserică și munca voastră ca profesor de religie la Școala Rusă din Betania.

Acest ceas este într-adevăr mare și sfânt, deoarece taina preoției se săvârșește în același timp cu taina Sfintei Liturghii și, mai ales, pentru că se întâmplă pe Înfricoșătoarea Golgota, unde Hristos Și-a vărsat sângele pentru iertarea păcatelor noastre și la Mormântul Său dătător de viață, unde a fost îngropat și a înviat din morți.

Acceptând această taina, veți avea harul să intrați în Sfântul Altar, să slujiți preoților și arhiepiscopilor până când va veni timpul să deveniți Preot și ar trebui să slujiți în duh de jertfă și de dăruire după învățătura ortodoxă, la parohia istorică a Sf. Catedrale a Sfântului Iacob.

Ar trebui să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru această chemare și dar și să luați seama, cu grijă, la marea responsabilitate pe care v-o asumați; apreciați încrederea pe care Biserica v-o încredințează și se roagă în mod fierbinte, astfel încât prin așezarea mâinilor Arhiepiscopului pe capul vostru, Duhul Sfânt va coborî peste voi și vă va face vas al harului Preasfintei Treimi, ca să fiți plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.

Vă asigurăm că în acest moment sunteți însoțiți de rugăciunile părinților, de soție, de rude, de Pr. Farah și parohia Sf. Iacov și de toți cei care vă onorează cu prezența lor aici.”

Odată cu venirea Duhului Sfânt și cu rugăciunea hirotonirii diaconului, Arhiepiscopul l-a îmbrăcat pe cel hirotonit cu veșmintele sale liturgice, iar cei prezenți au strigat „axios” cu mare bucurie.

După binecuvântarea de la sfârșitul Sfintei Liturghii, cel hirotonit a oferit o recepție la Biroul Părintelui Schevofilax pentru cei care l-au onorat cu prezența, pentru Arhiepiscopul care l-a hirotonit, preoții împreună-slujitori, părinții, soția și rudele sale, care i-au urat să fie plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/bRN17Wfpq4g

Vineri, pe 28 iulie / 10 august 2018, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Ioan cel Noul Hozevitul la Sfânta Mănăstire a pocăinței și nevoințelor sale, încă de la sosirea din țara sa natală, România.

După ce s-a remarcat prin râvnă nevoitoare, scrieri de întărire duhovnicească, și după ce a fost slăvit de Dumnezeu prin multe semne și vindecări de boli, Sfântul Ioan a fost canonizat ca Sfânt de Biserica Ierusalimului în 2015.

Joi noaptea, în cinstea sa a avut loc o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Corul a fost format din domnul Leonidas Doukas, protopsaltul Sfintei Mitropolii Iliou, domnul Gregorios Zarkos, protopsaltul Sfintei Mitropolii din Pireu, domnul Christos Stavrou, protopsaltul Bisericii Sf. Parascheva din Attiki și domnul Dionysios Thanasoulis, lampadar la Sfânta Biserică Faneromeni din Holargos, Attiki, la slujbă participând mulți credincioși care s-au rugat cu smerenie.

Egumenul obștii și înnoitorul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Constantin, s-a adresat Preafericitului Părinte, la sosirea acestuia, după cum urmează:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Înalt Preasfințite Sobor,

Astăzi, din nou, facem pomenirea Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul, unul dintre miile de Sfinți Nevoitori care au transformat deșertul Iudeii într-un minunat rai duhovnicesc.

Sfântul Lavrei de la Hozeva pe care îl prăznuim astăzi, în ciuda faptului că și-a terminat viața pământească în singurătate, a avut o cunoaștere deplină a problemelor timpului său și a putut să prevadă lucruri din viitor.

În epistola „Turnul Babilonului (din zilele noastre)” el scrie: „Turnul babilonului din zilele noastre nu este o clădire de piatră sau de cărămidă, ci goana cea nebună după născociri. Lumea zice că născocirea mașinilor și a armelor moderne ușurează viața omului și îi garantează siguranța, adică ne pune la adăpost. Dar cât de înșelătoare este părerea aceasta! Căci noi vedem că de o vreme încoace, de când s-a modernizat lumea și au sporit născocirile, de atunci s-a înmulțit și răutatea. … Niciodată n-a fost lumea mai tulburată și mai deznădăjduită ca în vremurile noastre, când a sporit civilizația. După cum vedem, procopseala asta de civilizație, cu moda cea nouă, i-a învățat pe oameni să umble mai mult goi, adică a izgonit rușinea din lume. I-a dăscălit pe oameni să nu mai caute pe Dumnezeu. S-a îmbogățit știința, dar s-a păgubit credința. Civilizația de azi a modificat mult hainele oamenilor, le-a secerat barba și părul capului și după asta a retezat și sfintele așezăminte. Deci, pe scurt, despre pacostea asta de civilizație, sau progres, prin asta se fălește pământeanul: a sporit mai mult ca niciodată lacrimile din lume, a lărgit în chip  de speriat cimitirele prin războaie, a întunecat zarea cu fumul motoarelor și a împânzit văzduhul cu păsările cele uriașe cu ciocul de fier care stau gata să piardă lumea”.

Descrierea de mai sus redă starea întunecată a vremurilor în care trăim cu o veridicitate uimitoare.

Cu toate acestea, în noiembrie 1952, plin de optimismul Harului Dumnezeiesc, Sfântul scrie despre nădejdea luminată pe care a întrevăzut-o în viitorul Bisericii Ierusalimului. Și prevăzând viitorul, a scris în poemul metaforic „Cetatea de granit din Valea Scăpării – Hozeva” 

„Dar azi pe țărâna cea sfântă/Se-arată din vechi rădăcini/O mică verdeață plăpândă/Ieșind la iveală din spini!”

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Bine ați venit!

Să începem prăznuirea!”

Preafericirea Sa S-a adresat celor prezenți, după cum urmează:

„Însă cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi” (Înțelepciunea lui Solomon 5:15-16). [Cei drepți trăiesc veșnic și răsplata lor este în mâinile Domnului; Cel Înalt are grijă de ei. Pentru aceasta, din mâna Lui vor primi slăvita Împărăție a Cerurilor și cununa împărătească pe capetele lor, pentru că Domnul îi va umbri cu dreapta Sa și îi va ocroti de vrăjmași] după cuvântul înțeleptului Solomon.

Preaiubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici pelerinii,

Sfânta pomenire a luminătorului lui Dumnezeu, Părintele nostru printre sfinți Ioan cel Noul Hozevitul, ne-a adunat pe toți în această Sfântă Biserică, unde a slujit Domnului timp de mai mulți ani, pentru ca noi să slăvim Numele Celui Care l-a slăvit, al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Din primii ani ai tinereții sale, Părintele nostru printre sfinți Ioan L-a iubit pe Hristos cu tot sufletul și mintea, ascultând cuvintele Evangheliei Domnului: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” (Mat. 22:37).

Pentru a atinge acest scop, a urmat calea ascetică a monahismului, calea neprihănirii care duce la Împărăția Cerurilor. Și a ales deșertul râului Iordan ca loc al luptei sale, precum și peșterile neprimitoare ale Pârâului Chorath, Mănăstirea Sfinților Gheorghe și Ioan Hozeviții, unde o mulțime de sfinți și bărbați drepți au primit lumina dumnezeiască, după cuvântul Psalmistulu:  „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96:12). Comentând aceste cuvinte, Sfântul Chiril din Alexandria spune: „A răsărit în locul răsăriturilor [schimbare de timp]. Lumina dumnezeiască răsare în mintea și inima fiecărui om cuvios și drept.”

Tocmai această lumină dumnezeiască și noetică a venit în mintea și inima Părintelui nostru printre sfinții Ioan. „Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare” (Înțelepciunea lui Solomon 5:16). Și această lumină dumnezeiască și noetică a apărut în mintea și inima Sfântului Ioan, nu numai în viața sa pământească, ci și în timpul vieții sale cerești, după cum stau mărturie ochilor noștri sfintele sale moaște nestricăcioase, din care izvorăște mireasma plăcut mirositoare a harului Duhului Sfânt.

Iată, prin urmare, de ce spune înțeleptul Solomon:  „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul” (Înțelepciunea lui Solomon 5: 15), iar Proorocul David ne îndeamnă spunând: „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului” (Ps. 54:25). La fel, Sf. Petru spune: „Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi” (1 Petru 5:7).

Cu alte cuvinte, iubiți frați și surori, cel neprihănit în Hristos este cel care, prin „modul său de viață perfect”, ajunge la „asemănarea lui Dumnezeu” după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, sau „la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efes. 4:13) după cuvântul Sfântului Pavel. Drept este cel care ajunge la îndumnezeire, cu alte cuvinte, la perfecțiunea lui în Hristos, nu doar prin propriile puteri, și anume prin propria voință liberă, dar și prin cooperarea cu Harul Dumnezeiesc.

Referindu-se la viața nouă în Hristos, Sfântul Pavel spune: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efes. 4:24). Cu acest „om nou” s-a îmbrăcat Părintele nostru Ioan, „cel după Dumnezeu”.

Pomenirea de astăzi a Părintelui nostru dintre Sfinți Ioan ne cheamă să cugetăm la numele nostru creștin. Să cugetăm la faptul că credința noastră a fost construită pe neprihănirea și sfințenia adevărului: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6), spune Domnul.

Cu alte cuvinte, îndepărtarea omului vechi de păcat nu este suficientă; ar trebui  să ne îmbrăcăm în omul nou al harului Duhului Sfânt, după cuvântul Sfântului Pavel, care spune: „Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Romani 13:12-14).

Urmând aceste porunci ale Sfântului Pavel, insuflate de Dumnezeu, Sf. Ioan s-a făcut cu adevărat: „lumină celor care şed în întuneric şi în umbra morţii” (Luca 1:79), nouă,  oamenilor din vremurile noastre moderne de confuzie, când – după cuvintele înaintevăzătorului nostru Sfânt Părinte, „omul își gătește iarăși/ « Turnul Babel » pe Pământ/ Vrând să strice temelia/ « Sfântului Așezământ »./ « Limbile » aproape toate/ Iarăși s-au amestecat/ Și nu-i mult până le vine/ Ceasul de încăierat.”

Așadar, să-l rugăm pe Sfântul Părinte Ioan cel Noul Hozevitul, care dănțuiește  cu Îngerii în înălțime, și a devenit far și prieten al lui Hristos, ca să mijlocească pentru noi împreună cu Prea Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria pentru mântuirea sufletelor noastre și biruința păcii în regiunea noastră încercată. Amin.”

După sărbătoarea duhovnicească și sfințitoare a Sfintei Liturghii, a fost o masă monahală ospitalieră.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 15/28 iulie 2018 a avut loc instalarea celui desemnat prin hotărâre sinodală Epitrop Patriarhal al Iordaniei de nord, cu sediul în orașul Irbet, Arhimandritul Rafail.

Instalarea a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii săvârșită în Biserica Sfântului Gheorghe din Irbet, condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei – Secretar General, Hristofor al Kiriakoupolei, Aristobul al Madabei, Arhimandritul Rafail cel instalat Epitrop Patriarhal al Iordaniei de nord, Preoții Abdalla și Ioan din orașul Irbet și Ierodiaconul Evloghie. A cântat corul parohiei în arabă și greacă și au participat numeroși credincioși care s-au rugat pentru noul lor păstor.

Către această adunare Ortodoxă Preafericitul a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Pe preoții cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot și martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriți turma lui Dumnezeu dată în paza voastră cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste, nu ca și când ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei” (1 Petru 5, 1-3), îi îndeamnă pe preoți Apostolul Petru.

Preacuvioase Arhimandrite Rafail,

Sfântul nostru Sinod, luând în vedere buna slujire cea de-a lungul anilor la Sfântul Lăcaș al Peșterii de Dumnezeu primitoare din Betleem, precum și activitatea pastorală cea plină de dumnezeiască râvnă, v-a desemnat, prin a Noastră Patriarhală și Părintească decizie, Epitrop Patriarhal în Regatul Hașemit al Iordaniei de Nord, cu sediul în orașul Irbet.

Această nouă slujire pastorală în vița Sfintei noastre Maici, Biserica Ierusalimului, sunteți chemat să o primiți, ascultând de cuvintele Corifeului Apostolilor, Petru, care zice: „Și cine vă va face vouă rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine?” (1 Petru 3, 13).

Spunem aceasta pentru că „secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini” (Matei 9, 37) pe de o parte, „și grija veacului acestuia și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul [Evangheliei Domnului] și îl face neroditor” (Matei 13, 22) pe de altă parte, după cum o arată și semnele vremurilor.

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului având ca prim Ierarh pe cel hirotonit de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, pe Sfântul Apostol Iacov Fratele Domnului și, revenindu-i acest rol duhovnicesc în Pământul Făgăduinței de cele două părți ale râului Iordan, nu a încetat să bine-vestească dragostea lui Hristos cea arătată prin răstignirea, chenoza și jertfa Sa, ascultând iar cuvintele Apostolului Petru care zice: „Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui Ce judecă cu dreptate. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind față de păcate, să viețuim dreptății, cu a Cărui rană v-ați vindecat” (1 Petru 2, 21-24).

Mărturii nemincinoase ale bunei-vestiri a dragostei lui Hristos constituie monumentele elino-ortodoxe din sânul binecuvântatului pământ al Regatului Hașemit al Iordaniei, păzite de-a lungul veacurilor și acum descoperite, precum Comunitățile creștine elino-ortodoxe vii care se bucură de respectul identității lor religioase, dar și de deplina libertate de a-și exercita îndatoririle liturgice. Acest adevăr îl dovedesc cei care locuiesc în acest oraș (Irbet) și în împrejurimile lui, creștini aflați în bună-înțelegere cu concetățenii lor de alte religii.

Cinstita noastră Obște Aghiotafită, arătată de către dumnezeiasca pronie ca paznic și slujitor ar Sfintelor Lăcașuri și sprijinitor al turmei noastre Creștine, continuă această misiune, urmând îndemnul dat de Sfântul Pavel ucenicului său Timotei: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin” (2 Timotei 4, 5).

Așadar, tu, părinte Rafail, adevărat fiu al Obștii Aghiotafite, plinește, adică du la bun sfârșit, slujba care ți-a fost încredințată în Biserică. Înmulțește talantul, dat ție de către Sfântul Duh, de iconom al casei lui Dumnezeu, continuând lucrarea pastorală plăcută lui Dumnezeu pe care a săvârșit-o predecesorul tău, Preasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen „pildă făcându-te turmei” (1 Petru 5, 3).

Iar pe cei împreună-preoți cu tine cinstește-i „ca pe o adunare a lui Dumnezeu și legătură a Apostolilor”, „căci preoția este cea care aduce oamenilor toate cele bune. Cel care se pornește împotriva ei nu un om necinstește, ci pe Dumnezeu și Iisus Hristos cel Întâi-născut și Singurul după fire Arhiereu al Tatălui. Deci toate între voi să se săvârșească cu bună rânduială în Hristos. Laicii diaconilor să se supună, diaconii preoților, preoții Episcopului, Episcopul lui Hristos, după cum El Însuși Tatălui”, îndeamnă Sfântul Ignatie (BEP, vol. 2, p. 315).

 Iar această bună rânduială în Hristos constă în grija Păstorului duhovnicesc și a preoților întâi-stătători, față de cei despre care dumnezeiescul Pavel spune: „Să nu încetăm de a face binele căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci, până când avem vreme, să facem binele către toți, dar mai ales către cei de o credință cu noi” (Galateni 6, 9-10).

Într-adevăr, prin aceasta s-au distins toți Sfinții și martorii iubirii lui Hristos, precum Sfânta Muceniță Iulita și fiul ei Chiric, prăznuiți astăzi, care s-au arătat „stele strălucitoare pe tăria Bisericii, luminând pământul cu minunile lor”, potrivit imnografului.

Pe aceștia să îi rugăm și noi ca, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, să se roage Domnului Dumnezeu ca să vă dăruiască, părinte Rafail, Duh stăpânitor și păstoresc, iar nouă, milă și pace sufletelor noastre, iar cinstitului Rege Abdullah, împreună cu casa sa regală, și Regatului Hașemit al preaiubitei noastre Iordanii, putere, sănătate sufletească și trupească și lungime de zile, spre binele tuturor cetățenilor acestei țări și spre păzirea Sfintelor Locuri, mai ales a Sfintei Cetăți a Ierusalimului, aflate sub protecția Sa regală.

Și acum, Preacuvioase Arhimandrite Rafail, primește cinstita Cruce a Domnului, arma împotriva diavolului pentru ca prin ea și cu ea să îndreptezi pașii turmei tale spre lucrarea poruncilor Domnului. Amin”.

Iar Epitropul Patriarhal, Arhimandritul Rafail, a răspuns cu această cuvântare în limba greacă:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Din partea sfințitului cler și a poporului bine-credincios, cu sentimente de adâncă cinste, cu respectul cuvenit și cu duhovnicească bucurie, Vă primim astăzi în Irbet, sediul circumscripției patriarhale a Iordaniei de Nord, cu întâmpinarea evanghelică: „Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului” și cu cuvintele ale marelui Prooroc Ilie: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce bine-vestesc pacea, ale celor ce bine-vestesc cele bune”.

Prezența Voastră reprezintă pentru noi o mare binecuvântare, pentru că veniți din Sfânta Cetate a Ierusalimului, aducându-ne harul și binecuvântarea Preasfântului și de viață Purtătorului Mormânt și a tuturor Sfintelor Lăcașuri din Țara Sfântă. Prezența Voastră binecuvântată ne întărește, ne sprijină și totodată arată unitatea Bisericii noastre locale.        

Preafericite, ca o mărturisire vă spun că, ascultând de cinstita voastră poruncă, în urma hotărârii Voastre și a Sfântului Sinod, am venit în acest loc binecuvântat repetând în sinea mea cuvintele lui Hristos: „Am venit să slujesc”. Am venit să slujesc tainei mântuirii turmei și să împart cu dărnicie binecuvântarea lui Dumnezeu. Am venit să trăiesc bucuriile și tristețile oamenilor.

Din prima clipă, când am venit în acest binecuvântat loc m-am simțit ca acasă. Am găsit uși și inimi deschise. Am găsit preoți binecuvântați care în tăcere se străduiesc pentru binele Bisericii și al turmei și care din prima clipă m-au îmbrățișat și m-au înconjurat cu dragoste. Am găsit oameni evlavioși care respectă și cinstesc sfințitul cler. Dar mai ales am găsit copii, tineri și tinere care Îl iubesc pe Hristos și Biserica Lui. Acestui sfințit cler și alesului popor al lui Dumnezeu, Preafericite, am venit să le slujesc și voi fi alături de ei și mă voi ruga ca Dumnezeu să le dăruiască sănătate, putere și tot binele.

În acest moment sfânt, aflându-mă înaintea Voastră, vă chem pe toți să lucrăm împreună pentru slava lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici. Îi chem pe preoți, membrii Consiliilor noastre Bisericești, psalții noștri, colaboratori laici ai Bisericii, bărbați și femei, cei responsabili de Tineret și de Școlile catehetice, organizatorii de ceremonii și toți cei care lucrează în Biserică, și îi rog să-și continue lucrarea cu aceeași râvnă.

Toți, în Trupul Bisericii, trebuie să participe și să valorifice harismele pe care li le-a dat Dumnezeu. Împreună cu ei punem astăzi un nou început în slujba Circumscripției noastre. Singur nu voi putea să fac nimic. Toți împreună vom face ce putem. De aceea îi vreau lucrători împreună cu mine în Biserică pe clerici și pe laici, și le cer rugăciunile, sprijinul, ajutorul și cooperarea.

Mă simt adânc îndatorat să adresez calde mulțumiri tuturor celor care se află astăzi în acest sfințit loc al Sfântului Gheorghe, sfințiților Arhierei care s-au ostenit peste măsură să vină să participe la începerea noii mele slujiri. Preoților, corurilor de psalți, tinerilor și tinerelor, organizatorilor de ceremonii, și vouă tuturor vă mulțumesc și vă rog să vă rugați pentru nevrednicia mea.

De asemenea, doresc să mulțumesc tuturor agenților de pază care se află alături de noi încă de dimineață din zori. Și dăm slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a fi în siguranță în patria noastră, datorită înțeleptei ocârmuiri a Maiestății Sale Regele Abdullah Bin Al Husein.

Preafericite,

În mod special vă mulțumesc din adâncul inimii pentru încrederea Voastră față de mine, pentru sfaturile Voastre părintești, pentru dragostea Voastră, și Vă rog mult să Vă rugați să împlinesc îndatoririle mele cu frică de Dumnezeu.

Cer binecuvântarea Voastră patriarhală și ca un fiu Vă doresc din inimă ca Dumnezeu cel în Treime să Vă dăruiască mulți ani, sănătate neclintită, credință fierbinte, gândul Răstignirii și al Învierii, astfel încât, călăuzit de Duhul Sfânt, să-i îndrumați pe credincioșii purtători ai numelui lui Hristos din străvechea Patriarhie Elino-Ortodoxă a Ierusalimului spre neîncetată rodire duhovnicească și să faceți să strălucească în vremurile de acum Lumina Crucii și a Învierii.”

După Apolis, credincioșii au primit anaforă și au sărutat dreapta Preafericitului.

Apoi s-au adunat în salon pentru agapă.

În continuare a avut loc masa de prânz la restaurantul din oraș în cinstea Patriarhului. În timpul acestei mese Preafericitul a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Dragostea să fie nefățarnică. Urâți răul, alipiți-vă de bine. În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate” (Romani 12, 9-10). „Nu răsplătiți răul cu rău, purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Romani 12, 17-18), îndeamnă marele Apostol Pavel.

Iubiți și cinstiți Părinți și Frați,

Stimate doamne și domni,

Mulțumim Sfântului și atotmilostivului Dumnezeu Care ne-a învrednicit să săvârșim dumnezeiasca Liturghie în Biserica Sfântului Gheorghe cu acest binecuvântat prilej al instalării noului nostru Epitrop Patriarhal în marele oraș Irbet al Regatului Hașemit al Iordaniei și în împrejurimile lui, a Preacuviosului Arhimandrit Rafail.

Ne bucurăm în mod special pentru că grija pastorală a Patriarhiei Elino-Ortodoxe a Ierusalimului în jurisdicțiile sale din cele două părți ale Iordanului continuă să se exercite fără incidente. Aceasta se datorează libertății manifestărilor religioase de care se bucură toate comunitățile creștine din Regatul Hașemit al Iordaniei.

Misiunea Patriarhiei Elino-Ortodoxe, adică a Bisericii Ierusalimului, are ca temelie poruncile Domnului, Care spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 37-39).

Cel care Îl iubește pe Dumnezeu „cu toată inima lui” nu poate să nu îl iubească și pe aproapele lui, adică pe semenul lui, după cum propovăduiește și dumnezeiescul Pavel: „Purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Romani 12, 18).

Pacea cu toți oamenii o bine-vestesc și o propovăduiesc Sfintele Lăcașuri cărora cu jertfă de sine și lepădare de sine le slujește de-a lungul veacurilor tagma monahală a Frăției Aghiotafite.

Contribuția Patriarhiei Elino-Ortodoxe, împreună cu Frăția sa Aghiotafită, atât în ceea ce privește paza Sfintelor Locuri, ca locuri de închinare și rugăciune, cât și conviețuirea pașnică a creștinilor cu musulmanii și în general cu credincioșii religiilor avraamice, este recunoscută de către toți, și mai ales de cinstitul Rege al Regatului Hașemit al Iordaniei Abdullah Ibn Husein II, sub a cărui protecție se săvârșesc sfintele pelerinaje la locurile islamice și creștine din Ierusalim.

Noi, ascultând cuvintele înțeleptului Pavel: „Să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul” (Romani 14, 19), am purces împreună cu Sfântul nostru Sinod la desemnarea de Epitropi Patriarhali în Amman, Madiva, Irbet și în alte părți, pentru ca în acest fel să răspundem la nevoile duhovnicești și sociale ale evlavioasei noastre turme creștine, dar și ca să întărim dificila, dar de Dumnezeu plăcuta, lucrare pastorală a iubiților și bine-credincioșilor noștri Preoți.

Pentru aceasta, considerăm că se cuvine să vă aducem calde mulțumiri vouă tuturor care, prin prezența voastră, cinstiți acest sfințit eveniment și, mai ales, autorităților locale – cele politice, cele ale armatei și cele ale poliției – și, desigur, Maiestății Sale Regele Regatului Hașemit al Iordaniei Abdullah Ibn Husein II, cel cinstit și iubit de Noi, a cărui ocârmuire constituie o garanție de stabilitate și pașnică conviețuire a comunităților naționale și religioase din această țară și, în general, din Orientul Mijlociu. Să aibă parte de mulți ani!

În fine, nu trebuie să omitem a aduce laude lucrării pastorale și sociale săvârșite de Preasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen, câtă vreme a fost Epitrop al Nostru Patriarhal în Irbet. Atât Preacuviosului Arhimandrit Rafail, cât și Preasfințitului Arhiepiscop al Pellei Filumen, le dorim izbândă în noua lor misiune și slujire. Amin.”

Apoi, Arhimandritul Rafail, cel de curând instalat ca Epitrop Patriarhal, a răspuns prin această cuvântare în limba greacă:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Ziua de azi este una istorică pentru Iordania de Nord și noi toți primim vizita Voastră ca pe o mană din cer și ca pe roua din Ermon. Vizita Voastră este mereu pentru noi o deosebită cinste și binecuvântare. 

Ne-am învrednicit azi să Vă vedem în Biserica Sfântului Gheorghe în fața Sfintei Mese, conducând Sfânta Liturghie „binecuvântându-ne și sfințindu-ne”, iar acum, cu bucurie și veselie, Vă vedem în capul mesei pe Preafericirea Voastră, Cel Ce faceți cinste Preacinstitului Tron Patriarhal al cetății Marelui Împărat, Tronul Sfântului Iacov Fratele Domnului. De aceea, plini de bucurie și sfântă emoție, rostim cuvintele lui David: „Văzând pe fiii tăi ca niște vlăstare împrejurul mesei tale, bucură-te, veselește-te, aducându-i pe ei lui Hristos Mai Marele păstorilor”. Primiți mulțumirile noastre cele din adâncul inimii!

Mulțumesc autorităților locale care au luat parte la masa de astăzi dată în cinstea Voastră, exprimând în acest fel prețuirea lor față de străvechea Patriarhie a Ierusalimului și față de cinstita Persoană a ocârmuitorului ei, Patriarhul Ierusalimului. Cu ocazia recentei mele vizite la birourile lor, Preafericite, am fost primit cu entuziasm și respect din partea tuturor față de umila mea persoană. Aceste manifestări au fost atât de calde încât mi-au creat sentimentul că mă cunoșteau dinainte. Aceasta a născut înăuntrul meu un simțământ de recunoștință față de dragostea lor, care m-a făcut încă și mai mult răspunzător față de îndatoririle mele.

De asemenea, în această binecuvântată zi, doresc din adâncul inimii Maiestății Sale, Regele Abdullah Ibn Al Husein al Regatului Hașemit, sănătate și putere în dificila sa lucrare, în această binecuvântată țară, patria păcii, a siguranței și a conviețuirii pașnice între toți oamenii.

În încheierea cuvântării mele, înalț ochii sufletului și ai inimii către Dumnezeul a toate, Stăpânul și Domnul, zicând:

„Lui Teofil, Preafericitul, Preasfințitul Părintele nostru și Patriarhul Sfintei Cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine, al Siriei, al Arabiei, al împrejurimilor Iordanului, al Canei Galileei și al Sfântul Sion, mulți ani!”.

Din partea Secretariatului General

În după amiaza zilei de sâmbătă, 6/19 mai, 2018, slujba de alegere a arhiepiscopului Aristovul al Madabei a avut loc după slujba Vecerniei în Biserica Mănăstirii Sfinții Împărați Constantin și Elena. Hirotonia va avea loc duminică, 7/20 mai 2018, în Catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii, zi în care pomenim arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer.

Slujba de alegere a avut loc după Tipicul Bisericii, incluzând anunțul alegerii, acordul celui ales, semnarea Codului de Încredințare de către Arhiepiscopii și Ieromonahii care sunt membri ai Sfântului Sinod, și care au votat pentru ca Arhimandritul Aristovul să devină Arhiepiscop al Madabei.

Înainte de finalul slujbei în Sala de Recepție a Patriarhiei, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil S-a adresat celui ales, după cum urmează:

Preafericirea Voastră, Arhiepiscope Ales Aristovul al Madabei,

În ultima sa întrunire, Sfântul nostru Sinod, având în unanimitate acceptul nostru Patriarhal și Părintesc pentru sugestia promovării Sfinției Voastre la Slujirea Episcopală, a votat și v-a ales pe Sfinția Voastră Arhiepiscop al vestitei Episcopii a Madabei din Regatul Hașemit al Iordaniei și păstor duhovnicesc al districtului său din sud.

Sfântul nostru Sinod a decis aceasta, ascultând cuvintele înțelepte ale Apostolului Neamurilor Pavel care i-a poruncit ucenicului său Timotei: „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă.. Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin”(2 Tim. 4:3-5), cu alte cuvinte, împliniți-vă slujirea în toate lucrurile.

Înalt Preasfinția Voastră, Aristovul al Madabei; Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului ne-a chemat, pe de o parte, la cea mai înaltă cinste a Slujirii Arhierești, în primul rând, iar în al doilea rând ne-a desemnat la slujirea apostolească a obștei aghiotafite, pe care o practicați cu râvna insuflată de Dumnezeu, supunându-vă învățăturilor Sfîntului Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii,.. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină…” (1 Tim. 2:1-4).

Vă dorim ca harul Sfântului Duh cel de Viață Dătător să Vă fie alături la preluarea noilor îndatoriri arhierești, referindu-ne la îngrijirea duhovnicească și pastorală a eparhiei noastre creștine, sub jurisdicția ecleziastică a străvechii Patriarhii Greco-Ortodoxe a Ierusalimului. Și mijlocirile Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, împreună cu cele ale Sfântului Apostol Aristovul, să vă însoțească mereu și pentru totdeauna. Fiți vrednic și hotărât în credință.

 Cel ales a adresat, la rândul său, un discurs de mulțumire  Preafericirii Sale, după cum urmează:

“Preafericite Părinte și Stăpâne,

Fraza pe care ați folosit-o ca să mă convingeți să accept decizia Sfântului Sinod continuă să îmi răsune ca un ecou în ureche: “Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.”(Luca, 10 : 2).

Rugați-vă, Preafericirea Voastră, ca Dumnezeu să mă socoată vrednic de harul Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormânt, să devin un simplu lucrător în via lui și în Ziua Judecății să pot fi  în stare să îi returnez Lui roadele de o sută de ori.

Îmi ridic paharul într-un toast pentru sănătatea Preafericitului Tău, a Frăției Aghiotaphite și a congregației noastre nobile. “

Din partea Secretariatului General

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/98iJuEBAzHY

În după amiaza zilei de sâmbătă, 6/19 mai, 2018, slujba de alegere a arhiepiscopului Aristovul al Madabei a avut loc după slujba Vecerniei în Biserica Mănăstirii Sfinții Împărați Constantin și Elena. Hirotonia va avea loc duminică, 7/20 mai 2018, în Catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii, zi în care pomenim arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer.

Slujba de alegere a avut loc după Tipicul Bisericii, incluzând anunțul alegerii, acordul celui ales, semnarea Codului de Încredințare de către Arhiepiscopii și Ieromonahii care sunt membri ai Sfântului Sinod, și care au votat pentru ca Arhimandritul Aristovul să devină Arhiepiscop al Madabei.

Înainte de finalul slujbei în Sala de Recepție a Patriarhiei, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil S-a adresat celui ales, după cum urmează:

Preafericirea Voastră, Arhiepiscope Ales Aristovul al Madabei,

În ultima sa întrunire, Sfântul nostru Sinod, având în unanimitate acceptul nostru Patriarhal și Părintesc pentru sugestia promovării Sfinției Voastre la Slujirea Episcopală, a votat și v-a ales pe Sfinția Voastră Arhiepiscop al vestitei Episcopii a Madabei din Regatul Hașemit al Iordaniei și păstor duhovnicesc al districtului său din sud.

Sfântul nostru Sinod a decis aceasta, ascultând cuvintele înțelepte ale Apostolului Neamurilor Pavel care i-a poruncit ucenicului său Timotei: „Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă… Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin”(2 Tim. 4:3-5), cu alte cuvinte, împliniți-vă slujirea în toate lucrurile.

Înalt Preasfinția Voastră, Aristovul al Madabei; Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului ne-a chemat, pe de o parte, la cea mai înaltă cinste a Slujirii Arhierești, în primul rând, iar în al doilea rând ne-a desemnat la slujirea apostolească a obștei aghiotafite, pe care o practicați cu râvna insuflată de Dumnezeu, supunându-vă învățăturilor Sfîntului Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii,.. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină…” (1 Tim. 2:1-4).

Vă dorim ca harul Sfântului Duh cel de Viață Dătător să Vă fie alături la preluarea noilor îndatoriri arhierești, referindu-ne la îngrijirea duhovnicească și pastorală a eparhiei noastre creștine, sub jurisdicția ecleziastică a străvechii Patriarhii Greco-Ortodoxe a Ierusalimului. Și mijlocirile Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, împreună cu cele ale Sfântului Apostol Aristovul, să vă însoțească mereu și pentru totdeauna. Fiți vrednic și hotărât în credință.

Cel ales a adresat, la rândul său, un discurs de mulțumire  Preafericirii Sale, după cum urmează:

“Preafericite Părinte și Stăpâne,

Fraza pe care ați folosit-o ca să mă convingeți să accept decizia Sfântului Sinod continuă să îmi răsune ca un ecou în ureche: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.”(Luca, 10 : 2).

Rugați-vă, Preafericirea Voastră, ca Dumnezeu să mă socoată vrednic de harul Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormânt, să devin un simplu lucrător în via lui și în Ziua Judecății să pot fi  în stare să îi returnez Lui roadele de o sută de ori.

Îmi ridic paharul într-un toast pentru sănătatea Preafericitului Tău, a Frăției Hagiotaphite și a eparhiei noastre evlavioase. “

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/98iJuEBAzHY

Slujba de înmormântare a Arhimandritului aghiotafit Narcis, egumenul comunității ortodoxe grecești din Beit Jalla, a avut loc vineri dimineața, pe 28 aprilie / 11 mai 2018, la paraclisul Manastirii Centrale închinat Sfintei Tecla cea Întocmai cu Apostolii și Prima Muceniță. Arhimandritul a murit cu o zi înainte, după o încercare de câteva luni – un cancer agresiv.

Slujba de înmormântare a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi și Ieromonahi aghiotafiți, preotul George Siahouan, în numele Comunității căreia i-a slujit defunctul, la rugăciune participând, în duhul doliului întru Hrisos, monahi, maici și laici din Beit Jalla.

Requiem a fost trimis de către secretarul general Geronda, cel mai reverend Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, după cum urmează:

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Înalt Preasfințiți Arhiepiscopi,

Excelența dvs., domnule Consul General al Greciei,

Cuvioși Părinți,

Dragi frați și surori în Hristos,

Ne aflăm în fața trupului neînsuflețit al fratelui nostru iubit, ieromonahul aghiotafit Narcis, care ne-a părăsit mutându-se la locurile cerești, în suferință, uimire și surpriză. Gândindu-ne adânc, ne întrebăm cum omul, care a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a căzut în stricăciune și a intrat în unire cu moartea?

La aceste întrebări omenești, răspunsul vine din cer, de la Persoana, misiunea și învățătura Celui Care S-a pogorât din cer, Iisus Hristos Cel Întrupat, Răstignit și Înviatul, Mântuitorul nostru; de la Cel Care a biruit moartea prin moartea Sa; de la Cel Care a murit și iată,  trăiește. Din moment ce El a murit pe Cruce și a înviat, noi cei care credem în El și am murit împreună cu El în Botezul Său, îndepărtându-ne de trupul nostru pământesc, trăim împreună cu El în suflet și în duh în Împărăția Sa cerească și veșnică.

Această taină s-a arătat deja fratelui nostru, Arhimandritul Narcis, care a fost dus la cer după o boala dureroasa. El se află deja în brațele Făcătorului său și Îi așteaptă judecata iubitoare de om. Fiind prezenți cu el în ultima sa reședință pământească și conducându-l spre cea  cerească veșnică, ne amintim cu laude de viața sa din această lume.

A venit în Țara Sfântă din orașul natal Patra din Peloponez și a studiat la Școala Patriarhală Sf. Dimitrie. După terminarea studiilor a intrat în Frația Sfântului Mormânt, s-a călugărit și a primit numele de Narcis (numele său în lume a fost Nicolae). A fost hirotonit diacon și preot și a slujit la toate altarele sau slujirile pastorale pentru care a fost numit cu devotament și ardoare. A slujit la altarele Basilicii din Betleem, în Cana Galileii, la Câmpul Păstorilor, la Metropolia Patriarhiei din Amman, ca egumen al Mănăstirii Sf Gheorghe Al Hader, la locașul Proorocului Ilie, în calitate de președinte al Comitetului de Proprietăți Imobiliare, și în ultimii cincisprezece ani, ca egumen al Comunității din Beit Jalla. El a transmis clerului și membrilor Comunității ordinea și tradiția Tipicului Bisericii Ortodoxe, solemnitatea slujbelor bisericești, dragostea decenței din Casa Domnului, locuind în Turnul lui Ioasaf Aghiotafitul din Beit Sahour, păstrându-l și restaurându-l.

Spunând acestea, ne împlinim datoria umană și frățească față de El, mai mult decât atât, trimitem rugăciunile noastre pentru el Celui Prea Înalt, cerându-i, ca unui Judecător drept și iubitor de oameni, să îi vadă faptele bune și chinul în timpul bolii care i-a încheiat viața, și să îi ierte orice păcat săvârșit de el, cu voie sau fără voie, și să îl așeze în rândul celor vii împreună cu drepții, și să îl învie la învierea comună din Ziua de Apoi. Fie ca pomenirea sa să fie veșnică.

Iubitul nostru frate Aghiotafit a fost însoțit la Cimitirul de pe Sfânta Cetate a Sionului pentru a fi înmormântat de către Mitropolitul Narciss al Acrei din Patriarhia Alexandriei, care este fiu duhovnicresc al celui răposat.

Frăția Aghiotafită își dorește veșnică pomenire.

Din partea Secretariatului-General

Sfințite Părinte Francesco,

Eminențele voastre,

Înălțimile voastre,

Iubiți membri ai Frățiilor noastre,

Dragi Părinți,

Cu mare bucurie vă salutăm, Excelență, dragă părinte Francesco, și salutăm comunitatea voastră, acum când sărbătoriți Întruparea Logosului Divin, a Domnului nostru Iisus Hristos, mai ales în acest an, în care marcați și aniversarea a 800 de ani de prezență a Custodiei în Țara Sfântă. Ne amintim că Sfântul Francisc însuși a avut o devoțiune profundă față de această sărbătoare și este recunoscut drept creatorul primei iesle de Crăciun. Sfântul Francisc însuși a spus:

Vreau să fac ceva care să aducă în memorie amintirea acelui Prunc care S-a născut în Betleem, să se vadă cu ochii trupului neajunsurile  copilăriei sale, cum se afla în iesle și cum stăteau alături boul și măgarul.

Întreaga lume privește spre Orașul Sfânt al Betleemului și spre Țara Sfântă cu același dor, dorul de a vedea cu ochii noștri și de a ști în inimile noastre taina acestei întâlniri divino-umane.

Sărbătorind praznicul Nașterii Domnului, ne amintim în mulțumire marele eveniment al acestui an, când am sărbătorit restaurarea Ediculei Sfinte. Un eveniment important în sine, restaurarea a reprezentat de asemenea un nou nivel de cooperare între cele două fraternități, cărora Providența Dumnezeiască le-a încredințat îngrijirea și tutela Locurilor Sfinte. Chiar și acum descoperirile de sub Ediculă captivează imaginația religioase și spirituală a lumii. Cu această ocazie dorim să ne exprimăm încă o dată recunoștința față de dumneavoastră și față de fraternitate pentru această cooperare specială.

Așteptăm cu nerăbdare a doua fază a acestei lucrări importante, care cuprinde zona de sub podeaua Rotondei.

Cooperarea noastră mai profundă a găsit, de asemenea, rezultate importante în răspunsul nostru comun la evenimentele mai puțin fericite din acest an, în special la propunerea de lege care circulă în Knesset și care va modifica prevederile, drepturile și privilegiile Status Quo-ului, precum și la atacul inacceptabil de la „Poarta Jaffa” a noastră, în care grupări radicale de coloniști încearcă o intruziune în cartierul creștin în încercarea de a lovi în inima caracterului multi-cultural, multi-etnic și multi-religios al Ierusalimului.

Unitatea noastră în calitate de Conducători ai Bisericilor, Paternitatea voastră, în opoziția noastră față de aceste amenințări comune nu numai pentru drepturile noastre istorice ci și pentru integritatea acestui Sfânt Oraș și a Țării Sfinte este atât de importantă. În slujirea noastră pastorală suntem cu toții angajați într-o comunitate creștină vitală și vibrantă de aici, și suntem, de asemenea, angajați să păstrăm accesul deschis la Locurile Sfinte ca locuri de rugăciune și închinare, tuturor persoanelor, fără deosebire.

Bucurându-ne cu voi în spiritul Sfântului Francisc, care a recunoscut importanța Sfintelor  Locuri ca izvor de reînnoire și împrospătare spirituală, să rămânem uniți în hotărârea noastră în slujirea care ne-a fost încredințată. Pământul și cerurile se bucură când cerul coboară pe pământ, iar Logosul întrupat ia trupul nostru omenesc și viața noastră umană. Așa cum scria Sfântul Francisc:

Cerurile și pământul să-L laude pe Cel Slăvit,

Să-L lăudăm și să-l înălțăm mai presus de toate pentru totdeauna.

Vă dorim, Excelenței Voastră și tuturor fraților și comunităților voastre, un Crăciun binecuvântat și un An Nou pașnic. Fie ca lumina care strălucește din Betleem să aducă speranță lumii noastre și să ne întărească pe toți.

Mulțumesc.