În Sfânta și Marea Miercuri seara, pe 22 martie / 4 aprilie 2018, Taina Sfântului Maslu s-a săvârșit la Biserica Mănăstirii Sfinții Constantin și Elena, spre întărirea credincioșilor în Săptămâna Mare și pentru Paște. Slujba a fost condusă de Preafericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil având drept împreună-slujitori Înalți Clerici Aghiotafiți.

Înainte de Otpust și în timp ce Protopsaltul Sfintei Biserici, Arhimandritul Evsevie cânta Psalmul 137, Preafericirea Sa, Episcopii, Arhimandriții, călugării, maicile și pelerinii au fost miruiți, cerându-și iertare și urându-și un Paște Fericit.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/X20ITsGHM1g

În seara zilei de duminică, 20 martie / 1 aprilie 2018, a avut loc la Biserica Sfântului Mormânt prima slujbă a Deniilor din Săptămâna Mare.

Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori ieromonahi și ierodiaconi aghiotafiți, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie și alții. Corul a fost format de Părintele Protopsalt, Arhimandritul Aristovul și din elevii Școlii Patriarhale de pe Sion.

Preafericirea Sa le-a vorbit pelerinilor evlavioși despre Săptămâna Mare și despre Paști, despre Mirele Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/Q1CGB2HPXFk

 În Duminica Floriilor, pe 19 martie/ 1 aprilie 2018, Patriarhia a prăznuit Intrarea triumfală a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe mânzul asinei. Atunci copiii evreilor L-au întâmpinat cu stâlpări de finic strigând: „Osana, Fiul lui David!”.

Pomenirea acestui eveniment s-a prăznuit seara, în ajun, și dimineața:

1. Seara.

Seara, în ajun, s-a săvârșit Vecernia sărbătorii, potrivit rânduielii din tipic și Status Quo-ului, în Biserica Învierii, slujba fiind condusă de Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având drept împreună-slujitori în Sfântul Altar arhierei, ieromonahi în frunte cu Arhimandritul Nectarie – Gheron al Kamarasiei, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Au cântat în limba greacă Protopsaltul – Arhimandritul Aristobul (în strana dreaptă) și Lampadarul – domnul Constantinos Spiropoulou (în strana stângă). Au luat parte la slujbă  numeroși credincioși.

2. Dimineața.

Duminică dimineața, în ziua praznicului Floriilor, s-a săvârșit dumnezeiasca Liturghie în Biserica Învierii, sub conducerea Preafericitului Teofil, Patriarhul Ierusalimului, avându-i drept împreună-slujitori pe Preasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Dimitrie al Lidei, și Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elinoupolei, precum și arhierei din alte țări ortodoxe, ieromonahi, printre care Arhimandritul Nectarie – Gheron al Kamarasiei, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Au cântat Protopsaltul – Arhimandritul Aristobul (în strana dreaptă) și Lampadarul – domnul Constantinos Spiropoulou (în strana stângă). Au luat parte la slujbă  Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sophianopoulou, și un număr mare de credincioși.

După dumnezeiasca Liturghie a urmat procesiunea. S-a înconjurat de trei ori Edicula Sfântului Mormânt și apoi procesiunea a trecut o dată pe la fiecare altar din Biserica Învierii, fiind respectat dreptul nostru de a avea un al doilea paznic, lângă Piatra Îngerului.

A fost citită pericopa evanghelică, iar apoi soborul patriarhal a urcat la Patriarhie. Aici Preafericitul a vorbit credincioșilor pelerini veniți pentru perioada Săptămânii Mari și a Învierii, urându-le tuturor să petreacă cu bine Paştile și să aibă parte de îmbelșugate binecuvântări de pe urma pelerinajului lor.  

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/cuXTda9quLw

În după-amiaza sâmbetei lui Lazăr (ora 18.00), pe 18/31 martie 2018, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a binecuvântat ramurile de finic la Sfânta Mănăstire din Bet-Faghe. Apoi tradiționala – din primii ani creștini – procesiune cu ramuri de finic a început din această mănăstire, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan de Gerassa.

Procesiunea de la Bet-Faghe a trecut prin valea Ghetsimani, destinația finală fiind Sfânta Mănăstire Sf. Ana, trecând de Zid prin Poarta Sfântului Ștefan, cunoscută și sub numele de Poarta Leilor, comemorând intrarea triumfătoare a Domnului în Ierusalim, călare pe mânzul asinei.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_3_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/3FBabO5v6lk

Sâmbătă, pe 18/31 martie 2018, Patriarhia a sărbătorit învierea din morți de către Domnul a Sfântului și Dreptului Lazăr. Lazăr a fost prieten al Domnului, după cum aflăm din evanghelia Sfântului Ioan Evanghelistul (Ioan 11: 1-46), conform căruia Domnul l-a înviat pe Lazăr, pe care-l iubea foarte mult, și a plâns înaintea mormântului său din Betania „gându-ne o încredințare a Învierii de obște înaintea Patimilor Sale”.

Acest eveniment a fost sărbătorit:

1. În Betania

În orașul Betania și la Sf. Mănăstire a surorilor lui Lazăr, Marta și Maria, Sf. Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-liturghisitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina și Mitropolitul Ioachim de Helenoupolis, episcopul Sava din Biserica Sârbă, aflat în vizită, ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Corul a fost format din cântăreți din Cipru, iar la slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos și un mare număr de pelerini din toate țările ortodoxe, din Rusia, Ucraina, Serbia, România, Grecia și Cipru.

Preafericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu în fața celor prezenți, după cum urmează:

„Pe Lazăr cel mort de patru zile l-ai înviat, Hristoase, din iar, mai înainte de moartea Ta, sfărâmând puterea morții și printr-unul iubit mai înainte vestind slobozirea tuturor oamenilor din stricăciune. Pentru aceasta, închinându-ne Stăpânirii Tale celei atotputernice, grăim: „Bine ești cuvântat, Mântuitorule, miluiește-ne pre noi”, spsune imnograful Bisericii.

Preaiubiti frati și surori întru Hristos,

Cucernici pelerini

Bucuria tuturor oamenilor, Hristos adevărul, lumina, viața și învierea lumii, ne-au adunat de la marginile lumii, în acest loc sfânt al Betaniei, pentru a sărbători învierea Sfântului și Dreptului și a prietenului lui Hristos Lazăr, fratele Martei și al Mariei, care era mort de patru zile.

După cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul, sora lui Lazăr, Maria, este cea care a uns picioarele Domnului cu mir și le-a șters cu părul. Fratele ei Lazăr era grav bolnav. Și au trimis la El (la Iisus) spunând: Doamne, iată cel pe care îl iubești este bolnav. Când Iisus a auzit, el a spus: „ Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. ” (Ioan 11: 2-4)

Acest eveniment al învierii lui Lazăr din morți a avut loc în Betania, puțin înainte de Patima de pe Cruce și de Învierea Mântuitorului nostru Hristos, în prezența ucenicilor Săi. Și aceasta s-a întămplat astfel încât să fie o „încredințare a  învierii”, după cum spune imnograful.  „Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând,  Ție biruitorului morții grăim: Osana, Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat Cel Ce vine întru Numele Domnului!”

Hristos, frații mei iubiți, este Domnul vieții și al morții, așa cum este Sf. Pavel spune: „ căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. ” (Romani 14: 9).

Cu alte cuvinte, moartea lui Dumnezeu Cuvântul, a lui Iisus Hristos, este cea care interpretează precis și răspunde marii taine a stricăciunii și morții firii noastre omenești.

Și spunem acest lucru pentru că moartea lui Hristos pe Cruce este relevantă pentru regenerarea comună a firii omenești, și anume „slobozirea de stricăciune” a firii omenești. Din acest motiv, imnograful Bisericii spune: “Și Lazăr s-a făcut primul rod al înnoirii lumii”.

Cu toate acestea, sensul concret al libertății nu este posibil de înțeles, cu atât mai mult este imposibil să fim înțeleși într-un mod filosofic prin criterii logice umane. Numai în Hristos și prin Hristos putem înțelege amploarea și profunzimea libertății, așa cum ne învață Sf. Pavel, cînd spunem: „Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos! (1 Corinteni 15:57) și, mai detaliat, să-L lăudăm pe Dumnezeu în mulțumire, pentru că ne dă buruința asupra morții și stricăciunii  prin Domnul nostru Iisus Hristos.

Doar credința în învierea lui Hristos ne permite să înțelegem cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, care spune: „aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? “(1 Ioan 5: 4-5). “Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău” (1 Ioan 5:19).

Prin ridicarea lui Lazăr din morți, Domnul nostru Iisus Hristos Și-a arătat stăpânirea atotputernică asupra lumii și peste stricăciunea ei. Mai mult decât atât, El a arătat lumina vieții veșnice, adică învierea Sa, care a făcut referire la firea noastră umană pe care El a luat asupra Sa din Pururea Fecioara Maria Născătoarea de Dumnezeu. Să îl ascultăm pe imnograf spunând: „Hristoase, Tu ai ridicat prietenul tău, care a fost mort de patru zile, și ai făcut bocetul de Marta și Maria să înceteze, arătând tuturor că Tu ești Cel care umple toate lucrurile prin puterea Ta divină și voința ta suverană. Pentru Tine heruvimii fără încetare strigam: „Osana întru înălțime: Binecuvântată ești tu, Dumnezeu peste tot: slavă Ție“.

Sărbătorind astăzi, dragii mei frați, această mare și paradoxală minune, și anume ridicarea lui Lazăr din morți, să ne pregătim ca, prin rugăciunile dreptului Lazăr, să putem fi aflați vrednici să sărbătorim, de asemenea, învierea în slavă a Dumnezeului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Amin. Paste fericit.

2. La Muntele Măslinilor

Seara, Vecernia și Pavecernița Mică s-au slujit la Sfântul Altar al Înălțării și s-a făcut o Procesiune Sfânta până la Sfânta Mănăstire Mica Galilee, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan din Gerassa, care a fost întâmpinată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Antim, în această mănăstire.

În Sâmbăta lui Lazăr, ziua de sărbătoare, Sfânta Liturghie s-a slujit dimineața la locul Înălțării Domnului, lângă Betania, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan de Gerassa, având drept împreună-slujitori Ieromonahi aghiotafiți, părintele vican Charalambos Bandur, Arhimandriții Serghei, Ștefan și Kallistos, și preoți din alte Biserici ortodoxe, aflați în vizită. Strana dreaptă a fost formată din cântăreții corului de la Biserica Învierii și de la Școala Patriarhală de pe Sion, iar în stânga a cântat domnul Rimon Kamar. La slujbă a participat un număr mare de credincioși și pelerini locali.

După Sf. Liturghie, Soborul Episcopal a participat la o agapă în Sfânta Mănăstire a Înălțării, vizavi de Altar, oferită de către Monahul Ahile, cel care răspunde de Mănăstire.

ngg_shortcode_4_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/J_NSklvHzA4

httpv://youtu.be/VpT_eCV3jbw

TEOFIL al III-lea

prin Milostivirea lui Dumnezeu Patriarh al Sfântului Oraș al Ierusalimului și al întregii Palestine

Tuturor membrilor Bisericii, harul și mila și pacea de la Preasfântul și de Viață Dătătorul Mormânt al Hristosului înviat.

                  Hristos a înviat din morți

Zdrobind legăturile morții

Pământul strigă cu bucurie mare!

Cerurile laudă slava lui Dumnezeu!

(Laudele Octoihului, glasul al 7-lea)

Iisus Hristos din Nazaret, Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și de la Pururea Fecioara Maria, Unul Născuut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a născut în trup în Betleem în timpul domniei lui Caesar Augustus, a fost aproape de oameni și a lucrat spre binele lor, a propovăduit pocăința și venirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, a stabilit dragostea și chiar dragostea față de dușmanii noștri ca lege a vieții, i-a vindecat pe bolnavi și pe cei care sufereau de boli incurabile, a înviat morții, a suferit de bunăvoie crucea lui Pontius Pilat în Ierusalim, Și-a vărsat sângele preacurat spre iertarea păcatelor noastre, a murit pe cruce ca om și a fost îngropat lângă Golgota într-„un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat” (Ioan 19: 41). La înmormântarea Lui, când „ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra” (Matei 27:66), „fiii celor mântuiți” I-au văzut sfârșitul.

Totuși, Voia lui Dumnezeu pentru Fiul Său și mântuirea omenirii a fost alta. „Și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, și Salomea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă” (Marcu 16: 1), s-au aflat în fața unei vederi nemaiauzite și minunate. Ele au găsit piatra de la ușa mormântului dată la o parte și au auzit un înger spunându-le din mormânt: “Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit ? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16: 6).

Aceasta a fost pronia filantropică a lui Dumnezeu pentru om, Învierea Fiului Său. După ce a îndurat de bunăvoie suferința și moartea pentru noi pe cruce, ca om, Hristos a fost înviat din mormânt ca om și Dumnezeu. „Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa ?” (Luca 24:26). Slava lui stă în smerenia crucii Sale. Prin crucea Sa, bucuria a venit în întreaga lume. Prin crucea lui Hristos, diavolul ucigător de oameni a fost biruit cu tărie. „Cu moartea, Hristos a călcat moartea”. Moartea a fost călcată complet, nu a avut nicio putere asupra lui Hristos. După ce a intrat în Hades prin cruce, Hristos a înviat și împreună cu El a înviat primul cuplu creat și pe urmașii lor și i-a dus cu El în rai, în raiul pentru care l-a socotit vrednic, după o singură zi, pe tâlharul  cuvios, care a teologhisit în pocăință.

Această veste a îngerului, plină de bucurie, a învierii a fost confirmată de Însuși Domnul Cel Înviat, prin numeroasele Sale arătări. Mai întâi a fost văzut de femeile mironosițe „în urmă S-a  arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit. După aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor” (1 Corinteni 15: 6-7) în trupul Său omenesc strălucitor și slăvit prin cruce, vorbind cu ei, arătându-le mâinile și picioarele, încredințându-i că nu este duh, căci duhul nu are carne și oase ca El, luând mâncare și mâncând înaintea lor (Luca 24: 39-43), dându-le pacea și puterea de a ierta păcatele prin puterea Duhului Sfânt, pe Care L-a suflat asupra lor”(Ioan 20: 21-23).

„Cărora [apostolilor] S-a și înfățișat pe Sine după patima Sa prin multe semne doveditoare” (Fapte 1: 3); și la patruzeci de zile după Învierea, S-a înălțat la ceruri și a stat de-a dreapta Tatălui, după ce Și-a primit Firea întrupată și a slăvit și firea noastră omenească îndumnezeită prin cruce. Din ceruri, așa cum spusese mai dinainte, “când a sosit ziua Cinzecimii” (Fapte 2: 1), le-a trimis Apostolilor un alt Mângâietor, Duhul adevărului, „Cela Ce prea înțelepți pe pescari i-ai arătat și printr-înșii lumea ai vânat”.

Într-adevăr, întreaga lume a fost atrasă în plasa Lui, prin propovăduirea apostolilor cea inspirată de Duhul Sfânt despre persoana, învățătura și lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos Cel Întrupat, Răstignit și înviat. Pe piatra mărturisirii Apostolilor, așa cum a spus mai dinainte, „Domnul a zidit Biserica Sa” (Matei 16:18) și a pecetluit-o și a stabilit-o în lume prin Duhul Sfânt. De atunci, Biserica, ca trup mistic al lui Hristos, oferă o misiune pașnică, de reconciliere, îmblânzire a moravurilor umane, sfințitoare și mântuitoare a trupului și a sufletului în întreaga lume.

Această misiune a Bisericii, Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească este, de asemenea, îndeplinită și de Maica Bisericilor, „prima care a primit răscumpărarea păcatelor prin Înviere”, în jurul locurilor de har, locurile în care Mântuitorul nostru Hristos a trăit ca om, iar în noaptea sărbătorii Slăvitei Învieri, se roagă fierbinte din Preasfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt, pentru pacea lumii, a Orientului Mijlociu și a Țării Sfinte și urează întregii sale eparhii din Țara Sfântă și celor din toate locurile de pe pământ, precum și tuturor celor care o onorează, pelerinilor noștri, sănătate, putere și toate binecuvântările venite de la Hristos Cel Înviat.

În Cetatea Sfântă a Ierusalimului, PAȘTELE anului 2018

Cu urări Părintești și binecuvântări Patriarhale

Fierbinte Rugător pentru toți înaintea lui Dumnezeu,

TEOFIL al III-lea

Patriarhul Ierusalimului

În după-amiaza de luni, 13/26 martie 2018, sărbătorirea națională a zilei de 25 martie 1821 a fost onorată printr-o serbare școlară la Școala Patriarhală de pe Zion.

La serbare au participat Vicarul Patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie de Capitolia, Președintele Consiliului școlii, Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor de Hierapolis, Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, împreună cu unii dintre membrii consulatului grec, călugări și călugărițe ale Patriarhiei, membri ai comunității grecești din Ierusalim și pelerini.

Programul evenimentului a cuprins un cuvânt introductiv al directorului școlii, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, discursul festiv al profesorului de științe Nikolaos Souliotis, recitarea textelor și a poeziilor și o scurtă piesă de teatru despre  Revoluție, precum și clipuri video relevante pentru evenimentele istorice din 1821 .

Evenimentul școlar bine organizat a adus în memoria spectatorilor suferințele grecilor, care au fost asupriți timp de 400 de ani sub jugul turcesc și lupta lor eroică în negarea de sine. Grecii și-au oferit proprietățile, s-au luptat pe câmpurile de luptă și și-au sacrificat viețile, ducând la renașterea și învierea națiunii. S-a făcut o pomenire specială a numelor prietenilor grecilor și a eroilor Revoluției, cum ar fi Papaflessas, Kolokotronis, Nikitaras, Bouboulina, M. Mavrogenous, Athanasios Diakos și Sfinți membrii ai clerului.

La finalul evenimentului, vicarul patriarhal și Consulul General i-au felicitat pe toți participanții activi.

O recepție festivă a fost oferită la sala de primire a școlii.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_5_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/EmMIoqJGEKU

La prânzul celei de-a 5-a duminici a Postului Mare, pe 12/25 martie 2018, s-a făcut o Doxologie la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt spre mulțumire către Dumnezeu pentru eliberarea poporului grec de sub ocupația turcă din 1821 și ca mijlocire pentru odihna sufletelor Părinților noștri care au murit în această luptă.

Doxologia a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu arhiepiscopii și ieromonahii agiotafiți, în prezența Consulului General al Greciei din Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos. Corul a fost format din Părintele Protopsalt de la  Sfântul Mormânt, Arhimandritul Aristovul și din corul domnului Demetrios Balagiorgos, la slujbă participând membrii ai comunității grecești și pelerini.

După Doxologie, participanții la slujbă s-au întors la Patriarhie în procesiune. Acolo, Preafericirea Sa s-a adresat oaspeților, după cum urmează:

„Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor” (Fapte 17:26) spune Sf. Pavel.

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei, Christos Sophianopoulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Preaiubiți Frați și surori în Hristos

Poporul nostru binecuvântat de Domnul și Dumnezeul Părinților noștri nobili sărbătorește astăzi aniversarea eliberării de sub sclavia și tirania aroganței otomane.

Revoluția cu adevărat eroică din 1821 a fost rezultatul puternicei și profundei conștiințe naționale și religioase, adică creștine a luptătorilor săi, așa cum scrie generalul Makrygiannis în memoriile sale: „Fără virtute și durere pentru țară și credință în religie, nu există națiuni”; „Pentru fiecare om, țara și religia lui sunt totul”; „Nu există niciun lucru mai dulce decât țara și religia”.

Spiritul elenismului, care și-a primit desăvârșirea din Cuvântul evanghelic al Domnului nostru Iisus Hristos, și astfel a format grandoarea spirituală și culturală imperceptibilă a grecilor ortodocși, este ceea ce a făcut din evenimentul istoric al revoluției națiunii din 1821 un eveniment de referință pentru toate popoarele și națiunile.

Cu alte cuvinte, Învierea firii noastre umane, pe care a luat-o Hristos, este izvorul neîmpuținat al nădejdii în Hristos, și anume al libertății, pentru care „toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” (Romani 8:22 ), după cuvântul înțeleptului Pavel.

Și spunem acest lucru deoarece participarea Bisericii cu clerali și credincioși săi creștini la lupta poporului pentru regenerare și reînnoire, a fost completă și spontană. Printre numeroșii slujitori ai luptei pentru credință și țară se remarcă marii conducători și eroi: Mitropolitul Palaion Patron Germanos, care a ridicat steagul revoluției, egumenul Grigorie cel Drept, Papaflessas, Athanasios Diakos, Episcopul Isaia de Salona și membri ai Frăției Sfântului Mormânt.

Îi pomenim pe acești oameni mari ai Bisericii, pentru că lupta lor pentru înlăturarea jugului barbar și jertfa lor până la sânge au fost sfinte. A fost „o luptă pentru Sfânta credință în  Hristos și libertatea țării”, după sloganul revoluției poporului formulat de Bătrânul de la Morea, Theodoros Kolokotronis.

„Credința în Hristos și libertatea țării” sunt valorile naturale și incoruptibile, atemporale ale cristelniței duhovnicești în care poporul grec a fost re-botezată sau, mai degrabă, din care a renăscut, din cenușă. Mai mult decât atât, ele sunt liantul care a păstrat identitatea greco-ortodoxe, care păstrează respectul absolut față de persoana umană, despre care Sf. Pavel spune: „ Dumnezeu nu caută la faţa omului” (Galateni 2: 6), adică Dumnezeu nu tratează pe nimeni cu respect sporit și nu este părtinitor.

Venerabila Frăție a Sfântului Mormânt participă la această pomenire sfântă a aniversării regenerării și reînnoirii cuviosului nostru popor cu toată inima și îndatorarea, și a coborât la Biserica Sfântului Mormânt, unde a oferit o laudă de mulțumire și o Doxologie către Domnul nostru Iisus Hristos Cel Înviat din morți, pentru binecuvântarea pe care El a oferit-o națiunii noastre. De asemenea, ne-am rugat fierbinte și am mijlocit pentru odihna veșnică acolo unde trăiesc sufletele binecuvântate a celor care s-au luptat eroic și glorios pentru credință și țară și au suferit moarte de martir în lupta sfântă a cuvioasei noastre națiuni ortodoxe grecești.

Pentru acestea, permiteți-ne să ridicăm paharul și să spunem, cum se cuvine :

Trăiască 25 martie 1821!

Trăiască națiunea cuvioasă și nobilă a poporului ortodox grec!

Trăiască Grecia!

Trăiască Frăția noastră Aghiotafită!

Aceasta a fost urmată de discursul Consulului General, reprodus mai jos în traducere :

„Preafericirea Voastră,

Preasfințiți Arhierei,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Suntem deosebit de bucuroși să comemorăm astăzi, în Patriarhia Ierusalimului, care este Maica Bisericilor, Revoluția din 1821. Grecii din întreaga lume sărbătorim astăzi, cu simțăminte de mândrie națională, cea mai glorioasă pagină din istoria noastră recentă și îi cinstim pe cei care, prin măreața lor revoluție, ce a început pe data de 25 Martie 1821, și-au dat toată silința și, în urma unei confruntări inegale ce a durat nouă ani, plină de jertfe și încercări de nedescris, dusă în contextul unui climat internațional nefavorabil, au reușit să lepede jugul otoman, să pună capăt secolelor întunecate ale stăpânirii străine și să asigure bunurile supreme care sunt libertatea și independența națională.

 Cu ocazia sărbătorii de astăzi, suntem datori să ne amintim acele elemente care au făcut posibilă izbânda Revoluției grecești, care rămân pururea actuale, atunci când Patria întâmpină mari provocări și este împresurată de primejdii mai vechi sau mai noi: credința în lupta dreaptă, care naște curaj și hotărâre capabile să depășească cele mai mari piedici, tăria sufletească nativă a grecilor, care asigură dârzenia și rezistența în condiții neprielnice, și, desigur, concordia națională și coalizarea tuturor puterilor într-o strădanie comună. 

Această concordie națională suntem toți datori să o consolidăm și să o urmăm cu hotărâre, de vreme ce orice adversar va încerca mereu, așa cum s-a întâmplat și de-a lungul luptei pentru eliberarea națională, să dezbine, să despartă și să creeze dispute interne și dezacorduri, ca să surpe încrederea noastră în caracterul drept al luptei pe care o ducem și să ne nimicească curajul și îndrăzneala.  

Astăzi să nu uităm că Revoluția națională din 1821 a fost puternică pentru că, de-a lungul perioadei îndelungate și întunecate a stăpânirii turcești, elenismul a reușit să păstreze neștirbită identitatea sa, valorile sale și dragostea de libertate. În acest sens, un rol de căpătâi l-a avut, firește, Biserica, care a fost depozitarul valorilor noastre, păzind limba, Credința creștină și nădejdea în Învierea Neamului. Astfel, așa cum luptătorii înșiși predicau, lupta pentru renașterea națională s-a purtat „pentru sfânta credință în Hristos și libertatea patriei”.

Grecia nu a uitat niciodată aportul însemnat al grecilor emigranți în lupta pentru renașterea națională și le este pururea recunoscătoare pentru aceasta. Eteriștii, pornind din marile centre urbane ale Europei, s-au alăturat cu mult entuziasm și abnegație fraților lor revoluționari, au adus o contribuție însemnată la planurile de organizare a Revoluției și au contribuit la nașterea curentului filoelen.  

Data de 25 Martie 1821 rămâne pentru noi toți piatra de temelie a ființei noastre naționale și momentul principal din istoria contemporană a Neamului. Eroismul, spiritul de sacrificiu și hotărârea luptătorilor Revoluției și a tuturor celor insuflați de aceștia spre a ținti spre o Patrie liberă, dreaptă și democratică, ne insuflă și pe noi, dar, totodată, ne îndatorează să ne arătăm vrednici de ei și, ca și aceia, să ne ridicăm deasupra împrejurărilor și să conlucrăm toți spre a depăși piedicile, oricât de dificile ar părea.

Sărbătoarea de azi subliniază nevoia de a fi mereu pregătiți să ne apărăm drepturile împotriva celor care ar unelti în dauna lor și, oricând suntem chemați, să fim gata să ducem lupta cea dreaptă. Acestea, ca și în cazul Revoluției, nu se pot realiza fără reale sacrificii. Grecia, după cum a spus și comandantul Makriannis, „nu a fost eliberată cu basme, ci cu sângele poporului a fost eliberată”.

Trăiască ziua de 25 Martie 1821!

Trăiască Grecia!”

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_6_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/na_txctCitI

De pe 18 martie/31 martie până pe 26 martie/8 aprilie 2018

(Ora Israelului coincide cu ora Greciei și a României)

Sâmbăta lui Lazăr

Vecernia Patriarhală: 15:00

Duminica Floriilor

Dumnezeiasca Liturghie Patriarhală: 08:00

Denia: 18:15

Sfânta și Marea Luni

Sfânta Liturghie a Darurilor Mai Înainte Sfințite pe Înfricoșătoarea Golgota: 09:00

Denia: 18:15

Sfânta și Marea Marți

Sfânta Liturghie a Darurilor Mai Înainte Sfințite pe Înfricoșătoarea Golgota: 09:00

Denia: 18:15

Sfânta și Marea Miercuri
Sfânta Liturghie a Darurilor Mai Înainte Sfințite pe Înfricoșătoarea Golgota: 09:00

Sfânta și Marea Joi

Sfânta Liturghie a Sf. Vasile Cel Mare la Catedrala Sf. Iacob: 06:30

Slujba Sfinte Spălări a Picioarelor Ucenicilor în Sfânta Curte: 09:00

Denia celor 12 evanghelii: 18.15

Sfânta și Marea Vineri

Ceasurile Împărătești pe Înfricoșătoarea Golgota: 10:00 am

Vecernia Patriarhală: 15:00

Prohodul Domnului: 21:00

Sfânta și Marea Sâmbătă

Slujba Sfintei Lumini: 13:00

Slujba Învierii: 24:00 (miezul nopții)

Duminica Paștelui

Slujba celei de-a doua Învieri: 13:00

Părintele Teletarh al Patriarhiei 

Arhimandritul Bartolomeu

Sâmbătă, 11/24 martie 2018, Patriarhia a sărbătorit Ziua Onomastică a Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, la pomenirea celor Patruzeci de Mucenici de la Lacul Sevastia din Pont, printre care unul este Sf. Mucenic Teofil.

1. VECERNIA

În ajunul sărbătorii, s-a citit Ceasul al Nouălea la biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena, iar apoi, după ce au bătut clopotele, după tipic, s-a slujit Vecernia Festivă în catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Participanți la rugăciune au fost arhiepiscopi, iar preoții au fost împreună-slujitori, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie. Corul de cântăreți a fost dirijat de domnul Demetrios Balagiorgos, la slujbă fiind prezenți Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și numeroși pelerini.

2. ÎN ZIUA PRĂZNUIRII

Sâmbătă dimineața, pe 11/22 martie 2018, Sfânta Liturghie pentru pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici și pentru Ziua Onomastică a Preafericitului Părinte al nostru și  Patriarh al Ierusalimului Teofil, a fost celebrată în catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii, fiind oficiată de Preafericitul Patriarh avându-i drept împreună-liturghisitori pe ÎPS arhierei: Mitropolitul Chiriac al Nazaretului, Mitropolitul Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei (Părinte Secretar General), Metodie al Taborului, Dimitrie al Lidei, Nectarie al Anthedonei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Elenoupolei și ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie. Corul a fost format din Arhimandritul Aristovul și corul profesorului Dimitrie Balagiorgos. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și mulți pelerini din diferite țări. După Sfânta Liturghie s-a făcut o doxologie și la sfârșit, cei care au participat la slujbă au mers la sediul Patriarhiei.

Acolo, Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, a fost primul care s-a adresat Preafericirii Sale, după cum urmează:

Discursul Părintelui Secretar-General

Arhiepiscopul Aristarh de Constantina

Cu ocazia zilei onomastice a Preafericirii Sale,

Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea

9 martie 2018

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici, atleții încununați care L-au mărturisit pe Hristos la Lacul Sevastia din Pont, este un depozit duhovnicesc de la care credincioșii ortodocși se reaprovizionează pentru continuarea cursei lor spre primirea crucii și a Învierii lui Hristos.

Această sărbătoare a Bisericii lui Hristos, Una Sfântă și Sobornicească, este prăznuită de către Maica Bisericilor în mod deosebit, deoarece Sfântul său Întâi-Stătător, Preafericirea Voastră, poartă numele unuia dintre acești patruzeci de mucenici, Teofil.

Din acest motiv, astăzi am oficiat jertfa cea fără de sânge, urmată de o Doxologie la Preasfânta Biserică a Învierii, la care au participat festiv întregul corp al Frăției Sfântului Mormânt, cucernicii clerici și credincioșii Patriarhiei noastre care a venit din toate locurile jurisdicției sale, și anume din Iordania, Israel și din statul palestinian.

După ce ne-am rugat în Sfântul Mormânt pentru sănătatea și viața lungă a Preafericirii Voastre și revenind acum în acest salon istoric de recepții din sfânta noastră reședință, aducem laudele cuvenite pentru toate faptele drepte și meritorii ale Preafericirii voastre pe care le-ați săvârșit pentru venerabila noastră Patriarhie.

În primul rând, este incontestabil faptul că finalizarea proiectului istoric de restaurare a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt de către Universitatea Tehnică Națională din Atena a fost o lucrare datorată în cea mai mare măsură inspirației Preafericirii Voastre și asigurării din partea Voastră a cooperării echilibrate dintre cele Trei Mari Comunități, în timp ce în cursul anului curent Preafericirea Voastră ați lucrat cu tenacitate în sprijinul drepturilor națiunii noastre, de fiecare dată când au fost amenințate de încălcări ale Status Quo-ului de către armeni, la Edicula Sfântului Mormânt și în paraclisul de la locul unde a fost găsită Sfânta Cruce. Mai mult decât atât, Preafericirea Voastră V-ați străduit și ați lucrat neostenit la soluționarea problemei Paraclisului Etiopian de lângă Intrarea în Biserica Învierii, care rămâne închis până în ziua de astăzi din cauza lipsei de cooperare.

A existat și un interes special în îndrumarea duhovnicească a credincioșilor arabi ai Patriarhiei, prin tipărirea și distribuirea de cărți potrivite, printre care texte liturgice ale Patriarhiei în arabă pentru a fi folosite de preoți. De asemenea, proiecte de restaurare și de reamenajare ale eparhiilor arabe au fost finanțate atât în Iordania cât și în Israel, cum ar fi, de pildă, Biserica din comunitatea Koufr Smea. Patriarhia s-a ocupat și de comunitățile sale vorbitoare de limba rusă, mai ales de cele din Beer Sheba și din regiunile înconjurătoare.                        

În ceea ce privește susținerea și revendicarea drepturilor noastre de proprietate, eforturile în această direcție au fost continuate prin recursul Patriarhiei noastre, sub conducerea Preafericirii Voastre, la Curtea Israeliană de Apel, după hotărârea greșită a Tribunalului israelian de la nivel de district, care a permis intrarea în vigoare a contractelor pe termen lung, ilegale și corupte, în cazul hotelurilor de la Poarta Jaffa, în favoarea grupului de coloniști „Ateret Kohanim”.

Pe lângă toate acestea, interesul viu și nediminuat, precum și determinarea Preafericirii Voastre, s-au vădit recent, când primarul Ierusalimului, Nir Barkat, a impus taxe ilegale asupra proprietății bisericești, ceea ce contravine drepturilor stabilite cu foarte mult timp în urmă, de scutire a Patriarhiei noastre și a celorlalte Biserici, de la plata impozitelor, și stabilite și prin istoria sfântă a Status-Quo-ul Ierusalimului. De asemenea, ele s-au vădit în cadrul demersurilor întreprinse împotriva proiectului de lege din Knesset, propus de către membra acestuia, Rachel Azaria, care amenință să nege Bisericilor dreptul de a se ocupa în mod liber de proprietăților lor. În lipsa altei soluții, Preafericirea Voastră ați luat inițiativa de cooperare a celor Trei Comunități Majore și hotărârea de închidere a Sfântului Mormânt, după Sf. Liturghie din Duminica Ortodoxiei, săvârșită acolo, în data de 12/25 februarie 2018, ca semn de protest împotriva acestor măsuri.

Preasfânta Biserică a Învierii, care este asaltată zilnic de mii de pelerini, a rămas închisă până când Prim Ministrul israelian, domnul Benjamin Netanyahu, a intervenit printr-o declarație potrivit căreia au fost suspendate toate acțiunile Municipalității de colectare a impozitelor, precum și toate activitățile legislative privitoare la proprietățile bisericești, inclusiv „Proiectul legislativ privind Terenurile Bisericești” propus Knessetului de membra acestuia, Rachel Azaria. De asemenea, s-a hotărâtă înființarea unei echipe profesionale conduse de Ministrul Tzachi Hanegbi, în cooperare cu reprezentanții Bisericilor, pentru rezolvarea aceste probleme actuale. În consecință, cele Trei Comunități Majore au convenit asupra redeschiderii Porții Bisericii Sfântului Mormânt în dimineața zilei de miercuri, 15/28 februarie 2018.

Aceste eforturi, care sunt doar o mică parte din totalul măreței Voastre slujiri, ne inspiră pe noi, Aghiotafiții, să avem curaj pentru a continua să lucrăm și să cooperăm într-un duh frățesc între noi, și într-un duh de ascultare față de Preafericirea Voastră, pentru a proteja moștenirea Părinților noștri și a o transmite îndoită urmașilor noștri, spre lauda Patriarhiei noastre și a poporului nostru binecuvântat și spre slava Dumnezeului nostru Trinitar.

Ridicându-mi paharul în numele Sfântului Sinod și al întregii Frății a Sfântului Mormânt, vă doresc, Preafericirea voastră, la mulți ani, în pace, stabilitate, bunăvoire și plinătate a darurilor cerești. Amin.”

Discursul Consulului General este reprodus mai jos în traducere :

Preafericirea Voastră,

Preasfințiți Arhierei,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Sărbătoarea de astăzi are o deosebită însemnătate pentru noi toți căci Frăția Sfântului Mormânt, evlavioșii credincioși, pelerinii și întreaga comunitatea ortodoxă serbează astăzi cu solemnitatea cuvenită ziua onomastică a Întâi-stătătorului Bisericii Sionului – Maica Bisericilor – a Preafericirii Sale Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Este pentru mine o deosebită cinste și bucurie să mă aflu la această sărbătoare și aș vrea, Preafericirea Voastră, să Vă adresez din inimă urări de sănătate, zile îndelungate și putere spre a continua înalta Voastră misiune care are o atât de mare însemnătate în această perioadă dificilă.

Cu acest prilej aș vrea să exprim sprijinul nostru ferm și susținerea față de această sfințită Instituție, Patriarhia Ierusalimului cea întâi-născută care, de-a lungul veacurilor, a jucat un rol deosebit de important în istorie, drept centru al Ortodoxiei la Sfintele Locuri, și continuă să fie un izvor nesecat de nădejde, transmițând dinspre Sfânta Cetate în toate direcțiile valorile Creștinismului și mesajul mântuirii omului.

Patriarhia Ierusalimului este, firește, un puternic punct de referință pentru toți grecii, oriunde s-ar afla ei, și este un simbol al prezenței de veacuri a elenismului la Sfintele Locuri. Ea constituie o legătură trainică de prietenie și colaborare cu alte popoare. Este, de asemenea, cea prin care se exprimă Creștinii Ortodocși din această regiune, păzind valoroase tradiții și transmițând în toate direcțiile mesajul ecumenic al Ortodoxiei. Pentru noi toți această sfințită Instituție este, desigur, custodele Sfintelor Locuri de închinare ale Creștinismului care sunt atât de importante, pe care, cu devotament și spirit de sacrificiu, le păzesc zilnic Părinții aghiotafiți, și care întotdeauna insuflă și întăresc evlavia și credința creștinilor de pretutindeni, precum și legăturile cu Biserica Sionului.

Preafericirea Voastră,

Deschiderea sinceră spre înțelegere și reconciliere pe care o arătați și o cultivați constant, atât în relațiile cu alte dogme și religii cât și prin ampla strădanie de reconciliere și împăcare în această regiune mult încercată, conferă înălțime morală Patriarhiei Ierusalimului, apărând prezența Creștinismului în Orientul Mijlociu și promovând rolul său, ca una care conferă moderație și stabilitate într-o epocă a instabilității și a neorânduielilor ce par să hrănească intoleranța și adversitatea.

Preafericirea Voastră,

Jugul pe care Vi l-ați asumat este greu și lupta pe care o presupune este îndelungată și anevoioasă. Știu că înfruntați provocările conștient fiind de caracterul critic al împrejurărilor și de necesitatea apărării Status Quo-ului de la Sfintele Locuri care, vreme de veacuri, a asigurat aici conviețuirea pașnică a tuturor religiilor. Sunt profund încredințat că, prin ajutorul lui Dumnezeu și prin sprijinul activ al nostru, al tuturor, Vă veți continua lucrarea și Vă veți duce la bun sfârșit misiunea.

Atât eu, cât și toți cei care activează în cadrul Consulatului General, ne rugăm să aveți parte de sănătate, putere și zile îndelungate spre binele Patriarhiei, al Frăției Sfântului Mormânt, al turmei voastre greco-ortodoxe, al Ortodoxiei și al păcii la Sfintele Locuri.

La mulți ani!

Au fost și alte discursuri, Preafericirea Sa mulțumind celor care le-au rostit în discursul său, reprodus mai jos, în traducere :

„Toată oștirea lumii lăsându-o, de Stăpânul Cel din ceruri v-ați lipit, purtători de chinuri ai Domnului cei patruzeci; că prin foc și prin apă trecând fericiților, după vrednicie ați luat slavă din ceruri și mulțime de cununi” spune imnograful Bisericii.

Excelența Voastră, Consulul General al Greciei,

Dl. Christos Sophianopoulos,

Cuvioși Părinții și frații,

Creștini evlavioși și pelerini.

Întrucât astăzi, Sfânta noastră Biserică și mai ales Biserica Ierusalimului cinstește și se închină la pomenirea sfântă a celor Patruzeci de Mucenici și în special a mucenicului Teofil, al cărui nume este dat Puținătății noastre, am coborât la Sfânta Biserică a Învierii împreună cu cinstiți membrii ai venerabilei Frății Aghiotafite, unde am slujit în mod festiv Dumnezeiasca Jertfă fără de sânge și am făcut și o Doxologie „ Împăratului veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu” (1 Tim. 1: 17).

„Doamne, întru pomenirea mucenicilor Tăi, toată lumea prăznuiește; cerurile se bucură cu îngerii și pământul se veselește cu oamenii” spune Sf. Teodor Studitul.

Puținătarea noastră Patriarhală, împreună cu toți membrii Soborului Părinților Aghiotafiți și membrii evlavioși ai eparhiei noastre creștine, suntem participanți la această jubilare și bucurie sărbătorească. Și aceasta pentru că Sfânta noastră Zi Onomastică nu se referă doar la Puținătatea noastră, ci mai ales la statutul instituțional al funcției Patriarhiei Bisericii, trupul mistic al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos în lume.

Prin cinstirea pomenirii mucenicilor lui Hristos și a tuturor sfinților, pe al căror nume îl purtăm, cinstim de fapt renașterea noastră (paligenesis) de mântuire în Hristos și în Duhul Său Sfânt, așa cum predică Sf. Pavel: „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de-a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt; Pe Care L-a vărsat peste noi, din belșug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3: 5-6).

Și am fost altoiți în măslinul cel bun, adică Biserica, trupul lui Hristos, prin renașterea și reînnoirea apelor, prin Sfântul Botez; pe când sfinții mucenici în general și cei patruzeci și patru de mucenici, cinstiți astăzi, de la lacul Sevastiei, au fost reînnoiți prin sângele lor de mucenici ai dragostei lui Hristos.

Și noi susținem aceasta deoarece Biserica anunțată prin Legea lui Moise, Patriarhi și Profeți, Biserica „Stăpânirii Lui [a Îngerului]” (Isaia 9: 6), a fost readusă la viață și regenerată prin sângele sfânt și prin apa care a ieșit din coasta străpunsă a Fiului lui Dumnezeu, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a fost Răstignit pentru noi.

Pentru acest lucru mărturie aduce Sf. Ioan Evanghelistul și el este confirmat de locul sfințit al Golgotei, a cărei mărturie adevărată este mărturisită și evanghelizată de-a lungul veacurilor de către obștea părinților și slujitorilor aghiotafiți, împreună cu Părintele și egumenul lor, și anume fiecare Patriarh al Sfântului Oraș al Ierusalimului care este succesorul Sfântului Iacob, ruda Domnului.

Astăzi, prin urmare, cinstim și sărbătorim pomenirea Sfântului Teofil, mucenic împreună cu cei patruzeci. Acești binecuvântați mucenici au trecut prin apă și foc și au câștigat cu vrednicie slava și lauda Dumnezeului nostru Trinitar.

Acești Sfinți patruzeci de mucenici, împreună cu mucenicul Teofil, care au făcut raiul pe pământ și au luminat universul iar acum stau lângă Sfânta Treime în trei ipostaze, mijlocesc pentru noi.

Să îi îndemnăm pe acești Sfinți patruzeci de mucenici a căror pomenire a slăvitei încununări o sărbătorim, și pe Prea Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria și Maica Domnului, limanul sufletelor noastre, să ne dăruiască mare milă și pace spre Învierea cea de-a treia zi a Dumnezeului și Mântuitorului sufletelor noastre.

Cu această ocazie, ne rugăm pentru toți cei care Ni s-au alăturat în rugăciune și au onorat această sărbătoare, ca să aibă putere de sus, și harul Preasfântului Mormânt, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu, exprimând cele mai calde mulțumiri celor care ni s-au adresat: Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Frăției Sfântului Mormânt, Excelența Sa Consulul General al Greciei, dl. Christos Sophianopoulos, Cuviosul Arhimandrit Alexander, reprezentant al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care ne-a transmis urările Preafericirii Sale, Patriarhul Moscovei Chiril, Cuviosul Arhimandrit Teofil, reprezentantul Bisericii surori din România, care ne-a transmis urările Preafericirii Sale, Patriarhul Daniel al României, ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Damaschin al Joppei, cuviosul Arhimandrit Filotei, care a vorbit în numele eparhiei din Acra-Ptolemaida, cuviosul părinte Farah Bandour, care a vorbit în numele Catedralei Sfântul Iacob, directorul Școlii Patriarhale de pe Sion, cuviosul Arhimandrit Matei, profesoarei de la Școala Sf.  Dimitrie, doamna Chrysi Triantafilaki, și tuturor participanților la această sărbătoare”.

La prânz a fost o masă festivă de post.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_7_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/DM7j-j4Gr5k