“Dar îngerul le-a zis [păstorilor]: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).

În acest moment privirea oamenilor este fixată pe Ierusalim, un oraș sfânt pentru toate religiile avraamice. Noi, Patriarhii și conducătorii Bisericilor din Ierusalim, apropiindu-ne de sărbătoarea Crăciunului, ne reafirmăm poziția clară solicitând păstrarea status quo-ului Orașului Sfânt până când se va ajunge la un acord de pace între israelieni și palestinieni pe bazele negocierilor și legilor internaționale.

Creștinii din Țara Sfântă știu că prezența și mărturia lor este strict legată de lăcașurile sfinte și de accesibilitatea lor ca locuri de întâlnire pentru unitatea dintre popoarele de credințe diferite. Locurile sfinte dau sens regiunii.

Orice abordare exclusiv politică a Ierusalimului va priva orașul de adevărata sa esență și de caracteristicile sale, și calcă pe mecanismul care a menținut pacea de-a lungul veacurilor.

Ierusalimul este un mare dar; un cort; ținutul sfânt al întregii lumi. Încercarea de a poseda Orașul Ierusalim sau de a-l închide în termeni exclusivi va duce la o realitate foarte sumbră.

În această perioadă, așteptăm venirea Luminii și vă aducem vești de bucurie, nădejde și pace din orașul nădejdii și al păcii, Ierusalim! An după an ne alăturăm Bisericii universale în sărbătorirea Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Întruparea Cuvântului continuă, după două milenii, să fie o sursă de bucurie, speranță și pace, în ciuda suferinței și durerii mai multor națiuni și comunități de pe glob.

Proclamarea îngerilor către păstorii din Betleem a adus vești bune, bucurie mare și promisiunea păcii tuturor oamenilor, în special celor care suferă și trăiesc în frică și cutremur gândindu-se la ce le rezervă viitorul, lor și celor iubiți ai lor. Îngerul le-a apărut păstorilor care își vegheau turma noaptea, și slava Domnului a venit ca să risipească întunericul nopții și să anunțe ziua cea nouă care a răsărit cu nașterea lui Hristos. În acel moment păstorilor le era frică și nu puteau înțelege semnificația cuvintelor îngerului, și cum Nașterea le va influența viețile lor și viața comunității lor.

Acești oameni din Betleem care au suferit sub ocupația romană și a compatriotului lor Irod, și care au fost supuși deosebirilor și excluderilor socio-politico-economice, s-au confruntat cu o iconomie diferită: pronia lui Dumnezeu. Mesajul îngerilor le-a arătat păstorilor – scoși din contextul lor – o nouă realitate, unde concepte precum putere și autoritate sunt transformate de întruparea lui Dumnezeu într-o iesle smerită.

Păstorii au răspuns imediat la această teofanie și au mers să vadă „lucrul care s-a întâmplat și pe care Dumnezeu l-a făcut cunoscut lor”. Lumea de astăzi se confruntă încă o dată cu această provocare sau cu răspunsul la proclamarea îngerească care cere participarea la iconomia dumnezeiască prin aducerea bucuriei, a nădejdii și a păcii în această lume sfâșiată de violenta, nedreptate și lăcomie.

Continuăm să păstrăm întreaga regiune a Orientului Mijlociu în rugăciunile noastre, și cerem Împăratului Păcii să inspire inimile tuturor acelora care dețin autoritatea să pășească pe calea păcii, a dreptății și a reconcilierii între națiuni. Sărbătorind venirea lui Hristos ca Lumină a lumii, suntem inspirați de și găsim mângâiere în cuvintele imnului lui Zaharia – “ răsăritul din înălțime va cădea peste noi, spre a da lumină celor care stau în întuneric și în umbra morții, să ne îndrume pașii pe calea păcii”.

Vă dorim tuturor un Crăciun Fericit și un An Nou pașnic.

Patriarhii și Conducătorii Bisericilor din Ierusalim

+Patriarhul Teofil al III-lea, Patriarhia Greacă Ortodoxă

+Patriarhul Nourhan Manougian, Patriarhia Apostolică Ortodoxă Armeană

+Arhiepiscop Pierbattista Pizzaballa, Administrator Apostolic, Patriarhia Latină

+Pr. Francesco Patton, ofm, Custode al Țării Sfinte

+Arhiepiscop Anba Antonious, Patriarhia Ortodoxă Coptă, Ierusalim

+Arhiepiscop Swerios Malki Murad, Patriarhia Ortodoxă Siriană

+Arhiepiscop Aba Embakob, Patriarhia Ortodoxă Etiopiană

+Arhiepiscop Joseph-Jules Zerey, Patriarhia Greco-Melkito-Catolică

+Arhiepiscop Mosa El-Hage, Exarhat Patriarhal Maronit

+Arhiepiscop Suheil Dawani, Biserica Episcopală a Ierusalimului și a Orientului Mijlociu

+Episcop Munib Younan, Biserica Evanghelică Luterană din Iordania și din Țara Sfântă

+Episcop Pierre Malki, Exarhat Patriarhal Catolic Sirian 

+Msgr. Georges Dankaye’ , Exarhat Patriarhal Catolic Armean 

Tatăl a binevoit. Cuvântul trup S-a făcut

și Fecioara a născut pe Dumnezeu om.

Steaua vestește. Magii se închină,

Păstorii se minunează și făptura se bucură.

(Stihiră din Laudele Utreniei Nașterii Domnului)  

Biserica – Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos, sărbătorește astăzi o taină „ciudată și paradoxală” și vestește această taina „cu mare bucurie” în toate colțurile lumii. Biserica sărbătorește evenimentul extraordinar și sublim prin care Dumnezeu Tatăl, Făcătorul și Conducătorul lumii, săvârșind lucrare din dragoste nețărmurită și compasiune, l-a recreat și i-a dat din nou formă omului nestricat de păcat, în chipul Fiului Său Cel Unul Născut și Cuvântul.  Biserica a primit o revelație care a împlinit făgăduința lui Dumnezeu făcută profeților. “Iar când a venit plinirea vremii” (Galateni 4,4) în timpul domniei lui Cezar Octavian Augustus, Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul S-a născut în trup, în Betleem, în Iudeea, întrupat din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria din Nazaretul Galileii. Iisus Hristos, “Dumnezeu fiind în chip … , chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor” (Fil. 2, 6-7), a fost “născut din femeie, născut sub Lege … ca să dobândim înfierea” (Galateni 4,4-5) și “[să ne facem] fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).

Astfel a fost iconomia lui Dumnezeu pentru restaurarea umanității. După cum spunea Părintele Atanasie cel Mare, „Cuvântul lui Dumnezeu, fără trup, neperitor și de neatins S-a întrupat pentru ca noi să putem deveni îndumnezeiți; S-a vădit în trup, ca să putem primi bunăvoința Tatălui; și a trecut cu vederea mândria necugetată a oamenilor ca să putem moșteni veșnicia”.

Umanitatea este invitată să fie martoră și să participe la această taină dumnezeiască. Simplii păstori sunt chemați de o ceată de îngeri, cântând în Betleem „Slavă întru cei de dus lui Dumnezeu, și pe pământ pace” (Luca 2, 14). Ei sunt chemați la iesle ca să Îl vadă pe Hristos Cel nou născut. Dar și regii persani, slujitori ai științei, sunt chemați „de cer printr-o stea la un copilaș din iesle, uimiți nu de sceptre și tronuri ci de sărăcie lucie – o peșteră sărăcăcioasă în care a strălucit bogăția Dumnezeirii sale”.

De-a lungul întregii Sale vieți pe pământ, Domnul a trăit în sărăcie și fără de păcat. S-a identificat cu omul până la moarte. A scăpat de primejdia mâniei autoritare a lui Irod nu prin puterea Sa dumnezeiască sau prin violență, ci investindu-se pe Sine Însuși în slăbiciunea omenească, fugind din Betleem în Egipt de unde a fost invitat de un înger să meargă în Nazaret, și astfel a primit numele de „Nazarinean”. A fost botezat de Sfântul Ioan în râul Iordan și a continuat să marcheze viața oamenilor și istoria prin noua perioadă de har a Noului Testament, timp în care a vindecat bolnavi, a înviat morți și Și-a oferit trupul răstignit lui Dumnezeu, înainte de a se scula din moarte pentru a Se întâlni cu cei care cred în El.

După ce S-a înălțat la ceruri, Domnul a însărcinat lucrarea păcii, a iertării, a reconcilierii, a dreptății, a binecuvântării și a mântuirii, ucenicilor și apostolilor Săi, Trupului Său, Biserica. Biserica, de-a lungul veacurilor, constituie revelația împărăției lui Dumnezeu, prezentată omului de către Domnul păcii, Iisus Hristos Cel Întrupat. Biserica înfrumusețează moravurile oamenilor, proclamă pacea pentru cei de lângă noi și pentru cei de departe, dragostea pentru aproapele dar și pentru dușmani, spre transformarea lumii căzute în rai, spre întoarcerea omului înșelat la frumusețea originară și spre participarea lui la slava lui Hristos prin Dumnezeu.

Maica ierusalimiteană a Bisericilor atestă  taina imnului îngeresc „pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, acolo unde imul ne-a fost descoperit. Și astăzi, în ziua sărbătoririi Nașterii lui Hristos în trup, Biserica trăiește evenimentul în această peșteră sfântă și în această Biserică ridicată de Sfântul Constantin cel Mare și de împăratul Iustinian, care oferă binecuvântare și protecție tuturor locuitorilor din Țara Sfântă, și mai ales celor din Betleem.

Din acest monument sfânt denunțăm fiecare act de terorism sau violență de război, fiecare act de cucerire sau uzurpare a unui teritoriu străin, lipsa de respect față de credințele sfinte ale religiilor, torturarea oamenilor și exploatarea prizonierilor, mai ales a femeilor și a copiilor, și facem apel la creștinii din Țara Sfântă să rămână în locurile unde au viețuit de veacuri, în Orientul Mijlociu. Turmei noastre cuvioase de credincioși, ca și pelerinilor în Țara Sfântă, le urăm har, putere, pace și binecuvântarea Domnului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, întrupat pentru noi, oamenii, din pururea Fecioara Maria.

În Sfântul Oraș al Betleemului, CRĂCIUN 2016

Binecuvântător înflăcărat întru Domnul,

TEOFIL al III-lea

 Patriarh al Ierusalimului

Cititorilor

Iubiților întru Domnul, Fii ai Puținătății Noastre,

Moștenirea, pe de o parte, a Celor Mai Sfinte Altare, acea mărturie vizibilă a prezenței pe pământ a Proniei întrupate și mântuitoare a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos, și, pe de alta parte, Comunitatea Ecleziastică din Țara Sfântă, continuatoare a comunității iudeo-creștine străvechi, Biserica Ierusalimului și a Palestinei, sunt mândria Patriarhiei noastre – Patriarhia Greacă Ortodoxă a Ierusalimului. De-a lungul veacurilor, ele au fost păstrate de Frăția Aghiotafită (Frăția Sfântului Mormânt) cu prețul sângelui, cu râuri de sudoare chiar, și cu sume de bani nespus de mari.

Această moștenire a Harului umple pelerinii veniți din toate colțurile lumii și îi adapă de la sfintele izvoare duhovnicești ale smereniei, pocăinței, conștiinței și dragostei lui Hristos, care se revarsă din Duhul Sfânt, din Trupul îndumnezeit al lui Hristos; ea este prezentată oamenilor cu vrednicie de către  Biserica Ierusalimului, în orice mod și cu putere deplină, spre sfințire și mântuire. Biserica Ierusalimului nu putea găsi un mijloc mai potrivit, în acest sens, decât prezentarea pe rețeaua globală de internet, prin care speră nu doar să îi familiarizeze pe credincioși cu istoria sa, în mare parte necunoscută, și cu diferitele lupte și încercări din Țara Sfântă, să sfințească simțurile vizitatorilor și partea rațională a sufletului lor prin vederea Sfintelor Altare și citirea povestirilor despre ele, ci și să faciliteze sosirea pelerinilor în Țara Sfântă și a celor care doresc să lupte împreună și să ajute Biserica Ierusalimului.

Cu voia lui Dumnezeu, acest website, rodul eforturilor dezinteresate și al trudei unor prieteni și ajutători binecredincioși ai Prea Sfântului Mormânt, primul site oficial al Bisericii Ierusalimului, va fi îmbogățit continuu cu informații referitoare la fiecare sector al vieții noastre ecleziale. Datele electromagnetice „ireale” ale tehnologiei contemporane, deși inferioare scrisului tangibil cu cerneală pe hârtie, pot totuși, în mod similar, să constituie un suport pentru înțelesuri mântuitoare care  duc la izbăvirea necreată, prin Hristos.

Fie ca Harul  și Tradiția Țării Sfinte, tezaurul Aghiotafiților, să fie un îndrumar temeinic de Viață și Credință Ortodoxă pentru toți. După cuvântul primilor călugări ierusalimiteni, Ierusalimul, Orașul Sfânt al lui Dumnezeu, este „ochiul și luminătorul întregii lumi, căci a primit cuvântul Evangheliei după cum au spus proorocii că din Sion va veni legea, și cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.” Locuitorii lui sunt „aceia care aproape ating adevărul în fiecare zi cu propriile mâini prin aceste Locuri Preacinstite, în care s-a înfăptuit taina întrupării Dumnezeului Nostru Celui Mare și Mântuitor”[i]. Chemând în ajutor pentru noi toți harul acestor Preasfințite Locuri, vă transmitem salutările Noastre Părintești și binecuvântări Patriarhale.

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, în luna mai a anului mântuirii 2007.

Binecuvântător înflăcărat întru Domnul

Teofil al ΙΙΙ-a
Patriarhul Ierusalimului

[i] Chiril de Schitopolis, Viața Părintelui Nostru, Cuviosul Sava 57.Ed. Schwartz Editions, Kyrillos von Skythopolis, Hinrichs Verlag, Leipzig 1939, p. 154.