În seara zilei de vineri, 18 februarie/3 martie 2023, în catoliconul Bisericii Învierii și în cadrul Slujbei Pavecerniței Mici și a Canonului Acatistului Buneivestiri, s-a citit prima Stare a Acatistului, slujba fiind condusă de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu participarea la rugăciune a Părinților aghiotafiți, a Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și a unor creștini cucernici, cărora, după încheierea slujbei, Preafericirea Sa le-a adresat următoarea predică :

 „Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te. Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a stat strigând către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria”.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Sfânta noastră Biserică a rânduit, prin Părinții ei de Dumnezeu purtători, ca, în fiecare săptămână a Sfântului și Marelui Post de patruzeci de zile, să se săvârșească Slujba Imnului Acatist către Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.

Și aceasta pentru că Sfântul Post de patruzeci de zile este ușa prin care intrăm sau, mai bine zis, ne întoarcem în bucuria Domnului, adică bucuria care strălucește în ziua pascală a luminoasei Învierii a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Răspunsul Fecioarei Maria la mesajul Îngerului Gavriil: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 30-31), „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38), a surpat zidul vrajbei ce se afla între Dumnezeu și oameni din cauza neascultării celor întâi zidiți, Adam și Eva. „Căci El este pacea noastră, El Care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii” (Efeseni 2, 14), propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Cea care a auzit glasul netrupesc al Îngerului: „Bucură-te, cea plină de har”, Născătoarea de Dumnezeu Maria, a fost pricina nimicirii supărării dintre Creator și creație. De aceea și imnograful, Sfântul Andrei Criteanul, o numește pe Maica Domnului „dumnezeiască împăcare”: „Bucură-te, cea aleasă lui Dumnezeu mai înainte de naștere; bucură-te, dumnezeiască împăcare cu oamenii; bucură-te, comoară a vieții neprihănite”. Iar această dumnezeiască împăcare nu este altceva decât „scara cerească, adică Născătoarea de Dumnezeu Maria, prin care Dumnezeu a coborât pe pământ, dar și pod care îi trece la cer pe cei de pe pământ”, adică mijlocitoarea prin care Hristos S-a împăcat cu omul prin trupul cărnii Lui” (Cf. Coloseni 1,22). Aceasta înseamnă că datorită Născătoarei de Dumnezeu, s-a arătat iubirea de oameni a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, care covârșește orice minte. Dumnezeu Cuvântul a luat dintr-însa trupul nostru omenesc și l-a îndumnezeit prin El. După cum spune Sfântul Grigorie Palama, Preabinecuvântata Fecioară Maria este „cea pusă la mijloc între Dumnezeu și tot neamul omenesc, așa încât pe Dumnezeu L-a făcut Fiu al omului, iar pe oameni fii ai lui Dumnezeu”.

Iar Sfântul Ioan Damaschin, lăudând în imne întruparea lui Dumnezeu Cuvântul din curatele sângiuiri ale Fecioarei, spune: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate și ai născut pe Fiul cel fără de ani, cel Ce dăruiește pace tuturor celor ce te laudă pe tine”.

Cu adevărat, iubiții mei frați, dumnezeiasca slavă a Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu Maria minunează întreaga lume. Slava de negrăit a Fecioarei Maria provine din faptul că în pântecele ei a zămislit fără sămânță pe Domnul, adică pe „Dumnezeu cel peste toate”, după cum propovăduiește înțeleptul Pavel zicând: „Un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toate și prin toate și întru toți” (Efeseni 4, 6).

Sfânta noastră Biserică nu numai că o cinstește și o fericește pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului, ci, mai cu seamă, cere mijlocirea și rugăciunile ei către Fiul său și Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Și aceasta pentru că persoana Născătoarei de Dumnezeu este strâns legat de marea taină a dumnezeieștii Iconomii, adică de mântuirea omului. Din Născătoarea de Dumnezeu a răsărit Soarele dreptății, lumina lumii, Hristos. „Eu sunt Lumina lumii, cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12), spune Domnul.

Această cale a luminii, adică viețuirea după Dumnezeu, după cum propovăduiește Sfântul Ioan Gură de Aur, suntem chemați și noi, iubiții mei frați, să o urmăm în această perioadă a Sfântului și Marelui Post, în care, după cum exclamă imnograful, „strălucit-a buna podoabă a înfrânării care alungă negura demonilor, sosit-a cinstea Postului aducând tămăduirea patimilor sufletești”. După cum spune Marele Vasile, „De vreme ce nu am postit, am căzut din Rai. Să postim, așadar, ca să ne întoarcem într-însul”.

Este limpede că înfrânarea și postul sunt un drum sigur care duce la ușa pocăinței. Potrivit Sfântului Ioan Scărarul, pocăința înseamnă împăcare cu Dumnezeu printr-o viață nouă. „Pocăința este legământ cu Dumnezeu pentru o a doua viață”. De aceea și Sfântul Teodor Studitul foarte potrivit îndeamnă să întâmpinăm „darul Postului ca un timp al pocăinței de Dumnezeu dăruit”.

Să o rugăm, dar, pe Născătoarea de Dumnezeu cea plină de har, pe Maica Domnului ca, prin calda sa mijlocire, să îndrepteze rugăciunile și cererile noastre către Fiul și Dumnezeul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Să lăudăm sfântul munte al lui Dumnezeu, pe Maria cea neîntinată, dintru care a răsărit celor din întuneric Soarele dreptății, Hristos, cel Ce este viața tuturor”.

La mulți ani și nevoință binecuvântată în Sfântul și Marele Post! Amin.

Din partea Secretariatului General

https://www.facebook.com/JerusalemPatriarchate/videos/729005675543883

Patriarhia Ierusalimului își exprimă cele mai profunde condoleanțe familiilor victimelor accidentului feroviar mortal din Tempi, prefectura Larissa, prin următoarele scrisori ale Părintelui nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil al III-lea, adresate Primatului Bisericii Greciei, Preafericitului Arhiepiscop al Atenei și al întregii Grecii, Ieronim, și Prim-Ministrului Greciei, Excelența Sa, domnul Kyriakos Mitsotakis. Scrisorile sunt redate mai jos în traducere în limba română:

Nr. de înregistrare 63

Preafericite Arhiepiscop al Atenei și al întregii Elade și Președinte al Sfântului Sinod al Sfintei Biserici din Grecia, preaiubite frate în Hristos Dumnezeu și împreună-slujitor al smereniei noastre, Ieronim, cu drag ne adresăm Preafericirii voastre mult prețuite de noi îmbrățișându-vă cu sărutare sfântă.

Prin această scrisoare a noastră frățească și patriarhală, cu durere în suflet ne adresăm Preafericirii voastre mult prețuite de noi pentru a exprima adânca mâhnire și compasiunea noastră pentru accidentul feroviar neașteptat petrecut în valea Tempi în cadrul căruia au fost uciși zeci de oameni, dintre care cei mai mulți tineri.

Participând la doliul național și aducând condoleanțe Preafericirii voastre și rudelor îndoliate ale victimelor, ne rugăm de pe înfricoșătoarea Golgotă pentru odihna în pământul celor vii, împreună cu cei drepți, a celor decedați și pentru mângâiere de sus adusă rudelor lor îndoliate, precum și pentru grabnica vindecare a celor răniți. De asemenea, înălțăm mâini rugătoare către Stăpânul tuturor, Hristos Dumnezeul nostru, rugându-L să păzească neamul nostru și întreaga umanitate de „moarte, tânguire și foamete” (Apocalipsa 18, 8).

Zicând acestea, vă îmbrățișăm în Domnul de la Sfântul și de Viață primitorul Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În Sfânta Cetate Ierusalim, 17 februarie 2023,

Al Preafericrii voastre mult cinstite iubit frate în Hristos,

Teofil III

Patriarhul Ierusalimului

Nr. de înregistrare 61

Excelența voastră,

Cu durere în suflet ne adresăm Excelenței voastre mult prețuite de noi pentru a exprima adânca mâhnire și compasiunea noastră pentru accidentul feroviar neașteptat petrecut în valea Tempi în cadrul căruia au fost uciși zeci de oameni, cei mai mulți tineri.

Participând la doliul național și aducând condoleanțe Excelenței voastre și rudelor îndoliate ale victimelor, ne rugăm de pe înfricoșătoarea Golgotă pentru odihna în pământul celor vii, împreună cu cei drepți, a celor decedați și pentru mângâiere de sus adusă rudelor lor îndoliate, precum și pentru grabnica vindecare a celor răniți. De asemenea, înălțăm mâini rugătoare către Stăpânul tuturor, Hristos Dumnezeul nostru, rugându-L să păzească neamul nostru și întreaga umanitate de „moarte, tânguire și foamete” (Apocalipsa 18, 8).

Zicând acestea,  trimitem din belșug Excelenței voastre binecuvântările noastre patriarhale de la Sfântul și de Viață primitorul Mormânt.

În Sfânta Cetate Ierusalim, 17 februarie 2023,

Al Excelenței voastre rugător fierbinte către Domnul,

Teofil III

Patriarhul Ierusalimului

În dimineața zilei de sâmbătă, 5/18 februarie 2023, Sfânta Liturghie de pe Înfricoșătoarea Golgota, care a fost oficiată de IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, a fost urmată de slujba parastasului de patruzeci de zile pentru odihna sufletului binecuvântatului Patriarh al Ierusalimului Irineu.

 Slujba a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Înaltpreasfințiții și ieromonahii din Frăția Aghiotafită, monahi, monahii și membri ai Bisericii Ierusalimului, care s-au rugat pentru odihna sufletului său în pământul celor vii.

După slujbă a avut loc o agapă în Sala Patriarhiei.

Din partea Secretariatului-General

Vineri, 4/17 februarie 2023, Excelența Sa, domnul Serghei Cheremin, ministru al Guvernului orașului Moscova și șef al Departamentului de relații economice externe și internaționale al orașului Moscova, însoțit de ambasadorul Rusiei la Tel Aviv, domnul Viktorov, sub conducerea șefului Misiunii ruse la Ierusalim (MISSIA), arhimandritul Alexandru și a altor agenți diplomatici și ecleziastici, l-a vizitat pe Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

În contextul acestei întâlniri, Preafericirea Sa a repetat că se roagă pentru unitatea și comuniunea întru Hristos a Bisericilor Ortodoxe frățești prin dialog.

Ambasadorul Rusiei, domnul Viktorov, l-a informat pe Preafericitul despre întâlnirea pe care a avut-o cu politicianul israelian, fost membru al Guvernului, domnul Tzachi Hanegbi, și despre discuția cu acesta despre activitatea Preafericirii Sale în sprijinul comunității creștine și protejarea proprietăților Patriarhiei Ierusalimului și a tuturor creștinilor din Țara Sfântă.

Din partea Secretariatului-General

În seara zilei de joi, 27 ianuarie/9 februarie 2023, în sala de ceremonii a Școlii Seminarului Sfântul Ζion al Patriarhiei a fost organizat un eveniment în cinstea Zilei limbii grecești, care a fost instituită în ultimii ani.

Acest eveniment a fost organizat în colaborare cu Consulatul General al Greciei la Ierusalim și cu Dragomanul Patriarhiei și directorul general al școlii, Arhimandritul Matei. Evenimentul a fost prezentat de Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, cu următorul discurs:

„Mi-au dat greaca drept limbă, biata casă de pe plajele de nisip ale lui Homer. Singura mea preocupare este limba mea pe plajele nisipoase ale lui Homer….”

Excelența Voastră,

Dragi părinți,

Doamnelor și domnilor,

Limba greacă deține privilegiul prețios și rar de a fi una din cele doar 5 limbi, din cele 6.500 de limbi oficiale vorbite astăzi, care demonstrează o prezență neîntreruptă de 4.000 de ani de existență orală și scrisă în istoria rasei umane. Notabil este faptul că, până acum 5 secole, limba greacă a fost, de asemenea, o limbă de comunicare internațională.

Dar limba nu este doar un instrument de comunicare și de transmitere a informațiilor. Este un purtător al culturii și al memoriei istorice. În formele lingvistice care devin uneori narațiune orală, alteori mărturie scrisă, poezie, eseu sau cântec, se ascund neliniștile, dorințele, bucuriile, valorile și istoria unui popor care, potrivit marelui nostru poet Odisea Elytis, are privilegiul de a numi cerul „cer” și marea „mare”, așa cum Homer și Platon le numeau acum două mii și jumătate de ani.

Așadar, vorbim o limbă pe care doar câteva milioane de oameni o vorbesc de două mii și jumătate de ani, fără întrerupere și cu schimbări minime. Acest fapt surprinde dimensiunea specifică a țării noastre, care, potrivit lui Elytis, este „mică în termeni de spațiu și vastă în termeni de timp” și confirmă afirmația lingvistului Yiannis Psycharis, conform căreia „limba și patria sunt același lucru”. În același timp, limba greacă, ca limbă a Evangheliilor, face din limba greacă și, prin extensie, din elenism, un punct de referință universal și atemporal. În ultimii ani, poetul nostru național Dionysios Solomos a evidențiat valorile elenismului ca fiind o cauză universală, neavând nimic altceva în minte „dincolo de libertate și limbă”. Această dimensiune universală a spiritului grec, răspândită prin intermediul limbii grecești, este reamintită și onorată prin instituirea de către statul elen a zilei de 9 februarie, ziua comemorării lui Dionysios Solomos, ca Zi Internațională a limbii grecești.

Evidențierea, promovarea și consolidarea învățării și diseminării limbii grecești în străinătate sunt priorități absolute pentru statul elen, nu numai pentru că limba este o legătură între patria mamă și diaspora, ci și pentru că limba, ca și elenismul, este un element viu, dinamic și în continuă evoluție. Ea se reînnoiește în mod constant, se adaptează la condițiile în schimbare și asimilează noi influențe. Astfel, limba greacă este firul care ne ține și ne aduce din lumea mitului în lumea inteligenței artificiale și a internetului.

După cum a declarat ministrul adjunct al afacerilor externe, dl Katsaniotis, în mesajul său cu ocazia Zilei Internaționale a limbii grecești: „De la perioada miceniană de aur și B Linear, discursul lui Homer și al marilor scriitori de Tragedii, până astăzi, în epoca informației, a tehnologiei digitale și a mijloacelor de socializare, limba greacă este vie și activă, producând istorie, cultură și știință”.

Nu putem decât să continuăm parcursul cu o profundă conștientizare a responsabilității pe care ne-o impun tradiția și istoria noastră lingvistică seculară.

Cu acest prilej, aș dori să mulțumesc în mod special profesorului Nikos Michaelidis pentru discursul de deschidere a evenimentului, Preafericitului Patriarh al Ierusalimului pentru binecuvântarea Sa pentru ca evenimentul să se desfășoare la școala patriarhală de pe Sfântul Sion și, desigur, directorului general al școlii, părintele Matei, copiilor și profesorilor și tuturor celor care au lucrat pentru evenimentul de astăzi.

În cele din urmă, aș dori să vă mulțumesc tuturor pentru prezența la evenimentul din această seară.”

Principalul vorbitor pe tema limbii grecești a fost profesorul antropolog domnul Nikolaos Michaelidis de la Universitatea din Missouri, SUA, prelegerea sa urmând să fie postată în curând.

Printre invitați s-au numărat: reprezentantul Preafericitului Patriarh al Ierusalimului, Teofil, Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Consulul Franței la Ierusalim, domnul René Troccaz și Ambasadorul Republicii Cipru la Ramallah, domnul Assos, membri ai Consulatului grec și ai Parohiei grecești din Ierusalim și ai eparhiei vorbitoare de limbă arabă, profesori și elevi.

Din partea Secretariatului–General

Marți, 11 / 24 ianuarie 2023, Patriarhia a sărbătorit praznicul Sfântului Părintelui nostru Teodosie Întemeietorul vieții de obște în Sfânta Mănăstire, situată în zona dintre Satul Păstorilor, Sfânta Lavră a Sfântului Sava cel Sfințit și așa-zisul sat adiacent Abediye.

În această zi, Biserica își amintește că Sfântul Teodosie este originar din Mogarissa, Capadocia, a venit în Țara Sfântă în anul 451, la vârsta de 27 de ani, a intrat în Ordinul Spoudailor de la Biserica Sfântului Mormânt. Apoi a viețuit ca monah în Mănăstirea numită odinioară „Katisma Ikeliei” de lângă Ierusalim și în zona unde se afla peștera în care Magii au înnoaptat, și apoi „pe altă cale s-au dus în țara lor” (Matei 2, 12).

În această zonă a înființat Mănăstirea Cenobitică pentru formarea călugărilor începători, instruiți în viața de obște, ascultare și smerenie, fără a fi aflați potriviți pentru a intra în Mănăstirea – Lavra pentru o viață de nevoințe. Datorită virtuții sale extreme, a fost numit Cenobiarh, adică Conducător al întregii vieți cenobitice din Palestina și a lucrat împreună cu compatriotul său, Sfântul Sava, pentru apărarea dreptei credințe la al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon din anul 451 d.Hr., adică faptul că Hristos, Dumnezeul nostru, are un singur ipostas în două firi, cea dumnezeiască și cea umană.

În Sfânta sa Mănăstire, a primit călugări din diferite neamuri. Călugării lucrau cu mâinile și din acest venit întrețineau instituții caritabile, cum ar fi un azil de bătrâni și un orfelinat. Datorită amplasării Mănăstirii în apropierea satului Câmpul Păstorilor, aceasta a păstrat un caracter cenobitic pentru ajutorarea celor nevoiași care cereau ajutor. Mănăstirea avea patru biserici și aproximativ șapte sute de călugări.

În această vestită Mănăstire, centru al vieții monahale și al învățăturii corecte de credință din secolele al V-lea și al VI-lea, în noaptea de 11/24 ianuarie 2023 a avut loc o Sfântă Liturghie în cinstea ctitorului ei, Sfântul Teodosie, în cadrul unei privegheri, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Teodosie al Sevastiei, ieromonahi aghiotafiți, printre care Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon, de domnul Gotsopoulos și de un cor alcătuit din membrii eparhiei din zonele învecinate, cu participarea monahilor, monahilor și pelerinilor.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„În norul cel înțelegător al dumnezeieștii lumini tu intrând, Teodosie, și tăblița cu degetul lui Dumnezeu scriindu-ți în inima ta, învățăturile bunei credințe le-ai adus ucenicilor tăi, carte de viață, fericite”.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Cel Ce S-a botezat în apele Iordanului, Hristos Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, și a înnoit și a zidit din nou omul învechit prin păcate, ne-a adunat pe toți în această Mănăstire a Sfântului Teodosie Chinoviarhul, ca să prăznuim cinstita lui pomenire.

Cuviosul Părintele nostru Teodosie, din fragedă vârstă iubindu-L pe Hristos, a părăsit patria sa natală, cetatea Mogarisa din Capadocia, și a venit la Locurile Sfinte unde a îmbrăcat haina viețuirii monahale în timpul împărăției lui Marcian de Dumnezeu iubitorul.

Potrivit biografului lui, Chiril Schitopolitul, Cuviosul Părintele nostru Teodosie s-a arătat cetățean ceresc, marea fală a Palestinei și lauda pustiei, întărirea chipului monahicesc, apărătorul dogmelor celor drepte și călăuzitorul și ocrotitorul canoanelor chinoviei. 

Trebuie menționat faptul că de Dumnezeu purtătorul Teodosie nu a fost numai întărire a chipului monahicesc, ci și apărător al dogmelor celor drepte. Și aceasta pentru că, la venirea sa în Sfânta Cetate Ierusalim, fiind găzduit în Turnul lui David de către un stareț capadocian, pe nume Longhin, care făcea parte din obștea „Monahilor Râvnitori ai Sfintei Învieri a lui Hristos Dumnezeul nostru”, adică Obștea Aghiotafită, nu i-a îngăduit să se retragă în Mănăstirile din pustia Palestinei, „datorită schismei monahilor din pustie care nu erau în comuniune cu Biserica sobornicească, ci se supuneau vrajbei și dogmelor greșite ale lui Eutihie și Dioscor”.

Cu alte cuvinte, Biserica Ierusalimului și numeroasa comunitate monastică a anahoreților  din pustie era încercată de erezia monofizitismului, monoenergismului și monotelismului. Cuviosul Părintele nostru Teodosie a fost „apărător al dogmelor Ortodoxe, al învățăturii și credinței Ortodoxe, după cum arată limpede și imnograful lui: „Aducându-ne aminte de învățăturile tale, Teodosie, în două ființe propovăduim pe Hristos, două voi știind firești și lucrătoare și prin sine puternice întru Dumnezeu Cel Ce S-a botezat cu trupul”.  

Devotamentul purtătorului de Dumnezeu Teodosie față de credința sănătoasă Ortodoxă l-a făcut lăcaș al Duhului Sfânt. Îmbrăcând-se cu putere de sus – potrivit cuvintelor Domnului nostru Iisus Hristos către ucenicii Lui: „Iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetatea Ierusalim până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24, 49) –  săvârșea numeroase minuni.

Biograful Cuviosului Teodosie spune despre el că dobândise trei virtuți: stăruința în nevoința foarte aspră, ținând credința adevărată Ortodoxă de la tinerețe până la bătrânețe, milostenia bogată și nepărtinitoare față de străini și săraci și săvârșirea cu râvnă și neîntreruptă a Sfintei Liturghii. 

Iată de ce imnograful exclamă: „În norul cel înțelegător al dumnezeieștii lumini tu intrând, Teodosie, și tăblița cu degetul lui Dumnezeu scriindu-ți în inima ta, învățăturile bunei credințe le-ai adus ucenicilor tăi, carte de viață, fericite”.

Cu alte cuvinte, fericitul Teodosie, ca un alt Moise, a intrat în norul unde era Dumnezeu (Cf. Ieșirea 20, 21). Potrivit Sfântului Dionisie Areopagitul, acest nor dumnezeiesc este „lumina cea neapropiată”. Și, potrivit Sfântului Ioan Teologul „Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). Potrivit Sfântului Grigorie al Nissei, „tăblițele scrise cu degetul lui Dumnezeu” sunt glasul lui Dumnezeu. „Cele scrise pe tăblițe sunt glasul lui Dumnezeu Care S-a arătat, prin care s-au dezvăluit tainele”. Potrivit lui Pavel care a străbătut cerurile, Domnul Dumnezeu este „Cel Ce singur are nemurire și locuiește întru lumină neapropiată pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (1 Timotei 6, 16).

Din cele de mai sus se vede, iubiții mei frați, că membrii adevărați, credincioși ai Bisericii, adică ai Trupului lui Hristos, aparțin comunității Sfinților. „Credincios este Dumnezeu prin Care ați fost chemați la împărtășirea cu Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru” (1 Corinteni 1, 9), propovăduiește dumnezeiescul Pavel care se roagă pentru noi „ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina Lui cunoaștere și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăția slavei moștenirii Lui în cei sfinți” (Efeseni 1, 17-18).

Această bogăție a slavei lui Dumnezeu a moștenit-o Cuviosul Părintele nostru Teodosie Chinoviarhul cel prăznuit astăzi. Iar bogăția aceasta, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, este „slava negrăită a lui Dumnezeu”. De aceea se întrebă: „Ce cuvânt va putea să descrie acea slavă a lui Dumnezeu?”.

Această bogăție a slavei lui Dumnezeu o deține, ca o moștenire, Hristos în Biserica Sa, prin intermediul Sfinților Lui, după cum arată psalmistul: „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36).

Pe Sfântul lui Dumnezeu Teodosie cel mare să-l rugăm, iubiții mei frați, să se roage, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, Soarelui înțelegător al Dreptății, Care a venit la Iordan să Se boteze de către Ioan, să ne lumineze pe noi și toată lumea. Amin. La mulți ani!

După Sfânta Liturghie, restauratorul Mănăstirii, vârstnicul Egumen Ierotei a oferit o tratație sinodiei patriarhale.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 8/21 ianuarie 2023, pomenirea Sfinților Gheorghe și Ioan Hozevitul a fost prăznuită de Patriarhie în Sfânta Mănăstire Hozeva, situată pe malul stâng al pârâului Horrath, în cursul său din Ierihon.

În această zi, Biserica pomenește faptul că Sfântul Ioan a venit la Sfânta Mănăstire Hozeva, după ce a renunțat la episcopia sa din Cezareea, și a devenit un pol de atracție duhovnicească, iar Sfântul Gheorghe a venit de la Lefkara din Cipru și a renovat Mănăstirea după invazia persană din anul 614 d.Hr.

Amintirea acestor sfinți bărbați a fost cinstită cu o priveghere de toată noaptea, după ce a fost prefațată de către Arhimandritul Constantin, egumenul mănăstirii, cu următoarea alocuțiune adresată Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil:

 „Bucurați-vă, dreptare ale adâncii smerenii,

Bucurați-vă, chipuri ale strălucitei întregii-înțelepciuni”,

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Împreună cu cinstita voastră Sinodie,

Ne-am adunat încă o dată pentru a săvârși pomenirea de fiecare an a celor doi Sfinți Ctitori ai străvechii Lavre Hozeva, Gheorghe și Ioan și, în ziua următoare, a celor trei mii de Cuvioși Mucenici Hozeviți.

Virtuțile lor, nenumărate! Pe baza învățăturii pline de înțelesuri și de o mare înălțime duhovnicească a Sfântului Părintelui nostru Gheorghe, o virtute este mai presus decât toate celelalte: Sfânta smerenie!

În învățăturile „Despre mândrie” ale Sfântului adresate Monahilor hozeviți, citim:

 „Fiilor, smerenia își găsește laudă în Unul Născut Fiul lui Dumnezeu, Care S-a smerit până la moarte, și încă moarte de cruce. (…)  Vă spun, fraților, că nu există nici elin, nici iudeu, nici samaritean care să aibă adevărată evlavie,  blândețe și smerită cugetare și să nu fie iubit și preaiubit de Dumnezeu și de oameni. (…) Așadar, aceste virtuți să le dobândim: smerenia și evlavia. Nevoiți-vă dar, fraților, să vă sprijiniți unii pe alții cu smerenie”.

Acestea îi învăța pe hozeviți Sfântul Părintele nostru Gheorghe și nu îi învăța numai, ci le și făptuia!

Amândoi Sfinții, Ioan și Gheorghe, erau stăpâniți nu numai de smerenie ci, mai ales, de adâncă și adevărată smerită cugetare. Diferența dintre acestea o arată Cuviosul Părintele nostru Nichita Stithatul în a doua sutime a capitolelor lui:

„Smerenia se dobândește prin orice rea pătimire și prin ostenelile cele din afară ale virtuții. (…) Smerita cugetare însă este ceva dumnezeiesc și ceresc și se naște prin venirea Sfântului Duh” (Filocalia, vol. IV, pp. 86, 87, 1987).

Această smerită cugetare care înalță, care – vai! – lipsește cu desăvârșire în zilele noastre, vă rog, Preafericite Părinte și Stăpâne, rugați-vă să o dobândim toți. Și să pășim în viață cu cuget umil, în legătura dragostei Domnului. Amin.”

Apoi a urmat privegherea de toată noaptea, oficiată de Preafericirea Sa, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Isidor al Hierapolei, ieromonahi aghiotafiți, printre care Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, ieromonahul Hozevit Chrysogonos, răspunsurile la strană fiind date de domnul Stavros Christos, psalt la Biserica Sfânta Paraskevi din Attica, de domnul Papadimitriou Nikolaos, protopsalt la Sfânta Biserică Sfânta Kyriaki din Pyrgos Elia, domnul Stavros Ioannou, protopsalt la Sfânta Biserică Sfântul Dimitrie din Tripoli, domnul Theotokatos Nikolaos, lampadar la Sf. Biserică a Sfântului Prooroc Ilie a Municipalității Sfânta Paraskevi din Attica, domnii Kamtsios Elias și Panagiotis, protopsalt și lampadar la paraclisul Sfinților Apostoli din Municipalitatea Sfânta Paraskevi din Attica, alături de călugării Mănăstirii. La slujbă au participat numeroase persoane pentru prima dată după ultima pandemie de covid-19.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut predica solemnă, după cum urmează:

„Și am zis: Acum am început să înțeleg. Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt” (Psalmul 76, 11), exclamă Psalmistul.

Iubiți Sfințiți Părinți și frați în Hristos,

Harul mântuitor al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ce s-a arătat în apele Iordanului ne-a adunat pe toți în această sfântă Mănăstire Hozeva ca să cinstim pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe Hozevitul.

Acesta, din copilărie fiind aprins de dorul pentru viața singuratică și ascetică, la care s-a retras după ce i-a slujit pe bătrânii săi părinți până la moartea acestora, a părăsit patria sa natală, insula Cipru, venind la Locurile Sfinte. Aici l-a primit fratele său, Monahul Iraklidis, care l-a adus în această Mănăstire de obște Hozeva, vestită pentru asprimea ei și pentru monahii ei cuvioși.

Să-l ascultăm pe imnograful care spune: „Nici lungimea căii, nici nevoile locurilor nu au putut, Cuvioase, să slăbească fierbințeala călătoriei tale către Dumnezeu, că și acolo sosind și veselindu-te de locurile unde au călcat picioarele Dumnezeului nostru, nicicum nu te-ai lenevit a ajunge și către Sionul cel ceresc, prin sihăstrie și prin ostenelile tale”.

Într-adevăr, „fierbințeala călătoriei către Dumnezeu” a Cuviosului Gheorghe o confirmă cuvintele lui David: „Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este” (Psalmul 118, 174), precum și aspra sa nevoință în această Lavră. „Năvălirile vrăjmașului diavol nu au zdruncinat cetatea sufletului tău”, spune imnograful. Și aceasta pentru că fericitul Gheorghe avea drept pildă de urmat pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, potrivit îndemnului dumnezeiescului Pavel: „Fiți dar următori ai lui Dumnezeu, ca niște fii iubiți, și umblați întru iubire, precum și Hristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine pentru noi prinos și jertfă lui Dumnezeu întru miros cu bună mireasmă” (Efeseni 5, 1-2).

Explicând aceste cuvinte ale lui Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Vezi că a pătimi pentru vrăjmași este miros cu bună mireasmă și jertfă bine primită. Iar dacă mori, vei fi jertfă. Aceasta înseamnă a-L urma pe Dumnezeu”.

Urmarea lui Dumnezeu, adică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu este altceva decât schimbarea dreptei Celui Preaînalt Care „S-a făcut ca noi și spre mai bine ne-a schimbat”, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei, adăugând: „și tot cel care se întoarce de la răutate și stăruie în virtute și propășește, să spună: «Acum am început să înțeleg. Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt – a spori mereu spre mai bine prin lucrările bunei credințe». Cel care propășește în virtute, nu are vreo clipă când nu se schimbă. Se spune și despre Cel Unul Născut că Se schimbă pentru că, prin pogorârea firii dumnezeiești, S-a schimbat luând chipul nostru, nu prin lepădarea firii dumnezeiești, ci prin asumare”.

Această schimbare după Hristos a săvârșit-o și Cuviosul Părintele nostru Gheorghe, „stăruind și propășind în virtute prin lucrările dreptei credințe”. Trebuie menționat faptul că Sfântul Gheorghe, ca un alt Pavel, viețuia pe pământ ca un înger fără de trup, slăvindu-L neîncetat pe Dumnezeu în Treime și primind dumnezeiasca Lui strălucire.

Cuviosul Gheorghe, făcându-se vas al Harului luminător al Sfântului Duh și urmând Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul care a propovăduit pocăința în pustia Iordanului, striga și binevestea, prin gura Psalmistului, măririle și adevărul mântuitor al lui Hristos, Cel Ce S-a botezat în Iordan, zicând: „Doamne, Tu ai cunoscut. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea ta am spus. N-am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare” (Psalmul 39, 12-14). 

Martori nemincinoși ai acestui fapt s-au arătat mulțimea Monahilor care s-au nevoit în această Sfântă Mănăstire Hozeva, între care Sfântul Ioan care a fost Episcop al Cezareei Palestinei și Sfântul Ioan cel Nou din România ale cărui Moaște nestricate și înmiresmate aflate înaintea ochilor noștri vestesc Învierea Dumnezeului și Mântuitorului nostru, dar și învierea noastră în Hristos. „Căci, dacă am fost altoiți pe El, prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui” (Romani 6, 5), propovăduiește înțeleptul Pavel.

Noi, iubiții mei frați și cuvioși Monahi, care în această sfințită Lavră vă nevoiți, să-l rugăm pe înțeleptul Gheorghe, care stă înaintea lui Dumnezeu, să dăruiască celor care îl cinstesc luminarea Sfântului Duh, Care în chip de porumbel S-a arătat în Iordan, și împărtășirea celor dumnezeiești.

Împreună cu imnograful să zicem: „Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi, credincioșii, cu un gând, întru laude Îl slăvim”.

Amin. La mulți ani cu pace și binecuvântați!”

După Apolisul Privegherii, restauratorul și reorganizatorul Mănăstirii, Părintele Egumen Arhimandritul Constantin, a oferit masa de sărbătoare.

Binecuvântându-i pe toți, Preafericirea sa a urcat drumul în vehiculul Mănăstirii, iar apoi, urcându-se în mașina sa, s-a întors la Ierusalim.

Din partea Secretariatului General

Patriarhia Ierusalimului publică scrisoarea Preafericitului Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil sub Protocolul nr. 788 și din 21 decembrie 2022, către Preafericitul Arhiepiscop al Atenei și al întregii Grecii Ieronim cu privire la regimul autocefal al Sfintei Mănăstiri Sfânta Ecaterina din Sinai și la rânduiala canonică în cazul slujirii Sfintei Liturghii în cadrul acesteia, sub un episcop din alte jurisdicții ecleziastice.

Această scrisoare sună după cum urmează:

Nr. Prot.

788

Preafericirea Voastră Arhiepiscop al Atenei și al întregii Grecii și Președinte al Sfântului Sinod al Sfintei Biserici întru Hristos Dumnezeu din Grecia, dragă frate și împreună-slujitor al Smereniei Noastre, Ieronim. Îmbrățișându-vă cu sărutare sfântă, cu smerenie vă mustrăm pe Preafericirea Voastră.

Prin aceste Scrisori frățești patriarhale ale Noastre, comunicăm în duhul iubirii frățești în Hristos cu Preafericirea Voastră cea mult iubită și mult învățată, găsind prilej în sărbătoarea din acest an a Sfintei Slăvitei Mari Mucenițe Ecaterina cea Atotînțeleaptă în Sfânta Mănăstire a Muntelui Sinai pe care a pășit Dumnezeu.

După cum știți, tradiția canonică îndelungată a Bisericii noastre Ortodoxe, atestată în majoritatea documentelor canonice și sinodale, (de ex. în Scrisoarea canonică a Patriarhului Constantinopolului Ghenadie Scholarios către Maxim Sofian, Egumenul de la Mănăstirea Sinai, în hotărârile Adunării Sinodale de la Cairo din anul 1557 sub patriarhii Ioachim al Alexandriei, Ioachim al Antiohiei și Gherman al Ierusalimului, în hotărârea Sfântului Sinod de la Moscova din anul 1667, în Scrisoarea Patriarhală a Patriarhului Ecumenic Metodie al III-lea), precum și în crezuri, mărturisirea pe care Arhiepiscopii din Sinai au dat-o până în prezent în fața Patriarhilor Ierusalimului la hirotonirea lor, precum și în Constituția valabilă a Patriarhului Ierusalimului Hrisant, care definește această Mănăstire ca fiind în limitele jurisdicției Patriarhiei Ierusalimului, de secole Autocefală, Autonomă și Independentă, administrată de Sfântul Sinod al Părinților Sinaiți.

Această tradiție și rânduială, din zilele alegerii Noastre la Tronul Patriarhal, și Noi, conformându-ne principiilor canonice, care au fost stabilite de predecesorii Noștri, inclusiv de marele Patriarh Sinait al Ierusalimului Nectarie, am respectat-o în totalitate, fără a interveni nici în problemele administrative interne ale Mănăstirii, nici în activitățile sale externe.

Acestea fiind respectate cu strictețe, totuși, s-a creat recent o problemă, ca să spunem așa, din neanunțarea Patriarhiei Ierusalimului de către Părinții Sinaiți, a invitării ierarhilor din alte jurisdicții ecleziastice, în scopul slujirii Sfintei Euharistii în Sfânta Mănăstire, în special la sărbătoarea Sfintei Ecaterina. În fiecare an trimitem o delegație pentru această sărbătoare, fără să știm ce Înalți Ierarhi ai altor Biserici vom întâlni acolo, făcând astfel din reprezentanții Noștri martori ai dezordinii canonice.

La Sfânta Liturghie de sărbătoarea Sfintei Ecaterina din acest an, a prezidat, fără știrea Noastră, IPS Mitropolit Nicolae de Mesogaia și Lavreotiki, care a pomenit în cadrul Sfintei Liturghii, aparent din cauza unei neînțelegeri, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei și Arhiepiscopul Sinaiului, fără a face vreo mențiune despre Patriarhul Ierusalimului, contrar rânduielii liturgice și canonice care exista în Venerabilele Patriarhii. Ne întrebăm dacă Autonomia Mănăstirii sau „Autocefalia” acesteia, așa cum pretind Părinții de la Sinai, anulează rânduiala Dipticelor și pe ce bază canonică se fundamentează această anulare.

Facem cunoscut Preafericirii Voastre că prin cele de mai sus nu ne exprimăm intenția de a cataliza caracterul „autocefal” al conducerii Mănăstirii, ci dimpotrivă, intenționăm să protejăm Statutul acesteia în tot ceea ce ține de mandatele normale ale Părinților și Sinoadelor (al 35-lea al Apostolilor, al 2-lea al celui de-al doilea Sinod Ecumenic, al 20-lea al Sinodului Quinisext, al 13-lea și al 22-lea al Sinodului Antiohiei, etc. ), așa că am cerut Părinților din Sinai să respecte rânduiala normală în această problemă pentru a asigura „unitatea Duhului întru legătura păcii” (Ef. 4.3).

Punând laolaltă toate acestea, rugăm pe Preafericirea Voastră să recomandați Înaltpreasfințiților Părinți ai Bisericii Greciei ca, ori de câte ori doresc să slujească Sfânta Liturghie în Sfânta Mănăstire din Muntele Sinai pe care a pășit Dumnezeu, să informeze Patriarhia Ierusalimului, așa cum fac Înaltpreasfințiții Părinți ai celorlalte Biserici Ortodoxe, deoarece Autonomia Mănăstirii nu anulează faptul că Mănăstirea nu se află într-un loc abstract, ci pe teritoriul normal aflat sub jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului.

De unde, dându-vă îmbrățișarea întru Domnul din Sfântul și de viață făcătorul Mormânt al Mântuitorului nostru Hristos, rămânem,

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, 21 decembrie 2022

Al Preafericirii Voastre

Iubit frate întru Hristos

TEOFIL al III-lea

Patriarh al Ierusalimului

Vineri, 13 ianuarie 2023, în spațiul dintre Episcopie și Catedrala Arhiepiscopiei Qatarului, a avut loc un eveniment de sărbătoare a perioadei de Douăsprezece zile, în urma unui program artistic din diverse tradiții locale.

Programul artistic a inclus colinde contemporane de Crăciun interpretate de copiii Școlii Catehetice Ortodoxe de Limbă Arabă, ai Școlii Catehetice de limba greacă, Corul de limba Rusă, Qatar Arabesque, Corul Kamerton al Centrului Internațional Ruso-Ucrainean pentru Muzică.  Asociația de dans a Grecilor din Qatar, purtând haine tradiționale grecești, a dansat dansuri tradiționale și Asociația Al Kofia, purtând haine tradiționale arabe, a dansat dansuri tradiționale și a cântat cântece tradiționale.

La acest eveniment au fost scoase la vânzare obiecte-cadou și altele cu caracter religios, pentru a susține lucrarea Sfintei Arhiepiscopii. A fost prezentată o mare varietate de preparate din bucătăria arabă, greacă, sârbă, românească, moldovenească, rusă și ucraineană, oferite de diverse companii și membri fruntași din rândul credincioșilor.

Evenimentul a fost onorat cu prezența de către ambasadorul Greciei, doamna Helen Michalopoulou, ambasadorul Moldovei, domnul Lulian Grigorita, ambasadorul Bulgariei, domnul Plamen Stankov Delev, ambasadorul Rusiei, domnul Dimitri Dugadkin, ambasadorul Georgiei,  Domnul Nikoloz Revazishvili și ambasadorul interimar al Serbiei, domnul Slobodan Radeka, precum și reprezentanți ale altor confesiuni religioase din Doha.

Prezența numeroasă a ortodocșilor din Qatar și a membrilor altor comunități creștine a confirmat succesul acestei activități.

Din partea Sfintei Arhidioceze a Qatarului 

În seara zilei de vineri, 31 decembrie 2022/13 ianuarie 2023, în ajunul Anului Nou, a avut loc în sala Patriarhiei tăierea prăjiturii de Anul Nou (Vasilopita), în prezența Părinților aghiotafiți, a Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, a comunității grecești din Ierusalim, a administratorilor Catedralei Sfântul Iacob Ruda Domnului, a membrilor comunității noastre de limbă arabă și a pelerinilor.

Cu această ocazie, IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a ținut următoarea predică:

„Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte, și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii” (Facerea 1, 14), spune Sfânta Scriptură.

Sfânta noastră Biserică, aducându-ne astăzi îndoită sărbătoare, a Tăierii împrejur a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a pomenirii celui între Sfinți Părintele nostru Vasile cel Mare, ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al străvechii noastre Patriarhii ca să aducem slavă și mulțumire lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime la intrarea în Noul An. De asemenea, și pentru a săvârși obiceiul tăierii, în cinstea Sfântului Vasile, a prăjiturii care îi poartă numele.

Dumnezeu Tatăl a pus anii și vremurile întru stăpânirea Sa (cf. Fapte 1, 7), după cum spune Domnul. Explicând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Grigorie al Nissei spune: „Tatăl a pus anii întru stăpânirea Sa și, prin ani, înțelegem că sunt sub stăpânirea Tatălui și toate cele care se petrec în timp”. Iar Sfântul Atanasie cel Mare subliniază: „Despre ceasul când se vor sfârși toate, Hristos, ca și  Cuvânt, știe, dar ca om nu știe. Căci al omului este să nu știe, și mai ales acestea”. Iar potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei: „Domnul învață că nu trebuie să iscodim cele cu totul negrăite și în Dumnezeu ascunse”.

Într-adevăr, este cu neputință pentru mintea omenească să cuprindă înțelesul timpului și succesiunea lui fără a se raporta la Creatorul lui, la Dumnezeu Tatăl, după cum învață dumnezeiescul Pavel: „Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute (…). Toate s-au făcut prin El și pentru El” (Coloseni 1, 16). De aceea și Marele Vasile spune: „Când trebuia ca lumea aceasta să fie adusă la ființă, (…) dimpreună cu lumea (…) s-a așezat calea timpului care permanent curge și nu se oprește nicăieri. Nu este timpul în așa fel încât trecutul s-a arătat, viitorul nu este încă de față, iar prezentul scapă simțurilor mai înainte de a fi cunoscut?”.

Calea timpului, ivirea lui împreună cu lumea, dar și succesiunea lui, arată drumul istoriei omului în lume, dar și al nașterii lui din nou în Duhul Sfânt, adică al istoriei lui biblice. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima (…) și să vestesc anul plăcut Domnului” (Isaia 61, 1-2; Luca 4, 18-19), spune Domnul.

Anul Domnului nu este altul decât acesta în care Iisus Hristos, „ne-a mântuit prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt pe care le-a vărsat peste noi din belșug” (Tit 3, 5-6). Să-l ascultăm și pe Sfântul Chiril al Alexandriei care spune: „Anul plăcut este fără îndoială acela în care am primit rudenia cu El, spălându-ne păcatul prin Sfântul Botez și făcând-ne părtași firii Lui dumnezeiești prin împărtășirea Duhului Sfânt (…) ceea ce și preaînțeleptul Pavel a vestit spunând: „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2 Corinteni 6,2).

Biserica, fiind trupul teandric al lui Hristos, Care „nu este din lumea aceasta” (Ioan 8,23), sărbătorește schimbarea anului, nu lumește, ci creștinește. Și aceasta pentru că Hristos este Domnul timpului, care se desparte în prezent, trecut și viitor și se numără în ani. „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel Ce este, Cel Ce era și Cel Ce vine, Atotțiitorul” (Apocalipsa 1, 8), potrivit mărturiei Sfântului Ioan Teologul.  

Cu alte cuvinte, înțelegerea, după cugetul omului, a anului celui vechi care a trecut și a celui nou care vine este cu putință numai în Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos, pentru că, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel, „dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5, 17). Părtași ai acestei înnoiri în Hristos ne facem prin lucrarea liturgică și euharistică a Bisericii, unde anul devine timp.

Hristos ne-a dăruit anul care devine timp în Biserica Lui, ca să ne curățim sufletul și trupul de toată întinăciunea și să ne facem iubiți lui Dumnezeu, după cum îndeamnă Apostolul Varnava în epistola sa: „Trebuie să cercetăm mult timp cele prezente căutând cele ce ne pot mântui. Să fugim deci deplin de toate faptele fărădelegii, ca să nu ne biruiască faptele fărădelegii, și să urâm înșelarea vremii de acum, ca să iubim cele ce au să fie”.

Aceste cuvinte de Dumnezeu insuflate ale Apostolului Barnaba îi cheamă pe toți cei care, potrivit Marelui Vasile, iubesc „frumusețea mult dorită, izvorul vieții, lumina înțelegătoare și înțelepciunea neapropiată”, în vremea aceasta a schimbării anului, în vremea apostaziei care începe să se ivească și a fărădelegii, ca să ne gândim la greșelile noastre pentru care Domnul nostru Iisus Hristos „S-a dat și a înviat pentru îndreptarea noastră” (Romani 4, 25). „Nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârșește dreptatea este drept, precum Acela drept este” (1 Ioan 3, 7), îndeamnă Sfântul Ioan Evanghelistul.  

Întâmpinând răsăritul noului an, celui în Hristos cel întrupat din curatele sângiuri ale preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, să-l rugăm pe marele Ierarh al Capadociei, Sfântul Vasile, arătătorul celor cerești, care a împodobit obiceiurile oamenilor, să se roage Celui tăiat împrejur în trupul Său, Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru sufletele noastre, pentru pacea întregii lumi și mai cu seamă a mult-încercatei noastre regiuni a Orientului Mijlociu și pentru încetarea schismelor și restabilirea unității Bisericii Ortodoxe cea Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Împreună cu imnograful să zicem: „Dumnezeule al dumnezeilor și Doamne, Firea cea în trei Ipostasuri, Cel Ce ești neapropiat, pururea veșnic, nezidit, Făcătorule al tuturor, Atotputernice, la Tine cădem toți și pe Tine Te rugăm ca un bun, acest an de acum binecuvântându-l, păzește în pace Biserica Ta, cinstita noastră Obște Aghiotafită, pe bine-credincioșii Creștini, Sfânta Cetate a Ierusalimului și bine-credinciosul neam al Elinilor Ortodocși. Amin.

Noul An 2023 să fie prielnic, fericit, binecuvântat și cu pace. La mulți ani!”

Apoi, în timp ce se cântau troparul Tăierii împrejur a Domnului și al Sfântului Vasile, Preafericirea Sa a tăiat vasilopita și a împărțit bucăți pelerinilor, urându-le: ,,La mulți și fericiți ani”, iar elevii au cântat colinde de Anul Nou în sală și mai apoi la chiliile Părinților aghiotafiți.

Din partea Secretariatului-General