În după-amiaza zilei de joi, 3/17 august 2023, Prim-Ministrul Georgiei, domnul Irakli Garibashvili, a vizitat Patriarhia, însoțit de un grup de colaboratori ai săi și de ambasadorul Georgiei în Israel, domnul Lasha Zhvania.

Excelența Sa, Prim Ministrul, și delegația sa au fost primiți cu căldură de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil al III-lea, adresându-i-se cu cuvântul „sunteți binevenit” și făcând referire la activitatea diversă a Patriarhiei, de pelerinaj, pastorală, unire a Bisericilor Ortodoxe, și la bunele sale relații cu Patriarhia Georgiei. Preafericirea Sa i-a urat premierului succes în vizita sa în Israel și i-a oferit o icoană a Sfintei Edicule și a Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Excelența Sa, Prim-Ministrul, a făcut referire la activitatea pașnică a țării sale, Georgia, și la promovarea valorilor umane și I-a mulțumit Preafericirii Sale pentru sprijinul acordat georgienilor care vin de fiecare dată în pelerinaj în Țara Sfântă, cerându-i binecuvântarea de a se închina la Sfântul Mormânt.

În vizita la Sfântul Mormânt, a fost însoțit de Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, iar călugării de la Sfântul Mormânt l-au întâmpinat, urându-i succes în vizita sa.

Din partea Secretariatului-General

În ziua de joi, 28 iulie/10 august 2023, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Părintelui nostru Ioan Hozevitul cel Nou din România, la Sfânta Mănăstire Hozeva, situată pe malul pârâului Chorath, lângă Ierihon.

La această sărbătoare, Biserica, și mai ales Biserica Ierusalimului, pomenește faptul că Sfântul Ioan a venit în Țara Sfântă din România, la mijlocul secolului al XX-lea, și a viețuit în cea mai mare asceză și smerenie la Sfintele Mănăstiri din zona râului Iordan, iar în cea a Sfinților Gheorghe și Ioan Hozevitul a adormit în pace și a fost considerat vrednic să facă semne minunate, motiv pentru care a fost trecut în rândul sfinților de către Patriarhia Ierusalimului în anul 2016.

Prăznuirea Sfântului Ioan s-a făcut printr-o priveghere de toată noaptea la Sfânta Mănăstire Hozeva, iar egumenul și renovatorul mănăstirii, Arhimandritul Constantin, l-a întâmpinat pe Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a condus privegherea, cu următorul discurs:

Preafericite Părinte și Stăpâne,

A răsărit și anul acesta strălucitul praznic al Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul, originar din România. „Părinte preastrălucit al isihiei, al tăcerii și al rugăciunii” îl numește foarte potrivit imnograful. 

Dacă privim mai în adânc aceste însușiri de mai sus vom distinge limpede care este lucrarea fiecărui monah, care prin predica lui fără cuvinte se leapădă de întreaga lume. Monahul se desparte de lume nu împins de ură, ci de dragostea de Dumnezeu mai ales, dar și față de aproapele. Auzind de necazurile și durerile fraților, ajută cu mult rod prin rugăciune și milostenie. Cineva ar putea să întrebe: „Cum înțelege monahul lumea?”. Tocmai „prin isihie, tăcere și rugăciune”, însușiri care au dominat întreaga viață a Sfântului pe care îl cinstim. 

Nu cere Dumnezeu de la monahi să iasă în lume, ca să îi țină pe oameni ca să poată merge, ci le cere să le dea lumină prin trăirea lor, ca să fie călăuziți la viața veșnică. Farurile nu trebuie oare să fie mereu sus, pe stânci? Ce? Trebuie să meargă în orașe să se adauge felinarelor? Altă misiune au farurile, alta felinarele. Monahul nu este felinar ca să fie așezat în oraș, la capătul vreunui drum, ca să-i lumineze pe pietoni ca să nu se împiedice. Monahul este Far îndepărtat, așezat sus, pe stânci, care, cu lumina lui, luminează mările și oceanele ca să îndrepteze corăbiile pentru a ajunge la destinația lor, la Dumnezeu.

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Un astfel de bărbat fiind, ca o făclie mult luminoasă, prin viețuirea sa, Sfântul Ioan, chiar și după adormirea lui, prin rugăciunile sale, ajută, mângâie, insuflă, îndulcește, vindecă bolile trupurilor și ale sufletelor, așa cum mărturisesc miile de pelerini de toate neamurile și toate limbile, care vin la el; dar și noi înșine mărturisim, având parte de multe binefaceri din partea Sfântului.

Bine ați venit!

Veniți să începem Privegherea!

Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Isihie al Capitoliadei și Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei. Răspunsurile la strană au fost date de Leonidas Doukas, Christos Stavrou, Gregorios Zarkos, Nikolaos Papadimitriou, Vasilios Papadimitriou, Pavlos Papadimitriou, la slujbă participând călugări ai Mănăstirii și ai altor mănăstiri din Ierihon și Ierusalim.

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericirea sa a rostit această cuvântare:

 „Că la Tine este izvorul vieții, în lumina Ta vom vedea lumina” (Psalmul 35,10), exclamă Psalmistul.

Iubiți părinți și frați în Hristos,

Harul Sfântului Duh Care a luminat și a sfințit și a îndreptat pașii Sfinților Prooroci Ilie Tesviteanul și Ioan Botezătorul în acest loc sfânt, Hozeva, ne-a adunat pe toți ca să cinstim pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan cel Nou Hozevitul.

Cuviosul Părintele nostru Ioan, încă din fragedă vârstă, fiind aprins de dumnezeiască râvnă, a părăsit patria sa România și a venit în Țara Sfântă unde s-a refugiat și s-a ascuns, ca un alt Ilie, în peșterile pârâului Horat, „care este în fața Iordanului” (Cf. 3 Regi 17, 2-3) și unde Sfântul Gheorghe din Lefkara Ciprului a întemeiat Mănăstirea și Lavra care îi poartă numele și care s-a arătat izvor de ape dumnezeiești pentru cei ce cred în Domnul Iisus Hristos, Care a zis: „Cel Ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7, 38). 

Această apă vie nu este altceva decât Sfântul Duh, Duhul Fiului lui Dumnezeu și al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, potrivit mărturiei Evanghelistului Ioan (Cf. Ioan 7, 39). Acest Duh este izvorul luminii, după cum spune Domnul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8,12).

Explicând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „cel care Îmi urmează Mie, adică cel care merge pe urmele învățăturilor Mele, nu va fi nicidecum în întuneric, ci va dobândi lumina vieții, adică descoperirea tainelor celor despre Mine care pot să-l călăuzească la viața veșnică”.  

Și ne întrebăm: Care este viața veșnică? „Viața veșnică este depășirea morții aducătoare de stricăciune, adică a păcatului, prin moartea aducătoare de nestricăciune, adică prin moartea lui Hristos înviat. Acestei morți a lui Hristos s-a făcut părtaș Cuviosul Părintele nostru Ioan care a ascultat de îndemnul dumnezeiescului Pavel: „Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții. Căci, dacă a fost altoiți pe El, prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui” (Romani 6, 3-5).   

Sfântul Părintele nostru Ioan nu numai că a umblat întru înnoirea vieții, dar a și gustat dinainte din învierea lui Hristos, așa cum mărturisesc Moaștele sale întregi, nestricate și înmiresmate aflate înaintea ochilor noștri.

Nestricăciunea trupului lui a dobândit-o purtătorul de duh Ioan ascultând și împlinind, în cuget și în faptă, îndemnul dumnezeiescului Pavel: „Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca o slujire a voastră cuvântătoare” (Romani 12,1). Explicând acest cuvânt al lui Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ce este slujirea cuvântătoare? Cele care se fac prin suflet, prin Duh. Zice Domnul: «Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr» (Ioan 4, 24).  Toate câte nu au nevoie de trup, nu au nevoie de organe, de loc, precum îngăduința, curăția, milostenia, nerăutatea, îndelunga răbdare, smerenia. «Milă voiesc, iar nu jertfă» (Osie 6, 6). Dar sunt și alte jertfe care sunt cu adevărat arderi de tot: trupurile Sfinților Mucenici. Acolo sunt sfinte și sufletul și trupul. Acelea au multă mireasmă”.

Cu adevărat, iubiții mei frați, Părintele nostru IoanLl-a iubit pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul și din tot cugetul (Cf. Matei 22,37), făcându-se astfel jertfă plăcută lui Dumnezeu. De aceea și Psalmistul exclamă: „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36). 

Iar Părintele Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, arătând însemnătatea și puterea slujbei cuvântătoare, care îl călăuzește pe credinciosul Creștin la curățirea inimii – „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule” (Psalmul 50,12) – și, prin urmare, la nestricăciune, spune: „Poți și tu, dacă vrei, să aduci o astfel de jertfă. Omoară-ți trupul și răstignește-l și vei lua și tu cununa muceniciei”.

Sfânta Biserică a Ierusalimului se laudă în Hristos (Romani 15,17), pentru că, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și ale Cuviosului Părintelui nostru Ioan cel Nou cel prăznuit astăzi, Mănăstirea Hozeva continuă să fie lăcaș al Sfinților și al Drepților lui Dumnezeu, iar cei care s-au nevoit și cei care se nevoiesc în această Lavră sunt „făclii care luminează întreg pământul”, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur. 

Noi să mulțumim lui Dumnezeu în Treime și, împreună cu dumnezeiescul Pavel, să zicem: „Harul fie cu toți care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos întru curăție” (Efeseni 6,24). Amin. La mulți ani!

După otpust, a fost o masă călugărească.

Din partea Secretariatului General

Joi, 21 iulie/3 august 2023,

1. Preafericirea Sa a primit o delegație din partea echipei de fotbal P.A.O.K. și le-a vorbit despre rolul și numele Patriarhiei ca „Patriarhie Greco-Ortodoxă” și le-a adresat un apel de a continua campionatul și de a rămâne în rădăcinile, principiile și valorile greco-ortodoxe.

Reprezentanții P.A.O.K. i-au oferit Preafericirii Sale un vultur cu două capete, simbol al grupului lor, și mir sfânt din pelerinajul de la Sfântul Dimitrie din Salonic.

Preafericirea Sa le-a oferit un tablou de argint cu orașul Ierusalim și le-a urat succes în meciul de fotbal al echipei lor din această seară, după meciul cu echipa israeliană Beitar.

2. La final, Preafericirea Sa a primit un grup de două sute de pelerini ruși sub conducerea Mitropolitului Marcu și a doi episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ruse din fosta diasporă. Le-a vorbit, i-a binecuvântat și le-a urat o sărbătoare binecuvântată a Sfintei Maria Magdalena, cea întocmai cu apostolii, la Sfânta Mănăstire din Ghetsimani a acestei Biserici rusești, pe care Preafericitul o va vizita în ziua următoare.

Din partea Secretariatului-General

Preafericitul Patriarh al Orașului Sfânt al Ierusalimului, Teofil al III-lea, a vizitat Mănăstirea Sfântul Grigorie din orașul Acre, însoțit de ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, de Secretarul General al Patriarhiei, Arhiepiscopul Aristarh, de Mitropolitul Iordaniei, Arhiepiscopul Hristofor, și de un grup de clerici apreciați. Trimisul patriarhal a fost primit de arhimandritul Siluan, adjunctul vicarului patriarhal din Acre, de venerabilii părinți, de pastorii bisericilor și de domnul Fouad Breik, șeful Consiliului Bisericesc din Acre, precum și de șefii și membrii consiliilor pastorale.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a vorbit în predică despre conceptul de iubire și râvnă dumnezeiască ce lucrează în Biserică, pe care fericitul Arhimandrit Filotei l-a posedat prin slujirea în parohia sa, demonstrând în cuvinte paternalismul, onestitatea, morala sa ecleziastică și monahală, strânsa sa afiliere la Patriarhia Ierusalimului și la frăția Sfântului Mormânt. De asemenea, a vorbit despre talentul său de cântăreț liturgic și bisericesc, care mișca sufletele credincioșilor spre laudă și slăvire, exprimând că moartea sa subită a lăsat un gol și tristețe în inimile tuturor celor care l-au cunoscut, afirmând speranța noastră că a prețuit adevărata viță în Hristos, rugându-se lui Dumnezeu cel milostiv să se cufunde în încercările sfinților.

Preafericirea Sa a continuat, spunând: „Harul dumnezeiesc, prin Duhul Sfânt, a vizitat Sfânta Biserică în acest oraș istoric, prin decizia Sfântului Sinod de a-l numi pe Arhimandritul Siluan în această înaltă funcție, pentru a duce mesajul și responsabilitățile sale”. Un verset, sfătuindu-l să-și amintească mereu ce i-a spus Apostolul Pavel ucenicului său Timotei, Apostolul Pavel a dat această poruncă puternică: „Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curate”. (2 Timotei 2:22)

După ce Preafericirea Sa a săvârșit slujba de pomenire de patruzeci de zile pentru sufletul binecuvântat al regretatului Arhimandrit Filotei, a mers împreună cu delegația însoțitoare și cu credincioșii în sala principală a mănăstirii, care de astăzi se numește „Sala Arhimandritul Filotei” în cinstea sa. Acolo a avut loc o ceremonie de comemorare, inclusiv un discurs al foarte respectatului Arhiepiscop al Iordaniei, Hristofor, în numele Preafericirii Sale, în care s-a axat pe unitatea spirituală pe care o atingem prin intermediul Sfintei Liturghii, deoarece ne unim cu Dumnezeul nostru Cel Înviat, aceasta este credința și mângâierea noastră. A vorbit, de asemenea, despre unitatea socială a poporului din Acre și despre legătura de iubire și coexistență întruchipată în păstrarea identității creștine și islamice commune, mergând înainte pentru a face să progreseze biserica și comunitatea.

Alte discursuri au fost ținute de Eminența Sa Șeicul Samir Assi, părintele Samer Zaknoun de la Biserica Maronită, domnul Iskandar Suleiman de la Corul Galileei, doamna Salma Hazboun și domnișoara Rania de la Școlile Duminicale, doamna Siham Mansi în numele doamnelor de la St. Grace și domnul Fouad Brik. Prin aceasta, ei exprimă importanța de a ne mișca prin Domnul cu speranța învierii și a vieții veșnice, precum și lucrarea spirituală și arhitecturală a Fericitului Bisericii și bunul său simț social și uman în comunitatea din Acre.

 După încheierea slujbei de pomenire, Arhimandritul Siluan și conducătorul Consiliului Bisericesc, domnul Fuad Barik, i-au găzduit pe Preafericirea Sa și delegația însoțitoare, precum și pe cei prezenți, oferindu-le un prânz în mănăstire, întâlnirea remarcându-se prin atmosfera de dragoste și confort.

Spre finalul vizitei, Preafericirea Sa și delegația însoțitoare și-au luat rămas bun de la cei prezenți, mulțumind tuturor pentru primirea călduroasă, ospitalitatea și spiritul de iubire care l-a adus pe păstor împreună cu fiii și turma sa.

În ziua de vineri, 15/28 iulie 2023, Preafericirea Sa a primit:

1. Tinerii căsătoriți, domnul Amer Nassar și doamna Elisabeth Chunk, împreună cu părinții mirelui și i-a binecuvântat.
2. Un grup de credincioși din Comunitatea din orașul Zdeide sub conducerea domnului Yussef Kassis și le-a dat îndemnuri părintești.
3. La final, Preafericirea Sa, însoțit de Părinții Sfântului Mormânt, de restauratorii Andreas Stavros și Igor din Rusia și de colaboratorii lor, a inspectat candelabrul conservat și restaurat din Catholiconul Bisericii Învierii.

Din partea Secretariatului-General

În dimineața zilei de joi, 14/27 iulie 2023, în Sfânta Biserică Nașterea Maicii Domnului a Comunității din Beit Jala a avut loc o Sfântă Liturghie sub conducerea preoților acesteia, condusă de părintele egumen, Arhimandritul Ignatie, cu participarea la rugăciune a preoților și doamnelor (aproximativ 300), din unsprezece Comunități ale Patriarhiei din Cisiordania Autorității Palestiniene. Preafericirea Sa a binecuvântat acest eveniment liturgic cu următoarea alocuțiune:

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!”(Ps. 132,1), spune psalmistul. „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”(Mat. 18,20) spune Domnul.

Iubiți fii întru Hristos, frați și surori,

Întâlnirea noastră în numele Domnului nostru Iisus Hristos în acest oraș istoric și biblic, Beit Jala, este într-adevăr excelentă și plăcută. Și aceasta pentru că, în rugăciunea Sa arhierească, Iisus Hristos se roagă Dumnezeului și Tatălui Său pentru El, pentru ucenicii Săi, pentru apostolii Săi și pentru toți cei care vor crede în El, spunând „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17,17-21).

Interpretând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Hristos caută legătura iubirii, a unității și a păcii, pentru a-i aduna pe cei care cred în El în unitatea Duhului Sfânt”. Iar Zigavinos spune: „Având ca punct de referință de plecare iubirea și unitatea, Hristos încheie iarăși în aceasta, arătând că iubirea este plăcută lui Dumnezeu și cea mai însemnată”.

Este demn de remarcat faptul că nu se referă la o unitate de esență, ca în cazul Persoanelor Sfintei Treimi, ci de iubire. Este vorba de unitatea Duhului care va rezulta din faptul că vor fi „un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre”, având „ un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi” (cf. Ef 4,4-6), așa cum predică sfântul Pavel. Și, potrivit Sfântului Ioan Teologul, Iisus a murit „şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.” (Ioan 11,52).

 În timpul Patimilor lui Hristos pe Cruce, această dragoste, dragostea maternă, a fost arătată în primul rând de Mama Sa, Preasfânta Născătoare și Pururea Fecioară Maria, și în al doilea rând de femeile purtătoare de mir. Această iubire a fost exprimată de surorile lui Lazăr, Marta și Maria, atunci când L-au primit pe Hristos în casa lor din Betania, unde Iisus a profitat de ocazie pentru a o mustra pe Marta cu cuvintele: „Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; lucruri: Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10,41-42).

Interpretând aceste cuvinte ale Domnului, Teofilact notează: „Mare este folosul ospitalității, pe care Marta l-a arătat, și nu poate fi neglijat; cu toate acestea, este de mai mare folos să se acorde atenție cuvintelor duhovnicești”. Iar Zigavinos spune: „Iisus a spus „partea cea bună”, fără să însemne că cealaltă parte era rea, ci a numit „bună” pe cea care era superioară. Există două părți bune, dar una este mai bună decât cealaltă”.

Cu alte cuvinte, iubiții mei fii întru Hristos, slujirea celor două surori, Marta și Maria, se distinge în două părți: îngrijirea trupului, a nevoilor zilnice, și îngrijirea sufletului, a nevoilor spirituale. Ambele tipuri de slujire de către cei care iubesc Biserica, via Domnului, trebuie să aibă ca scop slava Domnului, în funcție de chemarea fiecăruia. „Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.” (1 Cor. 7,7).

„Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.” (1 Cor. 12,4-6), predică înțeleptul Pavel.

Aceasta înseamnă că femeia nu este cu nimic mai prejos în luptele credinței, așa cum ne învață Sfântul Hrisostom: „Pentru Hristos nu există nici sexul masculin, nici cel feminin, nici firea omului, nici infirmitatea trupului, nici vârsta, nici altceva asemănător care să împiedice pe cei care merg pe calea evlaviei, dacă în sufletele noastre există o voință curajoasă și o mentalitate vigilentă și o frică de Dumnezeu râvnitoare și înrădăcinată”.

Aceste cuvinte ale Sfântului Hrisostom sunt confirmate de mulțimea de femei sfinte, proorocițe, întocmai cu apostolii, mari mucenițe și mărturisitoare dreptcredincioase, care sunt pomenite în Vechiul și Noul Testament al Bibliei, precum și în cursul istoric al vieții Bisericii pământești închinate lui Dumnezeu. Și iarăși, Sfântul Hrisostom subliniază faptul că, în ceea ce privește lupta pentru Dumnezeu și ostenelile pentru Biserică, femeia este cea care se angajează în eforturile bune și se străduiește cu mai multă îndrăzneală decât bărbatul.

Se arată clar că misiunea femeii creștine de astăzi, ca „odinioară, (a) sfinte(lor) femei” (1 Petru 3,5), în lumea confuziei, a apostaziei, a fărădelegii și „în ziua ispitirii din pustie” (cf. Evrei 3,8), este mai necesară ca niciodată. De aceea, suntem chemați să ascultăm ce spune apostolul Petru: „smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5, 6-8).

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, întemeiată pe Sângele lui Hristos cel Înviat pe Cruce, își continuă misiunea răscumpărătoare, după tradiția apostolică și a Sfinților Părinți, întărită și încurajată de cuvântul Domnului: „și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16,18).

În cele din urmă, dorim să mulțumim tuturor celor care au contribuit la organizarea acestei întâlniri pline de bucurie pentru Dumnezeu a organizațiilor de femei greco-ortodoxe, în special Părintelui Elias, care a avut această inițiativă, precum și dragilor noștri părinți Boutros și Yusef.

Harul Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie cu voi toți. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

În dimineața zilei de marți, 5/18 iulie 2023, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a acceptat serviciul asumat în calitate de ambasador al Republicii Cipru în Israel, domnul Cornelios Corneliou, însoțit de doamna Irene Trigidou.

Preafericirea Sa l-a informat pe ambasador despre misiunea Patriarhiei în Țara Sfântă și i-a urat binecuvântarea înaltei sale misiuni pentru binele iubitei sale patrii Cipru în eliberarea sa de sub ocupația turcă.

Preafericirea Sa i-a primit apoi pe cardiologul greco-ortodox de limbă arabă Hisham Nasser și pe fiul său recent căsătorit, Amer Nasser, pe fostul episcop al Bisericii Anglicane din Ierusalim, Suhel Dawani, și pe fostul episcop luteran de Ierusalim, Munib Yunan.

În cele din urmă, Preafericirea Sa i-a primit pe președintele Consiliului Comunitar din Acre, domnul Fouad Brek, și pe reprezentantul Comunității Kufr Smea, domnul Abu Hanna, și a discutat cu aceștia despre problemele comunității lor.

  Din partea Secretariatului-General

Joi, 30 iunie / 13 iulie 2023, a fost sărbătorită de către Patriarhie sărbătoarea Sinaxei Sfinților Doisprezece Apostoli.

Prin „sobor”, Biserica înțelege adunarea credincioșilor în Sfintele Biserici, pentru a-i pomeni pe Sfinții Doisprezece Apostoli, pentru misiunea pe care au împlinit-o, luminați de Duhul Sfânt, de a-L propovădui pe Hristos Cel răstignit și înviat și care „lumea au vânat”.

Această sărbătoare a fost prăznuită de Patriarhie în Sfânta Mănăstire a Sfinților Apostoli din orașul Tiberiada, cu Dumnezeiasca Liturghie dimineața, condusă de Preafericitul Părinte al nostrum și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului și ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ieromonahi ai Sfântului Mormânt și preoți de limbă arabă din regiunile învecinate ale Galileii. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Artemie în limba greacă și de corul din Acre în limba arabă, în prezența consulului Greciei la Haifa, domnul Constantinos Zenovios, și a credincioșilor din regiunea Galileii.

În fața acestor credincioși, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

 „Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor zicând: Datu-Mi-sa toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28, 18-20).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh Cel sălășluit în Sfinții doisprezece Apostoli ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc sfânt unde Mântuitorul nostru Hristos S-a arătat după învierea Lui „la marea Tiberiadei” (Cf. Ioan 21,1) ca să prăznuim Soborul lor.

Sfinții Apostoli constituie temelia mădularelor credincioase ale trupului Bisericii, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2,19-20).

Și aceasta pentru că Domnul le-a poruncit în primul rând să meargă să învețe toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în al doilea rând să învețe neamurile să păzească toate câte le-a poruncit, și în al treilea rând, i-a încredințat El Însuși va fi cu ei în toate zilele până la sfârșitul veacului (Cf. Matei 28, 18-20).

Aceste trei caracteristici ale Apostolilor constituie rânduiala apostolică a Bisericii. Spunem aceasta pentru că Apostolii lui Hristos au primit harul Sfântului Duh nu în chip moral, ci esențial. „Și ucenicii se umpleau de bucurie și de Duhul Sfânt” (Fapte 13,52), după propovăduirea din Antiohia Pisidiei, scrie Apostolul Luca. Iar Apostolului Petru îi spune Domnul: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 1,18).  

„Toată raza Duhului ceea ce s-a arătat vouă înființat toți ați luat-o, înțelepților, în foișor, în taină învățându-vă învățăturile cele înalte și acum după vrednicie vă fericiți”, exclamă imnograful Bisericii.

Pe temelia adunării Sfinților Apostoli aleși de Mântuitorul nostru Hristos, s-a zidit pe de o parte Biserica pământească din lume, care îi are drept cetățeni pe Creștini, potrivit lui Pavel, care sunt deja „împreună-cetățeni cu Sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2,19) și „trăiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului”, potrivit lui Diognet. Pe de altă parte, s-a arătat rânduiala Bisericii cea întru Duhul Sfânt, adică modul de viață bine-credincios, dar și modul de ocârmuire a ei, având la bază sistemul sinodal, întemeiat de apostoli în Ierusalim, după mărturia Evanghelistului Luca, scriitorul „Faptelor Apostolilor”: „Apostolii și preoții s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt” (Fapte 15,6).

De altfel, Apostolii au fost rânduiți de Domnul Însuși urmași ai Lui, după cum foarte potrivit spune Cuviosul Pahomie: „Dumnezeu Cuvântul (…), înălțându-Se la cer, i-a rânduit mai întâi ca urmași ai Lui pe Apostoli”.

Însemnătatea și conținutul continuității apostolice în Biserică, precum și lucrarea ei mântuitoare, le redă cu exactitate Ipolit al Romei, zicând: „Sfântul Duh dat Bisericii L-au primit mai întâi Apostolii și L-au transmis celor care au crezut drept. Noi, ca unii care suntem urmași ai lor și ne împărtășim de același har al arhieriei și al învățăturii, suntem considerați paznici ai Bisericii”. 

Cu adevărat, iubiții mei frați, Sfinții Apostoli sunt considerați paznici ai Bisericii. De aceea și caracteristica ei specifică este caracterul apostolic. Să-l ascultăm pe Apostolul Luca care spune, în Faptele Apostolilor: „Când treceau prin cetăți, învățau să păzească învățăturile rânduite de apostoli și de preoții din Ierusalim” (Fapte 16,4).

Trebuie menționat îndemnul Apostolului Pavel către ucenicul lui, Timotei: „O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, pe care unii mărturisind-o, au rătăcit de la credință” (1 Timotei 6,20-21), „comoara cea bună ce ți s-a încredințat păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălășluiește întru noi” (2 Timotei 1,14).

Foarte potrivit, Sfinții Părinți ai Bisericii, care în Duhul Sfânt s-au consfătuit, pomenesc de caracterul apostolic al Bisericii în Simbolul de Credință: „Cred într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”. Și aceasta pentru că Sfinții Apostoli sunt cei care mergeau prin orașe și hirotoneau preoți și episcopi „ca să păstorească Biserica lui Dumnezeu” (Fapte 20,28).

Iată deci de ce Apostolii sunt numiți de către Sfântul Grigorie Palama „arhipăstori și chiar ziditori ai bunei credinței comune tuturor și ai virtuții”. Iată de ce schisma în trupul Bisericii cea una, apostolească și sobornicească, constituie un mare păcat: pentru că urmărește zdruncinarea continuității apostolice ai cărei adevărați purtători sunt episcopii Bisericilor din tot locul, cei care au hirotonie canonică.

Noi, iubiții mei frați, cei care cinstim preacinstita pomenire a sfinților și slăviților Apostoli, să ne rugăm împreună cu imnograful zicând: „Mântuitorule bun, Cel din fire iubitor de oameni și milostiv, pentru dumnezeieștile rugăciuni ale preacântatei Fecioare, Maicii tale, ale lui Petru și Pavel și ale Apostolilor Tăi, milele Tale și ajutorul din cer trimite-le nouă”. Amin. La mulți ani!

După Sfânta Liturghie a urmat tratația și masa oferite de Arhimandritul Partenie cel care cu vrednicie se îngrijește de Mănăstire.

Din partea Secretariatului General

Miercuri, 29 iunie / 12 iulie 2023, a fost sărbătorit de către Patriarhie praznicul Sfinților Slăviți Mucenici și Căpetenii ai Sfinților Apostoli, Petru și Pavel.

La această sărbătoare, Biserica îl cinstește pe Sfântul Apostol Petru, pomenind faptul că acesta a auzit chemarea Domnului la Marea Tiberiadei și L-a urmat după fratele său Andrei, mărturisindu-L și zicând „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16,16) și s-a lepădat de El, dar s-a pocăit și L-a vestit mulțimilor adunate în ziua Cincizecimii și în Iudeea, Antiohia și în cele din urmă la Roma, unde a murit de moarte pe cruce.

Biserica îl cinstește și pe apostolul Pavel, fost prigonitor al creștinilor, dar luminat în drumul său spre Damasc și chemat la slujba apostolică, predicându-L pe Hristos și lucrând pentru toți ceilalți prin Hristos și putând spune: „și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine” (Gal. 2:20) și a scris cele 14 scrisori ale sale și s-a înălțat la al treilea cer.

Sărbătoarea cinstirii celor două căpetenii ale Apostolilor a fost prăznuită în Sfânta Biserică din Capernaum, pe malul mării, ctitorită de regretatul Patriarh Damian al Ierusalimului în 1931.

Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului și Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Silla și preoții din districtul Galileii, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Dositei. Răspunsurile la strană au fost date de ÎPS Arhiepiscop  Aristovul al Madabei și de corul din Beer Sheva în limbile greacă, rusă, arabă și română, și de corul bizantin din Acre, fără părintele Filoteu. La slujbă au participat mulți creștini credincioși, greci, ruși din Galileea și alții.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor prezenți:

„Pe mai-marii Apostolilor toți să-i lăudăm, pe dumnezeiescul Petru și pe Pavel, pe luminătorii lumii și propovăduitorii credinței, trâmbițele Ortodoxiei, pe tâlcuitorii învățăturilor, stâlpii Bisericii și stricătorii înșelăciunii”, exclamă imnograful Bisericii. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Preacinstitul har al Sfinților Apostoli Petru și Pavel ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al cetății biblice Capernaum, aflată lângă mare, ca să prăznuim pomenirea lor.

Mai-marii Apostolilor, Petru și Pavel, sunt cinstiți în mod deosebit de către Sfânta noastră Biserică, pentru că ei au fost numiți de către Domnul Însuși, unul piatra credinței: „și Eu zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16,18), iar celălalt vas alesi: „Și a zis Domnul către el: Mergi fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel” (Fapte 9,15).

Acești doi Apostolii erau plini de Duh Sfânt și dumnezeiesc har, ca și ceilalți Apostoli, dar Petru a mărturisit dumnezeirea și calitatea de Fiu a lui Iisus: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Matei 16,16). Prin adăugarea articolului: Fiul, „L-a mărturisit Fiu adevărat, după fire, și cu adevărat Fiu al lui Dumnezeu”, după cum tâlcuiește Sfântul Ioan Gură de Aur. „Nu a spus fără articol, ci cu articol: Fiul, adică Acesta este Unul și singurul (…), născut din însăși ființa Tatălui”, comentează Sfântul Teofilact.  

Iar Pavel a primit daruri deosebite și descoperiri de la Dumnezeu, după cum mărturisește el însuși: „Cunosc un om în Hristos care acum paisprezece ani (…), fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe, a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corinteni 12, 2-4).

Propovăduirea dreaptă a lui Petru, cea despre credință, și mărturisirea despre Iisus Hristos a constituit piatra pe care s-a zidit Biserica, chivotul mântuirii sufletelor noastre. „Această mântuire au căutat-o cu stăruință și au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi” (1 Petru 1,9-10), după cum propovăduiește dumnezeiescul Petru.

Iar propovăduirea lui Pavel: „Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos nu a înviat. Și dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15,13-14), a constituit piatra de temelie pe care s-a întemeiat de către Sfinții Părinți ai Bisericii credința în Hristos Cel răstignit și înviat din morți, credință formulată în Duhul Sfânt și lămurită la Sinoadele Ecumenice apostolic, teologic și dogmatic, potrivit cu „dreptarul învățăturii” (Romani 6,17), adică adevăratul canon al învățăturii Creștine, după cum spune marele Pavel.  

Trebuie menționat faptul că propovăduirea apostolică și învățătura Creștină, atât a lui Pavel cât și a lui Petru, nu s-au limitat numai la iudei ci s-au adresat, mai ales, neamurilor, adică idolatrilor, potrivit îndemnului Domnului: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28,19). Sfântul Pavel mărturisește că a fost chemat de Dumnezeu, „ca să binevestesc pe Fiul Lui la neamuri” (Galateni 1,16). În plus, face cunoscut Creștinilor proveniți dintre neamuri aceasta: „Căci vă spun vouă neamurilor: Întrucât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea” (Romani 11,13). 

Cu adevărat, iubiții mei frați, dumnezeiescul Pavel a slăvit, adică a cinstit slujirea sa față de neamuri, propovăduind și totodată arătând că Dumnezeu Cuvântul Care S-a întrupat și S-a făcut om, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, este „lumina lumii” (Ioan 14,6) și libertatea: „Înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3,19). La fel propovăduiește și Petru, zicând: „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri” (2 Petru 1,16). 

Martori și văzători ai slavei lui Dumnezeu au fost atât Petru cât și Pavel care sunt pilde de pocăință pentru cei ce păcătuiesc, așa cum foarte grăitor exprimă imnograful Bisericii:

 „Dat-ai pildă de întoarcere celor păcătoși pe amândoi Apostolii Tăi, pe unul adică cel ce s-a lepădat în vremea Patimii și s-a pocăit, iar pe altul cel ce s-a împotrivit propovăduirii Tale și apoi a crezut; și pe amândoi ca pe cei mai mari adunării prietenilor Tăi, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Noi, iubiții mei frați, care îi cinstim astăzi pe cei „între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători”, suntem chemați să urmăm „întoarcerea lor”, adică pocăința, după cum îndeamnă Sfântul Grigorie Palama, rugându-i să mijlocească pentru sufletele noastre, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. La mulți ani!

După Sfânta Liturghie Monahul Irinarh, cel care a restaurat Mănăstirea și a pictat Biserica, a oferit o tratație și masa de sărbătoare cu pește din marea Tiberiadei.

Din partea Secretariatului General

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea a primit astăzi, vineri, 8 iulie, un număr de lideri ai comunității ortodoxe și membri de seamă ai Bisericii din orașul Acre și din împrejurimile sale (Mitropolia de Acre, Ba’neh, Jedaideh, Makr, Ebillein, Kufr Smai’, Kufr Yasif, Sakhnin, Rameh, Shafa’amer, Abu Snan).

În timpul întâlnirii, la care au participat ÎPS Mitropolit Benedict al Betleemului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei (Părintele Secretar General) și ÎPS Arhiepiscop Hristofor al Iordaniei, Preafericirea Sa a amintit de regretatul Arhimandrit Filoteu, Vicar Patriarhal în Acre, care a jucat un rol monumental și și-a slujit comunitatea cu cea mai mare dăruire, rugându-Se Domnului să-i acorde un loc în ceruri.

În plus, Preafericirea Sa a ascultat cu atenție preocupările și nevoile diverselor comunități din Acre, mai exact cererile lor ecleziastice și pastorale, o regiune pe care Patriarhia o are aproape și dragă inimii sale. Preafericirea Sa a afirmat rolul Patriarhiei de a-i cuprinde pe toți membrii Bisericii Ortodoxe și pe creștinii din Țara Sfântă, subliniind că cererile comunităților din Acre și din Galileea sunt cererile Patriarhiei, deoarece acestea sunt entități inseparabile, iar aceste cereri provin din devotamentul față de biserică și de regiune. Prin urmare, Preafericirea Sa a afirmat că aceste cereri vor fi luate în considerare în cadrul viitorului Sfânt Sinod, care va avea loc în curând.

Mai mult, Arhiepiscopul Hristofor a exprimat spiritul de dragoste și unitate dintre cei prezenți, subliniind importanța cooperării comune dintre Patriarhia, condusă de Preafericitul Patriarh Theofil al III-lea al Ierusalimului, toți liderii duhovnicești care lucrează cu responsabilitate, și o viziune comună clară care vizează revitalizarea Bisericii și stabilitatea comunităților sale, amintind realizările în acest sens din Iordania, prin binecuvântarea Preafericitului Patriarh al Ierusalimului.

Spre finalul întâlnirii, Preafericirea Sa i-a binecuvântat pe cei prezenți, făcând apel la Dumnezeu cel milostiv să îi inspire pe Părinții Sfântului Sinod să ia decizia potrivită care să servească interesele comunității Bisericii Ierusalimului din orașul Acre și din orașele și satele din împrejurimile sale. În schimb, participanții și-au exprimat recunoștința față de Preafericirea Sa pentru dragostea, grija, primirea caldă și ospitalitatea sa.

Din partea Secretariatului General