Sâmbătă după-amiază, pe 2/15 septembrie 2018, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil a inaugurat un centru sportiv în Kerak, orașul antic Kyriakoupolis din Iordania de Sud. Acest centru sportiv a fost fondat în cadrul „Inițiativei” Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu, în urma unei propuneri făcute de Preafericirea Sa și sub supravegherea Șefului Biroului Patriarhiei, Wafaa Ksous. Centrul acoperă o suprafață de 5 hectare, care a fost donată de ministrul Lucrărilor Publice și al Locuințelor, Sami Halasa.

Primele clădiri pentru acest centru au fost deja construite pe spațiul dedicat lui, obiectivul final fiind acela de a finaliza clădirile corespunzătoare pentru activitățile de tineret ale eparhiei noastre, precum și cele ale altor biserici creștine și ale religiei islamului.

În ceremonia de deschidere, Preafericirea Sa l-a onorat pe domnul Ministrul Halasa pentru contribuția sa, oferindu-i o pictura pe sticlă, acordându-i o distincție și fostului membru al Parlamentului, domnul Fares Ibrahim, pentru contribuția lui. Preafericirea sa a oferit de asemenea icoane tuturor celor care au ajutat la promovarea acestui proiect, o plachetă gravată reprezentând Haram Sarif, arhitecților care aparțin religiei Islamului, și o icoană a Născătoarei de Dumnezeu doamnei Wafaa Ksous și sponsorilor  proiectului, domnul Swen și soția sa, doamna Nina, originari din Munchen, Germania.

După ceremonia de deschidere, a fost oferită o masă la un hotel din oraș.

În timpul mesei, Preafericirea Sa a ținut următoarea cuvântare:

„Doamnelor și domnilor,

Ne-am adunat astăzi aici pentru o ocazie extraordinară și am dori să profităm de această ocazie pentru a vă mulțumi că ați fost astăzi aici.

Sărbătorim o perspectivă unică. Prin înființarea acestui centru sportiv, creăm un loc pentru pregătirea în domeniul sportului și o academie de formare a liderilor.

Acest centru există pentru promovarea a două bunuri fundamentale:

În primul rând, pentru a-i încuraja pe tinerii noștri să rămână în orașele și comunitățile lor de origine, pentru că în această inițiativă pot vedea un viitor pentru ei înșiși aici.

Și în al doilea rând, să slujească împreună comunitățile musulmane și creștine, care de-a lungul generațiilor au trăit ca o familie sub domnia Regatului Hașemit.

Sportul este un limbaj global care nu discriminează. Sportul aduce laolaltă oameni din toate categoriile sociale, religioase, politice și economice, și oferă un temei comun pentru noi prietenii și noi posibilități.

Patriarhia Ierusalimului, Maica tuturor Bisericilor și mama culturală a acestui teritoriu, este recunoscătoare Dumnezeului Atotputernic pentru că ne-a oferit această ocazie de a înființa acest centru. Căci acest centru este o binecuvântare pentru iubita noastră Iordania și pentru poporul său și o încurajare extraordinară pentru alte proiecte de natură similară, spre beneficiul oamenilor noștri și integritatea societății  noastre multiculturale, multietnice și multireligioase.

Suntem profund recunoscători Excelenței Sale, Domnului Ministru, care a dat acest teren Patriarhiei spre a fi folosit în beneficiul social comun al locuitorilor din regiunea Kerak și pentru clarviziunea sa în privința potențialului acestei întreprinderi ambițioase.

De asemenea, suntem profund recunoscători colegilor noștri germani de la Lands Aid, care au dorit să ni se asocieze pentru înființarea acestei academii unice și centru sportiv.

Deși nu există nicio îndoială că acest proiect pare ambițios, credem cu tărie că acest centru va promova și va satisface nevoile socio-economice ale zonei într-un mod practic. De asemenea, suntem convinși că acest proiect va răspunde nevoilor populației locale, în special ale tineretului nostru, care va avea oportunități reale de a învăța și o speranță pentru un viitor în țara lor de origine. Singura noastră intenție ca Patriarhie este să slujim spre binele comun al acestei comunități.

Cinstim astăzi angajamentul Majestății Sale, regele Abdullah al II-lea, a cărui dedicare pentru bunăstarea tuturor din Regatul Hașemit al Iordaniei este bine cunoscută și o sursă de inspirație pentru toți. De asemenea, recunoaștem sprijinul Alteței Sale Regale, Prințul Ghazi, fără a cărui atenție și grijă neîncetată această lucrare nu ar fi de succes.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze acest proiect și pe toți cei care sunt implicați în el, și fie ca Dumnezeu să binecuvânteze întregul popor al iubitei noastre Iordania.

Vă mulțumesc. ”

Din partea Secretariatului-General

Marți, 15/28 august 2018, Patriarhia a sărbătorit Adormirea Maicii Domnului la mormântul ei din Ghetsimani.

La această sărbătoare, Biserica ne învață că Născătoarea de Dumnezeu a adormit întru Domnul prin moarte naturală, dar a fost luată la cer atât în suflet cât și în trup și a fost așezată de-a dreapta Fiului, unde a devenit prima persoană umană a Bisericii triumfătoare și mijlocește neîncetat pentru cei care Îi cer ajutorul cu cinste și evlavie.

Sfânta Liturghie a sărbătorii a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei și Timotei al Bostrei, Exarhul Sfântului Mormânt din Nicosia, ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului și Dimitrie al Lyddei, PS Episcop Chiril al Eritrei, în vizită de la Patriarhia Ecumenică, ieromonahii și diaconii aghiotafiți, și preoții aflați în vizită. Strana a fost condusă de Protopsaltul Patriarhiei, dl. Constantinos Spyropoulos, ajutat de arhimandritul Dimitrie, la slujba fiind prezenți credincioși în număr mare și Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Întru slăvită Adormirea Ta, cerurile se bucură și oștile îngerești se veselesc; și tot pământul se bucură, cântare de petrecere glăsuind Ție Maicei Stăpânului tuturor, ceea ce nu știi de nuntă, Prea Sfântă Fecioară, care neamul omenesc l-ai izbăvit, cu osândirea strămoșilor” – spune imnograful Bisericii.

Iubiți Frați și Surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini,

Astăzi “adunarea sărbătorească și Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri” (Evrei 12:23) sărbătoresc împreună cu Biserica pământească, la prăznuirea sfintei Mutări la Ceruri a Doamnei Noastre, Prea Slăvita Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria; prin urmare, împreună cu Arhanghelul Gabriel, strigă cu  bucurie: „ Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” (Luca 1:28); “bucură-te, vas al dumnezeirii; bucură-te, ceea ce singură ai dus lucruri pământești în cer; bucură-te, cea care după naștere, ești fecioară, și după moarte, vie, mântuiești pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta”. Iar imnograful spune: „Cel Ce s-a sălășluit minunat în pântecele tău întrupându-se, acesta duhul tău cel preasfințit primindu-l la sine, i-a făcut odihnă, ca un datornic fiu. Pentru aceasta pre tine Fecioară, te lăudăm, și te înălțăm întru toți vecii”.  

Într-adevăr, Născătoarea de Dumnezeu este cea care trăiește după moarte. Și aceasta pentru că moartea ei naturală a fost o moarte care a adus, de fapt, viață și o moarte care au dus-o la slava vieții adevărate a Fiului Său Născut, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Interpretând acest eveniment paradoxal, Sf. Cosma imnograful spune: „limitele firii se biruiesc în tine, o preacurată Fecioară“.

Cu alte cuvinte, moartea biologică, naturală, a Pururea Fecioarei Maria nu a putut face nicio stricăciune trupului său primitor de Dumnezeu ci, dimpotrivă, după cuvântul Sfântului Cosma, s-a făcut „trecere spre o viață veșnică și mai bună“.

După cum scria Sf. Ioan Damaschin, a trebuit să fie așa, ca Aceea care L-a găzduit în pântecele ei pe Dumnezeu Cuvântul, să locuiască în locurile dumnezeiești ale Fiului ei … a trebuit să fie așa, pentru Cea Care Și-a păstrat fecioria întru naștere, să își păstreze trupul nestricat după moarte (A doua Predică la Adormirea Maicii Domnului).

În acest timp de mulțumire, mormântul sfânt al Născătoarei de Dumnezeu ne cheamă pe toți cei care au credință statornică, să ne apropiem și să ne împărtășim din darurile dumnezeiești ale „izvorului bucuriei”, adică al Născătoarei de Dumnezeu, după cum spune Sf. Ioan Damaschin.

„Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime” (Isaia 55:1).

Din nou, dragi frați și surori, mormântul Născătoarei de Dumnezeu din Ghetsimani ne cheamă, prin cuvintele Sf. Ioan Damaschin, care a spus: „V-am chemat pe toți, prin Evanghelie; pe cel care însetează după vindecarea bolii sale, după slobozirea de patimile sufletului său, după mântuirea păcatelor, după izbăvirea de tot felul de necazuri, după odihna în împărăția cerurilor, să se apropii de mine cu credință și să ia calea harului care are mare putere și mult folos “(A doua Predică la Adormirea Maicii Domnului).

Veniți, deci, toți credincioșii, care v-ați adunat aici de aproape și de departe, să o rugăm pe Prea Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara  și să spunem, împreună cu imnograful: „Primește de la noi cântare de petrecere, Maica Dumnezeului celui viu. Și cu darul tău, cel de lumină purtător și dumnezeiesc ne umbrează; ierarhilor noștri biruință, iubitorului de Hristos pace, și iertare celor de cântă, și sufletelor mântuire dăruind”. Amin.

După Dumnezeiasca Liturghie, egumenul, ÎPS Arhiepiscop Dorotei al Avelei a oferit o recepție clerului și multor din cei care au participat la slujbă, la egumenie.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/K7Q8KMUJwVk

Duminică, pe 6/19 august 2018, Patriarhia a sărbătorit Sfânta Schimbare la Față a Domnului nostru Iisus Hristos. La această sărbătoare, Biserica face pomenirea întâmplării relatate în Evanghelie conform căreia, cu patruzeci de zile înainte de Patimile Domnului, El S-a urcat pe Muntele Tabor și S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi aleși, Petru, Iacov și Ioan. Aceasta înseamnă că El li S-a arătat în slava Lui dumnezeiască: fața Lui a fost mai strălucitoare decât soarele, în timp ce un nor strălucitor L-a umbrit, iar Moise și Ilie au apărut alături de El, vorbind cu El, și S-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatăl: „acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta ascultați-L” (Mat. 17:1-9, Marcu 9:1-9, Luca 9: 28-36).

Sărbătoarea a fost prăznuită:

1. Pe Muntele Tabor, unde a avut loc Schimbarea la Față.

Acolo, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a săvârșit slujba Vecerniei și Privegherea de toată noaptea în aer liber. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost Arhiepiscopi ai Tronului: ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Metodie al Taborului, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, la rugăciune participând ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Ieromonahi aghiotafiți și preoți din alte Biserici, aflați în vizită. Strana dreaptă a fost condusă de domnul George, de ÎPS Arhiepiscop Metodie și de ÎPS Mitropolit Ioachim, în timp ce strana stângă, care a cântat în arabă, a fost condusă de Arhimandritul Filoteu. La slujbă a participat o mare mulțime de pelerini din multe țări ortodoxe.

Preafericitul Părinte a ținut următoarea Predică în fața celor prezenți:

  „Suit-a Hristos pre Petru, pre Iacov și pre Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina, și s-au arătat Moise și Ilie grăind cu dânsul și nor luminos i-a umbrit pre ei. Și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, întru Care bine am voit; pre Acesta să ascultați” spune imnograful Bisericii.

Preaiubiti frați și surori întru Hristos,

Cucernici pelerini,

Domnul nostru Iisus Hristos „Care (T)Se îmbrac(i)ă cu lumina ca și cu o haină” (Psalmul 103: 2) ne-a adunat de la marginile lumii la acest munte sfânt, Tabor, pentru a sărbători Luminata Sa Schimbare la Față și pentru a fi părtași luminii de pe Tabor.

„Cuvinte Cela Ce ești lumină neschimbată, a Tatălui luminei Celui nenăscut, întru arătată lumina ta astăzi, în Tavor am văzut lumină pre Tatăl, lumină și pre Duhul, carele aduce la lumină toată făptura” spune imnograful. Această Lumină neschimbată a strălucit pe chipul lui Hristos în timpul Schimbării Sale la față în acest loc sfânt, după mărturia Sfântului Apostol Matei: „Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El” (Matei 17:1-3).

Răspunzând la întrebarea „Ce este Schimbarea la Față, ce înțelegem atunci când spunem că Hristos S-a schimbat la față?” Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Hristos le-a îngăduit ucenicilor să vadă doar atât din dumnezeirea și slava Sa cât puteau duce.

Sf. Grigorie Palama, referindu-se la învățătura Sfinților Părinți canonici, purtători de Dumnezeu, spune: oricine poate gusta bucuria Luminii Schimbării la Față. Și aceasta întrucât Lumina Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este o prezicere a strălucirii viitoare a celor aleși: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși” (Mat. 22:14) spune Domnul.

Sf. Grigorie Palama spune că această Lumină a fost văzută „de către cei dintâi chemați dintre apostoli – așa cum auziți în imnurile Bisericii – care au văzut însăși esența puterii pururi neîncetate a lui Dumnezeu … cea mai strălucitoare luminare a frumuseții dintru începuturi, acest gen de frumusețe dumnezeiască fără formă, prin care omul se îndumnezeiește și se face vrednic de vorbirea cu dumnezeirea, această împărăție veșnic fără sfârșit și fără urmași a lui Dumnezeu, această lumină neapropiată, o lumină cerească și fără limite, fără de timp, pururea fără sfârșit, lumina din care izvorăște nestricăciunea, lumina lui Dumnezeu către cei îndumnezeiți … un har al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, care s-a făcut vizibil chiar și pentru ochii trupești … ”

Lumina Taborului, dragii mei frați și surori, poate fi cunoscută de credincioșii cucernici prin smerenie și iubire desăvârșită în Hristos. Sfinții Bisericii lui Hristos s-au făcut părtași la această experiență. La aceasta au ajuns și mucenicii Bisericii, prin dragostea în Hristos și rugăciune curată, neîncetată. Sf. Ioan Damaschinul spune că maica rugăciunii este tăcere, iar rugăciunea este arătarea slavei dumnezeiești. Cu alte cuvinte, atunci când ne păzim simțurile și suntem singuri cu noi înșine și cu Dumnezeu și ne-am slobozit de tulburările lumii exterioare, ne venim în fire și atunci putem vedea foarte clar Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. Pentru că „împărăția cerurilor,” care este împărăția lui Dumnezeu, „este înăuntrul vostru,” spune Domnul (Luca 17:21).

Evenimentele cu adevărat paradoxale și minunate care au avut loc în timpul Schimbării la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se referă la taina purtării de grijă dumnezeiești, a cărei culme o reprezintă Patimile pe Cruce și învierea Sa din morți.

Să îl ascultăm pe imnograf spunând: „Mai înainte de Crucea Ta, Doamne, Muntele cerului s-a asemănat, și norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la față, și de Tatăl mărturisit fiind, de față era Petru cu Iacov și cu Ioan, ca cei ce voiau să fie cu Tine și în vremea vânzării Tale; ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoșeze de patimile Tale, cărora ca să ne închinăm, în pace învrednicește-ne pre noi, pentru mare mila Ta”.

Cu alte cuvinte, scopul arătării slavei dumnezeiești, a puterii Domnului, a fost să dezvăluie luminarea viitoare a Învierii. Acesta este ceea ce apostolul Petru mărturisește în cea de-a doua sa epistolă, spunând: „Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii nostri. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt” (2 Petru 1:16-18).

Prin mărturia sa personală și adevărată, Apostolul Petru ne cheamă pe toți cei care cinstim pomenirea Sfintei Schimbări la Față a Domnului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a deveni moștenitori ai luminii necreate a slavei Lui. „Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră” (1 Tes. 4:3) spune Sf. Pavel.

Prin urmare, să spunem cu imnograful: „Că la Tine este izvorul vieții: întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35:9). Învrednicește-ne de luminarea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, prin mijlocirile Prea Binecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, si ale Sfintilor Tăi Ucenici, Petru, Iacov si Ioan si ale Proorocilor care L-au văzut pe Dumnezeu, Moise și Ilie, și ale tuturor Sfinților. Amin”.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte a binecuvântat strugurii și diferitele semințe, conform obiceiului.

În ziua sărbătorii, Sfânta Liturghie la mănăstire a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, având drept împreună-slujitori preoți din zonele învecinate, la slujbă participând un număr foarte mare de credincioși.

La prânz, Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Ilarion, a oferit o masă cu pește și struguri soborului patriarhal și episcopal.

Prin mărturia sa personală și adevărată, Apostolul Petru ne cheamă pe toți cei care cinstim pomenirea Sfintei Schimbări la față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a deveni moștenitori ai luminii necreate a slavei Lui.

2. În Ramallah

În dimineața zilei de sărbătoare, Sfânta Schimbare la Față a fost sărbătorită în orașul palestinian Ramallah, în centrul căruia se află Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față a Patriarhiei.

Sfânta Liturghie a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, având drept împreună-slujitori pe egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Galaction și Preotul Iacov, la slujbă fiind prezenți o mare mulțime de credincioși.

După Sf. Liturghie, egumenul, Arhimandritul Galaction, și Consiliul Comunității au oferit o masă soborului episcopal și altora.

3. La Ghetsimani

De asemenea, s-a slujit Sfânta Liturghie arhierească la Altarul Sfânt din Ghetsimani, condusă de Arhiepiscopul Teodosie al Sevastiei.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/JcsLy-2BKUM

Joi, pe 3/16 august 2018, Diaconul Gheorghe (Hader), recent hirotonit, a vizitat Patriarhia pentru a-și arăta respectul față de Părintele și Patriarhul Ierusalimului Teofil. Diaconul a fost hirotonit cu două zile înainte, la Sfântul Mormânt.

Preafericirea Sa l-a primit călduros pe Pr. Gheorghe (Hader), binecuvântându-l și sfătuindu-l cu cuvinte părintești în privința noii sale slujiri la Catedrala St. Iacov. Preafericirea Sa i-a oferit diaconului o icoană a Maicii Domnului Ierusalimitissa, a cărei Adormire o vom sărbători peste câteva zile în Biserica Ierusalimului, precum și cărți preoțești spre informarea și sporul său duhovnicesc.

Din partea Secretariatului General

Vineri, pe 28 iulie / 10 august 2018, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Ioan cel Noul Hozevitul la Sfânta Mănăstire a pocăinței și nevoințelor sale, încă de la sosirea din țara sa natală, România.

După ce s-a remarcat prin râvnă nevoitoare, scrieri de întărire duhovnicească, și după ce a fost slăvit de Dumnezeu prin multe semne și vindecări de boli, Sfântul Ioan a fost canonizat ca Sfânt de Biserica Ierusalimului în 2015.

Joi noaptea, în cinstea sa a avut loc o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Corul a fost format din domnul Leonidas Doukas, protopsaltul Sfintei Mitropolii Iliou, domnul Gregorios Zarkos, protopsaltul Sfintei Mitropolii din Pireu, domnul Christos Stavrou, protopsaltul Bisericii Sf. Parascheva din Attiki și domnul Dionysios Thanasoulis, lampadar la Sfânta Biserică Faneromeni din Holargos, Attiki, la slujbă participând mulți credincioși care s-au rugat cu smerenie.

Egumenul obștii și înnoitorul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Constantin, s-a adresat Preafericitului Părinte, la sosirea acestuia, după cum urmează:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Înalt Preasfințite Sobor,

Astăzi, din nou, facem pomenirea Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul, unul dintre miile de Sfinți Nevoitori care au transformat deșertul Iudeii într-un minunat rai duhovnicesc.

Sfântul Lavrei de la Hozeva pe care îl prăznuim astăzi, în ciuda faptului că și-a terminat viața pământească în singurătate, a avut o cunoaștere deplină a problemelor timpului său și a putut să prevadă lucruri din viitor.

În epistola „Turnul Babilonului (din zilele noastre)” el scrie: „Turnul babilonului din zilele noastre nu este o clădire de piatră sau de cărămidă, ci goana cea nebună după născociri. Lumea zice că născocirea mașinilor și a armelor moderne ușurează viața omului și îi garantează siguranța, adică ne pune la adăpost. Dar cât de înșelătoare este părerea aceasta! Căci noi vedem că de o vreme încoace, de când s-a modernizat lumea și au sporit născocirile, de atunci s-a înmulțit și răutatea. … Niciodată n-a fost lumea mai tulburată și mai deznădăjduită ca în vremurile noastre, când a sporit civilizația. După cum vedem, procopseala asta de civilizație, cu moda cea nouă, i-a învățat pe oameni să umble mai mult goi, adică a izgonit rușinea din lume. I-a dăscălit pe oameni să nu mai caute pe Dumnezeu. S-a îmbogățit știința, dar s-a păgubit credința. Civilizația de azi a modificat mult hainele oamenilor, le-a secerat barba și părul capului și după asta a retezat și sfintele așezăminte. Deci, pe scurt, despre pacostea asta de civilizație, sau progres, prin asta se fălește pământeanul: a sporit mai mult ca niciodată lacrimile din lume, a lărgit în chip  de speriat cimitirele prin războaie, a întunecat zarea cu fumul motoarelor și a împânzit văzduhul cu păsările cele uriașe cu ciocul de fier care stau gata să piardă lumea”.

Descrierea de mai sus redă starea întunecată a vremurilor în care trăim cu o veridicitate uimitoare.

Cu toate acestea, în noiembrie 1952, plin de optimismul Harului Dumnezeiesc, Sfântul scrie despre nădejdea luminată pe care a întrevăzut-o în viitorul Bisericii Ierusalimului. Și prevăzând viitorul, a scris în poemul metaforic „Cetatea de granit din Valea Scăpării – Hozeva” 

„Dar azi pe țărâna cea sfântă/Se-arată din vechi rădăcini/O mică verdeață plăpândă/Ieșind la iveală din spini!”

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Bine ați venit!

Să începem prăznuirea!”

Preafericirea Sa S-a adresat celor prezenți, după cum urmează:

„Însă cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi” (Înțelepciunea lui Solomon 5:15-16). [Cei drepți trăiesc veșnic și răsplata lor este în mâinile Domnului; Cel Înalt are grijă de ei. Pentru aceasta, din mâna Lui vor primi slăvita Împărăție a Cerurilor și cununa împărătească pe capetele lor, pentru că Domnul îi va umbri cu dreapta Sa și îi va ocroti de vrăjmași] după cuvântul înțeleptului Solomon.

Preaiubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici pelerinii,

Sfânta pomenire a luminătorului lui Dumnezeu, Părintele nostru printre sfinți Ioan cel Noul Hozevitul, ne-a adunat pe toți în această Sfântă Biserică, unde a slujit Domnului timp de mai mulți ani, pentru ca noi să slăvim Numele Celui Care l-a slăvit, al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Din primii ani ai tinereții sale, Părintele nostru printre sfinți Ioan L-a iubit pe Hristos cu tot sufletul și mintea, ascultând cuvintele Evangheliei Domnului: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” (Mat. 22:37).

Pentru a atinge acest scop, a urmat calea ascetică a monahismului, calea neprihănirii care duce la Împărăția Cerurilor. Și a ales deșertul râului Iordan ca loc al luptei sale, precum și peșterile neprimitoare ale Pârâului Chorath, Mănăstirea Sfinților Gheorghe și Ioan Hozeviții, unde o mulțime de sfinți și bărbați drepți au primit lumina dumnezeiască, după cuvântul Psalmistulu:  „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96:12). Comentând aceste cuvinte, Sfântul Chiril din Alexandria spune: „A răsărit în locul răsăriturilor [schimbare de timp]. Lumina dumnezeiască răsare în mintea și inima fiecărui om cuvios și drept.”

Tocmai această lumină dumnezeiască și noetică a venit în mintea și inima Părintelui nostru printre sfinții Ioan. „Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare” (Înțelepciunea lui Solomon 5:16). Și această lumină dumnezeiască și noetică a apărut în mintea și inima Sfântului Ioan, nu numai în viața sa pământească, ci și în timpul vieții sale cerești, după cum stau mărturie ochilor noștri sfintele sale moaște nestricăcioase, din care izvorăște mireasma plăcut mirositoare a harului Duhului Sfânt.

Iată, prin urmare, de ce spune înțeleptul Solomon:  „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul” (Înțelepciunea lui Solomon 5: 15), iar Proorocul David ne îndeamnă spunând: „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului” (Ps. 54:25). La fel, Sf. Petru spune: „Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi” (1 Petru 5:7).

Cu alte cuvinte, iubiți frați și surori, cel neprihănit în Hristos este cel care, prin „modul său de viață perfect”, ajunge la „asemănarea lui Dumnezeu” după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, sau „la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efes. 4:13) după cuvântul Sfântului Pavel. Drept este cel care ajunge la îndumnezeire, cu alte cuvinte, la perfecțiunea lui în Hristos, nu doar prin propriile puteri, și anume prin propria voință liberă, dar și prin cooperarea cu Harul Dumnezeiesc.

Referindu-se la viața nouă în Hristos, Sfântul Pavel spune: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efes. 4:24). Cu acest „om nou” s-a îmbrăcat Părintele nostru Ioan, „cel după Dumnezeu”.

Pomenirea de astăzi a Părintelui nostru dintre Sfinți Ioan ne cheamă să cugetăm la numele nostru creștin. Să cugetăm la faptul că credința noastră a fost construită pe neprihănirea și sfințenia adevărului: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6), spune Domnul.

Cu alte cuvinte, îndepărtarea omului vechi de păcat nu este suficientă; ar trebui  să ne îmbrăcăm în omul nou al harului Duhului Sfânt, după cuvântul Sfântului Pavel, care spune: „Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Romani 13:12-14).

Urmând aceste porunci ale Sfântului Pavel, insuflate de Dumnezeu, Sf. Ioan s-a făcut cu adevărat: „lumină celor care şed în întuneric şi în umbra morţii” (Luca 1:79), nouă,  oamenilor din vremurile noastre moderne de confuzie, când – după cuvintele înaintevăzătorului nostru Sfânt Părinte, „omul își gătește iarăși/ « Turnul Babel » pe Pământ/ Vrând să strice temelia/ « Sfântului Așezământ »./ « Limbile » aproape toate/ Iarăși s-au amestecat/ Și nu-i mult până le vine/ Ceasul de încăierat.”

Așadar, să-l rugăm pe Sfântul Părinte Ioan cel Noul Hozevitul, care dănțuiește  cu Îngerii în înălțime, și a devenit far și prieten al lui Hristos, ca să mijlocească pentru noi împreună cu Prea Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria pentru mântuirea sufletelor noastre și biruința păcii în regiunea noastră încercată. Amin.”

După sărbătoarea duhovnicească și sfințitoare a Sfintei Liturghii, a fost o masă monahală ospitalieră.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 23 iulie / 5 august 2018, pomenirea Sfântului Profet Ilie a fost sărbătorită câteva zile după data din calendar, la Sfânta Biserică din Maaloule, de lângă orașul Nazaret din Galileea.

Această Biserică Sfântă a aparținut Patriarhiei și a fost folosită de comunitatea ortodoxă vorbitoare de limba arabă, care însă a părăsit Biserica și a plecat din această zonă după evenimentele politice din 1948.

Patriarhia a redobândit această biserică de la armata israeliană care a fost staționată acolo. Biserica a fost renovată și restaurată pentru a putea fi folosită liturgic, de către Egumenul Sfintei Mănăstiri de pe Tabor, Arhimandritul Ilarion, și de Mitropolitul Chiriac al Nazaretului.

În această Biserică Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericirea Sa, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului a participat la rugăciune, în timp ce corul Altarului din Nazaret a dat răspunsurile la strană.

Preafericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu creștinilor adunați la slujbă, după cum urmează:

„Cel arătat văzător de Dumnezeu, Tesviteanul, a văzut în Tabor împreună cu Moise cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pe Domnul Atotstăpânitorul întrupat”, spune imnograful Bisericii.

Iubiți Frați și Surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Harul Duhului Sfânt ne-a adunat astăzi la această Sfântă Biserică a Proorocului Ilie, ca să ÎL slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru în Euharistie și să strigăm cu bucurie și cu veselie: „Bucură-te, înger pământesc și omule ceresc, Ilie, cel cu nume mare“.

Proorocul Ilie se distinge printre ceilalți profeți pentru că nu numai că a proorocit întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, ci a și văzut, odată cu proorocul Moise pe Muntele Taborului, în ziua în care Hristos S-a schimbat la față, „cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit“.

Mai mult, Sfântul Evanghelist Luca îl pomenește pe Proorocul Ilie când se referă la apariția îngerului lui Dumnezeu lui Zaharia, ca să vestească nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, care „va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1:17), ceea ce înseamnă că el va avea darul duhovnicesc și puterea Proorocului Ilie.

Apostolul Iacov, Ruda Domnului, subliniind puterea rugăciunii, ni-l dă pe Proorocul Ilie ca pildă, când spune: „Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18).

Personalitatea harismatică a proorocului Ilie se dovedește a lucra intens cu râvnă dumnezeiască, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, predicând pocăința și luptând împotriva închinării la idoli spre care fusese atras poporul lui Dumnezeu.

Este demn de remarcat faptul că acei „profeți ai Asherei” (rușinii) erau preoții lui Baal și au prezis profeții prin vrăji magice, pe de o parte; pe de altă parte, au lucrat pentru zeița Astarte-Afrodita cu orgii sexuale și fapte rușinoase. Din acest motiv ei au fost numiți preoți ai rușinii.

Misiunea profetică a lui Ilie, precum și predica sa despre pocăință, au o semnificație dincolo de timp și o trimitere imediată la vremurile contemporane de apostazie și nedreptății. „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (2 Tesaloniceni 2:3), spune Sf. Pavel, care adaugă: „Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (2 Tesaloniceni 2:7).

Aici, dragii mei, se impune întrebarea: ce sunt apostazia și fărădelegea? Ele sunt înșelăciunea aceluia despre care Sf. Apostol spune: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?“(Fapte 13:10). Iar „căile Domnului cele drepte” sunt poruncile lui Dumnezeu, și anume luminarea Duhului Sfânt care este dată poporului, astfel încât să poată fi condus spre adevărul lui Hristos prin pocăință, așa cum spune proorocul Iezechiel: „De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va trăi” (Iezechiel 33:19). Mai în amănunt, este drept, când păcătosul se pocăiește și se abate de la păcat și lucrează cele drepte, să trăiască apoi ca un om foarte fericit, datorită modului său de viață neprihănit.

Cu alte cuvinte, omul este chemat la pocăință prin libertatea sa de a alege și prin responsabilitatea personală față de Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este cel care face lucrarea în omul care se pocăiește; așa cum spune Sf. Pavel: „unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5:20). Și în altă parte, „Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3: 4-5).

Cât despre râvna înaltă a lui Ilie : „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău … numai eu singur am rămas“(3 Regi 19:14). Dumnezeu, prin arătările Sale Proorocului Ilie ca „vijelie năprasnică“, ca și „cutremur“, ca „foc“ și ca „adiere de vânt lin“ (3 Regi 19: 11-12), îl învață pe Profetul care s-a scufundat în deznădejde datorită biruinței răului, că trebuie să se gândească la dragostea și îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, ci așteaptă să se pocăiască. „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Luca 5, 32).

 De aceea, dragii mei, să-l rugăm pe Sfântul Ilie, purtătorul de Dumnezeu și făcătorul de minuni, ca împreună cu Maica Domnului, să mijlocească pentru la singurul Prieten al omului, Dumnezeu. Și să spunem, împreună cu scriitorul de cântări: „Multă fărădelegea omenească și iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată văzând Proorocul Ilie s-a mâhnit mâniindu-se, și cuvinte de nemilostivire către Cel milostiv a întărâtat: Mânie-te strigând asupra celor ce s-au lepădat de Tine, Judecătorule prea drepte. Însă milostivirile Celui bun nicicum nu le-a pornit ca să muncească pe cei ce se lepădau de El; căci pururea așteaptă pocăința tuturor Unul iubitorul de oameni“. Amin.

După Sf. Liturghie a avut loc o recepție.

După-amiaza, ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului a oferit o masă la sediul Sfintei Mitropolii.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/qTq6FZWkv_A

În dimineața zilei de sâmbătă, 22 iulie / 4 august 2018, în timpul Sfintei Liturghii de pe Înfricoșătoarea Golgota, domnul Alexandru Iasevici a fost hirotonit diacon. Dânsul este membru al eparhiei  vorbitoare de limba rusă a Patriarhiei din parohia Ber Sheba din sudul Israelului.

Hirotonirea a avut loc după decizia Sfântului Sinod, slujba fiind săvârșită de ÎPS Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, care se ocupă de creștinii vorbitori de limba rusă din Ber Sheba și a înființat acolo un locaș de rugăciune închinat patriarhului Avraam, Macabeilor și Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, cu aprobarea și sprijinul Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

ÎPS Arhiepiscop al Madabei s-a adresat diaconului hirotonit, după cum urmează:

„Sfințite Ipodiacon Alexandru,

Sfânta Biserică a Ierusalimului și-a exercitat misiunea pastorală în jurisdicția sa și nu s-a împiedicat de niciun fel de efort greu, pericol sau distanțe geografice, pentru a păstori și a sluji creștinilor, oriunde s-ar afla.

Începând cu anul 2008, mi-am asumat sarcina dificilă de a-i aduna pe creștinii ortodocși care locuiesc în regiunea Israelului de Sud. În rugăciunea mea zilnică, am cerut trei lucruri de la Dumnezeu: să ne socoată vrednici să găsim un loc unde, la început, să ne trăim prima Liturghie; să ne socoată vrednici să-l dobândim pe primul nostru Preot; și, în final, să ne socoată vrednici de a ne construi propria Biserică.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să avem prima noastră Sfântă Biserică în Ber Sheba și să slujim Sfânta Liturghie acolo. În același timp, Dumnezeu v-a adus în biserica noastră mică și ați ajutat cu bunăvoință la citire și la alte sarcini. De la început v-am remarcat caracterul și v-am văzut ascultarea, buna voință și rezistența în ispite. V-am prezentat Arhiepiscopilor Frăției și Părinților Bisericii și în cele din urmă v-am dus la Preafericitul Părinte Patriarh.

Sinodul Sfânt v-a aprobat hirotonia în diaconie pe seama parohiei nou-înființată din Ber Sheba, ca ajutor și diacon împreună cu actualul Preot Igor Ravsky. Iubita voastră soție și copii, care sunt aici astăzi, și-au dat seama de iubirea voastră față de Biserică de la început și nu v-au împiedicat dorința de a sluji lui Hristos.

Acum trebuie să aveți mai multă răbdare, mai întâi să vă ocupați de propriile ispite și apoi de ispitele care vor veni în parohia voastră. Vă vom sprijini prin rugăciunea și sfatul nostru și vă vom ajuta să vă îndepliniți corect noile îndatoriri.

Ar trebuie să vă amintiți mereu că cel care dorește să fie primul trebuie să slujească tuturor celorlalți și să urmeze exemplul Domnului nostru Iisus Hristos, care a spălat picioarele ucenicilor Săi. Ține-ți-vă inima smerită, fără să cereți ceva pentru domnia voastră, ci cereți numai ce este mai bun pentru turma lui Hristos.

Vă urez ca Hristos, Cel Care a fost răstignit aici pe Golgota și a înviat din Sfântul Mormânt, să vă întărească și să vă umple de toate darurile Duhului Sfânt “.

Cuvântarea a fost urmată de salutul „Axios! Axios! ” al celor care l-au însoțit, al rudelor și al membrilor parohiei din Ber Sheba.

După slujbă, nou-hirotonitul Diacon Alexandru a oferit o recepție la Biroul Părintelui Schevofilax, reprezentat de Monahul Nicolae.

Diaconul hirotonit a vizitat apoi și i-a mulțumit Preafericirii Sale la Sfânta Mănăstire a Sf. Maria Magdalena din Ghetsimani.

Din partea Secretariatului-General

Joi, pe 20 iulie / 2 august 2018, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Proorocului Ilie Tesviteanul la Sfânta sa Mănăstire, la jumătatea distanței dintre Ierusalim și Betleem, lângă vechea mănăstire a Locului unde a șezut Maica Domnului.

Această mănăstire veche a fost construită în zona în care profetul Ilie a dormit sub un ienupăr când un înger al Domnului l-a trezit și i-a spus: „Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea! Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (3 Regi 19: 7-8).

În această mănăstire sfântă, cu ocazia sărbătorii, s-a slujit Vecernia în ajun, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei. Sfânta Liturghie în dimineața zilei de sărbătoare a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți, preoți vorbitori de limba arabă, Arhidiaconul Marcu, Ierodiaconul Evloghie și Diaconul Sofronie.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor adunați la slujbă:

„Cel arătat văzător de Dumnezeu, Tesviteanul, a văzut în Tabor împreună cu Moise cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pe Domnul Atotstăpânitorul întrupat”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși credincioși și închinători,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi în această preacinstită Biserică a Proorocului Ilie, vorbitorul cu Dumnezeu, pentru ca euharistic să slăvim pe Cel ce l-a slăvit pe el, pe Hristos Dumnezeul nostru, și cu bucurie și veselie să strigăm: Bucură-te, înger pământesc și omule ceresc, Ilie, cel cu nume mare!

Proorocul Ilie se distinge între prooroci, pentru că acesta nu numai că a proorocit întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, dar a și văzut, împreună cu Moise, pe Muntele Tabor, în ziua Schimbării la Față a Mântuitorului nostru Hristos, „cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit”.

De altfel, Evanghelistul Luca îl pomenește pe Proorocul Ilie, când vorbește de Îngerul Domnului ce s-a arătat lui Zaharia, vestindu-i nașterea fiului lui, Ioan Botezătorul, care „va merge înaintea lui [Hristos] cu duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1, 17), adică având darul duhovnicesc și lucrarea Proorocului Ilie.

Iar Apostolul Iacov, Fratele Domnului, pentru a sublinia puterea rugăciunii, îl dă exemplu pe Proorocul Ilie, zicând: „Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat să nu plouă și nu a plouat trei ani și șase luni. Și iarăși s-a rugat și cerul a dat ploaie și pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5, 17-18).  

Personalitatea cea plină de har a lui Ilie se arată lucrând cu tărie și cu râvnă dumnezeiască, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, propovăduind pocăința și luptând împotriva idolatriei în care căzuse poporul lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, contribuția lui Ilie la păstrarea dumnezeieștii istorii descoperite Proorocului Moise în Muntele Sinai, adică a monoteismului moral, a fost hotărâtoare.

Grăitoare este în acest sens discuția dintre împăratul Ahab și Ilie: „…A zis Ahab către Ilie: Tu ești oare cel ce aduci nenorociri peste Israel? Iar Ilie a zis: Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după Baal” (3 Regi 18, 17-18) și „după proorocii rușinii”.

Trebuie subliniat că acești prooroci ai rușinii erau preoții lui Baal și, pe de o parte, făceau proorocii vrăjitorești, iar pe de altă parte, slujeau zeiței Astarta-Afrodita prin desfrânare, orgii și alte fapte de rușine. De aceea se numeau prooroci ai rușinii.

Misiunea profetică a lui Ilie și îndemnul său spre pocăință au o însemnătate diacronică și referire directă la această vreme de acum a apostaziei și a fărădelegii. „Să nu vă amăgească nimeni cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării” (2 Tesaloniceni 2, 3), spune dumnezeiescul Pavel, adăugând: „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (2 Tesaloniceni 2, 7).

Aici, iubiții mei, se pune întrebarea: Ce sunt apostazia și fărădelegea? Sunt înșelăciunea „fiului diavolului, a vrăjmașului a toată dreptatea, care nu încetează a strâmba căile Domnului cele drepte” (Fapte 13, 10), potrivit înțeleptului Pavel.

Iar căile Domnului cele drepte sunt poruncile lui Dumnezeu, adică luminarea Duhului Sfânt care se dă oamenilor, pentru ca aceștia să ajungă la adevărul lui Hristos prin pocăință, după cum spune Proorocul Iezechiel: „Dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea lui și a început să facă judecată și dreptate, pentru aceasta el va trăi” (Iezechiel 33, 19). Aceasta înseamnă că este drept ca, atunci când păcătosul, pocăindu-se, lasă păcatul și face dreptate, să trăiască foarte fericit datorită viețuirii lui celei noi în virtute.

Cu alte cuvinte, omul este chemat la pocăință în virtutea alegerii sale libere și a propriei răspunderi înaintea lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este cel care lucrează în cel care se pocăiește. Acolo unde s-a înmulțit păcatul s-a dat din belșug harul, după cum spune dumnezeiescul Pavel. „Unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5, 20). Și în alt loc spune: „Iar când bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 4-5).

Râvna lui Ilie era peste măsură: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotputernic, că fiii lui Israel au părăsit legământul Tău și numai eu singur a rămas” (3 Regi 19, 14). Dumnezeu, prin arătările Sale lui Ilie ca „vijelie năprasnică”, „cutremur”, „foc” și „adiere de vânt lin” (3 Regi 19, 11-12), îl învață pe proorocul Său – care era cuprins de deznădejde și descurajare, la vederea biruinței răului – că trebuia să se gândească la dragostea și îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, până ce acela se pocăiește. „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Luca 5, 32).

Așadar, iubiții mei frați, să-l rugăm pe de Dumnezeu insuflatul și de Dumnezeu purtătorul Ilie ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria, să se roage pentru noi Unuia iubitorului de oameni Dumnezeu. Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Multă fărădelegea omenească și iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată văzând Proorocul Ilie s-a mâhnit mâniindu-se, și cuvinte de nemilostivire către Cel milostiv a întărâtat: Mânie-te strigând asupra celor ce s-au lepădat de Tine, Judecătorule prea drepte. Însă milostivirile Celui bun nicicum nu le-a pornit ca să muncească pe cei ce se lepădau de El; căci pururea așteaptă pocăința tuturor Unul iubitorul de oameni”. Amin.

După Sf. Liturghie, Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Paisie, a oferit o masă monahală celor prezenți.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/EbrAzU9AIeE

Sâmbătă, 15/28 iulie 2018 a avut loc instalarea celui desemnat prin hotărâre sinodală Epitrop Patriarhal al Iordaniei de nord, cu sediul în orașul Irbet, Arhimandritul Rafail.

Instalarea a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii săvârșită în Biserica Sfântului Gheorghe din Irbet, condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei – Secretar General, Hristofor al Kiriakoupolei, Aristobul al Madabei, Arhimandritul Rafail cel instalat Epitrop Patriarhal al Iordaniei de nord, Preoții Abdalla și Ioan din orașul Irbet și Ierodiaconul Evloghie. A cântat corul parohiei în arabă și greacă și au participat numeroși credincioși care s-au rugat pentru noul lor păstor.

Către această adunare Ortodoxă Preafericitul a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Pe preoții cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot și martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriți turma lui Dumnezeu dată în paza voastră cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste, nu ca și când ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei” (1 Petru 5, 1-3), îi îndeamnă pe preoți Apostolul Petru.

Preacuvioase Arhimandrite Rafail,

Sfântul nostru Sinod, luând în vedere buna slujire cea de-a lungul anilor la Sfântul Lăcaș al Peșterii de Dumnezeu primitoare din Betleem, precum și activitatea pastorală cea plină de dumnezeiască râvnă, v-a desemnat, prin a Noastră Patriarhală și Părintească decizie, Epitrop Patriarhal în Regatul Hașemit al Iordaniei de Nord, cu sediul în orașul Irbet.

Această nouă slujire pastorală în vița Sfintei noastre Maici, Biserica Ierusalimului, sunteți chemat să o primiți, ascultând de cuvintele Corifeului Apostolilor, Petru, care zice: „Și cine vă va face vouă rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine?” (1 Petru 3, 13).

Spunem aceasta pentru că „secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini” (Matei 9, 37) pe de o parte, „și grija veacului acestuia și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul [Evangheliei Domnului] și îl face neroditor” (Matei 13, 22) pe de altă parte, după cum o arată și semnele vremurilor.

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului având ca prim Ierarh pe cel hirotonit de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, pe Sfântul Apostol Iacov Fratele Domnului și, revenindu-i acest rol duhovnicesc în Pământul Făgăduinței de cele două părți ale râului Iordan, nu a încetat să bine-vestească dragostea lui Hristos cea arătată prin răstignirea, chenoza și jertfa Sa, ascultând iar cuvintele Apostolului Petru care zice: „Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui Ce judecă cu dreptate. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind față de păcate, să viețuim dreptății, cu a Cărui rană v-ați vindecat” (1 Petru 2, 21-24).

Mărturii nemincinoase ale bunei-vestiri a dragostei lui Hristos constituie monumentele elino-ortodoxe din sânul binecuvântatului pământ al Regatului Hașemit al Iordaniei, păzite de-a lungul veacurilor și acum descoperite, precum Comunitățile creștine elino-ortodoxe vii care se bucură de respectul identității lor religioase, dar și de deplina libertate de a-și exercita îndatoririle liturgice. Acest adevăr îl dovedesc cei care locuiesc în acest oraș (Irbet) și în împrejurimile lui, creștini aflați în bună-înțelegere cu concetățenii lor de alte religii.

Cinstita noastră Obște Aghiotafită, arătată de către dumnezeiasca pronie ca paznic și slujitor ar Sfintelor Lăcașuri și sprijinitor al turmei noastre Creștine, continuă această misiune, urmând îndemnul dat de Sfântul Pavel ucenicului său Timotei: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin” (2 Timotei 4, 5).

Așadar, tu, părinte Rafail, adevărat fiu al Obștii Aghiotafite, plinește, adică du la bun sfârșit, slujba care ți-a fost încredințată în Biserică. Înmulțește talantul, dat ție de către Sfântul Duh, de iconom al casei lui Dumnezeu, continuând lucrarea pastorală plăcută lui Dumnezeu pe care a săvârșit-o predecesorul tău, Preasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen „pildă făcându-te turmei” (1 Petru 5, 3).

Iar pe cei împreună-preoți cu tine cinstește-i „ca pe o adunare a lui Dumnezeu și legătură a Apostolilor”, „căci preoția este cea care aduce oamenilor toate cele bune. Cel care se pornește împotriva ei nu un om necinstește, ci pe Dumnezeu și Iisus Hristos cel Întâi-născut și Singurul după fire Arhiereu al Tatălui. Deci toate între voi să se săvârșească cu bună rânduială în Hristos. Laicii diaconilor să se supună, diaconii preoților, preoții Episcopului, Episcopul lui Hristos, după cum El Însuși Tatălui”, îndeamnă Sfântul Ignatie (BEP, vol. 2, p. 315).

 Iar această bună rânduială în Hristos constă în grija Păstorului duhovnicesc și a preoților întâi-stătători, față de cei despre care dumnezeiescul Pavel spune: „Să nu încetăm de a face binele căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci, până când avem vreme, să facem binele către toți, dar mai ales către cei de o credință cu noi” (Galateni 6, 9-10).

Într-adevăr, prin aceasta s-au distins toți Sfinții și martorii iubirii lui Hristos, precum Sfânta Muceniță Iulita și fiul ei Chiric, prăznuiți astăzi, care s-au arătat „stele strălucitoare pe tăria Bisericii, luminând pământul cu minunile lor”, potrivit imnografului.

Pe aceștia să îi rugăm și noi ca, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, să se roage Domnului Dumnezeu ca să vă dăruiască, părinte Rafail, Duh stăpânitor și păstoresc, iar nouă, milă și pace sufletelor noastre, iar cinstitului Rege Abdullah, împreună cu casa sa regală, și Regatului Hașemit al preaiubitei noastre Iordanii, putere, sănătate sufletească și trupească și lungime de zile, spre binele tuturor cetățenilor acestei țări și spre păzirea Sfintelor Locuri, mai ales a Sfintei Cetăți a Ierusalimului, aflate sub protecția Sa regală.

Și acum, Preacuvioase Arhimandrite Rafail, primește cinstita Cruce a Domnului, arma împotriva diavolului pentru ca prin ea și cu ea să îndreptezi pașii turmei tale spre lucrarea poruncilor Domnului. Amin”.

Iar Epitropul Patriarhal, Arhimandritul Rafail, a răspuns cu această cuvântare în limba greacă:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Din partea sfințitului cler și a poporului bine-credincios, cu sentimente de adâncă cinste, cu respectul cuvenit și cu duhovnicească bucurie, Vă primim astăzi în Irbet, sediul circumscripției patriarhale a Iordaniei de Nord, cu întâmpinarea evanghelică: „Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului” și cu cuvintele ale marelui Prooroc Ilie: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce bine-vestesc pacea, ale celor ce bine-vestesc cele bune”.

Prezența Voastră reprezintă pentru noi o mare binecuvântare, pentru că veniți din Sfânta Cetate a Ierusalimului, aducându-ne harul și binecuvântarea Preasfântului și de viață Purtătorului Mormânt și a tuturor Sfintelor Lăcașuri din Țara Sfântă. Prezența Voastră binecuvântată ne întărește, ne sprijină și totodată arată unitatea Bisericii noastre locale.        

Preafericite, ca o mărturisire vă spun că, ascultând de cinstita voastră poruncă, în urma hotărârii Voastre și a Sfântului Sinod, am venit în acest loc binecuvântat repetând în sinea mea cuvintele lui Hristos: „Am venit să slujesc”. Am venit să slujesc tainei mântuirii turmei și să împart cu dărnicie binecuvântarea lui Dumnezeu. Am venit să trăiesc bucuriile și tristețile oamenilor.

Din prima clipă, când am venit în acest binecuvântat loc m-am simțit ca acasă. Am găsit uși și inimi deschise. Am găsit preoți binecuvântați care în tăcere se străduiesc pentru binele Bisericii și al turmei și care din prima clipă m-au îmbrățișat și m-au înconjurat cu dragoste. Am găsit oameni evlavioși care respectă și cinstesc sfințitul cler. Dar mai ales am găsit copii, tineri și tinere care Îl iubesc pe Hristos și Biserica Lui. Acestui sfințit cler și alesului popor al lui Dumnezeu, Preafericite, am venit să le slujesc și voi fi alături de ei și mă voi ruga ca Dumnezeu să le dăruiască sănătate, putere și tot binele.

În acest moment sfânt, aflându-mă înaintea Voastră, vă chem pe toți să lucrăm împreună pentru slava lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici. Îi chem pe preoți, membrii Consiliilor noastre Bisericești, psalții noștri, colaboratori laici ai Bisericii, bărbați și femei, cei responsabili de Tineret și de Școlile catehetice, organizatorii de ceremonii și toți cei care lucrează în Biserică, și îi rog să-și continue lucrarea cu aceeași râvnă.

Toți, în Trupul Bisericii, trebuie să participe și să valorifice harismele pe care li le-a dat Dumnezeu. Împreună cu ei punem astăzi un nou început în slujba Circumscripției noastre. Singur nu voi putea să fac nimic. Toți împreună vom face ce putem. De aceea îi vreau lucrători împreună cu mine în Biserică pe clerici și pe laici, și le cer rugăciunile, sprijinul, ajutorul și cooperarea.

Mă simt adânc îndatorat să adresez calde mulțumiri tuturor celor care se află astăzi în acest sfințit loc al Sfântului Gheorghe, sfințiților Arhierei care s-au ostenit peste măsură să vină să participe la începerea noii mele slujiri. Preoților, corurilor de psalți, tinerilor și tinerelor, organizatorilor de ceremonii, și vouă tuturor vă mulțumesc și vă rog să vă rugați pentru nevrednicia mea.

De asemenea, doresc să mulțumesc tuturor agenților de pază care se află alături de noi încă de dimineață din zori. Și dăm slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a fi în siguranță în patria noastră, datorită înțeleptei ocârmuiri a Maiestății Sale Regele Abdullah Bin Al Husein.

Preafericite,

În mod special vă mulțumesc din adâncul inimii pentru încrederea Voastră față de mine, pentru sfaturile Voastre părintești, pentru dragostea Voastră, și Vă rog mult să Vă rugați să împlinesc îndatoririle mele cu frică de Dumnezeu.

Cer binecuvântarea Voastră patriarhală și ca un fiu Vă doresc din inimă ca Dumnezeu cel în Treime să Vă dăruiască mulți ani, sănătate neclintită, credință fierbinte, gândul Răstignirii și al Învierii, astfel încât, călăuzit de Duhul Sfânt, să-i îndrumați pe credincioșii purtători ai numelui lui Hristos din străvechea Patriarhie Elino-Ortodoxă a Ierusalimului spre neîncetată rodire duhovnicească și să faceți să strălucească în vremurile de acum Lumina Crucii și a Învierii.”

După Apolis, credincioșii au primit anaforă și au sărutat dreapta Preafericitului.

Apoi s-au adunat în salon pentru agapă.

În continuare a avut loc masa de prânz la restaurantul din oraș în cinstea Patriarhului. În timpul acestei mese Preafericitul a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Dragostea să fie nefățarnică. Urâți răul, alipiți-vă de bine. În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate” (Romani 12, 9-10). „Nu răsplătiți răul cu rău, purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Romani 12, 17-18), îndeamnă marele Apostol Pavel.

Iubiți și cinstiți Părinți și Frați,

Stimate doamne și domni,

Mulțumim Sfântului și atotmilostivului Dumnezeu Care ne-a învrednicit să săvârșim dumnezeiasca Liturghie în Biserica Sfântului Gheorghe cu acest binecuvântat prilej al instalării noului nostru Epitrop Patriarhal în marele oraș Irbet al Regatului Hașemit al Iordaniei și în împrejurimile lui, a Preacuviosului Arhimandrit Rafail.

Ne bucurăm în mod special pentru că grija pastorală a Patriarhiei Elino-Ortodoxe a Ierusalimului în jurisdicțiile sale din cele două părți ale Iordanului continuă să se exercite fără incidente. Aceasta se datorează libertății manifestărilor religioase de care se bucură toate comunitățile creștine din Regatul Hașemit al Iordaniei.

Misiunea Patriarhiei Elino-Ortodoxe, adică a Bisericii Ierusalimului, are ca temelie poruncile Domnului, Care spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 37-39).

Cel care Îl iubește pe Dumnezeu „cu toată inima lui” nu poate să nu îl iubească și pe aproapele lui, adică pe semenul lui, după cum propovăduiește și dumnezeiescul Pavel: „Purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Romani 12, 18).

Pacea cu toți oamenii o bine-vestesc și o propovăduiesc Sfintele Lăcașuri cărora cu jertfă de sine și lepădare de sine le slujește de-a lungul veacurilor tagma monahală a Frăției Aghiotafite.

Contribuția Patriarhiei Elino-Ortodoxe, împreună cu Frăția sa Aghiotafită, atât în ceea ce privește paza Sfintelor Locuri, ca locuri de închinare și rugăciune, cât și conviețuirea pașnică a creștinilor cu musulmanii și în general cu credincioșii religiilor avraamice, este recunoscută de către toți, și mai ales de cinstitul Rege al Regatului Hașemit al Iordaniei Abdullah Ibn Husein II, sub a cărui protecție se săvârșesc sfintele pelerinaje la locurile islamice și creștine din Ierusalim.

Noi, ascultând cuvintele înțeleptului Pavel: „Să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul” (Romani 14, 19), am purces împreună cu Sfântul nostru Sinod la desemnarea de Epitropi Patriarhali în Amman, Madiva, Irbet și în alte părți, pentru ca în acest fel să răspundem la nevoile duhovnicești și sociale ale evlavioasei noastre turme creștine, dar și ca să întărim dificila, dar de Dumnezeu plăcuta, lucrare pastorală a iubiților și bine-credincioșilor noștri Preoți.

Pentru aceasta, considerăm că se cuvine să vă aducem calde mulțumiri vouă tuturor care, prin prezența voastră, cinstiți acest sfințit eveniment și, mai ales, autorităților locale – cele politice, cele ale armatei și cele ale poliției – și, desigur, Maiestății Sale Regele Regatului Hașemit al Iordaniei Abdullah Ibn Husein II, cel cinstit și iubit de Noi, a cărui ocârmuire constituie o garanție de stabilitate și pașnică conviețuire a comunităților naționale și religioase din această țară și, în general, din Orientul Mijlociu. Să aibă parte de mulți ani!

În fine, nu trebuie să omitem a aduce laude lucrării pastorale și sociale săvârșite de Preasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen, câtă vreme a fost Epitrop al Nostru Patriarhal în Irbet. Atât Preacuviosului Arhimandrit Rafail, cât și Preasfințitului Arhiepiscop al Pellei Filumen, le dorim izbândă în noua lor misiune și slujire. Amin.”

Apoi, Arhimandritul Rafail, cel de curând instalat ca Epitrop Patriarhal, a răspuns prin această cuvântare în limba greacă:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Ziua de azi este una istorică pentru Iordania de Nord și noi toți primim vizita Voastră ca pe o mană din cer și ca pe roua din Ermon. Vizita Voastră este mereu pentru noi o deosebită cinste și binecuvântare. 

Ne-am învrednicit azi să Vă vedem în Biserica Sfântului Gheorghe în fața Sfintei Mese, conducând Sfânta Liturghie „binecuvântându-ne și sfințindu-ne”, iar acum, cu bucurie și veselie, Vă vedem în capul mesei pe Preafericirea Voastră, Cel Ce faceți cinste Preacinstitului Tron Patriarhal al cetății Marelui Împărat, Tronul Sfântului Iacov Fratele Domnului. De aceea, plini de bucurie și sfântă emoție, rostim cuvintele lui David: „Văzând pe fiii tăi ca niște vlăstare împrejurul mesei tale, bucură-te, veselește-te, aducându-i pe ei lui Hristos Mai Marele păstorilor”. Primiți mulțumirile noastre cele din adâncul inimii!

Mulțumesc autorităților locale care au luat parte la masa de astăzi dată în cinstea Voastră, exprimând în acest fel prețuirea lor față de străvechea Patriarhie a Ierusalimului și față de cinstita Persoană a ocârmuitorului ei, Patriarhul Ierusalimului. Cu ocazia recentei mele vizite la birourile lor, Preafericite, am fost primit cu entuziasm și respect din partea tuturor față de umila mea persoană. Aceste manifestări au fost atât de calde încât mi-au creat sentimentul că mă cunoșteau dinainte. Aceasta a născut înăuntrul meu un simțământ de recunoștință față de dragostea lor, care m-a făcut încă și mai mult răspunzător față de îndatoririle mele.

De asemenea, în această binecuvântată zi, doresc din adâncul inimii Maiestății Sale, Regele Abdullah Ibn Al Husein al Regatului Hașemit, sănătate și putere în dificila sa lucrare, în această binecuvântată țară, patria păcii, a siguranței și a conviețuirii pașnice între toți oamenii.

În încheierea cuvântării mele, înalț ochii sufletului și ai inimii către Dumnezeul a toate, Stăpânul și Domnul, zicând:

„Lui Teofil, Preafericitul, Preasfințitul Părintele nostru și Patriarhul Sfintei Cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine, al Siriei, al Arabiei, al împrejurimilor Iordanului, al Canei Galileei și al Sfântul Sion, mulți ani!”.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 30 iunie / 13 iulie 2018, Patriarhia a prăznuit Soborul celor Doisprezece Apostoli la Sfânta Mănăstire închinată lor, situată pe malul vestic al Mării Tiberias, în cadrul orașului Tiberias.

La Biserica acestei Sfinte Mănăstiri, Sfânta Liturghie în cinstea Soborului, adică a adunării credincioșilor spre cinstirea Sfinților Apostoli, a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Secretar General, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoții vorbitori de limba arabă din împrejurimile Patriarhiei și Arhidiaconul Marcu. Arhimandritul Filoteu și corul său au dat răspunsurile la strană, la slujbă participând numeroși credincioși. Acestora, Preafericirea Sa le-a ținut următoarea Predică:

„Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă” (Mat. 10:1).

Preaiubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Căpeteniile Apostolilor, Sfinții Petru și Pavel, care au primit chemarea de sus, de la Hristos, ne-au invitat pe toți pe malul lacului Tiberias ca să le facem pomenirea.

Ieri, Sfânții Petru și Pavel au fost cinstiți prin Euharistie în orașul natal al lui Petru, Capernaum; astăzi, Soborul celor Doisprezece Sfinți Apostoli este cinstit în acest sfânt loc unde pentru a treia oară, „Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi” (Ioan 21:14).

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă îi cinstește în mod special pe apostolii aleși de Hristos Însuși – „v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece” (Ioan 6:70) – pentru că ei s-au făcut  binefăcători ai oamenilor, după cuvântul imnografului: „Cu un glas pe dumnezeeștii ucenici și apostolii lui Hristos, care ne-au tunat nouă cereștile învățături, grădinile credinței, pre făcătorii de bine cei de obște ai omenirii, și mântuitorii și slujitorii Cuvântului, să-i slujim”.

Mai mult decât atât, Sfinții Apostoli sunt cinstiți în mod deosebit, pentru că trăsătura caracteristică a Bisericii lui Hristos este firea sa Apostolică, așa cum au spus Părinții purtători de Dumnezeu în Crez: „Cred într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.

Fiind chemați de Domnul și lăsându-le în urmă pe toate, cei care au fost pescari, peștele și plasa, Sfinții Apostoli L-au urmat pe Hristos în timpul lor în toate faptele Sale de pe pământ până la Înălțarea Sa ; după Rusalii, odată ce Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, s-au făcut propovăduitori ai credinței în Hristos și martori, prin vedere și auz, al Pătimirii de pe cruce, ai înmormântării celei de trei zile și ai Învierii Sale din morți.

Propovăduirea Sfinților Apostoli despre Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a răstignit și a înviat din morți, s-a bazat pe experiența lor personală, așa cum spune Sf. Apostol și Evanghelist Ioan: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii – Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă – Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1-3).

Tocmai la această propovăduire, adică la continuarea misiunii mântuitoare a Domnului, a răscumpărării omenirii din păcat și stricăciunea morții, au fost chemați Apostolii. Și Domnul nostru Iisus Hristos Însuși le-a poruncit: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19).

Biserica este continuatoarea acestei porunci a Domnului, deoarece este trupul tainic al lui Hristos prin succesorii Apostolilor, episcopii hirotoniți și păstorii duhovnicești, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt, Duhul lui Hristos. Apostolii au fost aceia care, în misiunea evanghelizării numelui lui Hristos și a păstoririi Bisericilor nou-înființate, au hirotonit preoți și episcopi în jurul diferitelor orașe „ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu Însuşi sângele Său” (Fapte 20:28).

Marele Sfânt Pavel, referindu-se la unirea neamurilor și a evreilor de către Dumnezeu Tatăl în Iisus Hristos, spune: „Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,  Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul” (Efes. 2:19-21).

Pe aceste pietre de temelie, și anume pe Sfinții Apostoli împreună cu căpeteniile lor, Sfinții Petru și Pavel, îi cinstește astăzi Biserica lui Hristos și li se închină, slăvindu-Și piatra de temelie, Dumnezeul nostru și Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, Care S-a golit pe Sine pentru noi, pentru a ne face părtași ai plinătății Sale, după cuvântul imnografului: „Cel deplin S-a deșertat pentru noi, ca plinirii Lui să ne împărtășim; că în prea curat pântecele tău intrând cel necuprins, și de părinteștile sânuri nedepărtându-Se, S-a întrupat. Pentru aceasta pe tine toți bine te cuvântăm, Marie Dumnezeiască Mireasă”.

Să cerem acestui sobor purtător de Dumnezeu al Sfinților Apostoli, împreună cu Sfinții Petru și Pavel, care au fost trimiși celor ce stau în întuneric și în umbră, să se roage lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru mântuirea și luminarea sufletelor noastre și pentru pacea regiunii noastre încercate. Amin. “

Sfânta Liturghie a fost urmată de o gustare monahală și o masă de pește, care au fost asigurate de bunul îngrijitor al mănăstirii, părintele Stareț, Arhimandritul Sofronie.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/kyvm5kSfCQM