Joi, pe 9/22 noiembrie 2018, Patriarhia Ierusalimului a sărbătorit 13 ani de la  Întronarea Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, în Scaunul slăvit al Maicii Bisericilor. În cinstea acestui eveniment extrem de important pentru întărirea și unitatea Bisericii din Ierusalim, s-a slujit Doxologia în Preasfânta Biserică a Învierii.

Doxologia a fost oficiată de Preafericirea Sa, având drept împreună-slujitori arhiepiscopi aghiotafiți, ieromonahi și diaconi și preoți arabi, la rugăciune participând călugări, călugărițe și mulți laici. La slujbă au fost prezenți, de asemenea, Consulul General al Greciei în Ierusalim, Christos Sophianopoulos și ambasadorul Georgiei în Israel.

După Doxologie, Preafericitul Patriarh și Frăția Agiotafită, împreună cu toți credincioșii care au participat la slujbă, s-au întors la sediul Patriarhiei.

Acolo, primul care l-a felicitat pe Preafericitul Patriarh a fost Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a rostit discursul redat mai jos:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Astăzi Sion Sfânt, Mama tuturor Bisericilor, Biserica din Țara Sfântă, țara unde s-a arătat descoperirea dumnezeiască, se bucură și se veselește împreună cu venerabila Frăție a Sfântului Mormânt, la sărbătorirea a treisprezece ani de la Întronare, eveniment care s-a dovedit a fi extrem de important pentru viața și misiunea ei în lume.

În anul 2005, după o perioadă de criză și turbulențe, care însă nu a dus la scufundarea corabiei Bisericii din Ierusalim, prin documentele semnate ilegal, fără acordul Sfântului Sinod, prin care s-au ipotecat proprietăți neprețuite ale Patriarhiei, Frăția aghiotafită, care este apărătorul și depozitarul prezenței și a proprietăților creștine în Țara Sfântă, a îndeplinit cauza misiunii sale, și prin votul legal și omofon al Sfântului Sinod, V-a ales pe Preafericirea Voastră ca al 141-lea Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina, și ca Egumen al său.

Acest eveniment este celebrat festiv astăzi, prin Doxologie la Preasfânta Biserică a Învierii, în prezența tuturor călugărilor, a clericilor și a laicilor din eparhia noastră, datorită semnificației sale ca mijloc de solidaritate pentru trupul Bisericii, ca legătură a unității sale și pentru asigurarea continuării succesiunii sale episcopale, încă de la întemeierea sa de către Domnul și de către primul său Ierarh, Iacov, Ruda Domnului.

Continuarea misiunii pastorale a Bisericii Ierusalimului în întreaga sa jurisdicție în cele trei Palestine, până în Arabia Saudită și Qatar, a fost apoi pusă în mâinile Preafericirii Voastre de către Frăția Aghiotafită și de atunci V-ați dovedit vrednic de încrederea Frăției, atât în cuvintele cât și în acțiunile pe care le-ați întreprins în ultimii treisprezece ani.

Dintre acestea, merită menționat: „Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile” (2 Corinteni 11:28): parohiile din orașele și satele arabe din turma de credincioși greco-ortodocși și, în special, grija pentru comunitățile arabe din Iordania, prin recentele numiri și promovări episcopale, în scopul unei mai bune îngrijiri pastorale a turmei din Iordania, cu regele căreia Patriarhia păstrează relații bune în favoarea tuturor creștinilor și cetățenilor Regatului; în același timp, trebuie menționată și grija față de turma vorbitoare de limbă rusă din Iordania și din Israel.

 În timpul slujirii Voastre Patriarhale, Preafericirea Voastră a arătat o sensibilitate specială și generozitate petrecând timp la Patriarhie primind mulțimile de pelerini sosiți din toate celelalte Biserici Ortodoxe, binecuvântându-I și dându-le cuvânt de învățătură spre folosul lor duhovnicesc în pelerinaj, cultivând relații bune de comunicare și cooperare ecleziastică cu episcopi și preoții care conducea grupurile  și prezentând, chiar și în momente de criză, punctele de vedere ale Patriarhiei noastre, care vizează întotdeauna să mențină unitatea Bisericii Ortodoxe sub legătura păcii.

Dincolo de vizitele pelerinilor, Preafericirea Voastră a primit în mod repetat vizite ale  delegațiilor și reprezentanților politici și diplomatici ale statelor, cărora le-ați prezentat lucrarea culturale și de asigurare a păcii a Patriarhiei, în mediul politic turbulent și inflamabil în care I s-a rânduit să slujească ecleziastic. Preafericirea Voastră a dus această lucrare mai departe, dincolo de limitele sale locale, prin călătoriile de peste hotare, căutând susținători pentru anularea acordurilor ilegale de ipotecare a proprietăților Patriarhiei și pentru împiedicarea aplicării legilor care impun măsuri fiscale grele și neagă dreptul Patriarhiei de a-și gestiona liberă proprietățile.

Interesul Preafericirii Voastre pentru mănăstirile istorice ale Patriarhiei s-a văzut în acțiunile Voastre relevante, astfel încât, prin cooperarea palestinienilor cu armata israeliană, a fost posibilă conectarea Sfintei Mănăstiri de la Hozeva la rețeaua de apă potabila și, cu permisiunea Armatei israeliene, Sfânta Mănăstire a Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan a fost renovată și deschisă din nou pentru vizitele pelerinilor.

 Prin acțiunile și îndrumarea Preafericirii Voastre s-au sprijinit, revendicat și confirmat drepturile noastre asupra altarelor, puse la îndoială de armeni, cum ar fi prezența celui de-al doilea paznic de-al nostru la Piatra Îngerului în Sfântul Mormânt pentru primirea comunităților siriace și copte imediat după Privegherea noastră pascală de toată noaptea, și dreptul nostru la curățenia Peșterii care l-a primit pe Dumnezeu, din Betleem.

Interesul acordat întotdeauna Greciei Mame în favoarea păstrării drepturilor indefinibile ale poporului nostru la Preasfintele altare a fost recent activat de Preafericirea Voastră prin Invitația adresată Ministrului Adjunct al Afacerilor Externe, Dl. Markos Bolaris care, răspunzând cu bunăvoință, a vizitat Patriarhia, Biserica Sfântului Mormânt, Ghetsimani, Basilica Nașterii din Betleem, Sfănta Mănăstire Sf. Sava și Mănăstirea Sfintei Cruci, și care intenționează să sprijine Patriarhia ori de câte ori este nevoie.

Ridicând paharul în numele Frăției și al Sfântul Sinod, pentru sănătatea Voastră, solidaritate și longevitate, în deplinătatea binecuvântărilor dumnezeiești, Vă asigur că fiind încurajați de toate menționate mai sus, noi, Părinții aghiotafiți, Preafericirea Voastră, suntem întăriți și ne unim forțele și mergem împreună cu Voi, ca Kyrinaioi, în misiunea Voastră Patriarhală a Crucii, crescând roadele noastre aghiotafite spre folosul sufletelor, lăudând poporul nostru binecuvântat și pe Dumnezeu cel slăvind în Sfânta Treime. Amin!

Consulul General al Greciei din Ierusalim s-a adresat Preafericirii Sale cu următoarele cuvinte:

„Preafericirea Voastră,

Preasfințite Arhiepiscope Bridge,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Sărbătoarea de astăzi are o importanță deosebită pentru noi toți, căci Frăția Sfântului Mormânt și Sfânta Biserică, pelerinii și obștea ortodoxă, cinstesc cu măreția cuvenită a 13-a aniversare a întronării Preafericitului Patriarh al Ierusalimului Teofil al III-lea ca Întâi Stătător al Bisericii Sionului, Maica Bisericilor.

Este o onoare și o plăcere deosebită să particip la această sărbătoare și aș dori să transmit urările noastre cordiale de sănătate, tărie și longevitate pentru a Vă continua misiunea înaltă, care devine din ce în ce mai importantă și mai semnificativă în aceste vremuri grele.

Cu această ocazie, aș dori să exprim sprijinul necondiționat al Greciei acordat Instituției Sfinte a Patriarhiei Ierusalimului, care a jucat un rol istoric excepțional de important pe parcursul secolelor și, în calitate de centru al Ortodoxiei în Țara Sfântă, continuă să fie o sursă nesfârșită de speranță, proiectând valorile creștinismului și mesajul mântuirii omului din Orașul Sfânt în toate direcțiile.

Patriarhia Ierusalimului este, desigur, un punct statornic de referință pentru toți grecii, oriunde ar fi; ea simbolizează prezența pe termen lung a elenismului în Țara Sfântă, și nu este altceva decât o legătură inexorabilă de prietenie și cooperare cu alte popoare, fiind și expresia creștinilor ortodocși din regiune, păstrând tradiții valoroase și transmițând mesajul ecumenic al Ortodoxiei în toate direcțiile. Pentru noi toți, Venerabila Patriarhie este, cu siguranță, depozitarul celor mai importante Sfinte Altare ale Creștinismului, pe care Părinții Aghiotafiți le apără zi cu zi, cu devotament și abnegație, și care întotdeauna inspiră și încurajează credința și cuvioșenia credincioșilor din întreaga lume, precum și legăturile cu Biserica Sionului.

Preafericirea voastra,

Cu munca voastră grea și eforturile neobosite, promovați înălțarea statutului Patriarhiei, apărarea Status Quo-ului existent în Țara Sfântă și protejarea prezenței creștine în ea. Cu starea psihică sinceră de înțelegere și reconciliere pe care o arătați, cultivați sistematic relațiile cu alte denominațiuni și religii, precum și efortul mai larg de reconciliere și de realizare a păcii în această regiune mult încercată. Printr-o serie de inițiative, promovați restaurarea și punerea în valoare a celor mai sfinte altare ale creștinismului, îngrijindu-Vă în același timp de buna înțelegere și unitatea spirituală a Frăției Aghiotafite și de îndrumarea spirituală și prosperitatea turmei care se confruntă cu provocări și încercări importante .

Preafericirea voastră,

Povara pe care o purtați pe umeri este grea și lupta pe care o implică este de asemenea lungă și greoaie. Cu toate acestea, este convingerea mea profundă că, prin ajutorul lui Dumnezeu și sprijinul activ al tuturor, Vă veți duce la îndeplinire sarcina și Vă veți îndeplini misiunea.

Tot personalul Consulatului și eu, ne rugăm să aveți sănătate, putere și longevitate pentru binele Patriarhiei, al Frăției, al turmei dumneavoastră greco-ortodoxe, al Ortodoxiei și al păcii în Țara Sfântă.

La Mulți Ani! “

Discursuri similare către Preafericirea Sa au fost rostite de reprezentanții Bisericilor Frățești și de unii Părinți Aghiotafiți.

Ca răspuns la aceste cuvântări, Preafericirea Sa a rostit următoarele :

 „Excelența voastră Domnule Consul General al Greciei,

Sfințiți Părinți și Frați,

Dragi creștini,

Cuvioși Pelerini,

„Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (Psalm 34:1).

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, care a fost întemeiată de sângele răscumpărător al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sărbătorește astăzi cu bucurie încheierea celor treisprezece ani de slujire a Smereniei Noastre de când am preluat tronul apostolic și patriarhal al Sfântului Iacov, Ruda Domnului și primul Ierarh al Ierusalimului. Din acest motiv, alături de Frăția Venerabilă a Sfântului Mormânt, am mers la Sfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire către Dumnezeu Cel în Treime Slăvit, unde dragostea Fiului Său și a Domnului nostru Iisus Hristos ne stăpânește (2 Cor. 5:14).

 Această aniversare de treisprezece ani nu se referă la nevrednicia Noastră, ci la instituția spirituală sfântă a Bisericii, și anume la trupul mistic al lui Hristos. „Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea; Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Col. 1: 18-20), după cuvântul Sfântului Pavel.

Lucrarea noastră de până acum ierarhică, monahală și pastorală pe „tronul harului”  (Evrei 4:. 16) Marelui Arhiereu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și anume pe tronul  Maicii biblice a Bisericilor, și Sălaș al Dumnezeului Sfintului Sion, a avut unul singur scop, păstrarea a ceea ce ni S-a încredințat, apostolic, credința sănătoasă și împărțirea dreaptă a cuvântului adevărului, după cum spunea Sf. Pavel: „Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Mai mult decât atât, ea a inclus păstrarea preasfintelor altare ca locuri logice de închinare și surse de energie dumnezeiască și terapeutică, dar și păstrarea privilegiilor lor nedefinibile și a drepturilor suverane ale cuviosului popor împărătesc al creștinilor ortodocși.

Cu toate acestea, ascultând cuvintele Sfântului Pavel: „să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei ” (Evr.12: 1-2), pe de o parte, nu am încetat campania internațională de trezire a conștiinței celor care iubesc Orașul Împăratului împăraților, Ierusalimul pământesc, care este simbolul vizibil al coexistenței și reconcilierii pașnice a națiunilor, popoarelor și religiilor; pe de altă parte, ne străduim să garantăm prezența creștină și a bisericilor în Orientul Mijlociu și în Țara Sfântă.

Și am lucrat pentru această cauză prin misiunea spirituală și religioasă a Maicii Bisericilor, și anume instituția primară a Patriarhiei Ierusalimului, care păstrează de veacuri Status-Quo-ul existent, atât în pelerinaj cât și în zonele demografice ale Orașului Sfânt al Ierusalimului, și care a fost amenințat de cei care îl doresc distorsionat.

Spunem acest lucru întrucât Ierusalimul a fost sursa primordială și inepuizabilă a sângelui neprihănirii, rămânând întotdeauna adăpostul celor care Îl doresc pe Dumnezeu, Părintele iubirii și al păcii, după cuvântul psalmistului: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu“(Psalmul 41: 1-2).

Această a treisprezecea aniversare de la întronarea Smereniei Noastre ne cheamă nu în lauda lucrurilor pe care le-am făcut, ci ca „în Hristos Iisus [să] am laudă, în cele către Dumnezeu ” (Romani 15: 17). „Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre” (2 Corinteni 1:12).

Tocmai pentru această mărturie a conștiinței noastre suntem chemați să ne continuăm misiunea ecleziastică și ierarhică în mijlocul unei lumi care suferă de confuzie,mai ales în regiunea noastră din Orientul Mijlociu. „Nu stingeți duhul”, poruncește Sf. Pavel (1 Tesaloniceni 5:19).

 În această slujire sfântă a tronului apostolilor și martirilor Sfântului Iacov, Ruda Domnului, ca și prin slujirea Proniei dumnezeiești, îi avem drept colaboratori și comunicatori pe Părinții noștri dragi întru Hristos și Frații, Arhiepiscopii, Ieromonahii, diaconii și Călugări aghiotafiți, împreună cu care, după cuvântul Sfântul Ingatie cel Purtător de Dumnezeu, „în înțelegere priveghem asupra tuturor lucrurilor care ar trebui făcute, cu episcopul care este Căpetenie prin asemănarea cu Dumnezeu, și cu Prezbiterii, prin asemănarea cu Apostolilor, și cu diaconii cărora li s-a încredințat slujirea lui Iisus, așa cum a fost de-a lungul veacurilor cu Tatăl și în cele din urmă, s-a arătat” (vol. 2, p. 269).

Spunem cu sinceritate că lupta noastră este o luptă împotriva „uneltirii rătăcirii“ (Efes. 4:14). Din acest motiv, Sf. Pavel ne sfătuiește spunând: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului (Efes. 6: 14,16), „căci este mincinos și tatăl minciunii“ (Ioan 8: 44), după cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste metode de înșelăciune și minciuni ale diavolului sunt înregistrate în istoria sfântă a trecutului și, de asemenea, în timpurile prezente ale Bisericii Ierusalimului, și anume ale Patriarhiei Greco-Ortodoxe, care a fost contestată, dar nu slăbită, de fiii întunericului acestei generații (Luca 16: 8).

Să ne rugăm lui Dumnezeu, Părintele luminilor și al adevărului „că să ne îndrume pașii spre lucrarea poruncilor Lui“ prin mijlocirea Preasfintei și Pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și cele ale Părintelui nostru printre Sfinții Nectarie al Pentapolei. Iar Harul Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormântul al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne întărească pe toți în slujirea Preasfintelor altare, martorii de necontestat ai credinței noastre, precum și în păstorirea turmei noastre de creștini cuvioși.

Pentru toate acestea, facem apel la toți cei care au participat la rugăciunea cu noi și ne-au onorat cu prezența la această sărbătoare a întronării, și ne rugăm pentru putere de sus, harul Preasfântului Mormânt, răbdare și toate binecuvântările lui Dumnezeu, exprimând cele mai calde mulțumiri celor care ni s-au adresat, Părintelui Secretar General, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Frăției Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, Domnul Christos Sophianopoulos, Excelenței Sale, Ambasadorul Georgiei, Cuviosului Arhimandrit Alexander, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a Rusiei, care a transmis urările Preafericitului Părinte Patriarh al Moscovei Chiril, Cuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a României, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al România Daniel, Înalt Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului, care a vorbit în numele turmei noastre din Nazaret, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Damaschin al Joppei, care a vorbit în numele turmei noastre din Joppa, Cuviosului Părinte  Halalambie Bandour, care a vorbit în numele Catedralei Sfântul Iacov, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Aristovul al Madabei, care a vorbit în numele comunității din Madaba, din Iordania și al comunității vorbitoare de limba rusă din Ber-Seba, cuviosului Arhimandrit Filotei, care a vorbit în numele comunităților din Accra, Cuviosului Părinte Protopop Sava, care a vorbit în numele comunității din Beit Sahour, Cuviosului Părinte Protopop Yusef Hodali, care a vorbit în numele comunității din Beit Jalla, Școlii Sf. Dimitrie, domnului Abu Aeta și tuturor celor care au participat la sărbătorirea acestei aniversări a Întronării.

Sănătatea tuturor! “

La prânz a fost o masă de sărbătoare.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/haJQhtkhW8E

Între datele de luni, 30 Octombrie /12 Noiembrie şi vineri, 3/16 noiembrie, 2018, Preafericitul Părinte şi Patriarh al Ierusalimului Teofil, însoţit de Arhidiaconul Marcu, au vizitat Statele Unite şi Washington DC, ca oaspete de onoare la Ceremonia de decernare a premiilor Templeton.

Prestigiosul  premiu de renume mondial a fost conferit în acest an Majestății Sale Regelui Iordanului Abdulla II bin Al-Hussein Athani, pentru promovarea armoniei interconfesionale, în protejarea altarelor islamice şi creștine din Ierusalim, şi pentru protecţia libertății religioase.

Preafericirea Sa, de asemenea, a avut întâlniri cu oficialitățile americane de la Casa Albă, de la Departamentul de Stat, precum şi cu membrii republicani şi democrați ai Congresului, pentru a discuta problemele legate de prezenţa creştinilor în Ţara Sfântă, aşa cum a fost aceasta mandatată de Patriarhi şi Șefi ai Bisericilor din Ierusalim.

În plus, Preafericirea Sa a avut discuţii ample cu mai mulţi conducători şi membri ai Organizaţiei Creştine Think-Tank, precum şi din alte organizaţii, inclusiv AHI şi AHERA privind aceeaşi temă a păstrării şi protejării proprietăților creștine din Țara Sfântă.

Din partea Secretariatului General

În dimineața zilei de marți, 24 octombrie / 6 noiembrie 2018, Preafericitul Părinte al nostru, Patriarhul Teofil al Ierusalimului, a fost invitat să se adreseze Sinodului Diocezan (Majma) al Bisericii Anglicane din Ierusalim, în Amman, Iordania. Preafericirea Sa a fost însoțit de ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei. Reproducem mai jos discursul Preafericirii Sale la Sinodul cu tema „Slujirea Reconcilierii”:

Înălțimea Voastră, dragă Arhiepiscope Suheil,

Dragă Părinte Hosam,

Eminențele voastre,

Clerici preaiubiți ai Bisericilor noastre,

Surori și frații,

Este întotdeauna o bucurie profundă pentru noi să fim cu voi, dragă Arhiepiscope Suheil, alături de clerici și de oamenii din Dioceza voastră, și vă primim cu căldură acum când veniți pentru sinodul dumneavoastră anual, în această dioceză. Ați ales o temă actuală – Slujirea Reconcilierii – pentru că aceasta este marea misiune a Bisericii, mai ales în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu, și amintim cuvintele Sfântului Pavel, care a scris:

„Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării” (2 Cor. 5:18-19).

Abordând tema reconcilierii în contextul acestui sinod, gândul nostru se îndreaptă în mod firesc spre lucrarea de reconciliere dintre comunitatea anglicană și Biserica Ortodoxă în dialogul nostru teologic internațional comun. Anglicanii și ortodocșii s-au bucurat de relații bune de secole, relații care au fost construite pe încredere reciprocă și respect. Dialogul nostru oficial durează de aproape jumătate de secol și ne bucurăm de fructele unei înțelegeri mai bune. La întrunirea recentă a dialogului internațional, am fost mulțumiți că Pr. Dr. George Dragas și respectiv Pr. Hosam au fost reprezentanții noștri. Ei au contribuit semnificativ la acest dialog.

Această lucrare a dialogului rămâne crucială pentru bunăstarea Bisericilor noastre, precum și pentru relația noastră mai strânsă aici în Orientul Mijlociu. Credem că relația noastră locală contribuie pozitiv la acest efort internațional. Ne amintim ultima întâlnire a dialogului, care a avut loc la Catedrala Sfântului Gheorghe din Ierusalim, și acesta a fost un semn real al relației noastre. Într-o lume tot mai mult definită de divizare, suspiciune și dușmănie, creștinii trebuie să lucreze mai mult pentru o reconciliere mai profundă între noi înșine.

Nu există nicio îndoială că dialogul adevărat are puterea de a elimina barierele și de a eradica prejudecățile, ceea ce este atât de necesar în situația noastră contemporană. Misiunea Bisericii Ierusalimului este tocmai porunca Domnului nostru de a căuta reconcilierea, așa cum citim în Epistola Sfântului Paul adresată Romanilor:

„Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea” (Romani 5:11).

În Țara Sfântă, în tot Orientul Mijlociu și bineînțeles, în iubitul nostru Regat Hasemit al Iordaniei, stăm neclintiți în hotărârea noastră de a ne opune extremismului de orice fel, sub conducerea înțeleaptă a Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea, și facem adevărata lucrarea de reconciliere, respect reciproc și independență reală înaintea regiunii noastre și a lumii.

Mesajul final al Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos este dragostea lui Dumnezeu, iar misiunea finală a Bisericii este transformarea întregii creații, care are rădăcini și temeiuri în dragoste, pentru a ne putea trăi vocația adevărată ca fiind fii și fiice ale Tatălui nostru Ceresc. După cum spune Sfântul Paul în Epistola către Romani:

„Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.” (Romani 8:22-23).

Recunoaștem, din propria noastră experiență în această regiune, că aceasta nu este o misiune ușoară. E nevoie de o convingere unică și o unitate de scop la care sunt chemate toate Bisericile și comunitățile creștine din Țara Sfântă.

În acest sens, ne exprimăm mulțumirea față de Bisericile locale și, mai precis, față de Înălțimea Voastră, că v-ați alăturat forțelor noastre în fața recentelor provocări la adresa Bisericii din Cetatea Sfântă a Ierusalimului. Bisericile noastre din Țara Sfântă au privilegiul unic de a fi păzitorii și slujitorii Locurilor Sfinte, care sunt locuri de învigorare spirituală pentru toți oamenii, fără deosebire. De aceea, această misiune este un far de speranță în lume, unde există atât de multă incertitudine, confuzie și nedreptate.

Oameni din întreaga lume continuă să vină la Ierusalim. În calitate de ortodocși și anglicani din această regiune, cunoaștem importanța pelerinajului pentru mii de pelerini din comunitățile noastre, care vin anual, din întreaga lume, la Sfântul Mormânt și la Catedrala Sfântului Gheorghe. Bogăția liturgică a Bisericii Ierusalimului și energia spirituală care izvorăște din Locurile Sfinte este, fără îndoială, o sursă de revigorare și reînnoire profundă pentru cei care vin în Țara Sfântă, și suntem martori ai acestor lucruri.

Pe măsură ce ne reflectăm pe tema reconcilierii în numele Domnului nostru Iisus Hristos, avem exemplul Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea și al Regatului Hașemit al Iordaniei. Aici vedem reconcilierea în acțiune într-o societate în care există libertatea de cult și angajamentul de a construi o societate multi-etnică, multi-religioasă și multi-culturală. Faptul că ne putem întâlni aici, noi și a cei care trăiesc în țările învecinate, este o mărturie elocventă a acestei realități.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragă Arhiepiscope Suheil, în slujirea voastră pastorală din Dioceza voastră, și fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze tot clerul și poporul spre a fi martori adevărați ai dragostei răstignite a Domnului nostru Iisus Hristos, care este vocația reconcilierii. Vă dorim succes în deliberările voastre.

Și fie ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți oamenii din Orientul nostru Mijlociu iubit.

Mulțumesc.

În aceeași zi la prânz, Reprezentantul Patriarhiei în Amman, Iordania, ÎPS Arhiepiscop Christophoros al Kyriakoupolei, a oferit o masă Preafericirii Sale și multor preoții din Iordania, care au purtat o discuție despre problemele clerului și ale turmei lor, și au cerut sfaturi pentru a le rezolva.

Din partea Secretariatului General

Luni, 23 octombrie / 5 noiembrie 2018, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Iacov Fratele Domnului în Biserica ce îi poartă numele, care este situată între sediul Obștii Aghiotafite și Biserica Învierii și face legătura dintre ele prin interior.
Acest slăvit Sfânt este prăznuit de Biserică drept Frate al Domnului după trup, deoarece el a fost fiu după trup al lui Iosif logodnicul care, potrivit Legii, era considerat de către oameni tată al Domnului nostru Iisus Hristos și logodnic al Născătoarei de Dumnezeu.
Este prăznuit de asemenea și ca primul Episcop al Bisericii Ierusalimului și autor al unei epistole din Noul Testament, ca întâi-stătător al Sinodului din 49 d.Hr. și ca Drept ucis de către iudei deoarece Îl propovăduia pe Iisus ca Mesia.
Vecernia praznicului, seara, și Sfânta Liturghie, dimineața, au fost conduse de Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Preasfințitul Arhiepiscop Filumen al Pellei și Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi, Parohul Bisericii – Părintele Farah Badur, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Hader. Au fost de față Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopoulos, a cântat Protopsaltul Constantin Spiropoulos, și au participat numeroși credincioși.
După Sfânta Liturghie, Preafericitul, îmbrăcat cu toate veșmintele arhierești, a urcat pe terasa Bisericii Sfântului Iacov și, însoțit de Părinții Aghiotafiți, a mers la Patriarhie trecând pe la poarta Mănăstirii și primind tradiționalul artos de binecuvântare din partea Monahiei Serafima, responsabilă de brutăria Patriarhiei.
La Patriarhie a fost rostită o ectenie și Patriarhul a primit urările de „La mulți ani”. După ce a înmânat epitropilor cheia Bisericii, a rostit această predică în limba greacă:

„Drepții vor moșteni pământul și vor locui în veacul veacului pe el” (Psalmul 36, 29), vestește Psalmistul.
Iubiți frați în Hristos,
Evlavioși creștini și pelerini,
Cu bucurie ne-am adunat astăzi în această Sfântă Biserică, ca să cinstim pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic și Apostol Iacov Fratele Domnului și primul Ierarh al Bisericii Ierusalimului.
Sfântul Iacov, drept fiind, a fost numit moștenitor al sfântului pământ al Palestinei și veșnic locuitor al lui în veacul veacului, prin intermediul urmașilor lui, adică al Ierarhilor Bisericii Ierusalimului (Episcopi și Patriarhi).
Slujirea sa apostolică, ca prim Ierarh al Bisericii Ierusalimului, dar și ca locuitor al Pământului Sfânt în veci, au fost pecetluite de sângele său mucenicesc vărsat pentru dragostea lui Hristos. Propovăduirea mântuitoare a credinței în Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul Iisus Hristos o mărturisește epistola sobornicească de Dumnezeu insuflată scrisă de Sfântul Iacov însuși. Învățătura cuprinsă în ea are drept izvor și punct central credința, ispitele și răbdarea.
„Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea” (Iacov 1, 2-3) spune Sfântul Iacov. Mai lămurit: „Vă veți bucura de aceste necazuri și ispite, când cunoașteți că a fi încercată credința voastră prin necazuri este ceva ce duce negreșit la răbdare statornică”.
Explicând aceste cuvinte, Sfântul Icumenie spune: „Nu este cu putință a ne învrednici de cununi, atât de cele lumești, cât și de cele de la Dumnezeu, fără încercări”. La aceasta îndeamnă și Înțelepciunea lui Sirah: „Fiule, când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul spre ispită” (Înțelepciunea lui Sirah 2, 1) și cuvintele Domnului: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33) și: „Strâmtă și îngustă este calea care duce la viață” (Matei 7, 14).
Potrivit Sfântului Iacov, credința nu trebuie să se limiteze la „încercarea” acesteia, adică la necazuri și la răbdare, ci presupune și lucrarea faptelor bune, plăcute lui Dumnezeu: „Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască?” (Iacov 2, 14)
Comentând aceste cuvinte ale Sfântului Iacov, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Credința a numit-o faptă. Așadar, odată ce ai crezut, te-ai împodobit cu fapte. Nu este credința lipsită de fapte, ci în ea însăși este plină de fapte bune. Faptele sunt către oameni și de la oameni, dar credința este de la oameni către Dumnezeu. Credința trebuie să fie hrănită de fapte, dar mai înainte de fapte trebuie să ne îmbrăcăm în credință”.
Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, faptele sunt cele care dau viață credinței. Și aceasta pentru că, așa cum trupul fără suflet este mort, așa și credința fără faptele virtuții nu este credință vie, ci moartă, așa cum învață Sfântul Iacov: „Precum trupul fără de suflet mort este, astfel și credința fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 26).
Sfântul Iacov, care în întreaga sa epistolă sobornicească vorbește cu tărie și autoritate, era considerat stâlpul Bisericii, potrivit mărturiei Apostolului Pavel din Epistola sa către Galateni (Cf. Galateni 2, 9).
Fără îndoială, Iacov Fratele Domnului, rămâne „stâlpul” și „temelia” Bisericii, mai ales al celei a Ierusalimului, pentru că s-a făcut părtaș răstignirii lui Hristos, adică sângelui Său izbăvitor pe care a fost așezată temelia Bisericii.
Cu alte cuvinte, Sfântul Iacov constituie piatra de temelie a Continuității Apostolice întemeiate de Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, așa cum mărturisește și dumnezeiescul Pavel zicând: „A pus Dumnezeu în Biserică întâi Apostoli” (1 Corinteni 12, 28). Iar urmașii direcți ai acestor Apostoli sunt întâi-stătătorii Bisericilor noastre Ortodoxe din tot locul.
Aceasta înseamnă că „Continuitatea Apostolică” constituie garantul păstrării hotarelor naturale și duhovnicești înăuntrul cărora trăiește și există trupul tainic al lui Hristos, adică al Bisericii Lui. „Căci El este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18) propovăduiește Sfântul Pavel. „Suntem creștini adevărați”, spune Sfântul contemporan Porfirie, „când simțim adânc că suntem mădulare ale trupului tainic al lui Hristos, al Bisericii, într-o continuă relație de iubire. Când trăim uniți în Hristos, adică atunci când trăim unitatea în Biserica Sa, cu sentimentul că suntem unul. De aceea Hristos Se roagă Tatălui zicând: „ca să fie una” (Ioan 17, 11-12). Aceasta este cea mai mare profunzime, cel mai mare înțeles pe care îl are Biserica. Acolo se află taina: să se unească toți ca un singur om în Dumnezeu”.
Continuitatea Apostolică este vie prin Sfântul Duh care lucrează în jertfa cuvântătoare a Bisericii, adică în taina Sfintei Euharistii. De aceea Sfântul Iacov îi îndeamnă pe credincioși să se roage. „Rugați-vă unul pentru altul ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16). Ca o dovadă a puterii rugăciunii spune: „Ilie era om cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă și nu a plouat pe pământ trei ani și șase luni” (Iacov 5, 17).
Noi care cinstim astăzi pomenirea Sfântului Iacov și ascultăm cuvintele lui: „Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16), să ne rugăm lui și, împreună cu imnograful, să zicem: „Legea vieții Bisericii lui Hristos tu ai pus, cu Duh de viață făcător, legea așezând și vestind. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de păcate să ne dăruiască și Bisericilor să trimită pacea Sa”. Amin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/ckOw4fm47DY

Duminică, pe 15/28 octombrie 2018, la ora 10.30, s-a slujit Doxologia la Biserica Sfântului Mormânt conform tradiției, cu ocazia comemorării zilei de 28 octombrie 1940, devenită zi națională, și anume a comemorării luptei și victoriei poporului grec asupra puterilor ocupaționale ale naziștilor și ale fasciștilor din al doilea război mondial.

S-a făcut, de asemenea, o pomenire pentru odihna sufletelor și iertarea păcatelor înaintașilor greci care au luptat pentru credință și țara și au murit eroic pe câmpurile de luptă ale Greciei.

Doxologia a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi aghiotafiți și ieromonahii, în prezența Consulului General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, și a membrilor Consulatului. La slujbă au participat, de asemenea, călugări și călugărițe, membri ai comunității grecești din Ierusalim și pelerini din Grecia.

După Doxologie, au bătut clopotele și a avut loc o recepție la Patriarhie pentru toți cei care au cinstit ziua națională. În cadrul recepției, Preafericirea Sa s-a adresat tuturor celor prezenți, după cum urmează;

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei Christos Sophianopoulos,

Sfințiți Părinți și Frați,

Cuvioși creștini și pelerini,

28 octombrie este ziua în care îi comemorăm anual pe părinții și frații noștri care au murit în lupta pentru integritatea teritorială națională împotriva invadatorilor naziști care au dat naștere monstruozităților de la Auschwitz-Birkenau și din alte lagăre de concentrare și lagărele de exterminare a oamenilor nevinovați.

Din acest motiv, clerul și poporul, alături de pelerinii aflați în vizită, au venit la Preasfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne-a dat slava binelui împotriva răului, așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea” (1 Ioan 5: 4).

Mai mult decât atât, ne-am rugat pentru odihna sufletelor celor care au luptat eroic și s-au făcut martiri pentru poporul nostru cuvios și pentru patria noastră.

Experiența dureroasă a celui de-al doilea război mondial a dovedit că viziunea centrată pe om a scopului existenței umane și a lumii conduce în mod inevitabil la autodistrugerea și nihilismul omului. „Zis-a cel nebun în inima sa, Nu este Dumnezeu” (Psalm 13:1).

Și spunem acest lucru deoarece jertfa grecilor pentru casele și altarele lor a fost inspirată de viziunea centrată pe Dumnezeu asupra scopului existenței umane, și anume a valorilor morale și spirituale ale înțelepciunii greco-ortodoxe.

Această aniversare festivă a comemorării zilei de 28 octombrie 1940 întruchipează tocmai această înțelepciune greco-creștină și greco-ortodoxă, și este datoria noastră să o cinstim.

Evenimentele istorice din 1940 au un loc special în istoria lumii și mai ales în istoria glorioasă a elenismului și a națiunii grecești. Evenimentele istorice din 1940 au dovedit fără îndoială conducătorilor lumii din această epocă că „întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară“, și anume lumina lui Hristos (1 Ioan 2: 8).

Din păcate, nu putem păstra tăcerea asupra faptului că ideologia nazismului și a fascismului amenință încă o dată omenirea, cu noi mișcări și slogane înșelătoare.

Și spunem acest lucru pentru că toți suntem martori ai experienței noastre contemporane a conflictelor armate în lume și a dezordinii. În regiunea noastră, se succed uciderile de străini și de frați, fanatismul religios și sindromul său mesianic cultivă violența și produsele ei, fapte de terorism și interesele financiare imorale sunt în conflict cu Legea dumnezeiască a respectului și libertății omului și a poporului în general, sub pretextul prosperității economice.

Aniversarea zilei de 28 octombrie 1940 ne cheamă pe toți să „luptăm pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 1: 3). Cu alte cuvinte, suntem chemați să protejăm încredințarea sfântă a valorilor morale și spirituale ale tradiției și credinței noastre, pentru care Părinții și frații noștri s-au sacrificat.

În încheiere, să strigăm cu voce tare:

Trăiască 28 octombrie 1940!

Trăiască poporul cuvios al Grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția Sfântului Mormânt!

Apoi, Consulul General al Greciei a ținut următorul discurs:

Astăzi este o zi de onoare şi de memorie pentru Grecia şi pentru naţiunea noastră. Sărbătorim una din  cele mai de durată pagini ale istoriei noastre recente și suntem chemați să le aducem omagiu protagoniștilor săi și să învățăm lecțiile care ne vor permite să fim vrednici de ei și să le urmăm exemplul, când e cazul.

Istoricul NU la ultimatumul din 28 octombrie 1940 care ne-a asigurat suveranitatea a fost refuzul unanim al grecilor de a-și pierde libertatea și onoarea națională. A fost refuzul lor colectiv la renunțarea la istoria, valorile și idealurile lor. A fost, de asemenea, o reacție răsunătoare la forța politică întunecată a fascismului și nazismului și la planurile lor de cucerire, o reacție care a fost foarte apreciată și recunoscută de toate țările mari, contribuind substanțial la victoria finală din cel de-al doilea război mondial. Grecii au înregistrat prima victorie în războiului împotriva forțelor Axei. Momentul istoric, când grecii au spus NU, nu era în vremuri ușoare pentru Patrie, deoarece cu câțiva ani mai înainte țara intrase într-o situație deosebit de grea. Grecia părea destul de slăbită din punct de vedere economic și militar, astfel încât dușmanii au subestimat-o. După calculele lor, grecii nu ar fi avut curajul și voința comună de a se angaja într-un conflict absolut inegal. Și totuși, acel NU a demonstrat fără echivoc conștiința istorică profundă a grecilor, înțelegerea comună puternică a călătoriei lor strălucite de-al lungul secolelor, pe care au alimentat-o ​​atunci și care întotdeauna se hrănește din patriotismul lor, vigoarea, renunțarea la sine și marele sentiment de mândrie, cu care se grăbesc să-și apere tradiția și credința sfântă. Acel NU a fost tocmai refuzul grecilor de a-și uita istoria și de a trăi ca o națiune neimportantă și supusă.

Marele fapt istoric pe care îl celebrăm astăzi a demonstrat și statura morală și puternicul sentiment de dreptate al grecilor. Datorită acestui ghid infailibil, ei nu au ezitat să se opună celor care voiau să impună legea arbitrară a celor puternici. Astăzi, grecii din întreaga lume îi cinstesc pe cei căzuți și pe luptători de pe câmpurile de luptă din anii 1940-1941, în Pindos, Macedonia, Creta și în alte părți. Îi cinstim pe cei care au contribuit la Rezistența Națională și pe cei care au continuat să se lupte împotriva cuceritorilor de pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial în Orientul Mijlociu și în Europa pe uscat, în aer și pe mare. Nu uităm miile de victime nevinovate ale ocupației.

        Efortul național eroic care a început cu acel NU de la 28 octombrie 1940, ca în cazul oricărui alt efort național, a fost esențial pentru participarea activă și contribuția valoroasă a elenismului la diaspora. Marea contribuție a Diasporei în Orientul Mijlociu a întrat în  istorie, în special cea a elenismului din Ierusalim, pentru care Grecia este mândră și recunoscătoare.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a fost dintotdeauna un punct de referință distinct în efortul de a reuni toate forțele națiunii în vederea renașterii sale morale și spirituale și a rezistenței față de multe lucruri potrivnice; este simbolul ortodoxiei ancestrale și un far al valorile universale ale elenismului.

Aniversarea de astăzi ne îndeamnă să reflectăm asupra importanței și relevanței mesajului din 28 octombrie 1940 pentru elenismul modern. Această pagină glorioasă a istoriei noastre a fost scrisă de oameni care, ca și noi, astăzi, au dorit să trăiască în pace, liber, cu democrație și dreptate socială. Unitatea neîntreruptă și coerența pe care au arătat-o, patriotismul, simțul responsabilității istorice și de sacrificiu de sine, și curajul și persistența care i-a ghidat în anii de război și de ocupație, ne reamintesc că abilitatea noastră de a ne reveni și de a prospera, a fost și rămâne inepuizabilă.

Este o mare responsabilitate pentru noi să înțelegem acest mesaj, să îl transmitem noii generații și să fim uniți așa cum au fost atunci, cu hotărâre și vigilență. Trăiască 28 octombrie 1940! Trăiască Grecia!

Din partea Secretariatului General

 httpv://youtu.be/ABjYwrvo2PY

În noaptea de joi spre vineri, 12 spre 13 / 25 spre 26 octombrie, s-a prăznuit pomenirea aducerii Moaștelor Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfințit din Veneția la Ierusalim în anul 1965.

            Privegherea de toată noaptea pentru pomenirea acestui eveniment – prima după mutarea Moaștelor Cuviosului Sava în noua raclă, la inițiativa și prin grija Mitropolitului Nicolae de Mesoghia și Lavreotiki și a celor care au contribuit împreună cu el – a fost condusă de Părintele Nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei,  Preasfințitul Filumen Arhiepiscopul Pellei și pe Preasfințitul Ioachim Mitropolitul Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi și pe Arhidiaconul Marcu. Au cântat în strana dreaptă în limba greacă Protopsaltul Constantin Spiropoulos și Părinți savaiți, iar în strana stângă, în limba arabă, Arhimandritul Filotei împreună cu corul său. La slujbă au participat Părinții savaiți și credincioși ortodocși din diferite țări și din satul Păstorilor, din Betleem și din Bet Jala.

Către această bine-credincioasă adunare venită la Praznic Preafericitul a adresat această cuvântare în limba greacă:

„Multe sunt necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul; Domnul păzește toate oasele lor, niciunul din ele nu se va zdrobi.” (Psalmul 33, 18-19)

Iubiți Părinți sfințiți și frați,

Credincioși creștini,

Dreptul lui Dumnezeu Sava cel Sfințit ne-a adunat pe toți în minunata sa Lavră, ca să prăznuim cu Doxologie și Euharistie, aducerea din Apus a sfintelor sale Moaște întregi nestricate în locul nevoinței lui și, de asemenea, ca să sărbătorim mutarea de curând a Moaștelor sale în această frumoasă raclă nouă de argint.

Mari cu adevărat, iubiții mei, și minunate sunt lucrurile Domnului Dumnezeu Atotțiitorul, drepte și adevărate sunt căile Lui, ale Împăratului neamurilor (Cf. Apocalipsa 15, 3), după cum mărturisește Evanghelistul Ioan în Apocalipsa sa.

Pe aceste căi drepte și adevărate ale Domnului a mers Părintele nostru Cuviosul Sava, pe care Domnul l-a izbăvit din multele necazuri și încercări prin care a trecut. „Dumnezeu i-a pus la încercare (pe cei drepți) și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit” (Înțelepciunea lui Solomon 3, 5-6) spune Înțelepciunea lui Solomon. Iar Apostolul Petru, referindu-se la încercarea credinței în Hristos, spune: „măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme, pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste la arătarea lui Iisus Hristos” (1 Petru 1, 7).

Părintele nostru Sava a fost primit de Domnul Dumnezeul nostru „ca o jertfă de ardere întreagă” care se mistuie cu totul pe jertfelnic, iar multele încercări ale credinciosului care este jertfit se aduc lui Dumnezeu ca miros de bună mireasmă. În plus, credința drepților cea încercată în foc este găsită spre laudă, spre slavă și spre cinste în ziua Judecății, când se va arăta Domnul nostru Iisus Hristos în slavă ca Judecător.

Adevărul acestor cuvinte din Scriptură este întărit, vestit și mărturisit palpabil de Moaștele nestricate și înmiresmate aflate înaintea ochilor noștri, ale Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Sava cel sfințit. Aceasta este credința Părinților noștri, aceasta este credința Bisericii, aceasta este credința Creștinilor Ortodocși.

Temelia Bisericii noastre Ortodoxe, iubiții mei, este Hristos, iar Sfinții Bisericii sunt cei aleși și iubiți de Dumnezeu, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel (Cf. Coloseni 3, 12).

La aceasta și noi suntem chemați de Cuviosul Părintele nostru Sava, ca să fim părtași la dreptatea Domnului nostru Iisus Hristos și următori ai Drepților și Sfinților Lui, a Căruia este slava, puterea și mila în vecii vecilor. Amin”.

După Priveghere, la revărsatul zorilor, a fost oferită agapa cu colivă în pronaos, iar apoi a avut loc masa.

La plecare, Preafericitul a trecut spre închinare pe la Mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/fNEpJEPjWBw

Miercuri după-amiază, pe 4 octombrie 2018, Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Rurale și al Mediului din Cipru, domnul Constantinos Kadis, a vizitat Patriarhia, însoțit de Directorul General al biroului său, Domnul Nikolaos Pieris, de Ambasadorul Republicii Cipriote în Israel, Doamna Thessalia Siambou, de personalul ambasadei, de Directorul Adjunct al Misiunii la Ambasadă, Domnul Chrysanthos Constantinou, și de Directorul Oficiului Organizației Cipriote din Israel, Doamna Louiza Varakla.

Excelența Sa, Ministrul, a fost primit cu căldură de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții Aghiotafiți.

În timpul acestei întâlniri a avut loc o conversație interesantă cu privire la relațiile bune dintre guvernul cipriot și Biserica cipriotă cu Patriarhia Ierusalimului. Mulți părinți aghiotafiți au fost de origine cipriotă, oameni eminenți precum Ieronim Myriantheus, Mitropolitul Epifanie al Iordanului, Mitropolitul Grigorie al Tiberiei, Arkadie al Askalonului și mai ales egumenul de la Fântâna lui Iacov, Sf. Mucenic Filumen. Aceste legături s-au pecetluit prin stabilirea Exarhiei Sfântului Mormânt în Nicosia, acum câțiva ani.

Preafericirea Sa a subliniat contribuția Patriarhiei la procesul de pace din Orientul Mijlociu și primirea pelerinilor ciprioți, și i-a mulțumit Ministrului Educației din Cipru pentru susținerea programului educațional al Patriarhiei. Exprimându-și mulțumirile pentru vizită și informare, Ministrul a cerut binecuvântarea Preafericitului pentru a venera Sfântul Mormânt și pentru rezultatul pozitiv al misiunii sale politice patriotice dificile.

Din partea Secretariatului General

În Chania și la Sfânta Mănăstire Gonia, Academia Ortodoxă din Creta (O.A.C.) a sărbătorit, la cea de-a treia reuniune a „Partenerilor”, 50 de ani de funcționare, marți și miercuri, pe 19 și 20 septembrie / 2-3 octombrie 2018. Academia a fost fondată de vrednicul de pomenire Mitropolit Irineu Galanakis al Kissamosului și Selinosului și de domnul Alexios Papaderos, și este în acest moment sub protecția Patriarhiei Ecumenice, în scopul promovării dialogului și reconcilierii. Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului este unul dintre „parteneri”, primind această onoare în iunie 2016, când O.A.C. a găzduit Marele Sinod al Ortodoxiei.

Deoarece a fost invitat la această întâlnire, Preafericitul Părinte a ajuns la aeroportul din Chania, însoțit de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop al Constantinei și de Arhidiaconul Marcu, unde a fost primit călduros de ÎPS Arhiepiscop Irineu al Cretei, de ÎPS Mitropolit Amfilohie al Kissamosului și Selinosului, și de Directorul General al Academiei, domnul Constantinos Zorbas.

În seara aceleiași zile, Preafericitul Părinte a fost invitatul de onoare la o cină pentru reprezentanții Bisericilor oferită de Primarul din Kissamos, Domnul Theodoros Stathakis.

Preafericitul Patriarh ecumenic Bartolomeu a sosit la prânz marți, pe 19 septembrie / 2 octombrie 2018, și a prezidat lucrările celei de-a treia Întâlniri a Partenerilor. Prezent la întâlnire a fost și ÎPS Arhiepiscop Hrisostom al Ciprului. Lucrările s-au referit la principalele evenimente din cei 50 de ani de funcționare ai Academiei și la perspectivele ulterioare de dezvoltare ale misiunii sale, în special în domeniile tineret, bioetică, ecologie și demografie, în cadrul provocărilor epocii noastre.

În după-amiaza aceleiași zile, „Partenerii” Întrunirii și însoțitorii lor au participat la sfințirea Sfintei Biserici a Sf. Nichifor cel Lepros la Syrikario. Printre participanți s-au numărat și președintele Republicii Elene, Domnul Prokopios Pavlopoulos, Ministrul Adjunct al Afacerilor Externe al Greciei, Domnul Markos Bolaris, forțele Armatei și ale Poliției, tinerii îmbrăcați în costume tradiționale cretane și aproximativ trei mii de oameni, în fața cărora Patriarhul Ecumenic a rostit o predică.

După ceremonia de sfințire, Preafericitul Părinte a participat la inaugurarea Aripii de Îngrijiri Avansate de la Instituția Anousakeio, unde sunt spitalizați nouăzeci de pacienți cu boli incurabile. Instituția găzduiește o policlinică, o farmacie și oferă mese gratuite persoanelor nevoiașe precum și servicii de asistență medicală avansată.

Seara, Preafericirea Sa a participat la o cină oferită de Sfânta Mitropolie a Kissamosului și Selinosului la multicentrul Tsatsaronakeio.

Miercuri, pe 20 septembrie / 3 octombrie 2018, Sfânta Liturghie s-a slujit la Sfânta Biserică a Mănăstirii Gonia, cu participarea la rugăciune a Preafericitului Patriarh Ecumenic Bartolomeu. „Partenerii” au fost împreună-liturghisitori, iar însoțitorii lor au participat la rugăciune.

După Sf. Liturghie a avut loc o slujbă de pomenire pentru odihna sufletelor vrednicilor de pomenire proprietari, parteneri, restauratori și donatori ai Academiei, cu referire specială la vrednicul de pomenire Mitropolit Irineu al Kissamosului Selinosului.

Apoi, Patriarhul Ecumenic a oferit titlul de Arhon Directorului General al Academiei, domnul Constantinos Zorbas.

În cele din urmă, a inaugurat sala tezaurului din Sfânta Mănăstire Gonia.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/kuE1KZ7FLOM

Preafericite Patriarh Ecumenic Bartolomeu,

Excelența Dumneavoastră, Domnule Prokopios Pavlopoulos, Președinte al Republicii Elene,

Preafericiți Întâi-stătători ai Bisericilor Ortodoxe,

Înalt Preasfințite Arhiepiscop Irineu al Cretei,

Înalt Preasfințite Mitropolite Amfilohie al Kisamosului și Selinosului,

Mult stimate domnule Zorbas,

Doamnelor și domnilor,

Academia Ortodoxă din Creta a fost fondată de vrednicul de amintire Mitropolit Irineu Galanakis al Kisamosului și Selinosului și de mult stimatul domn Alexandru Papaderos, pe un teren care aparține Sfintei Mănăstiri Gonia, aflată sub jurisdicția spirituală a Patriarhiei Ecumenice, fiind în prezent condusă de președinția și administrația Mitropolitului Amfilohie al Kisamosului și Selinosului și de mult stimatul domn Constantinos Zorbas. În timpul celor cincizeci de ani de funcționare, Academia a cultivat dialogul ca mijloc de comunicare și a găzduit conferințe teologice, educaționale și ecologice destul de importante, întâlniri inter-ortodoxe și inter-creștine, și a devenit un Centrul ecumenic eclezial, cultural și inter-ortodox, vrednic de istoria locului unde a fost înființat, de istoria Cretei pre-creștine și, mai ales, de cea creștină.

Fără îndoială, cel mai important dintre evenimentele pe care Academia le-a găzduit a fost Sfântul și Marele Sinod al Ortodoxiei, care a reînnoit și a întărit coeziunea deja existentă în cadrul Bisericii Ortodoxe, comunitatea ei în Hristos și unitatea în Potirul Comun, precum și cooperarea în spiritul iubirii. Roadele acestei iubiri au fost hotărârile luate în lucrările sale, care dau eparhiilor noastre și lumii cuvinte ale vieții, mângâierii, reconcilierii, păcii, iubirii și dreptății, în legătură cu speranța în Noi.

În urma acestui Mare Sinod al Ortodoxiei, ne întâlnim astăzi în această a treia Sinaxă a Partenerilor, pentru a examina, a studia și a estima căile prin care am putea să contribuim la starea bună a lumii, la încetarea crimelor cumplite care amenință viața și a violenței împotriva semenilor noștri, la unirea familiilor rupte, hrănirea a milioane de oameni flămânzi și înfometați, la vindecarea și tratarea problemelor ecleziastice și politice și a schismelor, la trăirea Bisericii ca mijloc de revelare a Împărăției lui Dumnezeu. Prin această acțiune a Noastră, putem contribui la confortul semenilor noștri și la slava Numelui Dumnezeului nostru cel întru Treime cinstit.

În Buletinul de informare și în Mesajul Sfântului și Marelui Sinod, s-a făcut o proiecție a necesității unei confruntări pastorale holistice a fenomenului secularizării care se juxtapune tradiției dumnezeiești în multe feluri. Din nou, din Creta și din acest Loc Sfânt, care a fost sfințit de Sinod, propovăduim aceeași învățătură poporului lui Dumnezeu, care ne-a fost încredințată că, pentru a depăși autoritățile catalitice ale secularizării, se cuvine să ne întoarcem la marii noștri învățători și părinți și să fim învățați de ei.

Teologia Ortodoxă are nevoie de un nou început, nu ca o expresie a unui spirit stagnant, ci ca o voce puternică prin evanghelizarea și re-evanghelizarea lumii. Părinții noștri au avut un discurs rodnic și plin de viață, au conversat cu oamenii, făcându-le propuneri consistente, de aceea au respins recunoașterea superficială, urmărind cu toată puterea lor doar adevărul evanghelic înnoitor.

Biserica Ortodoxă respectă libertatea religioasă și este tolerantă față de diversitate, știind în același timp că transfigurarea poporului este posibilă prin personalitățile spirituale care trasează cursul mișcărilor spirituale.

Prin urmare, noua provocare este mărturia Ortodoxiei ca succesor spiritual al foștilor conducători spirituali, de a fi sarea pământului și lumina lumii, după porunca Domnului.    

Patriarhia Ierusalimului dorește să-și exprime mulțumirile Academiei Ortodoxe pentru invitația de a participa la această Sinaxă, precum și pentru ospitalitatea oferită membrilor eparhiei. Din Prea- Sfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt, vă urăm să primiți puterea Domnului Iisus Hristos Cel Răstignit și Înviat, spre continuarea prețioasei misiuni ecleziastice și culturale.

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, 3 octombrie 2018.

Teofil III

Patriarhul Ierusalimului

Joi, 14/27 septembrie 2018 s-a prăznuit la Patriarhie sărbătoarea celei a toată lumea Înălțări a Sfintei Cruci.

Cu ocazia acestui praznic, Patriarhia a săvârșit pomenirea evenimentului Înălțării Sfintei Cruci după aflarea ei în spatele Golgotei de către Arhiepiscopul Ierusalimului Macarie și de către Sfânta Elena, de praznicul Înnoirii Bisericii Învierii în anul 336 d.Hr.

Cu ocazia acestui praznic s-au săvârșit:

1. Seara în ajun, Vecernia cu ieșire în întâmpinare și tămâiere la Piatra Ungerii, închinare la Sfântul Mormânt și la Golgota, tămâiere la fiecare dintre altare, Anixandarele, Vohodul Mare și Litia.

            După Apolisul Vecerniei, Sinodia Patriarhală a urcat la Patriarhie.

2. În ziua praznicului, Sfânta Liturghie, condusă de Preafericitul Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori Arhierei din Patriarhie: Preasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gerasei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Macarie al Catarelor, Nectarie al Antidonei și Filumen al Pellei, precum și arhierei din Patriarhia Ecumenică și din Biserica Greciei: Preasfințiții Mitropoliți Pantelimon al Xantei și Periteoriului, Nichifor al Maroniei și Gavriil al Noii Ionii, iar din partea Patriarhiei Moscovei Preasfințitul Mitropolit Pitirim de Nicolaev și Ozacov, din partea Bisericii Serbiei Episcopul Irineu al Canadei și Episcopul Ioan de Pakrats și Slavonia, împreună cu Ieromonahi Aghiotafiți, în frunte cu Arhimandritul Nectarie, Gheron al Camarasei, Ierodiaconi și Arhidiaconul Marcu. Au cântat Protopsaltul Constantin Spiropoulos împreună cu un cor din Grecia și au luat parte cu bucurie și evlavie o mulțime de pelerini.

            După Apolisul Sfintei Liturghii a avut loc litania care a pornit de la Biserica Învierii, a trecut pe la Piatra Ungerii și a ajuns la Peștera Aflării Sfintei Cruci. Diaconii au tămâiat la Altarul Armenilor și apoi Crucea a fost înălțată la locul Aflării ei. În continuare, procesiunea a înconjurat de trei ori Sfântul Mormânt și a urcat pe Golgota unde Sfânta Cruce a fost iar înălțată de pe Sfânta Masă a Golgotei înspre cele patru puncte cardinale.

La urmă, a avut loc coborârea în Biserica Învierii, iar apoi au urcat la Patriarhie unde Preafericitul a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Moartea ce a venit neamului omenesc prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi, pentru că blestemul strămoașei cel a tot neamul s-a dezlegat prin Odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu pe care toate puterile cerești o măresc”, cântă imnograful Bisericii.

Preastimate Consul general al Greciei domnule Hristos Sofianopoulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Cucernici creștini și pelerini,

Slavă și mulțumire înălțăm lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime Care ne-a învrednicit să săvârșim euharistic și cu litanie sfântul și prealăudatul Praznic al Înălțării Sfintei Cruci chiar în locul aflării ei, dar și al înălțării ei, adică la Locul Căpățânii, pe Golgota. Crucea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos reprezintă pentru noi un semn mare, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei. „Orice faptă și minune a lui Hristos este mare, dumnezeiască și vrednică de laudă, dar mai minunată decât toate este Cinstita Lui Cruce.  Căci prin nimic altceva nu a fost stricată moartea, a fost șters păcatul strămoșesc, a fost prădat Iadul, s-a dăruit Învierea… decât numai prin Crucea Domnului nostru Iisus Hristos”, potrivit Sfântului Ioan Damaschin.

Cu alte cuvinte, Sfânta Cruce este cea prin care ne închinăm Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a dat pe Sine pentru noi ofrandă și jertfă lui Dumnezeu, „ca să ne izbăvească de toată fărădelegea și să-Și curățească Lui popor ales” (Tit 2, 14), după cum propovăduiește Sfântul Pavel.

Poporul ales nu este altul decât neamul sfânt, adică mădularele credincioase ale trupului tainic al lui Hristos, adică ale Bisericii „al Celui Care ne-a chemat de la întuneric la lumina Sa cea minunată”, potrivit Apostolului Petru.

Această lumină minunată ne-a arătat-o Cinstita Cruce a Mântuitorului nostru Hristos. De aceea și Hristos ne îndeamnă: „Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să vă fiți fii ai Luminii”. (Ioan 12, 35-36)

Acest îndemn al Domnului este atât de actual în vremea de acum, mai mult decât oricând, și aceasta deoarece cugetarea – sau dogma, dacă vreți – agnostică și atee cultivată și promovată de puterile lumești îl face pe om care este în cinste, să se asemene dobitoacelor celor fără de minte (Cf. Psalmul 48, 13), potrivit Psalmistului.

„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1,18). Propovăduirea despre Cruce pare celor care merg pe calea pierzării nebunie și nerozie. Dar pentru noi, care suntem pe drumul mântuirii este puterea lui Dumnezeu care mântuiește, spune Marele Pavel.

Puterea mântuitoare a Crucii, adică dumnezeiasca putere a Odraslei, a Fiului și Dumnezeului Curatei și Preasfintei Maici a lui Dumnezeu este arma împotriva diavolului. De aceea și noi, iubiții mei, în rugăciuni și cereri să strigăm și, împreună cu imnograful să zicem: „Mântuiește-ne pe noi, Cruce, cu puterea ta; sfințește-ne cu strălucirea ta, Cinstită Cruce, și întărește-ne cu înălțarea ta, căci lumină ai fost dăruită nouă și mântuire sufletelor noastre și pace lumii și laturilor noastre”. Amin. Întru mulți ani!

După ce Preafericitul a primit felicitările Preoților și credincioșilor, Preasfințitul Mitropolit Pantelimon al Xantiei a luat cuvântul mulțumind lui Dumnezeu și Preafericitului pentru binecuvântarea de a participa la praznic.

Din partea Secretariatului General