Joi după-amiază, pe 3/16 mai 2019, la Hotelul Serghei, adiacent MISSIEI Ruse a Patriarhiei Moscovei, a avut loc un Seminar condus de S.V. Stepashin,Președintele departamentelor raionale  și străine ale Societății Imperiale Palestiniene Ortodoxe, cu ocazia aniversării celor două sute de ani de sprijin diplomatic al prezenței Rusiei în Orientul Mijlociu. Hotelul Serghei a fost luat în 1948 de statul Israel și a fost recent returnat jurisdicției Bisericii Ruse.

La acest seminar, Patriarhia a fost reprezentată de ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Secretarul General, care a citit următorul discurs al Părintelui nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

„Vă salutăm cu bucuria acestui sezon pascal, cu salutul care este și triumful credinței noastre ortodoxe. Din acest oraș sfânt al Ierusalimului, lumina Învierii s-a răspândit în întreaga lume.

Salutăm  acest seminar, acum când vă întâlniți la Ierusalim.Vă întâlniți într-un moment în care mărturia noastră creștină este atât de importantă în sprijinul prezenței creștine în Țara Sfântă și  în Orientul Mijlociu, și când Patriarhia Ortodoxă Greacă joacă un rol principal în promovarea unor relații mai profunde dintre comunitățile creștine de aici. O astfel de adâncire a relațiilor este esențială pentru bunăstarea unei prezențe creștine vitale și vibrante.

Patriarhia promovează, de asemenea, un important dialog interconfesional și mai presus de toate,menținem caracterul multi-etnic, multi-cultural, multi-religios al Ierusalimului și al Orientului Mijlociu.

Biserica Ierusalimului,care este mama tuturor Bisericilor, este garantul unității Bisericii Ortodoxe. Recunoaștem în special rolul pe care Biserica Ortodoxă Rusă l-a jucat  de-a lungul secolelor, și mai ales în perioada otomană, în sprijinirea Bisericii Ierusalimului din punct de vedere politic, diplomatic și bineînțeles,financiar. Dar trebuie să recunoaștem că au existat și momente dificile care au pus la încercare relația noastră; trebuie să învățăm din ele și să lucrăm pentru consolidarea unității noastre ortodoxe.

În spiritul unității noastre ortodoxe,trebuie să învățăm din trecut.Trebuie să vorbim întotdeauna și să acționăm în moduri care să susțină viața și misiunea Patriarhiei Ierusalimului din această regiune.Noi suntem Biserica Sfântă Sobornicească și Apostolească și suntem obligați atât moral,cât și spiritual, să ne asigurăm că identitatea și mărturia Bisericii Ortodoxe din Țara Sfântă și din Orientul Mijlociu se bazează pe temelia de neclintit a unității noastre ortodoxe.

Dorim să profităm de această ocazie pentru a ne exprima profunda apreciere față de Excelența Sa Președintele Federației Ruse,Vladimir Vladimirovici Puțin, pentru sprijinul său material la restaurarea Bisericii Nașterii Domnului din Betleem și pentru sprijinul său statornic față de misiunea Patriarhiei.

Vă urăm, domnule Președinte, și seminarului, succes în  deliberările dumneavoastră și așteptăm cu nerăbdare să aflăm roadele discuțiilor.

Hristos a înviat!”

Din partea Secretariatului General

Duminică, 29 aprilie / 12 mai 2019, s-a prăznuit în Remli, vechea Arimatee, pomenirea Sfântului Iosif din Arimateea, cel care a cerut de la Pilat trupul Domnului și, împreună cu Femeile Mironosițe, l-a îngropat în Sfântul Mormânt.

Sfânta Liturghie săvârșită cu ocazia acestui praznic în Biserica Sfântului Gheorghe ce ține de Patriarhie, a condus-o Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Preasfințiții Arhiepiscopi Damaschin al Ioppei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Ieromonahi Aghiotafiți, precum Arhimandritul Meletie, Arhimandritul Ieronim, Părintele Iosif din Biserica Cehiei și Arhidiaconul Marcu. Au fost prezenți membrii ai Ambasadei Greciei la Tel Aviv, a cântat psaltul Comunității din Remli, Ilie, și au participat credincioși ai Comunității din Remli.

La Chinoniconul Sfintei Liturghii, Preafericitul a rostit către credincioși această cuvântare în limba greacă:

„Să mânecăm cu mâncare adâncă și în loc de mir cântare să aducem Stăpânului și vom vedea pe Hristos Soarele dreptății tuturor viață răsărind.”, cântă Sfântul Ioan Damaschin.

Iubiți frați în Hristos,  

Credincioși creștini și pelerini,

Soarele dreptății, adică Hristos cel înviat, Cel Care răsare viață tuturor, ne-a adunat astăzi pe toți ca să-l cinstim pe Iosif cel cu bun chip în cetatea lui natală, Arimateea biblică (Remli), împreună cu celălalt ucenic, Nicodim, dar și pentru a săvârși pomenirea bine-credincioaselor Femei Mironosițe. 

Femeile Mironosițe sunt cele care s-au ocupat de cele ale îngropării cinstitului trup al lui Hristos, după cum spune Evanghelistul Ioan: „Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Și Pilat i-a dat voie. Deci a venit și a ridicat trupul Lui. Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe” (Ioan 19, 38-39).

Atât Femeile Mironosițe, cât și ucenicii de taină ai lui Iisus, Iosif cel cu bun chip și Nicodim, sunt martori nemincinoși ai îngropării și Învierii lui Hristos. De aceea și Sfânta noastră Biserică îi cinstește și îi pune înainte și prin ei ne cheamă să participăm la bucuria Învierii lui Hristos, aducând, în loc de miruri, cântarea pascală Dumnezeului și Stăpânului nostru.

Cu alte cuvinte, suntem chemați să-L vedem pe Hristos Care este Soarele dreptății, cu ochii cugetători ai sufletului. Suntem chemați să participăm nu la paștele Legii, prin care poporul evreu sărbătorea trecerea prin Marea Roșie, trecerea, prin intervenție dumnezeiască,  de la robia egipteană la libertatea sa, ci suntem chemați să prăznuim, potrivit Sfântului Grigorie Teologul, Paștele Harului dumnezeiesc, adică Învierea lui Hristos, prin care se realizează trecerea noastră „din moarte la viață și de pe pământ la cer”, se realizează împărtășirea noastră cu Hristos cel înviat. De aceea și Sfântul Grigorie Teologul spune: „O, Paștile cele mari și preasfințite, curățirea a toată lumea”. Fără împărtășirea noastră cu Hristos rămânem în moartea păcatului și în robia ei. „Cel care nu vede, nu aude și nu simte duhovnicește, este mort”, spune Sfântul Grigorie Sinaitul.

Cu adevărat, iubiți mei frați, în cel care Îl primește pe Hristos trăiește Hristos Care a zis: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 54) și „Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este” (Ioan 3, 6).

Explicând aceste cuvinte ale Domnului, Eftimie Zigavinos spune: „Nașterea nu este trupească, ci duhovnicească. Așadar, nașterea trupească este simțită, iar cea duhovnicească este gândită și nu trebuie să cercetăm cu simțurile cele gândite, nici omenește să cercetăm ceea ce este dumnezeiesc”.

Cu alte cuvinte, Învierea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos se referă la nașterea noastră din nou, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel zicând: „Hristos ne-a mântuit prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 5). Acest Duh Sfânt al înnoirii l-a dat Hristos celor care cred în Învierea Lui. „Din aceasta cunoaștem că rămânem în El și El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său” (1 Ioan 4, 13), spune Sfântul Evanghelist și Apostol Ioan. Părinții neptici, purtători de Duh, subliniază faptul că omul, atunci când Îl primește înlăuntrul său pe Hristos înviat, Hristos devine al doilea suflet al lui: „Învierea este pentru oameni un al doilea suflet”, spune Cuviosul Nil.

Ca să devină părtaș al acestei experiențe, omul, care este constitut din trup și suflet și din simțiri atât trupești cât și sufletești, are nevoie de curățire, așa cum îndeamnă în cântările sale, Sfântul Ioan Damaschin: „Să ne curățim simțirile ca să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învieri și, cântând cântare de biruință, luminat să-L auzim zicând: Bucurați-vă”.

Lumina neapropiată a Învierii, adică a slavei lui Hristos, au văzut-o cu ochii lor duhovnicești, dar și cu cei trupești, atât femeile Mironosițe, cât și Iosif și Nicodim. De aceea femeile Mironosițe s-au arătat martori nemincinoși ai Învierii, iar Iosif și Nicodim ai îngropării.

Iată de ce Sinaxarul Bisericii spune: „În această zi, a treia Duminică după Paști, prăznuim sărbătorirea Sfintelor Femei Mironosițe. Facem încă și pomenirea lui Iosif din Arimateea, care era ucenic în ascuns al Domnului, și a lui Nicodim, ucenicul care venise noaptea la Mântuitorul”.

Mironosițele înțelepțite de Dumnezeu sunt cele care au binevestit Învierea lui Hristos ucenicilor Lui, după cum foarte limpede spune în cântarea sa Sfântul Ioan Damaschin: „Femeile cele de Dumnezeu înțelepțite, cu miruri către Tine au alergat; și, bucurându-se, s-au închinat Ție, Dumnezeului celui viu, pe Care ca pe un mort cu lacrimi Te căutau; și Paștile cele de taină ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit”.

Această bună vestire tainică a Paștilor, adică a Învierii, suntem chemați să o primim și noi, iubiții mei frați, urmând cugetul creștinesc, adică marea dragoste, devotamentul, dar și îndrăzneala Mironosițelor care „ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau” (Marcu 16, 70), și a ucenicilor Iosif și Nicodim care au arătat aceeași dragoste, același devotament și același curaj: „Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43).    

Învierea lui Hristos, iubiți Creștini, nu este altceva decât Împărăția lui Dumnezeu „Care ne cheamă la Împărăția și slava Sa” (1 Tesaloniceni 2, 12), după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Hristos a înviat!

După Apolisul Sfintei Liturghii, harnicul egumen și restaurator al Bisericii și al Mănăstirii, Arhimandritul Nifon, a oferit o agapă la stăreție, unde a rostit o cuvântare la care Preafericitul a răspuns astfel:

„Câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 3-4), propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Iubiți frați în Hristos,

Sfânta Biserică a Ierusalimului are privilegiul de a cinsti și a se bucura de pomenirea Sfintelor Femei Mironosițe și a ucenicilor de taină ai lui Hristos, Nicodim și Iosif, chiar în cetatea Arimateei, adică în orașul Remli de astăzi.

Sărbătoarea de astăzi, care în esență se referă la Sărbătoarea sărbătorilor și Praznicul praznicelor, adică la Paști, nu este o sărbătorire tipiconală exterioară, ci una interioară și duhovnicească. Scopul vieții și credinței creștine este unul singur: învierea împreună cu Hristos cel înviat. „Cel care s-a adâncit în taina negrăită a Învierii a cunoscut din cercare cu ce scop a creat Hristos lumea”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Apostolul Pavel îi cheamă pe creștini: „Să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4). Noua noastră viață în Hristos este necesară și neapărată, dacă vrem cu adevărat să scăpăm de moartea duhovnicească, după cum spune mare și înțeleptul Pavel: „Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 13-14).

Scopul și misiunea Patriarhiei noastre Greco-Ortodoxe, adică al Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului, a fost și este păstrarea și slujirea Sfintelor Locuri și grija pastorală față de credincioșii Creștini, adică asigurarea identității ei de civilizație, tradiție, și mai ales națională și religioasă, dar și buna vestire a dragostei, al dreptății și al păcii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel înviat din morți.

 Hristos a înviat!

După această cuvântare, Preafericitul a înmânat o Cruce preoțească pectorală Arhimandritului Nifon în semn de recunoaștere a slujirii sale pline de devotament ca Egumen în Remli, iar Monahiei Fevronia, care îl ajută de șaptesprezece ani, o cruce și o icoană a Sfântului Mormânt. La amiază, Consiliul Comunității a oferit o masă la restaurantul din oraș. 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/kyhflH3Yluk

Miercuri, 25 aprilie / 8 mai 2019, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica Sf. Gheorghe din Ierusalimul de Vest, pentru pomenirea Sfântului, Slăvitului, Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință.

Împreună-liturghisitori ai Preafericirii Sale au fost Arhiepiscopii: ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantiniei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenopolei și ÎPS Arhiepiscop Aristobul al Madabei, împreună cu Arhimandritul Ieronim, reprezentantul Patriarhiei Române, Arhimandritul Teofil și ajutorul său, Arhimandritul Ioan, Arhimandritul Dometian și Arhimandritul Atanasie de la Missia rusă, alți preoți, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Hader, și Diaconul Efrem de la Patriarhia României. Răspunsurile la strană au fost date de un psalt din România și de maicile Delegației în limbile română și greacă, la slujbă participând în special creștini vorbitori de limbă română.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericitatea Sa a citit următoarea Predică:

„Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.” (Ioan 15, 26 – 16,2)

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Teofil,

Reprezentant al Preafericitului Patriarh Daniel al României în Biserica Ierusalimului,

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini aflați în vizită,

Astăzi, învierea întru slavă a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos a strălucit, împreună cu pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. De aceea ne-am adunat în această Sfântă Biserică, închinată Sfântului, pentru a-L slăvi prin Euharistie pe Dumnezeu Cel în Treime mărit, pe Hristos Cel Înviat și Dumnezeul nostru. Mai mult, suntem aici pentru a declara unitatea întru Hristos a Bisericilor Creștine Ortodoxe surori, și anume a străvechii Patriarhii a Ierusalimului și a Patriarhiei României, și pentru a fi martorii credinței mucenicului sângelui lui Hristos, a Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruință.

Învierea luminată a Domnului nostru Iisus Hristos a fost precedată de Pătimirea Sa, fără patimă prin Dumnezeirea Sa, de moartea Sa mucenicească pe Cruce. Credinciosul mucenic Gheorghe a devenit un părtaș al acestei pătimiri fără patimă și a învierii lui Hristos, precum și un membru al Împărăției Cerurilor. „Căci dorirea Sfântului Gheorghe [după Dumnezeu] i-a biruit firea omenească, înduplecându-l să treacă prin moarte la Cel dorit, la Hristos, Dumnezeul nostru și Mântuitorul sufletelor noastre”, spune imnograful.

Prigonitorii și ucigașii Sfântului Gheorghe au crezut că aduc închinare lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul ucenicilor Săi: „dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” (Ioan 16: 2). Este adevărat că de multe ori lucrarea diavolului s-a făcut sub acoperirea slujirii lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici, și de multe ori cei mai încrâncenați dușmani ai învățăturii sănătoase a lui Hristos (1 Tim. 1:10) au șezut în Templul lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2: 4). Cu toate acestea, biruința adevărului a fost triumfătoare, după cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul în cartea sa, Apocalipsa: „Și ei [mucenicii  credincioși ai lui Hristos]  l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte; Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele” (Apoc. 12: 11-12).

Iată de ce Biserica lui Hristos cântă prin gura imnografului: „Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută; că S-a sculat Hristos, bucuria cea veșnică”.

Mucenicia prietenului lui Hristos, a Sfântului Gheorghe, are un loc special în rândul mucenicilor Bisericii. Și aceasta pentru că nu aparține timpului istoric al morții și stricăciunii, ci timpului „unei alte vieți, al celei veșnice”, după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin – și anume, timpului morții și al învierii dătătoare de viață a Mântuitorului nostru Hristos.

Marele și înțeleptul Sfânt Pavel invocă mărturia vie a mucenicilor iubirii și ai adevărului, adică ai lui Hristos – „Eu sunt adevărul” (Ioan 14:6) – înaintea membrilor credincioși ai Bisericii, astfel încât să înfruntăm și noi lupta care ne stă înainte, cu răbdare. „De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12:1-2).

Sfântul Gheorghe se deosebește nu doar prin aceea că este unul din „ atâta nor de mărturii” (Evrei 12:1) ale Bisericii, ci și prin cinstirea ecumenică pe care o primește, mai ales în vremurile noastre aniti-biblice și potrivnice credinței noastre creștine ortodoxe.

Și spunem acest lucru întrucât, ca reprezentant al „norului de mărturii”, al iubirii, al adevărului și al dreptății lui Hristos, recunoscut ecumenic, și deopotrivă cinstit de alte doctrine și religii, Sfântul Gheorghe ne cheamă pe noi și Bisericile ortodoxe surori, astăzi la pomenirea sa anuală sărbătorească, prin porunca Sfântului Pavel: „De aceea, vă îndemn (…) să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii ” (Efes. 4:1,3) și prin unitatea credinței, pentru care Sf. Ioan Damaschin zice, în cântarea sa: „Mucenicii Tăi Doamne, cu credința întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se, și cu dragostea crucii Tale sufletește împreunându-se, tirania vrăjmașului au pierdut, și câștigând cununile, împreună cu cei fără de trup se roagă, pentru sufletele noastre”.

Să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Gheorghe să mijlocească la Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Cel întrupat din Pururea Fecioara Maria și Binecuvântata Născătoare de Dumnezeu pentru binele nostru, Cel răstignit și înviat, să ne dăruiască viață veșnică și pace lumii și regiunii noastre.

La mulți ani! Hristos a Înviat!

După Sf. Liturghie, Egumenul și reprezentantul Patriarhiei Române, Arhimandritul Teofil, a oferit o masă festivă soborului patriarhal și altora.

În timpul mesei, Preafericirea Sa S-a adresat celor prezenți:

Dragă Părinte Arhimandrit Teofil,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Sfințiile Voastre,

Iubiți credincioși ai acestei comunități românești din Ierusalim,

Dragi Pelerini,

Surori și Frați întru Hristos,

Hristos a înviat!

Vă salutăm în bucuria învierii Domnului nostru Iisus Hristos și mulțumim lui Dumnezeu Cel Atotputernic pentru această ocazie binecuvântată în care am sărbătorit Sfânta Liturghie împreună în această Biserică a Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim.

Adunarea noastră de astăzi este un semn vizibil al mărturiei comune a Bisericii Ortodoxe pe care Biserica o trăiește aici, precum și în întreaga lume. Biserica Ortodoxă se bucură de o coeziune a credinței și a vieții, care este mai importantă în zilele noastre decât oricând înainte, mai ales într-o lume în care experiența predominantă este cea a diviziunii și a vrăjmășiei dintre popoare. Unitatea Bisericii este o încurajare dumnezeiască în societatea noastră divizată.

Învățăm atât de multe de la Sfântul Mare Mucenic George, care are o semnificație cu adevărat ecumenică. Căci el este cinstit nu numai de Biserica Ortodoxă, ci și de creștinii non-ortodocși și chiar de cei ce nu sunt creștini. Sfântul Gheorghe a trăit într-un context cultural și social diferit, în care exista atât de multă diviziune și dificultate, dar el a reușit să păstreze unitatea credinței, precum și unitatea Bisericii.

Așa cum cântăm într-una din slujbele noastre, mucenicii Domnului au fost uniți duhovnicește cu dragostea crucii noastre, și astfel au izgonit complet tirania vrăjmașului.

În același mod, iubita noastră Biserică Ortodoxă trebuie să fie un martor, inspirat de Sfântul Gheorghe, al unității credinței și a unității Bisericii. Unitatea noastră este forța noastră și singura cale de a rezista atacurilor vrăjmașului nostru contemporan. După cum ne spune Sfântul Pavel, „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6:12).

Noi păzim unitatea credinței și a Bisericii cu mărturia conștiinței noastre, din nou, după cum spune Sf. Pavel: Căci lauda noastră aceasta este, mărturia conştiinţei noastre: am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu (II Corinteni 1:12). Așa cum credința nu poate fi împărțită, nici conștiința nu poate fi împărțită, așa că noi facem tot ce ne stă în putere pentru a ne asigura că slujim unității Trupului lui Hristos, așa cum spune Sf. Pavel în Epistola către Efeseni: Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii (Efeseni 4: 3).

Unitatea noastră în legătura păcii este idealul vieții noastre ca Biserică Ortodoxă și știm că orice fel de schismă sau diviziune este o rană în profunzimea vieții noastre obișnuite. Deci, cu această ocazie binecuvântată, profităm ca să ne reînnoim angajamentul față de unitatea Bisericii în duh și adevăr.

Fie ca Logosul întrupat, care a înviat din morți, să ne încălzească inimile și să ne lumineze mințile, ca să putem sluji întotdeauna unitatea prea iubitei noastre Biserici Ortodoxe. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze, iubite Arhimandrite Teofil, și comunitatea voastră, și Dumnezeu să binecuvânteze popoarele României noastre iubite și ale preaiubitului Pământ Sfânt.

Hristos  a înviat!

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/cOXZsgPxdP8

Miercuri seara, în Săptamâna Luminată, pe 18 aprilie/1 mai 2019, a avut loc ceremonia de decernare a diplomelor absolvenților a școlilor Patriarhale din Iordania, anume „Patriarhul Diodoros” din Madaba, Fuheis și Zarja, în sala de recepție a Centrului Cultural din Amman.

Preafericitul Parinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a onorat ceremonia cu prezența Sa, venind din Ierusalim însoțit de ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Hristofor al Kyriakoupolei și de Preotul Issa Mousleh.

Ceremonia bine organizată a Început cu imnul național al Iordaniei.

A urmat intrarea celor 144 de absolvenți din cele patru școli, în prezența Directoarei Școlilor din Iordania, Doamna Souheira Betjali, a profesorilor școlilor, a părinților și a altor apropiați ai acestora, apoi a urmat discursul de bun venit ținut de Preotul Sotirios Halassa.

Directoarea Școlilor, D-na Suheira Betjali, a ținut de asemenea un discurs în care a vorbit  despre contribuția Patriarhiei și munca profesorilor pentru crearea unei educații de înalta calitate în Școlile  Patriarhiei.

A urmat un cântec al unui profesor din școala de la Zarka, discursuri în limbile arabă, engleză și franceză ale studenților reprezentativi ai Școlilor, precum și spectacole de dansuri și cântece tradiționale. Aproape de final Parintele Issa Musleh a citit discursul Preafericirii Sale.

La sfârșit, ceremonia s-a încheiat cu înmânarea diplomelor de absolvire studenților de către Preafericirea Sa și de Directoarea Școlilor, cu urări de bine în carieră și în viață.

Cu această ocazie, Directoarea Școlilor, D-na Suheira Betjali, i-a oferit Preafericitului un frumos omofor și un epitrahil, iar ceremonia s-a încheiat cu imnul național al Iordaniei.

 Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, pe 7/20 aprilile 2019, Patriarhia a sărbătorit Sâmbăta lui Lazăr, când se face pomenirea evenimentului învierii din morții a lui Lazăr, cel mort de patru zile, prieten al Domnului nostru. Acest eveniment a fost prăznuit:

1. În Betania, unde a avut loc evenimentul.

La Sfânta Mănăstire a surorilor lui Lazăr, Marta și Maria, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie având drept împreună-liturghisitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, și preoți din alte Biserici, răspunsurile la strană fiind date de Arhimandritul Dimitrie și de cântăreții corului bizantin din Biserica Ciprului. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, membrii consulatului grec, precum și numeroși pelerini.

Preafericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu în fața celor prezenți, după cum urmează :

„Doamne, glasul Tău a stricat împărățiile iadului, și cuvântul puterii Tale a ridicat din mormânt pe cel mort de patru zile; și s-a făcut Lazăr început al mântuitoarei învieri celei de-a doua. Toate sunt cu putință Ție, Stăpâne, Împăratului tuturor; dăruiește robilor Tăi curățire și mare milă”.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Ajungând la sfârșitul Postului Mare, mult folositor sufletului, am venit astăzi în acest loc sfânt, orașul Bethany, orașul natal al lui Lazăr și al surorilor sale Marta și Maria, pentru a proclama în Euharistie și doxologie, pe de o parte Învierea obștească înainte de Patimile Domnului și Mântuitorului Hristos, confirmată prin învierea din moarte a prietenului Său, a neprihănitului Lazăr, iar pe de altă parte, intrarea triumfătoare a lui Hristos în Ierusalim.

Învierea lui Lazăr din Betania, precum și intrarea triumfătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, sunt două evenimente importante ale marei taine a Proniei dumnezeiești, care sunt strâns legate împreună, după cum spune imnograful: „Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta dăruind-o, pe Lazar din morți l-ai sculat Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție biruitorului morții grăim: Osana, Celui dintru înălțime; binecuvântat este Cel ce vine întru Numele Domnului “.

După cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, “Hristos a realizat acest eveniment minunat al învierii lui Lazăr ca o prezicere a învierii din morții întregii omeniri”, care va avea loc în timpul Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. În plus, învierea lui Lazăr a avut loc astfel încât Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit, așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul; Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală (a lui Lazăr) nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.” (Ioan 11:4).

Interpretând aceste cuvinte, Amonios spune: „Ridicarea lui Lazăr din boală nu s-a făcut atât de mult pentru slavă și minune, cât pentru ridicarea lui din morți”. Cu alte cuvinte, învierea lui Hristos este vârful vieții în Hristos, și anume al credincioșilor care cred în Hristos Cel Răstignit și Înviat, așa cum predică Sf. Pavel: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.” (1 Cor. 15:14).

Învierea lui Hristos, dragi frați și surori, se referă în primul rând la firea umană a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta înseamnă că suntem chemați să înviem împreună în Hristos cu Hristos. „ Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi (Ioan 11:25). Spus mai în detaliu, Eu sunt învierea și viața. Am puterea de a învia, pentru că eu sunt izvorul vieții. Iar cine crede în mine, chiar dacă moare în trup, totuși va trăi, pentru că, în ciuda vieții cerești și spirituale pe care i-o voi transmite sufletului său din acest moment, la vremea potrivită, și el va fi înviat din morți de Mine, chiar și în trup.

Pentru că învierea lui Lazăr este preambulul învierii obștești a tuturor oamenilor, din acest motiv Hristos l-a înviat pe Lazăr din morți după patru zile de la moartea sa, pentru a arăta astfel învierea comună din cele patru elemente care constituie corpul omenesc , și anume, pământul, aerul, apa și focul, după cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, care interpretează cuvintele Martei, sora lui Lazăr: „Doamne, deja miroase, că este a patra zi” (Ioan 11:39).

Cu alte cuvinte, moartea naturală denotă fără îndoială stricăciunea pe care o suferă forma fizică a omului creat, spre deosebire de moartea în Hristos, care este moartea nestricăciunii, și anume moartea eliberării din moartea robiei, și anume a stricăciunii  păcatului. Moartea eliberării este moartea vieții veșnice și a fericirii. “Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11:26), spune Domnul.

Comentând cuvintele de mai sus ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: “Cel care crede în El (Hristos) are viața veșnică în vremurile viitoare, în fericire și în nestricăciune totală”.

Sf. Ioan Evanghelistul spune: „Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi” (Ioan 12:1). „A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12: 12-13).

Acești oameni au făcut acest lucru, devenind martori oculari ai minunii învierii lui Lazăr din morți, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „fiind mai deprinse să creadă, mulțimile mari l-au întâmpinat pe Hristos lăudându-l cu ramuri de finic ca pe cel care a biruit moartea “.

Pe același Hristos, care a cucerit moartea, suntem chemați să-L întâmpinăm, dragi frați și surori, cu ramurile spirituale de finic ale credinței și pocăinței, dacă vrem să devenim comunicatori și părtași ai izbăvirii din corupția păcatului.

Și, împreună cu imnograful Bisericii, să spunem: „Pe Lazăr cel mort de patru zile l-ai înviat, Hristoase, din iad, mai înainte de moartea Ta, sfărâmând puterea morții, și printr-unul iubit mai înainte vestind slobozirea tuturor oamenilor din stricăciune. Pentru aceasta, închinându-ne Stăpânirii Tale celei atotputernice, grăim: Bine ești cuvântat,  Mântuitorule, miluiește-ne pe noi”.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune la Mormântul lui Lazăr, condusă de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, care a citit la mormânt Evanghelia despre Învierea lui Lazăr după Sfântul Ioan.

Apoi a avut loc o vizită a Soborului Arhieresc la Primăria din Betania și masa de prânz oferită de Stareța Mănăstirii din Betania, Maica Eupraxia.

2. La Muntele Măslinilor

De asemenea, învierea lui Lazăr a fost sărbătorită pe Muntele Măslinilor, datorită apropierii sale de Betania. Seara s-a făcut Vecernia la Altarul Înălțării Domnului cu slujba Pavecerniței și o procesiune spre Biserica Mica Galilee (Galili Viri), oficiată de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, unde s-a citit Evanghelia dimineață, în prezența Preafericitului. Apoi, procesiunea a revenit la Altarul înălțării.

Dimineața, Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos, și de corul de la Catedrala Sf. Iacov, în prezența creștinilor locali și a pelerinilor.

Din partea Secretariatului–General

httpv://youtu.be/6SSesbfCFJA

Prin Mila lui Dumnezeu, Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului

și al întregii Palestine,

tuturor membrilor Bisericii, har, milă și pace

de la Preasfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt

al lui Hristos Cel Înviat.

„Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16:6).

Femeile mironosițe care au venit în dimineața primei sâmbete să-l ungă pe Iisus cu mir, au auzit aceste cuvinte pline de bucurie și speranță de la îngerul luminos care stătea lângă mormânt.

Cuvintele îngerului au fost confirmate de vederea mormântului gol, mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc” (Ioan 20:7). Mai mult, ele au fost confirmate de vederea lui Hristos Cel Înviat. Hristos a coborât la iad prin cruce, dar iadul nu L-a ținut. Odată cu coborârea Sa la iad, Domnul i-a scos de acolo și i-a răscumpărat pe cei care fuseseră legați în iad de secole. „A stat și a strigat celor din iad, intrați din nou in rai”. „Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu” (2 Cor. 13:4), a înviat din morți prin puterea Sa dumnezeiască și umană, și S-a arătat de mai multe ori femeilor mironosițe și ucenicilor Săi. S-a arătat în Foișorul cel de Sus în prima și a opta zi după învierea Lui (Ioan 20:19 și 26), pe drumul spre Emaus (Luca 24:15), la Ierusalim „au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei” (Luca 24:33), „nu ca duh, că duhul nu are carne şi oase” (Luca 24:39), ci cu trupul Său iluminat și slăvit, cu semnele cuielor în mâinile și picioarele Lui (Luca 24:40), întrebându-i „ Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor.” (Luca 24:41-43).

„ Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile” (Fapte 1:3),

Apoi S-a înălțat la cer în slavă de pe Muntele Măslinilor și a trimis ucenicilor adunați în Foișorul cel de Sus „un alt Mângâietor” de la Tatăl, Duhul adevărului, și prin el a vânat întreaga lume, întemeind Biserica pe pământ.

Domnul a întemeiat Biserica drept mărturie a adevărului și a continuării misiunii Sale. Biserica, în Duhul Sfânt, ne învață despre Dumnezeu Cel Întrupat, Răstignit și Înviat. Ne învață prin cuvânt și își arată învățătura prin fapte, sfințind prin Sfintele Taine. Biserica transmite Duhul Dumnezeiesc, transformă moravurile, viața și întreaga ființă a oamenilor. Ea devine și rai și cer, așa cum spune troparul: „stând în templul slavei Tale, am zice că suntem în ceruri”. Biserica este o oază pământească, izvor al apei vii, al adevărului și al păcii, al neprihănirii, al frăției, al împăcării, al răpirii la cer și al fericirii împlinite. Îndepărtează războaiele, alungă dușmănia și unește popoarele. Biserica păstrează și protejează mediul și planeta, creația lui Dumnezeu pentru locuirea oamenilor.

Biserica Ierusalimului, ca Maică a Bisericilor, își îndeplinește misiunea de pelerinaj, misiunea pastorală și mântuitoare în locurile unde a locuit Dumnezeu, în locurile care au fost sfințite prin harul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel Întrupat, Răstignit și Înviat din morți. De la ele, și mai ales de la Preasfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt, prin aducerea jertfei fără de sânge „în noaptea mântuitoare și strălucitoare a luminoasei zi a Învierii”, ne rugăm pentru pacea întregii lumi, și mai ales pentru Orientul Mijlociu cel încercat, pentru încetarea schismelor Bisericilor și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe în legătura păcii, și salutăm credincioșii evlavioși din toate părțile lumii pe care îi păstorim, împreună cu pelerinii cucernici, și le urăm  tuturor să aibă bucuria, puterea, nădejdea și lumina lui Hristos Cel Înviat.

Hristos a Înviat!

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, PAȘTELE 2019

Cu urări Părintești și binecuvântări Patriarhale

Rugător cu râvnă pentru toți înaintea lui Dumnezeu

TEOFIL III

Patriarhul Ierusalimului

Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea a fost încântat să primească o delegație de lideri britanici musulmani la Patriarhie, pe 6 aprilie 2019. Delegația s-a aflat într-o misiune de informare în Țara Sfântă, explorând oportunități pentru pace și reconciliere.

Delegația a discutat rolul Bisericilor din Țara Sfântă, ca o forță pentru pace și reconciliere, care este prezentă de aproape 2000 de ani. Ei au discutat, de asemenea, despre moștenirea comună a creștinilor, a evreilor și a musulmanilor și despre modul în care este venerată împreună în orașul sfânt al Ierusalimului: oraș care este sfânt nu doar prin istorie, ci prin rugăciunea constantă care o înconjoară.

Din partea Secretariatului-General

Pe 18/31 martie 2019, Patriarhia a sărbătorit duminica Închinării la Cinstita și de  Viață-Dătătoarea Cruce, spre încurajarea credincioșilor, astfel încât ei să poată continua perioada dificilă a postului de dinaintea Sfintelor Paști.

1. Vecernia

Vecernia Mare din ajunul sărbătorii s-a ținut la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt, fiind oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi în Sfântul Altar, ieromonahi și diaconi aghiotafiți, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos. La slujbă au participat credincioși și pelerini locali.

La sfârșitul Vecerniei, soborul patriarhal s-a întors la sediul Patriarhiei.

2. În ziua sărbătorii

Sfânta Liturghie s-a slujit la Mormântul Dătător de Viață al Domnului, fiind oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Arhiepiscopii Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul Emanuel al Franței și Mitropolitul Amfilohie al Andrianoupolei, Arhiepiscopi ai Frăției Aghiotafite, ÎPS Mitropolit Isihie al Capitoliei, ÎPS arhiepiscopi: Aristarh al Constantinei, Dimitrie al Lyddei, Nectarie al Anthedonului, Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei. De asemenea, au slujit ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Geronda Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, iar răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul corului de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos și de Arhimandritul Dimitrie. La slujbă au participat Consulul General al Greciei, domnul Christos Sophianopoulos, împreună cu numeroși credincioși.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o litanie, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt și în jurul altarelor, cu închinarea la Cinstita Cruce cu Cinstitul Lemn.

A urmat întoarcerea la sediul Patriarhiei, unde Preafericirea Sa S-a adresat tuturor celor prezenți, după cum urmează:

„Cu lemnul a golit întâi vrăjmașul raiul, pentru mâncare aducând moarte; iar lemnul Crucii înfingându-se în pământ, a adus oamenilor îmbrăcăminte de viață și toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzând-o pusă spre închinare, împreună să strigăm lui Dumnezeu, popoare, cu credința: Plină este de slavă casa Lui!” spune imnograful Bisericii.

Astăzi, iubiti frați și surori, ziua cinstirii Sfintei Cruci, ne-am dus la Locul Căpățânii, pe Golgota, unde Domnul nostru Iisus Hristos a adus jertfă pentru noi Patimile Sale mântuitoare, precum și învierea Sa cea de viață-dătătoare și Dumnezeiasca Euharistică Doxologie, și ne-am făcut părtași și comunicatori ai bucuriei și puterii lemnului vieții, al Crucii.

„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34). Oricine dorește să se facă ucenicul meu și să îmi urmeze ca învățăcel, să pună capăt oricărei prietenii și legături cu cei stricați prin păcat și cu statornicie să se hotărască să sufere pentru mine nu doar necazuri și încercări, ci și moartea pe cruce, și apoi să Îmi urmeze Mie, urmându-Mi exemplul.

Hristos cere lepădarea de sine a celor care doresc să-L urmeze, pentru că nașterea, viața și moartea Lui au fost un act continuu al lepădării de sine și al auto-chenozei, așa cum ne învață Sf. Pavel atunci când spune: „Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filip. 2:7-8).

Cu alte cuvinte, Crucea lui Hristos nu este numai simbolul în sine, ci și întruparea chenozei lui Hristos, și anume a lepădării Sale de sine și a smereniei Sale desăvârșite. Învățătura Crucii este fundamentul credinței și izvorul puterii mântuitoare a credincioșilor în Cristos, Cel Răstignit și Înviat. De aceea spune Sf. Pavel: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:18). Aceasta înseamnă că credința noastră nu ar trebui să fie bazată pe o înțelepciune noetică a oamenilor, ci pe puterea nezdruncinată a lui Dumnezeu: „Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” spune Sf. Pavel din nou (1 Cor. 2:5).

Iată de ce Sfânta noastră Biserică, prin inspirația Sfinților Părinți, a pus cinstirea Sfintei Cruci la jumătatea Postului Mare: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efes. 6:14), poruncește Sf. Pavel. Iar platoșa dreptății nu este altceva decât Sfânta și de Viață-Dătătoarea Cruce a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pe această cruce a neprihănirii lui Hristos au urmat-o mucenicii iubirii lui Hristos, precum și toți sfinții. Această Cruce foarte prețioasă a lui Hristos, sau mai bine spus, taina nedeslușită a Crucii, suntem chemați să o studiem ca soldați buni ai lui Hristos, să o studiem și să trăim după cuvântului Crucii, și să o avem ca mod de gândire și viață . Ar trebui să facem acest lucru pentru ca adevărata lumină să ne îndrume pașii către viața veșnică a Împărăției Cerurilor.

Și împreună cu Sf. Ioan Damaschinul, să spunem: „această [Cruce este] învierea morților, sprijinul celor ce stau în picioare, cârja celor bolnavi … mântuirea sufletului și a trupului, alungă tot răul, face toate lucrurile bune, este îndepărtarea păcatului, planta învierii, lemnul vieții veșnice. Fie ca acelora care ne închinăm ei să ni se dea partea noastră în Hristos cel răstignit [și înviat]. Amin. Să aveți o perioadă pascală bună.”

Din partea Secretariatului-General

Luni, 12/25 martie 2019 s-a săvârșit Doxologia cu ocazia sărbătorii naționale a zilei de 25 martie 1821 în Sfânta Biserică a Învierii unde s-a rostit o rugăciune pentru odihna sufletelor strămoșilor neamului nostru care au murit eroic în perioada cruntei tiranii otomane, precum și o rugăciune de mulțumire pentru eliberarea patriei.  

Slujba Doxologiei a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Arhierei de la Patriarhie, Ieromonahi și diaconi Aghiotafiți. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos și a cântat Protopsaltul Sfintei Bisericii a Învierii, domnul Constantin Spiropulos împreună cu corul bisericesc bizantin „Sfântul Ioan Cucuzel” condus de domnul Emanuel Daskalakis. Au participat numeroși credincioși Ortodocși și membri ai comunității de greci din Ierusalim împreună cu care Sinodia patriarhală și credincioșii au urcat la Patriarhie și în sala Tronului.

Acolo Preafericitul a ținut această cuvântare:

            „Nu vă temeți de întuneric. Libertatea, precum steaua ce răsare dimineața, va aduce zorii după noapte”, spune poetul Ioannis Polemis.

            Excelența voastră, Domnule Hristos Sofianopulos, Consul General al Greciei,

            Cinstiți Părinți și Frați,

            Domnule Sava Vladimir, reprezentant al Republicii Cipru,

            Iubiți Frați în Hristos,

            Plini de mândrie națională în Hristos, sărbătorim astăzi ziua istorică a eliberării bine-credinciosului nostru neam de sub îndelungata dominație otomană. Astăzi sărbătorim ziua Renașterii Naționale.

Revoluția cu adevărat eroică din 1821 constituie o bornă din istoria universală. Și aceasta deoarece un grup mic de revoluționari hotărâți, cu binecuvântarea Episcopului Gherman al Patrei, au înălțat stindardul Revoluției și au rostit sfântul jurământ: „Libertatea sau moartea”, „Acum este lupta pentru toți”.

Această deviză a Revoluției a răsunat ca un îndemn universal în toate vetrele Elenismului înrobit care, ascultând cuvintele Psalmistului: „Domnul Și-a adus aminte de noi și ne-a binecuvântat pe noi” (Psalmul 113, 20), s-a dedicat, cu toată puterea fiilor ei revoluționari, luptei sfinte „pentru sfânta credință în Hristos și pentru libertatea Patriei”. „Nu există lucru mai dulce decât patria și religia”, va sublinia în memoriile sale generalul Makriyannis.

Participarea Bisericii la lupta pentru renașterea neamului a fost hotărâtoare. Personalități remarcabile ale Bisericii, precum Mitroplitul Gherman al Patrei, Egumenul Grigorie Papaflessas, Diaconul Atanasie, Episcopul Isaia Salonon, membrii ai Obștii noastre Aghiotafite și numeroși preoți știuți și neștiuți s-au arătat nu numai animatori ai acțiunii de înlăturare a jugului robiei barbare otomane, ci și pilde de sacrificiu de sine, adică și-au dat sângele de martiri pentru libertatea pe care a dăruit-o Dumnezeu omului, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Unde este Duhul Domnului acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17). Și în alt loc spune: „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în duhul robiei” (Galateni 5, 1)

Cu alte cuvinte, marii și aleșii luptători din 1821 înțelegeau sensul libertății și al Patriei scriptural, nu lumește. „Credința în Hristos răstignit și înviat” și „libertatea patriei” constituie puterea trainică prin care este apărată tradiția Greco-Ortodoxă și identitatea bine-credinciosului neam al Bizantinilor și al poporului creștin grec. Aceasta o mărturisesc versurile poetului nostru național Dionisie Solomos din „Imn Libertății” pe care o consideră „ieșită din oasele sfinte ale grecilor”.

Revoluția din 1821 a arătat limpede că hotărârea de a se jertfi pentru apărarea valorilor sfinte și morale, precum libertatea și patria, este justificată deplin. Și aceasta pentru că acela care își jertfește viața o câștigă în veșnicie, în vreme ce stăpânirea tiranică cedează în fața măreției etice care se manifestă cu hotărâre și spirit de jertfă.  

Eroismul fără seamăn și dorința de jertfă până la sânge vrednică de admirat a luptătorilor din 1821 trebuie să constituie un izvor de insuflare pentru noi toți (având în vedere provocările imorale manifestate de așa-numita „Noua Epocă” sau „Noua Ordine”), spre păzirea legilor firești și a valorilor morale ale Scripturii. „Căci păgânii care nu au lege, din fire fac cele ale legii” (Romani 2, 14), spune înțeleptul Pavel. 

Cinstita noastră Obște Aghiotafită participă cu toată râvna și după datorie la această sfântă pomenire anuală a Renașterii bine-credinciosului nostru neam și, cu toți membrii săi, a coborât în Sfânta Biserică a Învierii unde a înălțat mulțumire și doxologie Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi S-a răstignit și a înviat din morți, pentru binefacerile aduse neamului nostru. A adus, de asemenea, rugăciuni pentru odihna în pământul celor drepți a fericitelor suflete ale celor care au luptat eroic pentru credință și patrie și au căzut glorios în sfânta luptă a bine-credinciosului neam al elinilor Ortodocși și s-au sfârșit ca martiri pentru darul de Dumnezeu dăruit al libertății.

            Zicând acestea, îngăduiți-ne să ridicăm paharul și, cu respect să exclamăm:

            Trăiască 25 Martie 1821!

            Trăiască neamul bine-credincios și împărătesc al Elinilor Ortodocși!

            Trăiască Grecia!

            Trăiască Obștea noastră Aghiotafită!

Iar Consulul General a rostit acestea:

Preafericite,

Preasfințiți Arhierei,

Cinstiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Avem fericirea de a sărbători astăzi în Patriarhia Ierusalimului Revoluția din 1821 și de a ne aminti cu mândrie națională de cea mai glorioasă pagină din istoria modernă a Neamului. Îi cinstim pe cei care au luptat cu eroism, curaj și sacrificiu de sine și au reușit, în urma unei lupte inegale și îndelungate, care a presupus jertfe de nedescris, să pună capăt celor patru secole întunecate ale jugului străin, tiranic.

În această zi suntem datori să ne amintim elementele care au făcut ca lupta de eliberare din 1821 să fie deosebită atât pentru istoria Greciei, cât și pentru istoria universală și care sunt foarte relevante pentru noi astăzi. Elemente care constituie o învățătură pentru noi toți, grecii de azi. Aceste elemente sunt trei: visul comun al libertății, unitatea națională și curajul în fața unor dușmani mult superiori și în fața unor greutăți uriașe.

Visul comun a fost cel al Patriei libere și al creări unui stat model, bazat pe principiile democrației și ale dreptății, care se îngrijește de toți cetățenii lui fără discriminări. Acest vis, deosebit de avansat pentru acea epocă, a făcut lupta dreaptă și moral imperativă, fortificând hotărârea și puterea luptătorilor și câștigând sprijinul a mii de filo-elini care au contribuit în numeroase feluri.

Unitatea națională și comuniunea erau necesare pentru reușita Revoluției, ca și a oricărei lupte comune. Adversarul a încercat să-i separe pe luptători, incitând la discordii interne, cu scopul de a lovi credința în lupta dreaptă, a nimici tăria și a slăbi rezistența luptătorilor. Unitatea a fost dobândită în urma multor greutăți și după divizări civile care au întârziat sfârșitul fericit al Revoluției. Pilda pentru toți, atunci și acum, este că fără unitate și comuniune scopul comun și drepturile naționale sunt în primejdie de a-și pierde sensul și valoarea.

Curajul luptătorilor, care au sfidat puterea uriașă a asupritorului și contextul internațional neprielnic și au declarat lupta de eliberare pe care au dus-o timp de mai mult de opt ani, pe uscat și pe mare, este o caracteristică a grecilor care în repetate rânduri i-a propulsat pe scena istoriei. O evaluare înțeleaptă, logică, a împrejurărilor ar fi dus la continuarea înrobirii neamului și la abandonarea visului național al libertății și al mândriei naționale. După cum a afirmat generalul Makriyannis, „atunci când cei puțini hotărăsc să moară și pun în practică această hotărâre, de puține ori pierd și de cele mai multe ori câștigă”.

Astăzi nu uităm rolul hotărâtor pe care l-a jucat Biserica pentru împlinirea scopului național, păzind nealterată identitatea grecilor în perioada îndelungată și întunecoasă a stăpânirii turcești. Biserica a fost corabia mântuirii Neamului și străjerul valorilor noastre, păzind limba, credința creștină și nădejdea în Învierea Neamului. Astfel, așa cum luptătorii înșiși declarau, lupta pentru renașterea națională s-a făcut „prin sfânta credință în Hristos și pentru libertatea Patriei”. 

Grecia nu uită marea contribuție a grecilor de peste hotare la lupta pentru renașterea națională și le este pururi recunoscătoare. Aliații, pornind din marile centre urbane ale Europei, s-au alăturat cu entuziasm și spirit de sacrificiu fraților lor revoluționari. Ei au avut un rol important în realizarea visului comun al libertății, precum și în conturarea planurilor inițiale ale Revoluției, și au contribuit la crearea curentului filo-elen. 

Ziua de 25 martie rămâne pentru toți piatra de temelie a ființei noastre naționale și principala răscruce din istoria modernă a Neamului. Eroismul, spiritul de sacrificiu și hotărârea luptătorilor revoluționari și a tuturor celor care au fost insuflați de ei, spre a dobândi o patrie liberă, dreaptă și democratică, ne inspiră și pe noi, și totodată ne obligă să ne arătăm vrednici de ei și, asemenea lor, să ne ridicăm la înălțimea evenimentelor și să conlucrăm pentru a depăși obstacolele, oricât de dificile ar părea.

Trăiască 25 Martie 1821!

Trăiască Grecia!

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/HX7aaU6PwSI

Duminică, 11/24 martie 2019, Duminica a doua din Post, când se săvârșește pomenirea Sfântului Grigorie Palama, s-a prăznuit de către Patriarhie Onomastica Preafericirii Sale Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, care, datorită unor pricini ce țin de regimul locurilor de închinare, a fost mutată din ziua de 9 /22 martie, când se prăznuiesc Sfinții Patruzeci de Mucenici, care au mărturisit în Sevastia din Pont, suferind gerul într-un lac înghețat, în timpul împăratului persecutor Liciniu în anul 320 d.Hr.

Cu ocazia acestei sărbători, s-a săvârșit Sfânta Liturghie patriarhală în Biserica Învierii, condusă de Preafericitul Părintele nostru Patriarh, având ca împreună-liturghisitori Preasfințiții Arhierei ai Patriarhiei, Preasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Damaschin al Ioppei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Dimitrie al Liddei, Macarie al Cattarelor, Nectarie al Anthidonei, Filumen al Pellei, Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei și Preasfințitul Arhiepiscop Aristobul al Madavei. De asemenea, au participat Ieromonahi Aghiotafiți, în frunte cu Preacuviosul Arhimandrit Nectarie, Gheron al Camarasei, preoți vorbitori de limbă arabă și preoți membri ai altor Biserici, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. A cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos și Corul de muzică bisericească bizantină „Sfântul Ioan Cucuzel”, condus de domnul Emanuil Daskalakis și au participat numeroși credincioși localnici și pelerini.

După Sfânta Liturghie a urmat Doxologia iar apoi s-a urcat la Patriarhie.

Aici au urmat cuvântările:

1. Cuvântarea Preasfințitului Aristarh Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Urcând treptele Sfântului și Marelui Post, ne întărim în lupta noastră duhovnicească prin pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care, în anul 320, în timpul împăratului Liciniu, cu mult curaj L-au mărturisit pe Hristos, fără a se teme de gerul și gheața lacului din Sevastia Pontului, și, bine luptându-se, s-a încununat.

Astăzi, în ziua prăznuirii  acestor Purtători de chinuri, este cinstită în mod special în Patriarhia Ierusalimului pomenirea Sfântului Mucenic Teofil, deoarece Preafericirea Voastră purtați numele lui.

Spre  o mai înaltă cinstire a Sfântului Mucenic Teofil și a Preafericirii Voastre s-a adus Jertfa cea fără de sânge în Biserica Învierii și a fost înălțată Doxologia de mulțumire, în prezența a numeroși Părinți Aghiotafiți, a membrilor turmei noastre Greco-Ortodoxe și a evlavioșilor închinători.

Plini de bucuria acestei duble sărbători, în această istorică sală a Tronului pomenim cu recunoștință toate binefacerile pe care Fericirea Voastră le-a săvârșit pentru Patriarhie și pentru turma sa.

Trebuie amintită în primul rând deosebita strădanie pe care ați depus-o spre călăuzirea duhovnicească a turmei Voastre în cele trei jurisdicții și mai ales în Iordania, prin sinaxele preoților pentru o mai roditoare lucrare pastorală. Rod al lucrărilor Preafericirii Voastre au fost și manifestările speciale organizate de familia regală a Iordaniei pentru a susține conviețuirea pașnică dintre Creștini și concetățenii lor Musulmani. În Mitropolia Amman a Patriarhiei au fost distinși cu decorația Cavalerilor Sfântului Mormânt membrii ai comunității din Iordania care s-au distins prin donații filantropice și ridicarea de biserici. De asemenea, fericirea Voastră, cu sensibilitatea deosebită ce o aveți față de pelerinii care în ultima vreme inundă Țara Sfântă, ați acordat mult timp pentru a-i primi la Patriarhie, a-i binecuvânta și a-i îndruma subliniind folosul pelerinajului lor.

Întreținând cele mai bune relații cu Bisericile Ortodoxe surori, Preafericirea Voastră, ați răspuns invitației de a conduce slujba de sfințire catedralei atât de frumoase și de mărețe din București, închinată Sfântului Andrei cel întâi chemat, aparținând Patriarhiei României, și ați participat la manifestările legate de sărbătoarea națională la împlinirea a o sută de ani de la eliberarea și constituirea României mari.

Exercitând rolul de conducător al Patriarhiei noastre între Bisericile creștine locale, le-ați mobilizat spre înlăturarea legilor care subminau proprietățile lor și spre a înălța împreună glasul pentru apărarea Creștinilor din Țara Sfântă. În acest scop Preafericirea Voastră ați depus strădanii, vizitând suverani ai diferitelor state și Biserici, precum și președinți ai unor organizații internaționale spre a vă asigura de sprijinul lor în încercările Patriarhiei noastre de a păstra regimul Sfintelor Locuri validat la nivel internațional și pe temeiul Sfintei Scripturi, precum și drepturile Creștinilor de aici.  

Intense au fost lucrările Preafericirii Voastre pentru apărarea drepturilor noastre cu privire la locurile de închinare și mai ales pentru restaurarea Peșterii din Betleem cea de Dumnezeu purtătoare, timp în care a fost refăcut Paraclisul întemnițării din cadrul Bisericii Sfântului Mormânt și străvechea Mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul de la râul Iordan unde în urmă cu trei zile Preafericirea Voastră l-ați primit pe Președintele statului Israel și pe suveranii Bisericilor Creștine.

Trebuie pomenită și lucrarea începută în timpul celui întru fericită pomenire Patriarh Diodor, sub epitropia de atunci a Preafericirii Voastre, cu privire la prezența creștină, firavă la început, în Catar, lucrare definitivată de curând prin sfințirea de către Preafericirea Voastră a preafrumoasei Biserici a Sfântului Isaac Sirul, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a Sfântului Macarie Arhiepiscopul Ierusalimului, care are și locuință episcopală și un complex de dependințe spre mângâierea, sprijinirea și sfințirea Creștinilor Ortodocși care trăiesc acolo și nu numai.

Pentru toate acestea, Preafericite, noi, Aghiotafiții, vă avem pildă și imbold spre a lucra împreună cu Preafericirea Voastră, precum mădularele trupului cu capul, și colaborăm între noi în mod armonios ca să dăm mărturia concordiei și a unității în lume și spre a se lăuda, prin viețuirea noastră, numele slăvitei noastre Obști și al Bisericii Sfântului Sion, precum și spre slava numele Celui Preaînalt.

În final, înalț paharul și vă urez, Preafericite, în numele Sfântului Sinod și al întregii Obști sănătate, putere și ocrotire de sus pentru ca statornic și drept să ocârmuiți corabia Bisericii Sionului spre plinirea misiunii ei de pacificare, împăcare și mântuire în Țara Sfântă și în trupul Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Amin”.

2. Cuvântarea Consulului General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sofianopulos :

Preafericite,

Preasfințiților,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Ziua de astăzi, în care se cinstește pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici are o deosebită însemnătate, de vreme ce Obștea Aghiotafită și evlavioșii credincioși, pelerinii și Comunitatea Ortodoxă cinstesc cu fastul cuvenit Onomastica Întâi-stătătorului Bisericii Sionului, Maica Bisericilor, a Preafericirii Voastre, Patriarhul Ierusalimului Teofil III.

Aflându-mă la această sărbătoare cu sentimente de sinceră bucurie și deosebită cinstire, aș vrea, Preafericite, să exprim sprijinul neclintit și susținerea Greciei față de străvechea Patriarhie a Ierusalimului și să Vă adresez din inimă urările noastre de sănătate, putere și lungime de zile, pentru a continua înalta Voastră misiune atât națională, cât și religioasă, care dobândește tot mai multă importanță și însemnătate în această epocă dificilă.

De-a lungul drumului său de veacuri, Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului a jucat un rol istoric deosebit de important și, în calitate de centru religios al Sfintelor Locuri, continuă să fie un izvor nesecat de nădejde și să transmită, la toate marginile lumii, dinspre Sfânta Cetate, mesajul mântuirii oamenilor, de vreme ce păzește în fiecare zi, datorită devotamentului și abnegației Părinților Aghiotafiți, cele mai importante Locuri de închinare ale Creștinătății.

Această Sfântă Instituție este un punct de referință pentru grecii de pretutindeni și un simbol al prezenței de veacuri a Elenismului la Locurile Sfinte, de vreme ce constituie o legătură strânsă de prietenie și colaborare cu alte popoare și este purtătorul de cuvânt al Creștinilor Ortodocși din această regiune, păstrând prețioase tradiții și transmițând în toată lumea mesajul ecumenic al Ortodoxiei.

Preafericite,

Într-o epocă a instabilității, a fluctuației și a necontenitelor neorânduieli care par să încurajeze intoleranța, îndârjirea și adversitatea, lucrarea Voastră atât de importantă care este condusă de o sinceră intenție de înțelegere și împăcare, nu numai în relațiile cu alte dogme și cu alte religii, dar și în aria mai vastă a strădaniei de pacificare în această regiune mult încercată, conferă înălțime etică Patriarhiei Ierusalimului, care apără prezența creștină în Orientul Mijlociu, ca factor de moderație și stabilitate. Prin mulțimea inițiativelor Voastre, favorizați reînnoirea și promovarea Locurilor Sfintelor ale Creștinătății, de vreme ce vă îngrijiți de păstrarea Status Quo-ului din Țara Sfântă și de călăuzirea duhovnicească și bunăstarea unei turme care trece prin mari încercări, pentru că provocările epocii și primejdiile care pândesc sunt multe. Este însă cert faptul că toți cei care uneltesc împotriva Patriarhiei, în zadar se ostenesc. Strădaniile lor se lovesc și se vor lovi mereu de puterea pe care această Sfântă Instituție o absoarbe din îndelungata sa istorie și tradiție, din unitate, din adânca credință, din devotamentul Obștii Aghiotafite și din ocârmuirea ei, Preafericite, care, având deplină percepție și conștientizare a împrejurărilor, cu tărie și hotărâre, se îngrijește de prezentul și viitorul ei.

Preafericite,

Povara pe care v-ați asumat-o este mare și lupta pe care o presupune este îndelungată și ostenitoare. Sunt deplin încredințat că, prin ajutorul lui Dumnezeu și prin contribuția activă a noastră a tuturor, veți continua lucrarea Voastră și veți duce la bun sfârșit înalta Voastră misiune. 

La mulți ani!”

3. Cuvântările reprezentanților credincioșilor din regiunile ce țin de jurisdicția Patriarhiei, a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe și ale altora, cărora Preafericitul le-a mulțumit prin această cuvântare a Sa:

„Iezerul ca un rai și gerul ca un zăduf Mucenicii au socotit, Hristoase Dumnezeule. Înfricoșările tiranilor nu au îngrozit cugetele lor. Nu s-au temut vitejii de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul ca niște tari l-au biruit. De unde și cununile darului au luat”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei, domnule Hristos Sofianopulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Evlavioși Creștini și pelerini,

„Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui, dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1) strigă Biserica lui Hristos prin gura Proorocului și Împăratului David la pomenirea Sfinților lui Hristos purtători de chinuri, a marilor Mucenici cei patruzeci care au mărturisit în cetatea Sevastiei.

Acești Sfinți, care erau cu obârșia din diferite țări, dar slujeau în aceeași oaste, nu s-au temut de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul l-au biruit. De unde și cununile darului au luat, adică numele de Creștin prin care acum petrec între cei de sus, potrivit imnografului lor.

Astăzi, când Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, cinstește pomenirea Sfinților  Patruzeci de Mucenici și, în mod special, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, al cărui cinstit nume îl poartă Smerenia noastră, am coborât în locul martiriului și a îngropării de trei zile a Mântuitorului Hristos, adică în Sfânta Biserică a Învierii unde am săvârșit marea și dumnezeiasca Taină a Euharistiei. În plus, am înălțat doxologie de mulțumire lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime slăvit cu ocazia cinstitei Onomasticii a noastre, ce purtăm numele Mucenicului Teofil, fiind înconjurați de cuvioși membri ai Obștii Aghiotafite și rugându-se împreună cu noi evlavioși creștini ai turmei noastre purtătoare a numelui lui Hristos și pelerini veniți din alte locuri.

Aceasta am făcut cugetând la cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu Tatăl” (Efeseni 5, 20).

Acest praznic de fiecare an al Sfinților Patruzeci de Mucenici și, mai ales, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, pe care strălucit îl sărbătorește Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, nu se referă la smerenia Noastră, ci, mai ales și în primul rând, la treapta patriarhală prin care se arată faptul că Biserica lui Hristos are drept temelie sângele izbăvitor vărsat prin Răstignire de Hristos, precum și sângele Sfinților care s-au făcut mărturisitori ai cinstitului Său Sânge. De aceea și preaînțeleptul Pavel spune: „Având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței Care pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 1-2).

Sfinții Mucenici ai dragostei lui Hristos sunt cei care au mărturisit prin sângele lor pentru adevărul și credința în Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea și dumnezeiescul Pavel îl îndeamnă pe ucenicul lui Timotei: „Nu te rușina a mărturisi pe Domnul nostru, căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii” (2 Timotei 1, 7-8).

Sfinții Patruzeci de Mucenici prăznuiți astăzi se arată pilde de urmat, pentru lupta pe care au dus-o în viața pământească spre a deveni moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. „Prin multe suferințe trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22) spune Scriptura. „Căci viața de acum este luptă. Este luptă împotriva păcatelor și a poftelor și a celor ce cugetător ne războiesc. Deci la această luptă să alergăm și să biruim”, spune Icumenie.

La această luptă a mărturisirii dragostei Evangheliei lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem chemați și noi, iubiții mei frați, mai ales în această binecuvântată perioadă a Sfântului și Marelui Post, având ca ajutători și ocrotitori pe Sfinții Patruzeci de Mucenici, pe cel care a mărturisit împreună cu ei, Mucenicul Teofil al cărui nume îl purtăm, și pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului și pururea Fecioara Maria. Pe aceștia să-i rugăm a ne învrednici să ajungem cu pace la Învierea cea de a treia zi a lui Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

În plus, cerem pentru toți cei care se roagă împreună cu Noi și care cinstesc acest praznic  putere de sus, harul Sfântului Mormânt, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu. De asemenea, aducem calde mulțumiri celor care ne-au adresat cuvântări, Preasfințitului Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Obștii noastre Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, Preacuviosului Arhimandrit Atanasie, reprezentant al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, Preacuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici surori a României, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al României Daniil, Preasfințitului Mitropolit al Nazaretului Chiriac, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Nazaret, Preasfințitului Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Ioppe, Preacuviosului Arhimandrit Rafail, care a vorbit în numele credincioșilor din Iordania de Nord, Directorului Școlii noastre Patriarhale, Preacuviosul Arhimandrit Matei, Preasfințitului Arhiepiscop al Catarelor Macarie, care a vorbit în numele credincioșilor din Sfânta Arhiepiscopie a Catarelor, Preasfințitului Arhiepiscop al Madavei Aristobul, care a vorbit în numele Comunității de curând constituite din Beersheba, Preacucernicului Părinte Farah Badur, care a vorbit în numele Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului, Preacuviosului Arhimandrit Ignatie, care a vorbit în numele Comunității din Betjala, Părintelui Iconom Sava, care a vorbit în numele Comunității din Beit-Sahur, stimatului domn Abu-Aeta din Satul Păstorilor, domnului Misiel Fretz, care a vorbit în numele asociației din Betleem și tuturor celor care au participat la această sărbătoare.

În sănătatea voastră a tuturor!

A urmat masa de post la care a luat parte Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, și în cadrul căreia Preafericitul a conferit rangul de Arhimandrit Ieromonahului Aghiotafit Martirie care a slujit în Madiva.

Din partea Secretariatului General     

httpv://youtu.be/scDdCKsovyE