Sâmbătă seara, pe 23 iunie / 6 iulie 2019, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a acordat absolvenților Școlii „Arhanghelul Mihail” din Joppa certificatul de absolvire a școlii. Preafericitul Părinte a fost escortat din Ierusalim de către ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, de Arhimandritul Matei, Părintele Dragoman, de Reprezentantul Patriarhiei pentru mass-media de limbă arabă, Pr. Issa Mousleh, de Arhidiaconul Marcu, și din Ioppa, de ÎPS Arhiepiscop Damaschin al joppei și de Pr. Constantin.

Ceremonia de absolvire a fost bine organizată și a avut loc în clădirea școlii care aparține de Patriarhiei de dinainte de 1948. Clădirea a fost folosită o vreme de armata israeliană, dar a fost apoi retrocedată Patriarhiei.

Ceremonia de absolvire a inclus o paradă a celor șapte absolvenți ai școlii, însoțiți fiecare de mama lor, discursul directorului școlii, doamna Natzla Hanhan, care a subliniat buna educație oferită studenților, ceea ce le permite să-și continue studiile la nivel universitar și să aibă o carieră bună și a menționat, de asemenea, sprijinul material și moral acordat Școlii de Patriarhie. Ceremonia a inclus, de asemenea, discursurile studenților, unul în limba arabă, unul în limba engleză și unul în limba ebraică. Prin aceste discursuri, studenții au mulțumit profesorilor și părinților pentru sprijinirea educației lor, timp de 12 ani.

Ceremonia a inclus, de asemenea, dansuri arabe și cântece arabe tradiționale, buchete oferite mamelor studenților, distincții onorifice oferite profesorilor care au arătat conștiință educațională profesională în activitatea lor, predarea ștafetei elevilor din anul terminal de liceu din anul școlar următor și ridicarea steagului școlii.

Ceremonia s-a încheiat cu discursul Preafericitului citit de Pr. Issa Mousleh, însoțit de o donație financiară pentru Școală, și a fost pecetluită prin acordarea titlului fiecăruia dintre absolvenți și urările de „felicitări”, „noroc”, „carieră bună”.

Din partea Secretariatului-General

Joi, 14/27 iunie 2019 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfântului Proroc Elisei în Biserica închinată lui aflată în inima orașului Ierihon lângă sicomorul lui Zaheu.

Biserica îl cinstește pe Sfântul Elisei, fiul lui Șafat din pământul Abel Mehola, ca pe un mare prooroc, care a fost chemat de Proorocul Ilie și, răspunzând la chemarea lui,  i-a devenit ucenic și a săvârșit mari semne și minuni prin dumnezeiescul har în regiunea Ierihonului și a râului Iordan. Dintre acestea amintim transformarea apei amare și vătămătoare din izvorul din Ierihon în apă dulce și bună de băut, vindecarea leprosului Neeman, împăratul Siriei, și traversarea Iordanului cu mantia lui Ilie pe care, așa cum a cerut, i-a aruncat-o Proorocul trimițându-i harul său îndoit, atunci când s-a înălțat la cer în carul de foc (Cf. 4 Regi 2, 11-14).

În această Biserică s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei și Preasfințitul Ioachim Mitropolitul Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandritul Hrisostom și Părintele Chiriac, în frunte cu Arhimandritul Ignatie, Preoți arabi, între care Părintele Iusef Hodali, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie. Au participat credincioși din Comunitatea din Ierihon și din alte locuri și pelerini.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Bucură-te, Elisee, care ai arătat pe pământ viețuire întocmai cu îngerii, viețuind în trup ca un fără de trup. Păzindu-ți, Prooroace, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului, te-ai învrednicit a vedea cele viitoare”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Proorocului Elisei ne-a chemat în acest loc sfânt din orașul biblic Ierihon unde „apele ei care erau sărate le-a îndulcit”, ca să prăznuim sfânta lui pomenire în Mănăstirea care îi poartă numele.

„Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), spune Proorocul și Împăratul David. Cu adevărat Proorocul Elisei se distinge între Sfinții Prooroci pentru că mari și minunate lucruri a făcut Dumnezeu prin mâinile alesului Său a cărui ungere ca prooroc s-a făcut la porunca lui Dumnezeu de către Proorocul Ilie căruia i-a fost urmaș. „I-a zis Domnul lui Ilie: Mergi și întoarce-te pe calea ta (…) și pe Elisei fiul lui Șafat să-l ungi prooroc în locul tău” (3 Regi 19, 15-16).

După cum se știe, Proorocul Ilie l-a găsit pe Elisei arând ogorul lui în valea din preajma râului Iordan și l-a chemat să-l urmeze, aruncând peste el mantia sa. „Atunci a lăsat Elisei boii și a alergat după Ilie zicând: Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl și pe mama mea și voi veni după tine. Și i-a zis Ilie: Du-te și vino înapoi că ce-am făcut e făcut” (3 Regi 19, 20). Acest fapt dovedește că Elisei a fost nu numai urmaș al Proorocului Ilie, dar și organ al tainei dumnezeieștii Descoperiri, adică vas al puterii luminătoare a Duhului Sfânt. 

Dumnezeiescul Pavel, referindu-se la darurile Duhului Sfânt în prima epistolă către Corinteni, îi așează pe Prooroci imediat după Apostoli, zicând: „Pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică întâi Apostoli al doilea Prooroci” (1 Corinteni 12, 28). „Căutați dragostea. Râvniți însă cele duhovnicești, dar mai ales ca să proorociți” (1 Corinteni 14, 1), îndeamnă Pavel. Și în alt loc spune: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia Apostolilor și a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).  

Aceste cuvinte de Dumnezeu insuflate ale Apostolului Neamurilor arată foarte limpede că atât Apostolii, vasele sfințite ale Harului Evangheliei, cât și Proorocii, organele de Dumnezeu insuflate ale Legii mozaice, constituie pietrele de temelie, iar Hristos este piatra din capul unghiului pe care se sprijină tot edificiul Bisericii. Cu alte cuvinte, Biserica lui Hristos este cea care pune laolaltă într-o unitate armonioasă și indisolubilă Noul și Vechiul Testament. „Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece până ce se vor face toate” (Matei 5, 18).

Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfinților Prooroci și mai ales a Sfântului Prooroc Elisei, pentru că aceștia aparțin trupului ceresc „al Sfinților și casnicilor lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19). Să-l ascultăm pe Sfântul Imnograf care spune: „Bucură-te, Elisee preaînțelepte, căci tu, curățindu-ți cugetul de dezmierdările trupului, ai primit luminile Duhului și le-ai împărțit și celorlalți tuturor și cu totul te-ai arătat în chip luminos. Pentru aceasta te-ai sălășluit lângă lumina cea neapusă, rugându-te totdeauna pentru noi cei ce te lăudăm pe tine”.

La această „lumină neapusă”, adică la unirea tainică cu Dumnezeu în cer suntem chemați și noi de către Proorocul Elisei, iubiții mei frați, ca să ne sălășluim în „corturile cele veșnice” (Luca 16, 9).

Biserica lui Hristos de pe pământ este cortul înăuntrul căruia se petrece curățirea sufletelor și trupurilor noastre de lepra noastră duhovnicească, adică de păcat. Spunem aceasta pentru că Proorocul Elisei pe care îl prăznuim astăzi s-a arătat printre altele și vindecător al leprei, potrivit mărturiei Domnului nostru Iisus Hristos Însuși Care spune: „Și mulți leproși erau în Israel în zilele Proorocului Elisei dar niciunul dintre ei nu s-a curățat decât Neeman Sirianul” (Luca 4, 27).

În epistola sobornicească a Sfântului Iacov Fratele Domnului, Proorocii sunt dați ca pildă de urmat: „Fraților, luați pildă de suferință și de îndelungă răbdare pe Proorocii care au grăit în numele Domnului” (Iacov 5, 10). O astfel de pildă de suferință și de îndelungă răbdare, dar și de mijlocire către Dumnezeu pentru cei bolnavi, nedreptățiți și încercați, îl avem pe luminătorul lumii, pe Sfântul Elisei Proorocul.

Să ne rugăm deci Sfântului Elisei și împreună cu imnograful să spunem: „Proorocule propovăduitorule al lui Hristos, de scaunul slavei niciodată nu te desparți și la fiecare bolnav stai de față pururea. Și cu cei de sus slujind, lumea  binecuvântezi, pretutindeni fiind mărit. Cere curăție sufletelor noastre”. Amin.

La mulți ani!

Înaintea Apolisului Preafericitul a citit rugăciunea de binecuvântare a roadelor, în special a strugurilor.

După Sfânta Liturghie Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Filumen, a oferit o masă sinodiei patriarhale și celor prezenți.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/hSaDMqOx7nc

Marți, 12/15 iunie 2019, s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Onufrie Egipteanul în Sfânta sa Mănăstire aflată în valea Enom, de cealaltă parte a Scăldătorii Siloam.

Cuviosul Părintele nostru Onufrie a trăit în Egipt în secolul IV în mare înfrânare a patimilor și lucrare a virtuților lui Hristos, „lepădându-se de tulburarea lumii”, trăind în mare simplitate, în sărăcie și goliciunea trupului, pe care îl acoperea doar barba sa, făcând-se pildă pustnicilor din toate vremurile.

Patriarhia i-a închinat o Mănăstire în Ierusalimul de jos, Cetatea lui David, dincolo de Scăldătoarea Siloam, în locul pe care l-au cumpărat fariseii (cu cei treizeci de arginți pe care Iuda, căindu-se, i-a dat înapoi) pentru îngroparea străinilor. De aceea s-a numit „țarina sângelui” sau „țarina olarului”.

În această Biserică semi-peșteră s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Preasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Preasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi  Aghiotafiți, în frunte cu Arhimandritul Ignatie, și preoți din Sfânta Mitropolie a Patrei  din Biserica Greciei, părintele Nectarie și părintele Irineu din Sfânta Mănăstire Omplu, Arhidiaconul Marcu și diaconul Sofronie. Au participat numeroși credincioși, pelerini, monahi și monahii.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare:

„Căutat-ai, purtătorule de Dumnezeu, a vedea veselia Domnului și ai poftit să vorbești singur numai cu Dânsul. Pentru aceea, fugind, ai părăsit lumea, petrecând prin pustietăți și prin munți și, fiind îmbrăcat cu Hristos, nu purtai grijă de haină, cumpărându-ți ție haina nestricăciunii cu care ai intrat în cămara cea de mire la cer veselindu-te în veci, Cuvioase Onufrie”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Sfânta pomenire a Cuviosului Părintelui nostru Onufrie ne-a adunați pe toți astăzi în Mănăstirea ce îi poartă numele, în acest loc biblic și istoric al țarinii olarului”, cunoscut ca „țarina sângelui” (Matei 27, 7-8), ca să sărbătorim prin Euharistie și doxologie preacinstitul lui praznic.

Sfântul imnograf îl invocă pe Cuviosul Părintele nostru Onufrie din Egipt, locuitorul pustiului, înger în trup, făcător de minuni și vindecător al bolnavilor și al sufletelor celor ce cu credință aleargă la el. Cu adevărat, Cuviosul Onufrie s-a arătat înger, împreună-petrecător cu cuvioșii și părtaș cu drepții, pentru care a și primit cununa dreptății pe care i-a pregătit-o Hristos, după cum spune și dumnezeiescul Pavel: „ Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4, 7-8).

Cuviosul Părintele nostru Onufrie atât de mult L-a iubit pe Hristos încât, atunci când a auzit despre viața marilor bărbați plini de râvnă, a dumnezeiescului Prooroc Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, a plecat în pustie unde a trăit șaizeci de ani, fără să vadă vreun om, după cum spune Sinaxarul lui. Potrivit mărturiei marelui Pafnutie, care l-a întâlnit pe Cuviosul Onufrie în adâncul pustiei și a fost de față la trecerea la Domnul și la cereștile lăcașuri a Cuviosului, Părintele nostru Onufrie „era gol, acoperit doar cu părul său alb”.

 De aceea și Sfântul său imnograf spune: „Pentru aceea, fugind ai părăsit lumea petrecând prin pustietăți și prin munți și fiind îmbrăcat cu Hristos nu purtai grijă de haină cumpărându-ți ție haina nestricăciunii”.

Și care era haina nestricăciunii pe care a cumpărat-o, adică a căutat să o dobândească prin veșmântul lui? Era Harul Duhului Sfânt, al Duhului lui Hristos despre care Marele Pavel propovăduiește zicând: „Căci în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27). Și în alt loc spune. „Toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 3-4).  

Întru această înnoire a vieții a umblat Cuviosul Părintele nostru Onufrie, adică pe calea Evangheliei lui Hristos. Iar calea Evangheliei nu este alta decât calea nestricăciunii și a vieții veșnice.

Să-l ascultăm pe Sfântul imnograf care spune: „Făcându-te pe sine-ți lăcaș cu totul luminos de bunătăți, Cuvioase, arătat strălucești raze luminoase ale dumnezeieștilor minuni, preafericite Onufrie”. Și iar: „Cu totul jertfindu-ți gândul Celui Ce pentru noi a suferit moartea cea prin Cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaș și împreună moștenitor slavei Lui”.

Părintele nostru Onufrie s-a făcut împreună moștenitor slavei Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Tatăl, nu numai prin puterea credinței lui, ci și prin nevoințele sale pustnicești și, desigur, prin ajutorul Duhului Sfânt, după cum propovăduiește și înțeleptul Pavel zicând: „Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim” (Romani 8, 16-17).

Sfânta noastră Biserică săvârșește pomenirea Sfinților ei, precum Cuviosul Părintele nostru Onufrie, și această pomenire nu constituie amintirea unor evenimente lumești și a unor persoane istorice, ci mărturia celui ce locuiește în ceruri, adică „a Bisericii celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri”, după cum spune marele Pavel.

Această mărturie, iubiții mei frați, suntem chemați să ne-o însușim privind către Sfântul Părintele nostru Onufrie și ascultând cuvintele înțeleptului Pavel care zice: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).

Aceasta înseamnă că toți cei care poartă numele Mântuitorului nostru Hristos trebuie să se nevoiască, rugându-se neîncetat, ascultând de cuvântul Domnului din Apocalipsa Sfântului Ioan: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10). Cu alte cuvinte, cel care aparține trupului tainic al lui Hristos, adică Bisericii, nu trebuie să treacă cu vederea îndatoririle sale duhovnicești, ci să se abată de la grija îndeletnicirilor lumești. Și aceasta pentru că mereu pândește primejdia morții sale duhovnicești.

Cuviosul Grigorie Sinaitul, tâlcuind cuvintele pauline: „Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte” (1 Corinteni 12, 27), „Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost” (Efeseni 4, 4-5), spune că „așa cum trupul fără duh este mort, așa și acela care trece cu vederea poruncile Domnului moare duhovnicește și devine nelucrător și lipsit de lumina Sfântului Duh și de Harul lui Hristos”.

De vreme ce noi, frații mei, am devenit prin Sfântul Botez „fii ai luminii și fii ai zilei” (1 Tesaloniceni 5, 5), să nu dormim somnul nepăsării și al indiferenței, precum ceilalți care nu Îl cunosc pe Hristos, ci să fim treji, potrivit îndemnului Apostolului Pavel: „Să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji” (1 Tesaloniceni 5, 6).

 Să urmăm trezvia, înfrânarea, postirea, privegherea, dar și rugăciunea neîncetată a Cuviosului Părintelui nostru Onufrie pe care azi îl cinstim, precum și a Cuviosului Părintelui nostru Petru din Athos și împreună cu imnograful să zicem: „Lumină înțelegătoare și cerească înlăuntru în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat neprihănitei Treimi, Onufrie, și acum cu îngerii te numeri, strigând Aliluia” [și împreună cu Preabinecuvântata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria te rogi pentru sufletele noastre]. Amin.

După Sfânta Liturghie a urmat procesiunea în interiorul Mănăstirii, rugăciunea pentru odihna ctitorilor Mănăstirii, rugăciunea de binecuvântare a roadelor și Trisaghionul pentru Monahia Serafima adormită cu ani în urmă. Apoi sinodia patriarhală și credincioșii au fost serviți la stăreția restaurată și întreținută de egumena Mănăstirii, maica Paisia.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/L3WUgY9FqcA

Luni, pe 4/17 iulie 2019, Lunea Sfântului Duh a fost sărbătorită la MISSIA rusească și la Biserica Sfânta Treime, ca o sărbătoare a cinstirii și închinării speciale la Duhul Sfânt, care i-a inspirat și luminat pe Sfinții Apostoli sub formă de limbi de foc.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Superiorul Missiunii duhovnicești ruse (MISSIA), Arhimandritul Alexandru, Arhimandritul Atanasie, Arhimandritul Dometian și alți preoți ai Patriarhiei Moscovei, Ieromonahi aghiotafiți, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi, răspunsurile la strană fiind date de corul mănăstirii ruse din Oreini, la slujbă participând creștini evlavioși ruși.

Preafericitul Părinte a citit următoarea Predică în fața celor adunați la slujbă:

„Praznicul cel după praznic și cel mai din urmă să-l prăznuim noi, credincioșii, în chip luminat; aceasta este Cincizecimea, plinirea făgăduinței și a sorocului. Că în aceasta focul Mângâietorului S-a pogorât de-a dreptul pe pământ, în chip de limbi, și a luminat pe ucenici, făcându-i cunoscători ai tainelor cerești. Lumina Mângâietorului a venit și lumea a luminat”, cântă Imnograful Bisericii.

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Alexandru, reprezentant al Preafericirii Sale, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii la Ierusalim,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Preasfântului și de viață făcătorului Duh ne-a adunat pe toți astăzi în această Sfântă Biserică închinată Sfintei Treimi, aparținând Misiunii duhovnicești a Bisericii surori a Rusiei la Ierusalim, ca să prăznuim euharistic „Praznicul cel după praznic și cel mai din urmă al Cincizecimii”, după cum spune imnograful.

Praznicul Cincizecimii se numește „cel mai din urmă” pentru că se referă la nașterea cea de-a doua și la înnoirea noastră a oamenilor, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Iar când bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-a arătat… ne-a mântuit prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt pe Care L-a vărsat peste noi din belșug prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru” (Tit 3, 4-6).

Revărsarea peste noi a Sfântului Duh nu este altceva decât plinirea și sorocul făgăduinței trimiterii Duhului Sfânt peste Apostoli de către Domnul nostru Iisus Hristos în ziua Cincizecimii „în încăperea de sus unde într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu Maria, mama lui Iisus” (Fapte 1, 13, 14). Apostolul Petru, dând această mărturie în Faptele Apostolilor: „pe Acest Iisus L-a înviat Dumnezeu Căruia noi suntem martori. Deci, înălțându-Se prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta cum vedeți și auziți voi” (Fapte 2, 32-33).

Această revărsare a Duhului Sfânt au vestit-o mai înainte Sfinții Prooroci Ioil și Iezechiel spunând: „După aceea vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 1) și: „Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da” (Iezechiel 36, 26). Acest Duh nou, spune înțeleptul Pavel, vi s-a dat vouă de la Preotul cel Mare, adică de la Domnul nostru Iisus Hristos, Care Se află în casa lui Dumnezeu, adică în Biserica credincioșilor. „Având, fraților, mare Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem … curățindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău și, spălându-ne trupul în apă curată, să ținem mărturisirea nădejdii cu neclintire, căci credincios este Cel ce a făgăduit” (Evrei 10, 21-23).

Cu alte cuvinte, Sfânta Cincizecime este timpul în care Duhul Sfânt, prin bunăvoința Tatălui și conlucrarea Fiului, i-a făcut pe Apostoli mădulare ale trupului lui Hristos înviat din morți. Noi însă, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt, ne-am îmbrăcat la Botez în Hristos, după cum învață Marele Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 27). Și tot dumnezeiescul Pavel spune mai lămurit: „Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toți, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, și toți la un Duh ne-am adăpat” (1 Corinteni 12, 13).

În ziua Cincizecimii, Biserica săvârșită în Duhul se arată Trup al lui Hristos, iar Sfinții Apostoli mădulare ale Trupului lui Hristos. După cum spune Sfântul Imnograf: „Duhul Sfânt sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat, toată rânduiala Bisericii o primește”.

Potrivit Sfântului Clement al Romei, Biserica „s-a arătat în trupul lui Hristos, adică s-a făcut Trup al lui Hristos prin întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, Hristos”. Deoarece întruparea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu s-a făcut prin conlucrarea Sfântului Duh și orice se întâmplă în Biserică se întâmplă prin lucrarea Sfântului Duh, de aceea Cincizecimea este legată de arătarea Bisericii în lume.

Duhul Sfânt este Mângâietorul, Duhul Adevărului despre care Hristos spunea ucenicilor Săi cu puțin înainte de Răstignirea Sa: „De Mă iubiți, păziți poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului” (Ioan 14, 15-17).

Tâlcuind aceste cuvinte, Marele Vasile spune:

„Domnul cu bună judecată ne arată deosebirea Persoanelor. Căci, dacă voi pleca – zice – voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor va trimite vouă. Așadar, Fiul este Cel Care roagă, Tatăl este Cel rugat, iar Mângâietorul Cel trimis”.

 Potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, Mângâietorul este: „Duhul adevărului, adică al Fiului”. Acest Mângâietor este puterea și învățătorul Bisericii dar și ocrotitorul nostru, după cum spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: „Mare apărător și ocrotitor avem de la Dumnezeu, mare dascăl al Bisericii, mare luptător pentru noi. Acesta [Duhul Sfânt] se numește Mângâietor deoarece mângâie și alină și ajută neputinței noastre” (Cateheze 16, 20).

Cel mai adânc înțeles al praznicului „celui mai din urmă” al Cincizecimii și al praznicului celui după praznic, adică al sărbătorii de astăzi a Duhului Sfânt, îl evidențiază foarte clar Sfântul Imnograf spunând: „Odinioară limbile au fost amestecate pentru îndrăzneala zidirii turnului; iar acum limbile au fost înțelepțite pentru slava cunoștinței de Dumnezeu. Atunci a pedepsit Dumnezeu pe cei nelegiuiți pentru greșeală; acum Hristos a luminat pe pescari cu Duhul. Atunci s-a lucrat felurimea limbilor spre pedepsire; acum se reînnoiește înțelegerea spre mântuirea sufletelor noastre”.

Această „înnoire în Hristos spre mântuirea sufletelor noastre”, precum și unitatea credinței noastre și împărtășirea Sfântului Duh Care i-a luminat pe Apostoli, cei prin care am primit slava cunoștinței de Dumnezeu, am venit să  le arătăm, prin Taina Sfintei Euharistii, din Sfânta Cetate a Ierusalimului noi, Bisericile surori, adică Biserica Sionului –  cea întemeiată pe sângele Răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și inaugurată în Foișor prin Duhul Sfânt – împreună cu Biserica Ortodoxă a Rusiei cea adăpată de sângele Sfinților Noi Mucenici ai săi.

Pe Mângâietorul trimis Sfinților să-L rugăm să se sălășluiască în inimile noastre și împreună cu imnograful, să spunem: „Apropie-Te de noi, apropie-Te, Cel Ce ești pretutindeni, precum și cu Apostolii Tăi ai fost pururea, așa și cu noi cei ce Te dorim, unește-Te, Îndurate; ca uniți fiind cu Tine, să lăudăm și să slăvim pe Duhul Tău cel întru totul Sfânt”. Amin. Întru mulți ani!

Apoi, Preafericirea Sa a subliniat importanța inspirației Duhului Sfânt pentru restaurarea și întărirea unității rănite a Bisericii și a popoarelor ortodoxe.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o masă, oferită de superiorul MISSIEI, Arhimandritul Alexandru. În timpul mesei, Preafericirea Sa i-a oferit Arhimandritului Alexandru o icoană a Maicii Domnului Ierusalimitissa, acesta oferindu-I Preafericitului o icoană a Sfântului Eufrosin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/wjBw-tQERhw

Sâmbătă, pe 26 mai / 8 iunie 2019, în ajunul Duminicii Sfinților Părinți, Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie săvârșită în Parohia rusă  a Patriarhiei, în Biserica Sfântului Nicolae, construită de Patriarhul Damian în anul 1911 și folosită de către arabii ortodocși ce țin de Patriarhie până în anul 1948 când, datorită neînțelegerilor dintre arabi și israelieni, enoriașii au părăsit-o și cu vremea s-a deteriorat. În vremea Patriarhului Diodor, Patriarhia a revendicat-o și de douăzeci de ani o folosesc ortodocșii ruși veniți din Rusia, a căror păstorire se află în seama Patriarhiei.

Sfânta Liturghie săvârșită spre pomenirea de a doua zi a Sfinților Părinți de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr. a fost condusă de Preafericitul Patriarh, împreună cu care au slujit Preasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Preasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Preasfințitul Arhiepiscop al Iordanului Teofilact, Arhimandritul Calist – Egumenul Mănăstirii Sfântului Haralambie din Ierusalim, Arhimandritul Hrisostom – Egumenul Mănăstirii din Cana, preotul parohiei, Ieromonahul rus Serghie, Părintele Simeon, alți Preoți și Arhidiaconul Marcu. A cântat corul în limba rusă și au participat numeroși credincioși din localitatea respectivă, Migdal He-emek.

Către aceștia, Preafericitul a rostit această cuvântare:

„În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer a zis: Părinte, a venit ceasul. Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17, 1-3).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți astăzi în această Sfântă Biserică a Sfântului Nicolae din orașul nostru Mudzedel pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să prăznuim împreună cu voi – care constituiți mădularul vorbitor de limbă rusă, nedespărțit de trupul Bisericii Ierusalimului – pomenirea anuală a celor 318 Părinți purtători de Dumnezeu care s-au adunat la cel dintâi Sinod Ecumenic din Niceea în anul mântuirii 325.

Biserica noastră ortodoxă cinstește în mod deosebit pomenirea Sfinților 318 Părinți, pentru că aceștia s-au arătat nu numai slujitori adevărați ai Sfântului Duh, dar și adevărați Dascăli și Păstori ai Lumii, ascultând de porunca preaînțeleptului Pavel: „Luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Căci eu știu aceasta că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori care nu vor cruța turma.” (Fapte 20, 28-29).

Lupii îngrozitorii nu sunt alții decât cunoscuții ereziarhi ai arianismului, ai nestorianismului, ai monotelismului și a multor alte învățături strâmbe aflate în legătură cu acestea, pe care le-a prevestit dumnezeiescul Pavel spunând: „Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind învățături răstălmăcite ca să tragă pe ucenici după ei” (Fapte 20, 30). 

Dumnezeieștii și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai Bisericii sunt cei care au păzit moștenirea, adică adevărul Evangheliei așa cum l-au primit de la Sfinții Apostoli, „depărtându-se de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase” (1 Timotei 6, 20).

Adevărul Evangheliei se referă la viața veșnică. Și ce este viața veșnică? Este cunoașterea adevăratului Dumnezeu, adică a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, așa cum Mântuitorul Însuși spune despre Sine: „Aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).

Hristos lămurește ce este viața veșnică și care este chipul sau mijlocul prin care se dobândește. Comentând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „A așezat credința ca mamă a vieții veșnice, prin puterea adevăratei cunoașteri a lui Dumnezeu. Căci cunoașterea este viață, ca una care naște întreaga putere a tainei și care duce la împărtășirea de binecuvântarea tainică, prin care ne apropiem de Cuvântul cel viu și de viață făcător.”

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, cunoașterea adevăratului Dumnezeu înseamnă necesitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Lui Hristos în chip personal, exact așa cum cunoaștem persoane împreună cu care trăim și cu care avem legături strânse.

Această cunoaștere personală au dobândit-o Sfinții Apostoli care s-au făcut ucenici și prieteni ai lui Hristos, ascultând de îndemnul Lui: „Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc” (Ioan 15, 14).

Această comoară a cunoașterii adevăratului Dumnezeu o propovăduiește, o binevestește și o arată, de-a lungul veacurilor, Sfânta Biserică a Ierusalimului oricărui om „care vrea să-și mântuiască sufletul” (Matei 16, 25).

Așa cum cândva „prin credință, luând Noe înștiințare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit cu evlavie o corabie spre mântuirea casei sale și prin credință el a osândit lumea”, tot așa și Hristos a gătit Biserica Sa spre mântuirea noastră, prin sângele izbăvitor al Răstignirii Sale care s-a vărsat pe înfricoșătoarea Golgotă. De aceea și Biserica Ierusalimului nu are hotare etnice. Hotarele „etnice” ale Bisericii Ierusalimului sunt locul întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, adică al nașterii lui Hristos în Betleem din curatele sângiuri ale Pururea Fecioarei Maria, al Botezului Său în apele râului Iordan, al Răstignirii în locul „căpățânii”, adică pe Golgota, al îngropării de trei zile și al Învierii Lui în Ierusalim.

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului a fost desemnată de către Însuși Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos izvorul nedeșertat, adică locul Sfintei și Marii Cincizecimi când Duhul Sfânt a coborât în chip de limbi de foc peste Apostolii care „erau toți împreună în același loc” (Fapte 2, 1). „Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer” (Fapte 2, 5), după cum spune Apostolul și Evanghelistul Luca.

Acestei realități a coexistenței Creștinilor Ortodocși „din toate neamurile care sunt sub cer” îi slujește pastoral și liturgic Biserica Ierusalimului care constituie prin excelență măslinul cel bun în care cei după fire, adică frații noștri de o credință, se altoiesc (Cf. Romani 11, 24), după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Noi, iubiții mei frați, am venit astăzi, ca păstor legiuit, în staulul oilor noastre ca să arătăm unitatea credinței noastre și împărtășirea Duhului Sfânt.

Iată, dar, de ce Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului este Biserica Pătimirii pe Cruce, a Învierii și a Cincizecimii și iată de ce Biserica Ierusalimului se numește Maica tuturor Bisericilor, iar Întâi-stătătorul ei este urmaș al primului Ierarh al Bisericii în general, Sfântul Iacov Fratele Domnului.

Să îi rugăm pe Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți de la primul Sinod Ecumenic cel de la Niceea pomeniți astăzi ca, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria să se roage lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru pentru sufletele noastre.

Împreună cu Sfântul Pavel să spunem: „Acum vă încredințez, fraților, lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său cel ce poate să vă zidească și să vă dea moștenire între toți cei sfințiți” (Fapte 20, 32). Mai explicit: „Acum vă încredințez, fraților, lui Dumnezeu și Cuvântului  pe Care harul Lui ni l-a descoperit, Cuvânt al Său Care vă va păzi de orice rătăcire și abatere. Vă încredințez lui Dumnezeu Care poate să continue zidirea voastră și să vă dea moștenire între toți cei care au propășit în sfințenia pe care au primit-o prin Iisus Hristos. Amin.

Întru mulți ani!”

După Sfânta Liturghie, a avut loc agapa oferită de Comunitate Sinodiei patriarhale în curtea Bisericii.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/k4vfEPi3EXM

Marți seara, pe 22 mai / 4 iunie 2019, în ajunul Odovaniei Paștelui, ministrul Afacerilor Sociale și vice-ministrul Resurselor Umane din Ungaria, domnul Zoltán Balog, a vizitat Patriarhia, însoțit de reprezentantul Ungariei la Ramallah, Dr. Mihail Rada Csaba și de asociații săi.

Reprezentanții Ungariei au fost primiți de către Preafericirea Sa și de Părinți Aghiotafiți.

La această întâlnire, Preafericirea Sa și Ministrul și-au amintit zilele vizitei Preafericitului în Ungaria și ajutorul financiar al Ungariei pentru renovarea acoperișului Basilicii din Betleem și a Sfintei Ediculei a Sfântului Mormânt, și au subliniat necesitatea de a sprijini principiile civilizației creștine și creștinii persecutați mai ales în Orientul Mijlociu.

Această inițiativă a fost întreprinsă și promovată de Ungaria și dorește să o continue cu cooperarea Bisericilor.

Spre amintirea acestei vizite și a exprimării sprijinului Ungariei pentru enoriașii Patriarhiei Ierusalimului, Preafericirea Sa i-a oferit ministrului o icoană cu orașul Ierusalim.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 21 mai / 3 iunie 2019, Patriarhia și Frăția Aghiotafită au sărbătorit pomenirea Sfinților Slăviților Împărați, cei întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena.

Sfinții Constantin și Elena sunt prăznuiți de Biserică ca fiind întocmai cu apostolii, datorită decretului de la Mediolanon din 312 d.Hr., dat de către Constantin cel Mare, care permitea creștinilor să-și exercite liber îndatoririle religioase, permițând creștinismului libertatea de a se răspândi și de a construi biserici. Prima dintre ele a fost Biserica Învierii, care a fost construită de Sfânta Elena între anii 326-336 d. Hr., când a vizitat Țara Sfântă.

Frăția Aghiotafită o cinstește pe Sfânta Elena ca ctitor și, din acest motiv, Biserica monahală este dedicată ei și fiului său Sfântul Constantin.

În această Biserică, s-a făcut Vecernia seara, condus- de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, și Sfânta Liturghie s-a slujit dimineața, oficiată de Patriarh, având drept împreună-liturghisitori Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Arhimandritului Alexie, Tipicarul, și preoți slujitori ai Bisericii. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Bisericii, Arhimandritului Evsevie, la strana din dreapta, și de Protopsaltul Bisericii învierii, Constantinos Spyropoulos, la strana din stânga, cu participarea la rugăciune a Arhiepiscopilor și Preoților Aghiotafiți, a Consulului General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și a multor creștini credincioși.

În seara de după Vecernie, a fost o agapă cu colivă și pesmeți, iar dimineața, când s-a făcut întoarcerea oficială la sediul Patriarhiei, s-au dat pâini mici ca binecuvântare, de către Maica Serafima, care se ocupă de brutărie. A urmat predica Preafericitului.

„Bucură-te, Constantine prea-înțelepte, izvorule al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te, rădăcină, din care a odrăslit rodul care hrănește Biserica lui Hristos. Bucură-te, lauda marginilor celor prea mărite, cela ce ești mai întâi între împărații creștinești. Bucură-te, bucuria credincioșilor.”

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei, Christos Sophianopoulos,

Cuvioși Părinți și Frații,

Evlavioși creștini și pelerini

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos și mai ales Biserica Ierusalimului, bucurându-se tainic la pomenirea sfântă a Sfinților, slăviților, împăraților încununați și întocmai cu apostolii Constantin și Elena, a slujit cu fast Sfânta Euharistie la Biserica mănăstirii Patriarhiei care le poartă numele.

Ținem pomenirea acestor Sfinți Slăviți și întocmai cu apostolii Constantin și Elena, așa cum trebuie, noi, ordinul monastic dintru începuturi, și anume Frăția Aghiotafită, care a fost înființată de Sf. Elena, precum și creștinii Greco-ortodocși.

Corect și pe bună dreptate, imnograful Bisericii îl salută pe Sf. Constantin drept “izvor al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare “, și anume ținuturile ortodoxe și mai ales Țara Sfântă care a fost udată și sfințită prin sângele neprihănirii al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos pe Cruce.

Și spunem acest lucru deoarece pentru noi, cei care ținem sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, aceasta nu este o simplă pomenire a unui eveniment istoric ci mai degrabă o reamintire a misiunii dumnezeiești a Bisericii din Ierusalim, care s-a îngrijit de Preasfintele Altare de-a lungul veacurilor, și care a fost martoră la lumina adevărului, la lumina Hristosului Celui răstignit și înviat. Și această lumină nu este altceva decât lumina credinței suveranilor nobili ai ortodoxiei grecești, Constantin și mama sa Elena, așa cum spune foarte clar imnograful Bisericii; “Nu de la oameni a luat stăpânirea împărătească, ci din dumnezeiescul Dar din cer marele Constantin împreună cu maica sa, și fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruința Crucii, carele cu aceasta a pierdut pe vrăjmași și a stricat înșelăciunea idolească, și în lume a întărit ortodoxa credință”.

Să ne rugăm Singurului Împărat Ceresc, ca prin mijlocirile Stăpânei noastre, Prea Binecuvântata Maică a Domnului și Pururea Fecioara, și ale Sfinților Săi, Constantin și Elena, să fim luminați cu lumina și puterea semnului biruinței dumnezeiești, crucea cea dătătoare de viață, care a devenit o armă pentru ei împotriva vrăjmașilor iar pentru noi, laudă și pace. „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6:14), ne învață Sf. Pavel. Amin. La mulți ani! Hristos a înviat!”

În cele din urmă, a fost o masă sărbătorească monahală la trapeza Patriarhiei.

Din partea Secretariatului-General

În după-amiaza zilei de luni, 14/27 mai 2019, la Mânăstirea Franciscană, a avut loc întâlnirea Înalt Preasfințitului Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a Părintelui Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, și a Părintelui Dragoman, Arhimandritul Matei, cu Franciscanii, Custodele, Pr. Francesco Patton, Pr. Dobromiro, Pr. David, și  cu Patriarhul armean din Iersualim, Arhiepiscopul Nourhan Manougian, Starețul armenilor de la Biserica Sfântului Mormânt, Pr. Samuel și Pr. Gurion, pentru semnarea acordului pentru încheierea lucrărilor de întreținere și restaurare a Sfintei Edicule și a Rotondei, la doi ani de la finalizarea lucrărilor de întreținere și restaurare a Sfintei Edicule, sub îndrumarea tehnică a Universității Tehnice din Atena.

Preafericitul nostru Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a ținut următorul discurs despre semnarea acestui acord.

“Cuvioase Părinte,

Preafericirea Voastră,

Dragi frați,

Este o mare binecuvântare pentru noi să fim în acest loc foarte special, și o mare binecuvântare că suntem pe punctul de a semna confirmarea a ceea ce a fost menționat în în documentele voastre, și anume confirmarea inițiativei luate acum câțiva ani de a restaura Sfânta Ediculă  a Sfântului Mormânt.

Este adevărat că inițiativa noastră comună și asocierea noastră și acțiunea  de a lucra împreună la restaurarea Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt, care, aș putea spune, a deschis o nouă etapă în istoria  noastră,în cooperarea  noastră, în co-existența noastră și, mai presus de toate, în misiunea  noastră  și ca mărturie a Sfântului Oraș al Ierusalimului și bineînțeles a Locurilor Sfinte, a căror Cunună este Sfântul Mormânt. După cum ați spus și dumneavoastră,acesta a devenit destinația principală nu doar pentru pelerinii noștri creștini, dar și destinația tuturor celorlalți vizitatori și a pelerinilor care nu sunt creștini.

Astăzi este o zi foarte specială într-adevăr, nu doar pentru Comunitățile noastre, care sunt responsabile de custodia Locurilor Sfinte, dar este important pentru Sfântul Oraș al Ierusalimului pentru că oricine își dă seama acum și recunoaște faptul că dacă  Ierusalimul își păstrează caracterul creștin, aceasta depinde și de noi. Prin urmare, misiunea noastră este una foarte importantă, nu doar în termeni religioși, dar și în termeni diplomatici și inevitabil, în termeni politici.

Aș dori din adâncul inimii să transmit  din partea Frăției noastre, și din partea mea personal, mulțumirile și aprecierea noastră, și sperăm și ne rugăm ca această inițiativă nu doar să restaureze fundația și pavajul Sfântului Mormânt, dar să ducă și la finalizarea restaurării Sfântului Mormânt, care a început cu mulți ani în urmă. Și cred ca va duce Sfântul Mormânt într-o nouă eră , într-o etapă nouă, pentru  că până acum , datorită lucrărilor de restaurare în curs de desfășurare, neîndoielnic  Sfântul Mormânt suferă din punct de vedere al sfințeniei, sanctității și cinstirii sale. Dar prin finalizarea lucrărilor de restaurare, Sfântul Mormânt își va regăsi splendoarea.

Și trebuie să vă asigur că echipa noastră tehnică este pregătită să se alăture echipei voastre tehnice, și , de asemenea, echipei tehnice a fraților noștri armeni. Și suntem pregătiți în orice mod posibil, să ne aducem contribuția, astfel încât lucrările să se deruleze fără probleme, așa cum s-a întâmplat cu restaurarea Sfântului Mormânt.

Vă mulțumesc foarte mult! Christos Anesti! Hristos a înviat!

Din partea Secretariatului General

Duminică, 6/19 mai 2019, Duminica Slăbănogului, Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie săvârșită în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a comunității greco-ortodoxe vorbitoare de limbă arabă din satul Reine, suburbie a Nazaretului.

Împreună cu Preafericitul au slujit Preasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Aghiotafit Calist, Părintele Simeon, întâi-stătătorul acestei parohii, alți preoți vorbitori de limbă arabă și Arhidiaconul Marcu. A cântat corul parohiei în arabă și au luat parte la rugăciune numeroși credincioși.

Către aceștia Preafericitul a rostit această predică în limba greacă:

            „La Scăldătoarea Oilor zăcea un om în neputință și, văzându-te pe Tine, Doamne, striga: «Om nu am ca, atunci când se tulbură apa, să mă arunce într-însa». Și îndată milostivindu-Se Mântuitorul a zis către dânsul: «Eu pentru tine m-am făcut om, pentru tine m-am îmbrăcat cu trup, și tu zici: Om nu am! Ridică-ți patul tău și umblă!»”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși Creștini,

Hristos Cel Înviat din morți, pârga celor adormiți, cel Întâi-născut al Zidirii și Creator al ei, ne-a adunat pe toți în această Sfântă Biserică din orașul Reine, ca să prăznuim ziua Paștilor, dar și minunea săvârșită de Domnul prin vindecarea slăbănogului la Scăldătoarea Oilor din Ierusalim, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan: „După acestea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus s-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era ținut. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: «Voiești să te faci sănătos?» Bolnavul i-a răspuns: «Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa, că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea». Iisus i-a zis: «Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă»” (Ioan 5, 1-15).

Explicând porunca dată de Iisus slăbănogului: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Vrednică de Dumnezeu este această poruncă și arată cât se poate de limpede puterea și autoritatea mai presus de om. Căci nu se roagă pentru dezlegarea de boală a celui bolnav – ca să nu pară unora că este și El unul dintre Sfinții Prooroci –, ci ca Domn al puterilor, poruncește cu autoritate să se facă aceasta”.

Cu alte cuvinte, prin minunea vindecării slăbănogului, Iisus arată, pe de o parte, slava Sa dumnezeiască și, pe de altă parte, dovedește că El este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, dar și Mântuitorul oamenilor, adică doctorul sufletelor și trupurilor noastre. În plus, arată că „cuvântul Lui era cu putere” (Luca 4, 32). De această putere a lui Iisus s-a încredințat cu mirare poporul, când Hristos a poruncit duhurilor necurate să iasă din cei demonizați, după cum spune Evanghelistul Luca: „Și frică li s-a făcut tuturor și spuneau unii către alții zicând: «Ce este acest cuvânt? Că poruncește duhurilor necurate cu stăpânire și cu putere și ele ies»”. (Luca 4, 36).

Această dumnezeiască putere a arătat-o limpede Hristos prin învierea Sa din morți cea de a treia zi, după cum cântă imnograful Bisericii: „Să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești, că a făcut biruință cu brațul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel Întâi-născut din morți S-a făcut, din pântecele iadului ne-a izbăvit pe noi și a dat lumii mare milă”.

Este limpede, iubiții mei, că Hristos, prin Învierea Sa din morți, S-a arătat stăpânitor și biruitor al morții, al stricăciunii și al păcatului și a eliberat neamul nostru omenesc din pântecele, adică din lăcomia Iadului. De aceea și imnograful nu se limitează la a relata vindecarea minunată a slăbănogului, ci se și roagă doctorului și Mântuitorului nostru Hristos pentru vindecarea sufletului nostru slăbănogit, zicând: „Ridică, Doamne, cu dumnezeiescul Tău ajutor, sufletul meu cel slăbănogit prin păcate de tot felul și prin fapte netrebnice precum odinioară ai ridicat pe slăbănogul, ca, mântuit fiind să strig Ție: Slavă puterii Tale, Hristoase îndurate!”.

Este știut că slăbănogirea, adică boala sufletului, se datorează păcatului și depărtării noastre de Legea lui Dumnezeu, dar și de spital, adică de Biserica Lui. Boala sufletului este rezultat al înrobirii noastre față de patimile de tot felul care vatămă sufletul. De aceea Iisus îi spune slăbănogului: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14). Și, potrivit Sfântului Pavel, „boldul morții este păcatul”(1 Corinteni 15, 56).  

Vindecarea sufletului slăbănogit se poate face numai prin harul și mila lui Dumnezeu. „Nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3,5). Iată deci de ce imnograful, ca reprezentat al fiecăruia dintre noi, rostește o rugăciune fierbinte către Domnul, pentru ca, prin al Său dumnezeiesc ajutor să ne ridice, adică să ne îndrepteze, precum oarecând pe slăbănogul, sculându-ne din păcatele noastre cele de tot felul și din faptele cel nelegiuite și, ca un Dumnezeu mult-milostiv și atotputernic, să ne dăruiască sănătate sufletească, adică mântuirea sufletelor noastre.

Întrebarea pusă de Hristos slăbănogului din pericopa evanghelică de astăzi: „Vrei să te faci sănătos?” ni se adresează nouă tuturor. Iar slăbănogul după dreptate răspunde: „Doamne, nu am om”. A spus aceasta pentru că nu-L cunoștea pe Mântuitorul lumii. Noi însă, iubiții mei frați, nu avem dreptul să spunem că nu avem om care „să ne arunce în scăldătoare când se tulbură apa” (Ioan 5, 7).

Spunem aceasta deoarece Cuvântul întrupat din Fecioara Maria, Domnul nostru Iisus Hristos este omul desăvârșit, cel mult-milostiv și iubitor de oameni, iar Biserica Lui, adică trupul Lui tainic, este colimvitra duhovnicească, dar și fizică, a cărei apă nu este altceva decât Sfântul Duh al lui Dumnezeu Tatăl „pe Care L-a vărsat peste noi din belșug prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru” (Tit 3, 6). Iar Prorocul Ioil spune: „În zilele din urmă [se referă la întruparea și înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul, Hristos], zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (Fapte 2, 17, 21).

Cu alte cuvinte, noi, iubiții mei, avem om, și chiar doctor și tămăduitor Care vindecă orice fel de boală sufletească și trupească, după cum mărturisește Evanghelistul Matei, zicând: „Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor” (Matei 9, 35). De altfel, El Însuși,  Domnul nostru Iisus Hristos Cel Înviat ne îndeamnă: „Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află și celui care bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8). Hristos a înviat!

După aceasta Preafericitul a oferit icoana Maicii Domnului spre a fi păstrată în această Biserică.

După Sfânta Liturghie a urmat o reprezentație în sala de festivități a parohiei unde grupul de dansatori înființat de egumenul din Cana Galileei, Arhimandritul Hrisostom, a dansat dansuri naționale.

La amiază Consiliul Comunității  o oferit masa în trapeza din sala de festivități a parohiei, unde Preafericitul a rostit această cuvântare:

            „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să viețuim dreptății, cu a Cărui rană v-ați vindecat” (1 Petru 2, 24).

Iubiți frați în Hristos,

Astăzi Sfânta noastră Biserică face pomenirea vindecării săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos cu slăbănogul de la Scăldătoarea Oilor, după cum menționează în Evanghelia sa Sfântul Ioan Teologul (Ioan 5, 1-15).

Vindecarea săvârșită de Hristos cu slăbănogul și cu mulți alți bolnavi, de-a lungul vieții Sale pământești, confirmă faptul că a luat El Însuși asupra Sa păcatele noastre, adică rănile și bolile noastre, și adus pentru acestea, prin trupul Său, jertfă pe Cruce. Aceasta a făcut-o ca să ne elibereze de păcate și ca să trăim în dreptate și virtute. Prin rănile Lui v-ați vindecat, spune Apostolul Petru (Cf. 1 Petru 2, 24).

Această vindecare a dăruit-o Hristos întregului neam omenesc prin Învierea Sa purtătoare de lumină. Mesajul Învierii lui Hristos Cel Răstignit și Înviat îl transmite de-a lungul veacurilor și Biserica elino-ortodoxă, pe de o parte prin păstrarea Sfintelor Locuri, care constituie mărturii nemincinoase ale credinței Creștine, și, pe de altă parte, prin păstorirea bine-credincioșilor Creștini din Țara Sfântă.

Această moștenire sfântă, adică dumnezeiasca și prețioasa comoară a învățăturii evanghelice a lui Hristos, suntem chemați să o păstrăm ca pe lumina ochilor, mai ales Creștinii care locuiesc în Țara Sfântă și în regiunea mai largă a Orientului Mijlociu, ascultând îndemnul înțeleptului Apostol Pavel care spune ucenicului său Timotei: „Comoara cea bună ce ți s-a încredințat păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh Care sălășluiește întru noi” (2 Timotei 1, 14). Și continuă Marele Pavel, sfătuind pe ucenicul său și, firește, pe noi toți, a nu urma celor care au părăsit și au lepădat Biserica lor: „Tu știi că toți cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel și Ermoghen” (2 Timotei 1, 15).

Noi, iubiții mei frați, care ne-am vindecat prin rana lui Dumnezeu Însuși, Mântuitorul nostru Hristos, și prin Botez ne-am făcut părtași morții Lui, a Celui Ce a călcat și a biruit moartea stricăciunii și a păcatului, suntem chemați să ascultăm de cuvântul vrednic de crezare al Domnului nostru Iisus Hristos spus slăbănogului: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie ceva mai rău”(Ioan 5, 15).

Cu alte cuvinte, suntem mereu chemați a nu urma celor precum Fighel și Ermoghen.

Hristos a înviat! La mulți ani!

Din partea Secretariatului General

Joi după-amiază, pe 3/16 mai 2019, la Hotelul Serghei, adiacent MISSIEI Ruse a Patriarhiei Moscovei, a avut loc un Seminar condus de S.V. Stepashin,Președintele departamentelor raionale  și străine ale Societății Imperiale Palestiniene Ortodoxe, cu ocazia aniversării celor două sute de ani de sprijin diplomatic al prezenței Rusiei în Orientul Mijlociu. Hotelul Serghei a fost luat în 1948 de statul Israel și a fost recent returnat jurisdicției Bisericii Ruse.

La acest seminar, Patriarhia a fost reprezentată de ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Secretarul General, care a citit următorul discurs al Părintelui nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

„Vă salutăm cu bucuria acestui sezon pascal, cu salutul care este și triumful credinței noastre ortodoxe. Din acest oraș sfânt al Ierusalimului, lumina Învierii s-a răspândit în întreaga lume.

Salutăm  acest seminar, acum când vă întâlniți la Ierusalim.Vă întâlniți într-un moment în care mărturia noastră creștină este atât de importantă în sprijinul prezenței creștine în Țara Sfântă și  în Orientul Mijlociu, și când Patriarhia Ortodoxă Greacă joacă un rol principal în promovarea unor relații mai profunde dintre comunitățile creștine de aici. O astfel de adâncire a relațiilor este esențială pentru bunăstarea unei prezențe creștine vitale și vibrante.

Patriarhia promovează, de asemenea, un important dialog interconfesional și mai presus de toate,menținem caracterul multi-etnic, multi-cultural, multi-religios al Ierusalimului și al Orientului Mijlociu.

Biserica Ierusalimului,care este mama tuturor Bisericilor, este garantul unității Bisericii Ortodoxe. Recunoaștem în special rolul pe care Biserica Ortodoxă Rusă l-a jucat  de-a lungul secolelor, și mai ales în perioada otomană, în sprijinirea Bisericii Ierusalimului din punct de vedere politic, diplomatic și bineînțeles,financiar. Dar trebuie să recunoaștem că au existat și momente dificile care au pus la încercare relația noastră; trebuie să învățăm din ele și să lucrăm pentru consolidarea unității noastre ortodoxe.

În spiritul unității noastre ortodoxe,trebuie să învățăm din trecut.Trebuie să vorbim întotdeauna și să acționăm în moduri care să susțină viața și misiunea Patriarhiei Ierusalimului din această regiune.Noi suntem Biserica Sfântă Sobornicească și Apostolească și suntem obligați atât moral,cât și spiritual, să ne asigurăm că identitatea și mărturia Bisericii Ortodoxe din Țara Sfântă și din Orientul Mijlociu se bazează pe temelia de neclintit a unității noastre ortodoxe.

Dorim să profităm de această ocazie pentru a ne exprima profunda apreciere față de Excelența Sa Președintele Federației Ruse,Vladimir Vladimirovici Puțin, pentru sprijinul său material la restaurarea Bisericii Nașterii Domnului din Betleem și pentru sprijinul său statornic față de misiunea Patriarhiei.

Vă urăm, domnule Președinte, și seminarului, succes în  deliberările dumneavoastră și așteptăm cu nerăbdare să aflăm roadele discuțiilor.

Hristos a înviat!”

Din partea Secretariatului General