Pe 8/21 august 2019, domnul Mark Green, administrator al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), a vizitat Patriarhia împreună cu alți reprezentanți ai USAID și ai administrației Statelor Unite.

Delegația a fost primită de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh Teofil, împreună cu alți membri ai Frăției aghiotafite și membri ai Consiliului Patriarhilor și al Întâi-Stătătorilor Bisericilor din Ierusalim, printre care s-au aflat Episcopul Ibrahim Sari din Biserica Luterană, secretarul Consiliului, Pr. Husam Naom din Biserica Anglicană, precum și fostul primar al Betleemului, doamna Vera Baboun.

În cadrul întâlnirii, Preafericitul Patriarh Teofil a mulțumit USAID pentru contribuția adusă în regiune, în special în Gaza, unde situația umanitară are un impact deosebit asupra creșterii tinerilor. Contribuția creștină, în aspecte multiple, la nivelul comunității în ansamblu, indiferent de contextul religios sau etnic, este vitală pentru viața de zi cu zi a persoanelor și familiilor, precum și pentru reconcilierea în regiune.

S-a subliniat faptul că ar putea fi îmbunătățită semnificativ calitatea vieții din Ierusalim și din teritoriile palestiniene prin proiecte și ajutoare semnificative în domeniile educației, locuințelor și ocupării forței de muncă, mai ales până la găsirea unor soluții politice durabile. Bisericile din Țara Sfântă așteaptă cu nerăbdare să lucreze cu USAID în acest sens. Bisericile au sprijinit timp de secole comunitatea prin propria lor infrastructură de școli, spitale, centre comunitare și programe adresate celor nevoiași, dar poartă o povară din ce în ce mai grea.

Vibrația continuă a Ierusalimului și a Țării Sfinte depinde de posibilitatea prezenței creștine de a prospera în locul său străvechi de naștere. Episcopul Sari, Pr. Husam și primarul Baboun au ilustrat modul în care creștinii din Țara Sfântă, „turma mică,” aceea căreia Domnul i-a spus: „Nu vă temeți” și ca „aluatul”, care „a dospit totul” (Luca 13:21), este vrednică de sprijinul creștinilor din întreaga lume pentru a rămâne în leagănul creștinismului. O pace de durată în regiune trebuie să includă și prezența creștinilor în Țara Sfântă.

Din partea Secretariatului-General

Joi la prânz, pe 2/15 august, 2019, Episcopul anglican din Ierusalim,  PS Părinte Souheil Dawani, a vizitat Patriarhia, însoțit de un grup de Episcopi ai Bisericii Anglicane de pe diverse continente și de un grup de pelerini anglicani.

Grupul select a fost primit cu căldură de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinți aghiotafiți.

Preafericirea Sa i-a salutat și i-a informat pe invitați despre misiunea Patriarhiei și despre relațiile de cooperare pe care le are cu Biserica Anglicană din Anglia și din alte părți.

Preafericirea Sa a menționat, de asemenea, rolul Patriarhiei în păstrarea caracterului religios și creștin și îm păstratrea Status Quo-ului în Orașul Vechi din Ierusalim.

Mulțumindu-I, episcopul Souheil Dawani a subliniat relațiile bune ale Patriarhiei cu Biserica sa, așa cum s-a văzut din întâlnirile tuturor Bisericilor la Patriarhie prin grija Preafericirii Sale și din slujirea Sfintei Liturghii pe care anglicanii au permisiunea Patriarhiei să o facă la paraclisul Mănăstirii Avraam de lângă Înfricoșătoarea Golgota și în ajunul Crăciunului, pe calendarul nou, la paraclisul Sf. Gheorghe de lângă Basilica din Betleem.

La sfârșit, Preafericirea Sa le-a oferit suveniruri din Ierusalim drept binecuvântare membrilor grupului.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 30 iulie / 11 august 2019, Preafericitul nostru Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Basilica Nașterii din Betleem, deasupra Peșterii care L-a primit pe Dumnezeu, unde Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut în trup.

Această Sfântă Liturghie a fost sărbătorită la împlinirea centenarului de la fondarea comunității greco-ortodoxe din Betleem, şi anume Jamaeye, a cărei biserică parohială este Basilica.

Împreuna-liturghisitori ai Preafericirii Sale au fost IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, IPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiti, egumenul de la Beit Sahour și Beit Jala, Arhimandritul Ignatios, şi Dragomanul, Arhimandritul Matei, preoții Basilicii, Pr. Spiridon, Pr. Gheorghe și Pr. Issa, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Raspunsurile la strană au fost date de domnul Yakub în limba greacă în dreapta și de domnul Samih în arabă în stânga, împreună cu corul comunitatii condus de domnul Lawrence Samour, la slujba participând credinciosi ortodocsi greci din Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie Preafericirea Sa a predicat astfel Cuvântul dumnezeiesc:

,,Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (1 Cor. 1: 10)” ne îndeamnă Sf. Pavel.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuviosi creștini și pelerini

Harul Peșterii primitoare de Dumnezeu, a întruparii lui Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, care S-a născut prin sângele curat al Preasfintei noastre Doamne Născatoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, ne-a adunat pe toți în acest preasfant altar universal al orașului biblic din Betleem, pentru a sluji Sfânta Liturghie, și anume marea taină a Euharistiei dumnezeiești, taina în sângele și trupul lui Hristos, al comuniunii și iubirii noastre, precum și mărturia greco-creștină ortodoxă în Palestina, de-a lungul vreacurilor.

Iar această mărturie nu este alta decât cea a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, potrivit căruia ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1: 1) ,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1: 14).

Tocmai această mărturie a dragostei lui Dumnezeu este Cuvântul pe care îl vesteşte Biserica Biblică a Ierusalimului, Biserica despre care Sfântul Ioan Damaschin spune: ,,Bucură-te Sfinte Sioane, Maică a Bisericilor, sălaş al lui Dumnezeu”. Această mărturie este proclamată în cuvinte şi fapte şi de primul ordin monahal al Fraţiei Sfintului Mormant şi de turma sa crestină, care a fost încercată de puterile întunericului acestui veac (Efes. 1:16), unde puterile întunericului, şi anume ,,Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5: 8), după cuvantul Sfantului Apostol Petru. Aceasta înseamnă că persecutorii şi acuzatorii crestinilor au fost inspiraţi şi mânaţi de Satana, al cărui scop este dezordinea (1 Cor. 14: 33), care se opune păcii în Hristos şi unităţii Bisericii.

Cât despre Hristos, ,,capul trupului, al Bisericii” (Col. 1:18), Lui Dumnezeu Tatăl I-a placut să pună în acord şi să împace totul în El. ,,Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ (oamenii de pe pamânt cu Dumnezeu şi unul cu altul), fie cele din ceruri (îngerii), făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” ne învaţă Sf. Pavel (Col. 1: 20).

Cu alte cuvinte, Hristos a venit în lume ca să unească totul. A suferit moarte pe Cruce şi a înviat din morţi ,,ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi” (Ioan 11:52). La urma urmei, acesta este continutul rugăciunii fierbinţi a lui Hristos, cu puţin înainte de pătimirea Sa pe Cruce, ca ucenicii Săi să rămană uniţi prin Duhul Sfânt în legatura dragostei, unităţii şi a păcii. ,,Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una” (Ioan 17:20-21).

Instituția Bisericii care nu este și nu trebuie considerată nici o organizație socială, nici politico-financiară – este trupul mistic al Dumnezeului nostru și al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cât despre Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, acesta este Cel Care reunește și constituie unitatea instituției Bisericii.

Cei care poartă Numele lui Hristos, membrii Bisericii, care poartă pecetea darului Duhului Sfânt, ar trebui să se deosebească prin unitatea de cuget şi de gând, după cum ne sfătuiește Sfântul Pavel, zicând: ,,Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (1 Cor. 1: 10).

Cu referire la întelesul cel mai înalt al unitătii Bisericii, spune: ,,Numele Bisericii este un nume de  acord și unitate”. Dimpotrivă, diviziunile dintre membrii Bisericii în diferite împrejurări, precum și schismele Bisericilor care dezintegrează unitatea trupului Bisericii lui Hristos, sunt un păcat grav, astfel încât ,,nici măcar sangele muceniciei nu poate spăla un astfel de păcat”, ne învaţă Sf. Hrisostom.

Noi crestinii, dragi fraţi și surori, nu ar trebui să fim mulțumiți doar cu o credință uscată și intelectuală, ci ar trebui să încercăm să o dovedim în practică, așa cum propovăduiește Proorocul Isaia (Isaia 29:13).

Marele Apostol al neamurilor, Pavel, grijuliu ca un parinte duhovicesc pentru starea duhovniceasca întru Hristos a crestinilor, spune pe un ton încurajator: ,,Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu… să nu vă potriviţi cu acest veac: ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani 12:1-2).

Cuvântul Sfantului Pavel: ,,să nu vă potriviţi cu acest veac” se referă la modul de vieţuire al acelor oameni care nu s-au născut din nou prin Hristos. Se referă la firea cazută şi coruptă a oamenilor care trec prin lumea aceasta trecătoare, asa cum ne învaţă Sf. Ioan Evanghelistul cand spune: ,,Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17).

Noi, iubiţi fraţi şi surori, care avem arca mântuirii, şi anume Biserica, trupul tainic al lui Hristos ,,Întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” (Col. 2:3), suntem chemaţi să fim vrednici de darurile lui Dumnezeu. ,,Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin” (Romani 11: 36). La mulţi ani!”

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Arhiepiscop Teoflact al Iordaniei, care este reprezentantul patriarhal și renovator al lăcașului, și care lucrează în prezent la restaurarea iconostasului din lemn cu echipa „Artis”, a oferit o agapă la egumenie.

La sfârșit, Comunitatea, condusă de președintele său, domnul Fretz, a oferit soborului patriarhal și celorlalţi o masă la Hotelul „Casa Nova”, care se află lângă Basilică.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 28 iulie / 10 august 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului nostru Părinte Ioan cel Nou Hozevitul din România la Sfânta Mănăstire unde s-a nevoit, străvechea Mănăstire Hozeva, aflată pe malul pârâului Horat, de lângă Ierihon.

În această zi, în primul rând Biserica Ierusalimului, dar și Biserica României, îl pomenește pe Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul, care a venit în Țara Sfântă din România la mijlocul secolului al XX-lea și a trăit o viață de nevoințe în Sfintele Mănăstiri din zona râului Iordan și în cea a Sfinților Gheorghe și Ioan Hozevitul. Pentru semnele sale minunate, a fost canonizat Sfânt de Patriarhia Ierusalimului în 2016.

Adormirea Sfântului Ioan a fost sărbătorită cu o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a fost întâmpinat de părintele stareț Constantin cu următoarele cuvinte:

,,Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul” (Psalm 129:6).

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Înalt Preasfințite Sobor,

În vremea noastră oamenii au pierdut, în mare măsură, nădejdea. în noiembrie 1952, Sfântul pe care îl sărbătorim astăzi scria astfel despre nădejde:

„Nădejdea se naște în același timp cu sufletul omului și este pilonul vieții. Dacă virtutea nădejdii nu ar fi existat, nici credința, nici iubirea nu ar rămâne în suflet și, prin urmare, viața însăși s-ar pierde. Aceasta este puterea minunată a sufletului care îi ridică pe cei răniți – raza luminoasă de lumină care duce la adevăr. Pe scurt, putem spune că persoana care are nădejde neclintită în el nu poate fi niciodată biruită de furtunile și de greutățile vieții ”.

Preafericirea Voastră,

Frăția noastră aghiotafită, cu Preafericirea Voastră în frunte, trece – prin dificultăți, ispite și necazuri – în această viață, bazată tocmai pe această nădejde, fiica răbdării după cuvântul Sfântului Pavel (Romani 5: 4). Având ca ancorare a nădejdii Credința în Dumnezeul Trinitar și în Sfinții Săi, printre care se află și Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul, pe care îl cinstim astăzi.

Bine ați venit!”

După cuvântul de bun venit, după tipic, a început privegherea cu Pavecernița, Acatistul Sfântului și Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie. Împreună-slujitori cu Preafericirea Sa au fost IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, preoți din Patriarhia Română și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de psalții Leonidas Doukas, Christos Stavrou, Gregorios Zarkou și Dionysios Thanasoulis, la priveghere  participând călugări, călugărițe și mireni veniți din lume pentru înălțarea sufletelor și care s-au rugat cu smerenie adâncă.

Înainte de Sfânta Împărtășire, Preafericirea Sa a citit următoarea Predică:

,,Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale” (Psalm 25:8), cântă regele prooroc David.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși pelerini și creștini,

Să ne bucurăm de Domnul, căci prin harul Duhului Sfânt ne-am adunat astăzi în acest loc sfințit și sfânt, Mănăstirea Hozeva, pentru a sărbători pomenirea sfântă a Părintelui nostru printre Sfinții Ioan cel Nou Hozevitul din România.

,,Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El” (Iacov 1:12) spune Sf. Iacov Ruda Domnului. Fericit este cel care îndură de bună voie ispita, pentru că va deveni om încercat și curățat ca aurul curat, va primi cununa vieții și va deveni locașul lui Hristos, Împăratul ceresc. Hristos, Dumnezeu și om, va veni acolo cu harul Său și va face locaș la el (Ioan 14:23), așa cum spune Domnul cu adevărat, după cuvântul Părintelui nostru Ioan.

Într-adevăr, dragii mei frați și surori, Părintele nostru Ioan, care a iubit acest loc de nevoințe din Hozeva, a fost încercat și găsit vrednic de cununa vieții veșnice, așa cum scrie în Sfânta Biblie: „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu… Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit” (Înțelepciunea lui Solomon 3: 1-6). Și, spus mai pe larg, Dumnezeu acceptă numeroasele greutăți ale credincioșilor încercați ca pe un parfum dulce, ca „jertfă de ardere întreagă” (Înțelepciunea lui Solomon 3: 6), și anume prinosul ars al jertfelor care sunt arse complet în altar.

Și luând seama la cuvintele psalmistului insuflate de Dumnezeu: „Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.”(Psalmul 26: 13), Sfântul și Dreptul Ioan a reușit să-I dea chip lui Hristos în el prin nevoințele ascetice și rugăciunea neîncetată, după sfatul Sfântului Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi ” (Galateni 4: 9). Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Până când caracterul cel mare și extrem de inteligent al lui Hristos va fi dublat (încet-încet) în mintea noastră”.

Sfintele moaște întregi, nestricăcioase și înmiresmate ale Părintelui nostru drept și purtător de Dumnezeu, care se află în fața noastră, sunt o dovadă de necontestat, tangibilă și vizibilă că Hristos este lumina și adevărul lumii. „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12) spune Domnul.

Această adevărată lumină a vieții este anunțată și propovăduită de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prin sfinții ei în mijlocul neamurilor de oameni denaturați și pervertiți ai vremurilor noastre.

Și spunem aceasta întrucât drepții, și anume sfinții lui Dumnezeu, sunt arătați ca luminători în lume, pe de o parte (Filip. 2:15), iar pe de altă parte, ei „vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor”(Matei 13:43). Mai mult, Sfinții vor sta pe douăsprezece tronuri și vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel, după cuvântul Evanghelistului Matei: „Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Matei 19:28).

Sfintele moaște frumos mirositoare și nestricăcioase ale neprihănitului nostru Părinte Ioan prezic și anunță „renașterea”, și anume învierea din morți în ziua Judecății. Căci acest Sfânt Ioan îi sfătuiește pe toți cei care Îl urmează pe Domnul nostru Iisus Hristos prin gura Sfântului Pavel, să „ne curățim pe noi de toată întinarea trupului și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu” (2 Cor. 7: 1), „ca să avem îndrăznire în ziua judecății” (1 Ioan 4:17), așa cum propovăduiește Sfântul Ioan Evanghelistul.

Aducând slavă și mulțumire Sfântei Treimi, pentru că Dumnezeul trinitar „este minunat întru sfântul Lui” (Psalmul 67:36) Părintele nostru Ioan, să-l rugăm ca împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Fecioara Maria, să se roage pentru mântuirea sufletelor noastre. Și să spunem împreună cu imnograful: „Bucurându-ne astăzi de pomenirea ta, noi credincioșii, cuvioase Părinte Ioane, Îl slăvim pe Cel Care te-a făcut slăvit, Hristos Domnul nostru, Cel nespus de bun. Roagă-L neîncetat, O prea-cinstite, ca să ajungem la frumusețea Sfinților și la slava veșnică, căci tu ai îndrăzneală să-I vorbești liber în orice clipă.” Amin. La mulți ani!”

După Sfânta Liturghie, reorganizatorul și egumenul Sfintei Mănăstiri, Pr. Constantin, a oferit o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/aycz4FT6qJM

Duminică, 22 iulie / 4 august 2019, pomenirea Sfintei Mironosițe și Întocmai-cu-Apostolii, Maria Magdalena, a fost sărbătorită cu strălucire liturgică specială la Sfânta Mănăstire Rusă, închinată Sfintei, din Ghețimani.

Înainte de sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil a vizitat Sfânta Mănăstire, însoțit de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și de Arhidiaconul Marcu, și a fost întâmpinat de Mitropolitul Marcu al Germaniei din Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR), de Arhimandritul Romanos, de stareța mănăstirii, Maica Elisabeta și de stareța mănăstirii rusești a înălțării pe Muntele Măslinilor, Maica Veronica.

Preafericirea Sa s-a adresat obștii și celor prezenți la slujba de la Mănăstire rostind următoarea predică (în engleză) și a oferit la final o sfântă cruce de fildeș pentru binecuvântarea celor prezenți:

„Înalt Preasfințiile Voastre,

Sfinția Voastre,

Cucernici Părinți,

Dragă maică stareță Elisabeta,

Iubite surori din această mănăstire,

Cuvioși pelerini,

Fraților și surorilor întru Hristos,

Este o mare binecuvântare pentru noi să vă fim alături la această minunată prăznuire a acestei sărbători speciale.

Ne adunăm astăzi în acest loc sfânt la sărbătoarea Sf. Maria Magdalena, sfânta și marea mironosiță și întocmai cu apostolii, care a fost și Apostolul Apostolilor, și cântăm împreună cu imnograful:

Sfântă Maria Magdalena, ai alergat la apostoli, zicând

„Am văzut pre Domnul”,

și prin aceasta ești prima vestitoare a Învierii.

Tu ești recunoscută de Sfânta Biserică drept Întocmai-cu-Apostolii,

Căci te-ai rugat și ai călătorit cu ei

Ca să vestești Învierea lui Iisus Hristos

Și să dai mărturie de învățăturile Sale.

Mărturia – martyria – Sfintei Maria Magdalena rămâne la fel de importantă în zilele noastre, mai ales aici, în special în Ierusalim și în Țara Sfântă.

Să ne amintim de mărturia ei:

Sfânta Maria Magdalena a fost slobozită de Domnul nostru Iisus Hristos de șapte demoni și astfel, prin experiența ei a lumii invizibile a puterilor malefice, a putut să-L recunoască pe Hristos ca Mântuitor. Din acel moment, ea I-a rămas credincioasă Domnului, chiar și la răstignirea și moartea Lui, iar ea a fost martora înmormântării Sale.

Ea a fost primul martor al învierii Domnului nostru și a dus vestea cea bună Apostolilor.

Iată modelul pentru fiecare dintre noi al propriei noastre ucenicii creștine, un model pe care trebuie să-l urmăm.

Căci și noi trăim într-o lume a puterilor cosmice malefice nevăzute care încearcă să distrugă făptura frumoasă și pe copiii lui Dumnezeu și ne rugăm fierbinte la Iisus Hristos, Dumnezeul nostru și Mântuitorul, pentru apărare și izbăvire.

Și noi trăim într-o lume în care Hristos este răstignit în fiecare zi, oriunde există persecuție, conflict, terorism, violență sau lipsă de respect față de persoana umană care este făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Și cunoaștem și noi puterea Luminii Necreate care strălucește din Sfântul Mormânt și care aduce lumină și viață în lume.

Ierusalimul și Sfintele Locuri din această Țară Sfântă sunt un testament al acestei istorii sfinte și un martor al vieții marilor sfinți ai Sfintei Biblii. Și Maica tuturor Bisericilor, iubita noastră Patriarhie a Ierusalimului, există în misiunea sa de-a lungul veacurilor pentru a fi martorul ocular al tuturor acestor lucruri și pentru a păzi unitatea Bisericii Ortodoxe. Acesta este un privilegiu unic și prețios al nostru, al celor cărora ne-a fost încredințată paza locurilor sfinte și este o mare binecuvântare pentru toți cei care vin aici în pelerinaj. Prin urmare, este obligația noastră morală să ne rugăm mereu pentru unitatea tuturor și mai ales a Bisericii Ortodoxe și să nu pierdem niciodată nădejdea.

Să nu uităm niciodată că inima vieții Bisericii este kerygma – proclamarea – Învierii lui Hristos, pe care o trăim atât de intim în Dumnezeiasca Euharistie. Căci euharistia face Biserica, iar principala caracteristică a Bisericii este soborul euharistic. După cum citim în Epistola către Efeseni, trebuie să facem tot ce ne stă în putere, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a rămâne credincioși:

„…chemării cu care aţi fost chemaţi, Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.“ (Efes. 4:1-6).

Toți cei care astăzi prăznuim sărbătoarea Sfintei Maria Magdalena aici, indiferent dacă numim Țara Sfântă casa noastră sau dacă suntem pelerini din alte țări, nu putem păstra această experiență doar pentru noi. La rândul nostru trebuie să fim vestitori, precum Sfânta Maria Magdalena, care a vestit învierea, și să răspândim Vestea cea Bună într-o lume care însetează după unirea cu Dumnezeu.

Permiteți-ne, Sfinția Voastră, să vă oferim această cruce ca o binecuvântare a pelerinajului vostru la Ierusalim.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragă Maică Elisabeta, și pe toate surorile obștii voastre monahale, în această binecuvântată sărbătoare, și Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei care sunt astăzi aici în pelerinaj, și iubita noastră Țară Sfântă.

Amin.”

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 21 iulie / 3 august 2019, pomenirea Sfântului Profet Ilie Tesviteanul s-a sărbătorit la Sfânta sa Biserică din orașul Ma’alule, suburbie a Nazaretului.

Această Biserică a aparținut comunității de limbă arabă a Patriarhiei, care a părăsit-o împreună cu întreg orașul Ma’alule, când statul Israel a fost înființat în 1948. Biserica a rămas abandonată până în anii 90. Apoi, Patriarhia a cerut retrocedarea ei de la armata israeliană care a folosit-o până atunci. Biserica a fost restituită Patriarhiei și a fost restaurată și renovată prin finanțarea egumenului Sfintei Mănăstiri a Schimbării la față de pe Muntele Tabor, Arhimandritul Ilarion, și a Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului. Încă de atunci, Biserica a fost folosită pentru diverse slujbe și pentru oficierea Sfintei Liturghii cu ocazia Sărbătorilor Profetului Ilie și a Înălțării, căreia îi este închinată.

Pentru sărbătoarea proorocului Ilie, la o zi după ziua propriu-zisă a sărbătorii, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, pe ÎPS  Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Elenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, Arhimandritul Ilarion, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de creștini de limbă arabă din zona Nazaret.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor care au participat la slujbă:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

După Sfânta Liturghie a fost o agapă în curte, la umbra pinilor, iar la prânz, ÎPS Mitropolit Chiriac din Nazaret a oferit o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/RU6nwLhrdrE

Vineri, 20 iulie / 2 august 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul la Mănăstirea sa istorică, aflată între Ierusalim și Betleem, lângă vechea Mănăstire a Locului unde s-a odihnit Maica Domnului.

La această sărbătoare, Biserica îl arată pe Sf. Prooroc Ilie ca pe o persoană plină de râvnă puternică și fără margini pentru numele lui Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu l-a milostivit cu putere dumnezeiască, astfel încât să poată face multe semne și minuni, așa cum stă scris în cărțile Regilor din Vechiul Testament și în Epistola Sfântului Iacov din Noul Testament.

Demne de menționat printre acestea este faptul că L-a rugat pe Dumnezeu să oprească ploaia și nu a plouat timp de trei ani, până când s-a cerut din nou și apoi a plouat (Iacov 3: 17-18). Prin rugăciunea sa, Dumnezeu a trimis foc și a ars altarele zeilor mincinoși de pe Muntele Carmel, de lângă Haifa. El s-a înălțat în cer într-un car de foc și i-a aruncat cojocul ucenicul său Elisei, care se uita de lângă râul Iordan, apoi Elisei a pășit pe el și a mers pe ape, trecând râul ca și cum ar fi mers pe pământ uscat.

Pentru acest mare Prooroc, Sfânta Liturghie s-a slujit în Mănăstirea sa, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Arhimandriții aghiotafiți Ignatie și Meletie și preoți vorbitori de limba arabă. Răspunsurile la strană au fost date de Pr. George Banoura în limba greacă în strana din dreapta și de corul Catedralei Sf. Iacob, condus de domnul Rimon Kamar, în arabă, în strana din stânga. La slujbă au participat reprezentanți ai Consulatului Grec, precum și pelerini greci, ruși și credincioși locali vorbitori de limbă arabă din Ierusalim și din Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie Preafericitul a citit următoarea predică:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

În final, părintele stareț, Arhimandritul Paisie, a oferit o agapă și o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Z3_Y1rIQ3jc

În după-amiaza zilei de duminică, 15/28 iulie 2019, Ministrul de Externe al Greciei, domnul Nikolaos Dendias, aflat într-o vizită de o singură zi în Israel, a vizitat Patriarhia împreună cu un grup de colaboratori de-ai săi, printre care s-au aflat fostul ambasador al Greciei în Israel, domnul Lukakis, și fostul atașat al Ambasadei, domnul Ghennimatas, precum și ambasadorul Greciei la Tel-Aviv, domnul Ilie Iliadou și Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos.

Excelența sa domnul Ministru și însoțitorii lui au fost primiți călduros de către Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Părinții Aghiotafiți.

Cu ocazia acestei vizite, Preafericitul i-a acordat domnului Dendias distincția de Înalt Conducător al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt, ca recunoaștere a contribuției aduse neamului, Bisericii și Ierusalimului, și i-a adresat această cuvântare în limba greacă:   

„Excelența voastră, domnule Ministru de Externe al Greciei, domnule Nikolaos Dendias,

Cu deosebită bucurie, Obștea Aghiotafită și Noi personal vă primim astăzi, împreună cu colaboratorii dumneavoastră, în sânurile străvechii Patriarhii Greco-Ortodoxe a Ierusalimului.

Vizita dumneavoastră, legată de cooperarea politico-economică dintre Grecia și statele din zona mediterană de Est și, mai ales, cu Israelul, are o mare importanță, nu numai pentru siguranța și pacea din această regiune, dar și pentru menținerea prezentului regim politico-demografic și religios al Vechiului Oraș al Ierusalimului, recunoscut de către toate popoarele și religiile, fără excepție, ca oraș sfânt.

Spunem aceasta pentru că străvechea Patriarhie a Ierusalimului, cunoscută ca „Rum-Ortodoxă”, constituie un factor incontestabil în ceea ce privește nealterarea, până în prezent, a caracterul multi-cultural și multi-religios al Orașului Sfânt. 

Este de prisos să spunem că Patriarhia Ierusalimului, căreia dumnezeiasca Pronie i-a încredințat paza și slujirea, de-a lungul veacurilor, a Sfintelor Locuri din Sfânta Istorie, continuă să rămână garantul caracterului creștin al Ierusalimului care este considerat Capitala spirituală a lumii.

În această calitate, de garant al caracterului creștin al Vechii Cetăți a Ierusalimului, Patriarhia noastră, care reprezintă bine-credinciosul neam al Ortodocșilor lumii elene, dar și neamul nostru, fac apel, împreună cu alte Comunități și Biserici Creștine, către Excelența Sa, Prim-ministrul Greciei, domnul Kiriakos Mițotakis, și către dumneavoastră personal, domnule Ministru, pentru a depune eforturi politice sau diplomatice adresate Excelenței Sale Prim-Ministrul Israelului, domnul Beniamin Netanyahu, spre a evita invadarea și ocuparea de către cunoscuta organizație extremistă Ateret Cohanim, a cunoscutelor hoteluri „Imperial” și „Petra”, de la Poarta lui David / Jaffa, proprietate a Patriarhiei noastre. 

Fiind încredințați de susținerea deplină a respectabilului nostru Guvern grec și a dumneavoastră personal, domnule Ministru, vă rugăm să primiți distincția Ordinului Monahilor Râvnitori, adică al Obștii Aghiotafite.

Facem aceasta în semn de recunoștință față de evlaviosul popor grec, față de guvernul său și față de respectabilul Ministru de Externe, precum și față de reprezentanții săi diplomatici aflați aici. Vă mulțumim!”.

Emoționat, domnul Ministru I-a mulțumit Preafericitului și s-a angajat să-și continue lupta pentru Biserică și pentru Elenism.

Preafericitul le-a oferit, de asemenea, domnului Ministru și însoțitorilor săi icoana Maicii Domnului Ierusalimița și a Sfântului Mormânt și i-a dat binecuvântarea Sa pentru reușita noi sale activități guvernamentale, iar domnul Ministru I-a oferit Preafericitului un suvenir de argint macedonian.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/-amNaIv5C2U

Duminică, 8/21 iulie 2019, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie în Biserica Sfântului Gheorghe Purtătorul de biruință din satul Jifna (Gofna biblică) din zona Ramallei.

Această Liturghie a fost săvârșită cu ocazia jubileului de aur, adică a împlinirii a cincizeci de ani de slujire plină de râvnă și devotament a Părintelui Gheorghe Awad, originar din satul Câmpului Păstorilor, care mai înainte a slujit în Gaza, Tulkarem și Rafidia din Samaria.

Împreună cu Preafericitul au slujit Preasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Ignatie, Egumenul Câmpului Păstorilor și al Bet-Jallei, Preoți arabi, printre care fiul părintelui Gheorghe, Arhimandritul Porfirie, care slujește în Sfânta Mitropolie a Pethimnei și Avlopotamosului din Biserica Cretei, și celălalt fiu al lui care slujește în Sfânta Mitropolie a Fthiotidei din Biserica Greciei, părintele Issa Musleh, reprezentant al presei Patriarhiei în limba arabă, părintele Bulos din Bet-Jalla, părintele Gheorghios Banura din Satul Păstorilor. Au participat credincioși ortodocși din zonă, fiind prezenți reprezentanți ai guvernului palestinian.    

La Chinoniconul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănați, nici să secerați ceea ce va crește de la sine pe pământ și să nu culegeți poama de pe vițele netăiate, că acesta este jubileu; sfânt să fie pentru voi, roadele de pe ogor să le mâncați” (Levitic 25, 11-12), poruncește Domnul prin robul său credincios, Moise.

Preacucernice Părinte Gheorghe, Iconom al credincioșilor noștri evlavioși din orașul Biblic Jifna și paroh al Bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,

Iubiți frați în Hristos și evlavioși creștini,

Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Iisus Hristos, Care ne-a adunat pe toți la această dumnezeiască Liturghie, ca să prăznuim cu sfințenie anul jubileu, adică „anul al cincizecilea” (Levitic 25, 10) al activității preoțești în Sfânta noastră Biserică a slujitorului lui Hristos, Părintele Gheorghe.

Perspectiva biblică asupra jubileului nu se referă numai la numai plinirea unui ciclu de cincizeci de ani, potrivit poruncii din Legea mozaică, adică din Vechiul Testament, ci și la înțelesul slobozeniei, adică la porunca Harului Domnului nostru Iisus Hristos, potrivit Noului Testament.

A fost numit jubileul „an de slobozenie”, pentru că în acest an a fost declarată eliberarea de datorii pe de o parte și eliberarea oamenilor de robie pe de altă parte. Era an închinat Domnului, de aceea s-a numit „sfânt”.

Înțelesul slobozeniei, adică trâmbița ce vestește eliberarea noastră, a oamenilor, de blestemul legii, a fost adus de Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel răstignit, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn” (Galateni 3, 13).

Cu alte cuvinte, Testamentul Harului care s-a unit cu noi în Hristos constituie eliberarea noastră de legea și puterea păcatului și a morții, după cum spune înțeleptul Pavel: „Căci legea duhului vieții în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Romani 8, 2).

Slobozenia în Hristos o primim în interiorul Bisericii care constituie trupul lui Hristos, iar Hristos constituie capul Bisericii, potrivit lui Pavel: „Și El este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18). Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Părintele nostru Teofilact spune: „Nu a spus [Apostolul Pavel] ‘plinătatea Bisericii’, ci ‘a trupului’, ca să arate marea Lui familiaritate față de noi și faptul că a luat trup de o ființă cu noi”. „Căci capul e de o ființă cu trupul. Așa și El, ca om, este de o ființă cu noi”.  

De altfel, Biserica este via Domnului și lucrătorii care slujesc în via Lui, adică preoții și slujitorii jertfelnicului fără de sânge, unde aduc pururea lui Dumnezeu, prin Hristos Însuși, jertfă de laudă (Cf. Evrei 13, 15). De asemenea, slujitorii Domnului fac „cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru toți oamenii” (1 Timotei 2, 1). Aceștia se îngrijesc de Biserica lui Dumnezeu, spune dumnezeiescul Pavel (1 Timotei 3, 5). De aceea și Psalmistul se roagă: „Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca cu dreptate” (Psalmul 131, 9), iar Domnul spune: „Pe preoții lui [ai Ierusalimului], adică ai Bisericii, îi voi îmbrăca cu mântuire” (Psalmul 131, 16), adică cu putere mântuitoare. Această putere mântuitoare este harul Sfântului Duh care îi numește și îi desăvârșește pe preoți.

Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16) nu se adresează numai ucenicilor și Apostolilor Lui, ci și urmașilor lor, episcopilor și preoților, care slujesc taina Iconomiei lui Dumnezeu Cuvântul întrupat și aduc slavă Domnului în Biserica Lui potrivit Psalmistului care zice: „Aduceți Domnului slavă numelui Său, închinați-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui ” (Psalmul 28, 2).   

Iubite Părinte Gheorghe,

Înaintarea ta de la o vârstă fragedă la treapta preoției în curtea cea sfântă a Domnului, adică în Biserica lui Hristos, te-a făcut slujitor vrednic al ei, de aceea și Biserica mamă a Ierusalimului te felicită astăzi prin cuvintele Domnului: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului Tău” (Matei 25, 21). 

Care este această bucurie la care ești chemat să intri? Este transmiterea multor bunătăți, potrivit lui Eftimie Zigavinos, este „toată fericirea”, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceasta este plinirea ciclului de cincizeci de ani de slujire liturgică și pastorală în Biserică. De aceea și dumnezeiescul Pavel spune: „Căci cei ce slujesc bine rang bun dobândesc și mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus” (1 Timotei 3, 13).

Această credință Ortodoxă a Sfinților Părinți și a Sfinților Apostoli ai propovăduit-o cu îndrăzneală, învățând cuvântul adevărului Evangheliei iubirii lui Hristos și promovând conviețuirea armonioasă între credincioșii altor comunități creștine și islamice în orașele Statului palestinian: Neapolis, Rafidia, Beit-Sahur, Gaza și acum Jifna.

Această contribuție preoțească a ta în Biserică și față de încercatul popor palestinian recunoscând-o Sfântul nostru Sinod, a hotărât, la inițiativa smereniei noastre patriarhale, să îți acorde distincția Ordinului Stavroforilor Sfântului Mormânt, ascultând cuvintele Apostolului Pavel: „Preoții care își țin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura” (1 Timotei 5, 17).

Pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria și pentru mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Procopie prăznuit astăzi și a ocrotitorului vostru, Sfântul Gheorghe Purtătorul de biruință, harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu tine. Amin. La mulți ani!”.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preafericitul a acordat Părintelui Gheorghe distincția Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt, i-a dăruit icoana Maicii Domnului și o cruce pectorală, urându-i să-și continue slujirea și după anul jubiliar întru mulți ani.

De asemenea, Președintele epitropilor Sfintei Bisericii l-a felicitat de părintele sărbătorit.

La amiază, Părintele Gheorghe a oferit o masă în cinstea Preafericitului și a altor invitați.

Cu această ocazie, Preafericitul l-a felicitat din nou pe Părintele Gheorghe prin această cuvântare în limba greacă:

„Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. Iar cel ce slujește lui Hristos în aceasta este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni” (Romani 14, 17-18), propovăduiește Apostolul Pavel.

Iubite Părinte Gheorghe,

Iubiți prieteni comeseni,

Marele Pavel, simțind că se apropie sfârșitul slujirii sale apostolești, spune:

„Că eu de acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății” (2 Timotei 4, 7-8).

La acest fapt al slujirii ecleziastice se referă și sărbătorirea de astăzi a jubileului slujirii tale ca preot, Părinte Gheorghe.

Rânduiala biblică a jubileului, pe care Biserica noastră o cinstește în mod special, are un singur scop, acela de a vesti că misiunea preotului, adică a părintelui duhovnicesc și a ocârmuitorului, nu este, desigur, desfătarea de bunurile materiale, precum „mâncarea și băutura”, ci buna-vestire a dreptății, a păcii și a bucuriei în Duhul Sfânt. 

Cu alte cuvinte, părintele duhovnicesc și ocârmuitorul trebuie să întrupeze aceste valori duhovnicești și morale care constituie temelia progresului și a bună-stării societății în general și a comunităților religioase în special.

Spunem aceasta pentru că armonioasa conviețuire a diferitelor comunități religioase și, în cazul de față, a musulmanilor și creștinilor, depinde în mare măsură de călăuzirea pastorală locală cu care noi ne mândrim, ascultând cuvintele Evangheliei lui Hristos Care zice: „Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21).

În încheiere vrem să mulțumim tuturor celor care au cinstit, prin prezența lor, această sărbătoare și îndeosebi Excelenței sale, deosebit de respectatul și iubitul de noi, Președintele Statului palestinian Mahmud Abas Abu Mazen, prin reprezentanții lui. 

Iar Părintelui Gheorghe îi urăm să aibă parte de putere de sus, sănătate sufletească și trupească și lungime de zile, ca să se arate plăcut lui Hristos Dumnezeu și cinstit de oameni și de Patriarhia noastre Rum-Ortodoxă. La mulți ani și an jubiliar binecuvântat”.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/ZkF2zny1UjU

Astăzi, Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil al III-lea i s-au alăturat Patriarhii și întâi-stătătorii Bisericilor Ierusalimului pentru o slujbă de priveghere și o rugăciune care au avut loc la Poarta Jaffa din orașul vechi pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la pericolele reprezentate de grupările radicale care compromit integritatea și caracterul Cartierului Creștin din Ierusalim și amenință accesul pelerinilor la sfintele altare și la Biserica Sfântului Mormânt.

S-a subliniat faptul că ei nu pot rămâne tăcuți în timp ce accesul la locurile sfinte este amenințat iar speranța unei păci durabile este diminuată.

Liderii creștini din Ierusalim au anunțat în continuare că vor organiza o „Zi internațională de rugăciune pentru comunitatea creștină și Cartierul Creștin din Ierusalim”. Ei au cerut creștinilor din întreaga lume să li se alăture și să participe la evenimentul din Ierusalim, în septembrie 2019.

La priveghere, Preafericitul Teofil al III-lea a făcut următoarele remarci:

„Ne aflăm aici, la poarta Jaffa, inima cartierului creștin. Suntem aici ca să ne rugăm pentru orașul nostru iubit. Stăm ca ucenicii, credincioși lui Hristos, la locul pătimirii Sale. Stăm alături de milioane de pelerini din fiecare trib și vorbitori ai fiecărei limbi, care vizitează și binecuvântează acest Oraș Sfânt. Stăm împreună cu chiriașii proprietăților noastre care au oferit mult timp o ușă deschisă vizitatorilor și credincioșilor de departe și de aproape.

Și din adâncul inimii noastre, mulțumim colegilor noștri, întâi-stătători ai Bisericilor din Ierusalim, că ni s-au alăturat și stau alături de noi solidari; noi toți și împreună ne împărtășim convingerile comune, umanitatea noastră comună și destinul nostru comun, aspecte specifice și generale pentru comunitățile noastre.

Ca și comunitate de reconciliere, refuzăm să permitem grupărilor radicale să dilueze integritatea și caracterul Cartierului Creștin din Ierusalim. Nu putem rămâne tăcuți când accesul la locurile noastre sfinte este amenințat, iar speranța unei păci durabile este diminuată. Nu vom rămâne tăcuți.

Ca și comunitate de justiție, cerem ca respectarea legilor să se mențină și să fim uniți față de orice încercare de a lua proprietățile Bisericii prin măsuri ilegale sau de a evacua cu forța chiriași nevinovați. Avertizăm împotriva oricărei astfel de încercări și nu ne vom teme să folosim toate mijloacele legitime pentru a ne opune și a împiedica acest lucru să aibă loc. Rămânem apărători nepătimași ai Status Quo-ului și ne asigurăm că oameni de toate credințele pot înflori și prospera în interiorul zidurilor acestui oraș.

Ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Astăzi, îi chemăm pe creștinii de pretutindeni să ni se alăture în rugăciune și invităm frații și surorile să ne adunăm în septembrie 2019 pentru o Zi internațională de rugăciune pentru comunitatea și Cartierul Creștin din Ierusalim. Așteptăm cu nerăbdare să îi primim pe liderii creștini și credincioșii din întreaga lume, în timp ce ne continuăm lupta de a păstra și proteja comunitatea creștină de aici, din Țara Sfântă.

Împreună cu regele David, măritul conducător, ne rugăm pentru pacea și securitatea dumnezeiască din întăriturile Ierusalimului. (Psalmul 121: 6-7)”

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/btyannZQn2o