Sâmbătă, 29 septembrie / 12 octombrie 2019, a avut loc sfințirea Sfintei Biserici a Sfântului Sava cel sfințit, în comunitatea greco-ortodoxă arabă de oraș Yafaan Nasirah, în apropiere de orașul Nazaret, unde a locuit Domnul nostru Iisus Hristos, fapt pentru care a fost numit Nazarinean.

Această Sfântă Biserică, construită inițial în secolul al XII-lea și acum renovată și închinată Sfântului Sava, ne amintește prin prezență și nume faptului că activitatea pastorală a Sfântului Sava, care a început în secolul al V-lea la marea sa Mănăstire- Lavră din Iudeea, a ajuns și în Galileea, unde a construit biserici și mănăstiri, potrivit biografului său, Chiril din Skythopolis.

După tipicul Bisericii noastre Ortodoxe, slujba sfințirii a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, monahi aghitafiți, printre care Arhimandritul Artemios, îndrumătorul comunității, Pr. Gabriel Nadaf și, de departe, părintele duhovnic din Lavra Sf. Sava, Arhimandritul Evdochim, care a adus moaștele părinților martirizați în Mănăstirea Sf. Sava pentru Sfântul Altar, Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, arhidiaconului Marcu și Diaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de monahul începător Constantin în greacă și de corul comunității din Nazaret în limba arabă, cu participarea la rugăciune a membrilor comunității și a credincioșilor din multe parohii din Nazaret și Galileea.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică înainte de Sfânta Împărtășanie:

„Pe toate le-a luminat cu darul Său Hristos și lumea a înnoit; cu Duhul Său cel Preasfânt sufletele se înnoiesc, că a Domnului casă s-a deschis întru mărire unde și înnoiește inimile credincioșilor Hristos Dumnezeul nostru spre mântuirea oamenilor”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși Creștini și pelerini,

Astăzi Harul Sfântului Duh ne-a chemat pe toți în cetatea învecinată cu Nazaretul, Iafea, ca să săvârșim sfințirea noii Biserici ridicate întru slava lui Dumnezeu în Treime, dar și în cinstea Sfântului Sava cel Sfințit.

Domnul Dumnezeul nostru Însuși i-a arătat Proorocului Moise în Sinai o icoană nefăcută de mână, închipuind astfel Biserica lui Hristos care, potrivit dumnezeiescului Pavel, este muntele Sionului duhovnicesc și cetatea Dumnezeului celui viu (Cf. Evrei 12, 22). Potrivit mărturiei Evanghelistului Matei, Iisus Hristos i-a zis ucenicului Său, Petru: „Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Și aceasta deoarece Biserica este trupul tainic al lui Hristos, iar Hristos Însuși este capul Bisericii, după cum propovăduiește înțeleptul Pavel: „Dumnezeu Tatăl, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui Ce plinește toate întru toți” (Efeseni 1, 22-23).

Imnograful slujbei Înnoirii Bisericii redă cu toată exactitatea însemnătatea acestui eveniment, invocând cuvintele evanghelice ale Sfântului Ioan Teologul: „Venind la noi Cuvântul după trup, scriind, grăiește fiul tunetului: Văzut-am luminat mărirea pe care o avea Fiul de la Tatăl întru darul adevărului; și celor ce cu credință L-am primit pe Dânsul ne-a dat tuturor stăpânire să ne facem fiii lui Dumnezeu, care nu din sângiuri, nici din voie trupească, ci de la Duhul Sfânt ne-am născut și casă de rugăciune am alcătuit grăind: Această casă întărește-o, Doamne.”

Cu alte cuvinte, astăzi, noi, cei născuți din nou din Duhul Sfânt prin Sfântul Botez și în Hristos îmbrăcați, am alcătuit casă, adică lăcaș de rugăciune, unde se veselesc cele cerești și se bucură cele părintești, se binecuvântează zidirea și se închină Ziditorul, și unde se află slava Domnului nostru Iisus Hristos „căci întru El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2, 9).

De asemenea, „Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4, 24). Acest Duh, adică Sfântul Duh al lui Hristos, este Cel Care ține laolaltă întreaga Biserică, după cum cântă Imnograful: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plinește”. Aceasta de altfel o mărturisește și Domnul, prin gura Proorocului Iezechiel: „Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da și voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru duhul Meu și voi face ca să umblați după legile Mele și să păziți și să urmați rânduielile Mele” (Iezechiel 36, 26-27).

Aceste cuvinte ale Proorocului arată că slujba Înnoirii se referă în esență la înnoirea sufletelor și trupurilor noastre în Duhul Sfânt. Spunem aceasta ascultând predica dumnezeiescului Pavel care spune: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi” (1 Corinteni 3, 16). Și în alt loc: „Noi suntem templu al Dumnezeului celui viu” (2 Corinteni 6, 16).  

Înnoirea în Duhul Sfânt, adică inima nouă și duhul nou al lui Hristos, a dobândit-o și Părintele nostru, Cuviosul Sava cel Sfințit, devenind astfel cetățean al Ierusalimului ceresc, al Bisericii celor întâi-născuți înscriși în ceruri. Iată de ce Bisericile sfințite se cinstesc în numele Sfinților și Drepților lui Dumnezeu, mai ales al Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), spune Psalmistul. Cu adevărat Dumnezeu minunat este întru Sfântul Lui Sava cel Sfințit, pe care l-a arătat „Biserică a Dumnezeului celui viu” ale cărui Sfinte Moaște nestricate răspândesc mireasma „sfințeniei Duhului” (Romani 1, 4), a Învierii din morți a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos.

Biserica Sfântului Sava care astăzi se sfințește, cea din împrejurimile Nazaretului, cetatea Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, constituie o mărturie nemincinoasă a tainei celei din veac arătate a dragostei și iubirii de oameni a lui Dumnezeu, în persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul întrupat din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria cea plină de har.

De aceea strigăm: „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Și, împreună cu Sfântul Sofronie Patriarhul Ierusalimului, zicem: „Astăzi Raiul s-a deschis oamenilor și Soarele dreptății ne luminează nouă. Astăzi cele de sus cu cele de jos împreună prăznuiesc, și cele de jos cu cele de sus împreună vorbesc. Astăzi prăznuirea cea sfințită și mult vestită a Ortodocșilor se bucură”. Și, împreună cu Sfântul Ioan Damaschin, să aducem laudă, zicând: „Bucură-te, Sioane sfinte, Maică a Bisericilor, lăcașul lui Dumnezeu, căci tu ai primit cea dintâi iertarea păcatelor prin Înviere”.

În această casă, lăcaș al lui Dumnezeu, și noi, iubiții mei frați, suntem chemați să intrăm de către Însuși Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care zice:

„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).

Pe Tine Te rugăm și Ție Îți cerem, Doamne, așa cum Ucenicilor Tăi văzători de Dumnezeu le-ai trimis slava Ta după Învierea Ta din mormânt și dumnezeiasca Înălțare în înaltul cerului, Duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale noastre și cu duh stăpânitor ne întărește și primește rugăciunile noastre cele întru pocăință. Încă, primește și jertfele fără de sânge și de mulțumire, întru credință aduse, ale tuturor celor ce iubesc buna-cuviință a casei Tale. Amin”.

În timpul mesei, Preafericitul a  adresat următorul discurs celor prezenți:

“Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Mat. 5:16).

Excelența dumneavoastră, Domnule Președinte al Comunității,

Excelențele Voastre, Reprezentanți ai Guvernului,

Iubiți frați și surori în Hristos

Dăm slavă și mulțumire Dumnezeului nostru Cel în Treime slăvit Care ne-a aflat vrednici să sfințim astăzi Biserica nou construită, cu hramul Sfântului Sava cel Sfințit, în orașul vostru.

Bucuria noastră în Hristos în această zi vrednică de laudă este, într-adevăr, mare. Și aceasta pentru că o lucrare bună se oferă orașului și comunității creștine de aici, și anume un locaș de închinare și rugăciune. Se oferă o casă a lui Dumnezeu, unde toți cei care se chinuie și sunt încărcați de greutăți pot găsi odihnă, așa cum spune Domnul: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mat. 11:28).

Iar bucuria noastră în Hristos este mai mare, deoarece Biserica Dumnezeului Celui Viu (2 Cor. 6:16), și anume a credincioșilor cucernici ai Patriarhiei Ierusalimului, mărturisește activ, atât prin participarea la viața liturgică și practica Bisericii, cât și prin slujirea socială și pastorală sub îndrumarea spirituală a cucernicului părinte Gabriel (Nadaf) și a colegilor săi, și mai ales prin slujirea ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, care vă păstorește comunitatea.

Buna cooperare dintre păstorul spiritual și turma lui nu numai că a dat roade bune, dar a adus la bun sfârșit construcția și deschiderea spre închinare a Sfintei Biserici a Sfântului Sava cel Sfințit.

Inutil să spunem că, în calitate de sălaș de închinare și rugăciune către Dumnezeul iubirii și al milosteniei, Biserica este o garanție a identității membrilor Comunității, în special a tinerilor.

Și spunem acest lucru deoarece epoca contemporană a dezvoltării rapide a tehnologiei electronice creează o confuzie pentru întreaga lume și mai ales pentru tineret și pune la îndoială valorile spirituale și morale ale Sfintelor Scripturi, care reprezintă sursa inepuizabilă a credinței sănătoase în Dumnezeul iubirii și al filantropiei, precum și al milei fără sfârșit: „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mat. 16 : 26).

Cu această ocazie binecuvântată, am dori să vă asigurăm, iubiți frați și surori, că Străvechea Patriarhie a Ierusalimului rămâne credincioasă și dedicată sfintei sale misiuni de păstrare a Preasfintelor Altare, precum și de îngrijire pastorală acordată credincioșilor creștini.

În cele din urmă, exprimăm cele mai calde mulțumiri tuturor celor prezenți la această mare sărbătoare a sfințirii bisericii și, în special asociațiilor de femei, tineret și cercetașilor, care au depus toate eforturile pentru acest eveniment.

Fie ca Domnul Dumnezeu să îi întărească și să le călăuzească acțiunile spre lucrarea poruncilor Sale, prin mijlocirea Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria și a Sfântului nostru Părinte printre Sfinți Sava cel Sfințit. Amin. La mulți ani! ”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Vk6-5oRoMXk

Miercuri, 2 octombrie 2019, Preafericitul Patriarh Teofil III al Ierusalimului, împreună cu reprezentanți ai Consiliului Patriarhilor și Șefilor Bisericilor, au primit o delegație a Congresului Statelor Unite (CODEL) la Patriarhie pentru a discuta despre rolul Bisericilor în Ierusalim și unele dintre provocările actuale cu care se confruntă, inclusiv amenințările la adresa Status Quo-ului Orașului Vechi și a caracterului său multi-religios și multi-cultural, după cum s-a văzut în cazul proprietăților de la Poarta Jaffa .

Alături de CODEL s-au aflat senatorul Roger Wicker (R-Mississippi), Deputatul Alcee Hastings (D-Florida), Deputatul (R-Carolina de Sud) și Deputatul Andrew Harris (R-Maryland), împreună cu mai mulți membri ai personalului. Alături de Preafericirea Sa, din partea Șefilor Bisericilor, au fost Eminența Sa, Giacinto-Boulos Marcuzzo, Episcopul vicar al Patriarhiei Latine și Preasfințitul. Dr. Hosam Naoum din Biserica Anglicană, Protopopul de la Catedrala Sf. Gheorghe și secretarul Consiliului Patriarhilor și al Șefilor Bisericilor.

Preafericirea Sa a discutat despre rolul îndelungat al Bisericilor creștine din Ierusalim în protejarea Sfintelor Locuri pentru evrei, creștini și musulmani, importanța menținerii independenței Bisericii, care este contestată astăzi de anumite grupări radicale și de persoane care încearcă să submineze rolul său vital în Țara Sfântă și lucrarea importantă a Bisericilor pentru toți oamenii din toată regiunea.

CODEL și-a declarat entuziasmul de a se implica în activitatea istorică și continuă a Bisericilor, aflând mai multe despre mișcările care amenință prezența creștină, cum ar fi cazul Porții Jaffa, care ar putea pune în pericol traseul de pelerinaj către Cartierul Creștin și Sfântul Mormânt Biserică și aprofundarea canalelor de comunicare între Statele Unite și Bisericile din Ierusalim.

În acest sens, Comunitatea Internațională a Sfântului Mormânt (ICOHS), care a avut un rol important în facilitarea contactului dintre Bisericile din Ierusalim și reprezentanții guvernului SUA și alte organizații, își va continua activitatea în Regatul Unit și în alte țări, creând legături între părți și asumându-și conducerea proiectelor de interes comun.

După încheierea întâlnirii, reprezentanții Patriarhiei Ierusalimului și ai Ambasadei SUA au escortat CODEL la Biserica Sfântului Mormânt, unde s-au închinat la locurile răstignirii și învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Din partea Secretariatului-General

Vineri dimineață, pe 21 septembrie / 4 octombrie 2019, ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Greciei, domnul Antonios Diamantaris, a vizitat Patriarhia, ca parte a agendei vizitei sale în statul Israel, însoțit de Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos.

Domnul Diamantaris a fost primit cu căldură Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, Arhimandritul Dragoman Matei și de alți părinți aghiotafiți.

În cadrul acestei întâlniri, domnul ministrul a fost informat de Preafericirea Sa cu privire la Status Quo-ul Ierusalimului și la locul creștinilor din Țara Sfântă în zonele de jurisdicție ale Patriarhiei, al căror rol istoric este păstrarea și protejarea pe termen lung a prea-sfintelor altare, ca urmași ai Imperiului Bizantin.

Ca pelerin în Țara Sfântă, domnul Diamantaris a spus că este fericit de această vizită și întâlnire și I-a transmis Preafericitului urările și respectul premierului Greciei Său. Mai mult, domnul ministru s-a angajat să-și mențină interesul său imparțial și real pentru misiunea multiplă și prețioasă a Patriarhiei.

Ca apreciere a sprijinului acordat Patriarhiei, Preafericirea Sa l-a distins pe domnul Diamantaris cu medalia de Mare Comandant al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt și i-a oferit binecuvântări din Ierusalim, însoțindu-l, pentru continuarea pelerinajului, la Biserica Sfântului Mormânt.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Ti7kaeSyQ4U

Vineri, 14/27 septembrie 2019 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Înălțării Cinstitei Cruci, pentru a fi văzută de toată lumea.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica pomenește evenimentul ce a avut loc în anul 336 când, după ridicarea Bisericii Învierii de către Sfânta Elena, în ziua sfințirii, Cinstita Cruce a lui Hristos, care fusese găsită pe Golgota, a fost înălțată pentru a o vedea de departe mulțimea credincioșilor ce se adunase acolo.

Această sărbătoare a fost celebrată ca un mare Praznic, cu Vecernie în ajun și Sfânta Liturghie în dimineața zilei respective, în Sfânta Biserică a Învierii. 

Slujbele Vecerniei și ale Sfintei Liturghii au fost conduse de Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului.

Vecernia a cuprins și întâmpinarea Patriarhului și închinarea la Piatra Ungerii și la Sfântul Mormânt. S-a bătut toaca, s-a tămâiat și s-a săvârșit Slujba Litiei în Biserica Învierii.

Sfânta Liturghie s-a săvârșit în Biserica Învierii unde, împreună cu Preafericitul, au slujit Arhierei ai Patriarhiei: Preasfințiții Mitropoliți Isihie al Capitoliadei și Timotei al Vostrelor, Preasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lidei, Filumen al Pelei și Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, precum și Arhieriei din Mitropolia Moscovei, din Patriarhia Serbiei și din Biserica Greciei. De asemenea, au slujit Ieromonahi Aghiotafiți în frunte cu Arhimandritul Nectarie, Gheron al Kamarasei, Arhidiaconul Marcu și alți cinci Diaconi, precum și numeroși preoți din Grecia, Cipru, România, Rusia, Ucraina și Serbia. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos, și au luat parte numeroși pelerini, în ciuda piedicilor neașteptate venite din partea armenilor.    

După Sfânta Liturghie a avut loc Litania până la locul Peșterii în care s-a aflat Cinstita Cruce și Înălțarea acesteia aici, după cum rânduiește Tipicul. 

A urmat Litania cu înconjurarea de trei ori a Sfântului Mormânt și urcarea pe Golgota unde a avut loc iar Înălțarea Sfintei Cruci de către Preafericitul Patriarh în fața Sfintei Mese a Golgotei. Apoi, Crucea a fost ridicată și întoarsă către cele patru puncte cardinale, cu ectenie la fiecare înălțare. Aici mulți pelerini s-au închinat cu multă bucurie și evlavie la Cinstita Cruce ce conține o părticică din Sfântul Lemn și au luat drept binecuvântare crenguțe de busuioc dintre cele așezate pe discul pe care era ținută Cinstita Cruce.

După Sfânta Liturghie, Sinodia patriarhală, în sunetul clopotelor și într-o atmosferă de mare bucurie, a urcat la Patriarhie.

Aici, pelerinii și-au arătat cinstirea față de Preafericitul Patriarh și au primit binecuvântarea Sa, ascultând totodată această predică în limba greacă:

 „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume”, propovăduiește dumnezeiescul Pavel (Galateni 6, 14).

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei Hristos Sofianopulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Credincioși Creștini și pelerini,

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuiește astăzi Înălțarea Universală a Cinstitei și de Viață făcătoarei Cruci, care s-a făcut de către Sfântul Macarie Arhiepiscopul Ierusalimului în prezența Sfintei Elena, mama Sfântului Mare Împărat Constantin.

Am sărbătorit astăzi acest mare eveniment al mântuirii noastre în Sfânta Biserică a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, unde se află înfricoșătoarea Golgotă, adică locul unde a fost înfiptă Cinstita Cruce, precum și locul aflării ei de către Fericita Elena cea întocmai cu Apostolii.

Cel care „a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corintei 12, 4) spune: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos” (Galateni 6, 14).

Comentând cuvintele Apostolului Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Și care este lauda Crucii? Faptul că Hristos a luat pentru mine chip de rob și a pătimit cele ce a pătimit. Pe mine, robul, vrăjmașul, nerecunoscătorul, atâta m-a iubit încât s-a dat pe Sine Însuși.

Cu alte cuvinte, în Cinstita Cruce ne punem toată nădejdea noastră. Crucea ne întărește și ne dă curaj, pentru că Mântuitorul nostru Hristos a luat asupra Sa neputințele noastre și prin sângele Răstignirii Sale a înnoit firea noastră omenească stricată prin păcat. Prin Cruce s-a înnoit întreaga Zidire și a renăscut neamul omenesc. „Căci acest Lemn este mântuirea noastră, armă de pace, nebiruită biruință”, după cum cântă imnograful.

Cu adevărat Crucea pe care cu multă fală o înalță astăzi Sfânta noastră Biserică constituie armă purtătoare de putere și biruință, dar și simbol al slavei și surpare a laudei celor trufași, după cum spune Sfântul Iacov Ruda Domnului: „Acum vă lăudați în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea” (Iacov 4, 16).

Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut pildă a lepădării de sine și a celei mai înalte smerenii pe Cruce și prin Cruce, căci „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2, 8). La aceasta ne cheamă astăzi cinstitul Praznic al Înălțării Sfintei Cruci: la ridicarea de la cele pământești la faptele duhovnicești și mântuitoare de suflet, la ridicarea de la cele stricăcioase la cele nestricăcioase și veșnice.

La aceasta ne îndeamnă Crucea lui Hristos cea purtătoare de viață, prin cuvintele Domnului: „Cine se va înălța pe sine se va smeri și cine se va smeri pe sine se va înălța” (Matei 23, 12).

Iar noi, împreună cu Imnograful, să zicem: „Doamne, Cel Ce Te-ai înălțat pe Cruce și împreună ne-ai înălțat pe noi, învrednicește-ne de bucuria Ta cea cerească și ne miluiește, ca un bun și de oameni iubitor”

Amin. Întru mulți ani!

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/KtEysjy0TDA

Duminică, 9/22 septembrie 2019 s-a prăznuit (cu amânare de o zi) sărbătoarea Nașterii Născătoarei de Dumnezeu în frumoasa și măreața Biserică a Nașterii Maicii Domnului a Comunității elino-ortodoxe arabe din Bet-Jala.

Cu ocazia acestui praznic, Comunitatea elino-ortodoxă din Bet-Jala, cinstind-o cu toată evlavia pe Născătoarea de Dumnezeu, a mulțumit lui Dumnezeu pentru darul făcut oamenilor, anume pentru Maria, pe care a dat-o părinților ei dumnezeiești Ioachim și Ana, ca să devină Născătoare de Dumnezeu, adică să nască de la Duhul Sfânt, cu trup, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Izbăvitorul lumii. 

Liturghia acestui praznic a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei și Secretar General, Preasfințitul Teofilact Epitrop patriarhal în Betleem și Arhiepiscop al Iordanului, Părintele Egumen Arhimandritul Ignatie, Arhimandritul Ieronim, preoții slujitori ai Bisericii – Gheorghe, Iosif, Pavel și Ilie, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie. A cântat corul din Bet-Jala în arabă și greacă, a fost prezentă doamna  Consul Ecaterina Jima și au luat parte la rugăciune mulțime de credincioși care au umplut întreaga Biserică.

Către această mulțime de creștini bine-credincioși, Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă, reprodusă aici în limba română:

„Astăzi Adam a fost dezlegat și Eva dănțuiește și strigă cu Duhul către tine, Născătoare de Dumnezeu: Prin tine ne-am mântuit de blestemul cel de demult, căci Hristos S-a arătat din tine”, spune imnograful, Sfântul Andrei Criteanul.

Iubiți frați întru Hristos,

Cuvioși Creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh și puterea Celui Preaînalt care a umbrit-o pe binecuvântata Fecioară Maria ne-a adunat pe toți astăzi în această Sfântă Biserică ca să prăznuim și cu credință să ne închinăm sfintei sale nașteri cea din făgăduință. Prin ea ne-am izbăvit de blestemul strămoșesc, căci din ea a răsărit Hristos, noul Adam.

Nașterea pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, au vestit-o mai înainte Sfinții Prooroci și, mai ales, Proorocul Isaia care cu mare glas a strigat: „Pentru aceasta Domnul vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14).

Acest Fiu al Fecioarei nu este altul decât „Soarele Dreptății”, adică noul Adam, Hristos, Mântuitorul lumii, Cel Ce ne-a izbăvit de moarte și stricăciune, după cum lămurit spune imnograful:

 „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”.

Din blestemul stricăciunii și al morții, adică al Legii Vechiului Testament, ne-a răscumpărat Hristos, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel, zicând: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn” (Galateni 3, 13). Explicând aceste cuvinte, Marele Părinte al Bisericii, Sfântul Atanasie, spune: „Hristos S-a făcut blestem (…) primind moartea ce a venit prin blestem”. De aceea, potrivit imnografului, nașterea Născătoarei de Dumnezeu bucurie a vestit la toată lumea. Și ne întrebăm: Ce este această bucurie? Este evenimentul istoric ce privește întreaga lume, faptul că Nașterea Maicii Domnului din Drepții Părinți Ioachim și Ana a vestit trei lucruri: mai întâi faptul că Hristos este plinirea Legii lui Moise și a Proorocilor, al doilea este unirea firii omenești cu cea dumnezeiască prin Persoana lui Hristos, ce s-a făcut prin Duhul Sfânt și din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria, iar al treilea este arătarea adevărului celui întru Hristos.

Să ascultăm cele spuse în prochimenul Sfântului Serghie Aghiopolitul: „Se naște Maica Dumnezeului nostru și lumea în ea se înnoiește; se naște și Biserica cu a sa cuviință se împodobește. Biserica cea sfântă, lăcașul lui Dumnezeu, organul fecioriei, cămara cea împărătească, întru care taina cea preamărită a unirii celei negrăite a firilor ce s-au adunat împreună în Hristos s-a săvârșit.” 

Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este singura persoană din lume care e fericită de toți oamenii, potrivit propriei sale mărturisiri redate de Evanghelistul Luca: „Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul (…) că a căutat spre smerenia roabei Sale; că iată de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 46, 48).

Și aceasta deoarece Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria s-a arătat, pe de o parte, „mai presus de zidire, născând cu trup pe Ziditorul, adică pe Dumnezeu Creatorul” și, pe de altă parte, s-a arătat comoară a vieții noastre, a oamenilor, și ușă a luminii neapropiate, potrivit imnografului Bisericii.

Cu adevărat, iubiții mei frați, Mireasa dumnezeiască și pururea Fecioara Maria s-a arătat ușă a luminii neapropiate pentru că a primit în pântece focul dumnezeirii așa cum teologic subliniază imnograful zicând: „Rugul cel nears cu foc în munte și cuptorul caldeilor cel dătător de rouă lămurit mai înainte te-au însemnat pe tine, dumnezeiască Mireasă. Că Focul dumnezeiesc cel fără de materie în pântece materialnic fără de ardere L-ai primit. Pentru aceasta Celui Ce S-a născut din tine cântăm: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri”. 

Sărbătoarea de astăzi a Nașterii Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria nu este numai sărbătoare a bucuriei, ci și a izbăvirii neamului omenesc din „vina greșelilor lui”, după cum se spune în condacul praznicului: „Ioachim și Ana din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva din stricăciunea morții au scăpat, Preacurată, prin sfântă nașterea ta. Aceasta o prăznuiește și poporul tău, de vina greșelilor mântuindu-se când striga către tine: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea Vieții noastre”.

În predica Sa de pe munte, Domnul nostru Iisus Hristos face referire aparte la vina de care se ține seama la Judecata finală: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi. Iar cine va ucide vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 21). Iar dumnezeiescul Pavel, referindu-se la urmările Patimilor și morții lui Hristos spune: „Și El (Hristos) S-a împărtășit de patimile oamenilor „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe aceia pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” (Evrei 2, 14-15).

Cu alte cuvinte, Satana este cel care i-a îndemnat pe strămoșii cei întâi zidiți la păcatul care a adus moartea. Deci, de vreme ce diavolul îi trage pe oameni în păcat, se spune despre el că are stăpânirea morții. Dar, prin moartea lui Hristos, s-a surpat stăpânirea morții și a păcatului, precum și cel care are stăpânirea morții, adică diavolul.

Când vorbim despre moarte, ne referim la moartea duhovnicească, adică lepădarea omului de Dumnezeu, dar și la moartea trupească care îi urmează. Aceste două feluri de moarte aduc teamă și pricinuiesc vina care îl paralizează pe om psihic, căci se vede amenințat de crunta și de necruțătoarea moarte.

Întruparea lui Hristos Dumnezeu Cuvântul care a avut loc prin luarea firii omenești din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu a surpat vina și frica robiei morții. Omul nu se mai simte vinovat, pentru că Dumnezeu ne arată dragostea față de noi cea din adâncul Lui, căci, atunci când noi eram încă plini de păcat, Hristos a murit pentru noi, după cum spune marele Pavel: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5, 8).

Iată deci de ce astăzi se bucură și se veselește Biserica lui Hristos și iată de ce neîncetat o fericim pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului. Veniți dar, iubiții mei frați, să strigăm și noi împreună cu imnograful: „Străin lucru este maicilor fecioria, străină este și fecioarelor nașterea de fii. Iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate semințiile pământului pe tine neîncetat te mărim”.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău pentru noi toți. Amin. Întru mulți ani!

Mulțime de popor a venit spre a se sfinți prin Taina Sfintei Euharistii, iar credincioșii au cântat, ajutându-i pe psalți.

După Sfânta Liturghie a avut loc agapa, iar la amiază a fost oferită o masă de către Părintele Egumen Arhimandritul Ignatie, preoții și Consiliul orașului, unde Preafericitul a rostit din nou o cuvântare:

Preastimate domnule Președinte și cinstiți membri ai Consiliului Bisericesc,

Cinstiți Părinți și Frați,

Iubiți frați în Hristos,

 „Iată, acum ce este bun și ce este frumos decât numai a locui frații împreună” (Psalmul 132, 1).

Harul preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Maicii Domnului ne-a învrednicit pe toți, cler și popor să prăznuim împreună, prin Sfânta Euharistie, în această zi însemnată, „înnoirea lumii” pe de o parte și „cuviința Bisericii” pe de altă parte, adică Nașterea Maicii Domnului.

Se bucură și se veselește Sfânta noastră Biserică astăzi pentru că, așa cum cântă imnograful, „Maica Vieții astăzi se naște, stricând întunericul; ceea ce este înnoirea lui Adam și chemarea Evei și izvorul nestricăciunii prin care noi ne-am îndumnezeit și din moarte ne-am mântuit”.

În aceste cuvinte de laudă insuflate de Dumnezeu ale Sfântului Serghie Aghiopolitul se înfățișează, potrivit Apostolului Pavel, „care este lărgimea și lungimea și înălțimea și adâncimea” (Efeseni 3, 18) tainei Iconomiei lui Dumnezeu, adică a Sfintei noastre Biserici, trupul tainic al lui Hristos. „Suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui” (Efeseni 5, 30), potrivit dumnezeiescului Pavel.

Aceasta înseamnă că Biserica Ierusalimului, Patriarhia, cunoscută ca Rum Ortodoxă, împreună cu Obștea Aghiotafită, constituie garantul prezenței de veacuri a credincioșilor Creștini, dar și al provenienței și originii ei.

Spunem aceasta pentru că astăzi tineretul Creștin se confruntă cu numeroase și felurite greutăți, între care criza de identitate și origine. Acest fenomen  este cunoscut tuturor comunităților creștine și de aceea a fost inițiată o campanie de deșteptare.

Patriarhia noastră Rum Ortodoxă nu a încetat niciodată să poarte grijă de turma sa și, mai ales, de educația tineretului. Dialogul dragostei lui Hristos, iar nu confruntările politice publice, rezolvă toate problemele ce se ivesc. Oamenii, indiferent de statutul lor, apar și dispar, pentru că se supun legilor stricăciunii și morții. Patriarhia și Biserica, însă, nu se supun legilor stricăciunii pentru că sunt întemeiate pe sângele izbăvitor și pătimitor al Celui Drept, adică al lui Hristos.  

Tocmai acest eveniment al întregii lumii îl sărbătorește Biserica noastră Ortodoxă prin persoana preabinecuvântată a pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului. Prăznuiește Biserica noastră Nașterea Maicii Domnului, adică surparea morții și a stricăciunii, precum și darul dumnezeiesc al vieții veșnice în Hristos, după cum lămurit grăiește imnograful:

 „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”.

Întru mulți și pașnici ani!

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/1nziyKhi2Y8

Luni dimineață, pe 3/16 septembrie 2019, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Macarie al Australiei a vizitat Patriarhia, însoțit de PS Episcop Serafim al Apolloniei și un grup de cincizeci de pelerini din diferite orașe australiene. Profesorul Giangos de la Universitatea din Salonic a fost și el prezent.

Arhiepiscopul Macarie, recent ales și instalat, și grupul său de pelerini, au fost primiți de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului,  Teofil, și Părinți Aghiotafiți. Preafericirea Sa și-a exprimat bucuria ocazionată de această vizită, care reflectă relația strânsă, pe termen lung, dintre Patriarhia Ecumenică a Australiei și Patriarhia Ierusalimului.

În semn de apreciere pentru vizita Arhiepiscopului Australiei și pentru lucrarea sa, Preafericitul i-a decernat medalia de Mare Comandor al Sfântului Mormânt și a oferit un engolpion PS Episcop Serafim al Apolloniei, cruci pectorale preoților și binecuvântări din Ierusalim pelerinilor.

Emoționat de vizită și de distincția de onoare, ÎPS Arhiepiscop Macarie al Australiei I-a mulțumit Preafericirii Sale prin următorul discurs:

„Preafericirea Voastră, Preasfințite Patriarh al Ierusalimului Teofil,

Cu cutremur și profundă emoție, din Preasfânta noastră Arhiepiscopie a Australiei, cuviosul frate, Episcopul Serafim al Apolloniei și toți cucernicii  pelerini, atât clerici cât și mireni care însoțesc micimea mea, au venit cu bucurie și cu inima smerită la Sfânta Cetate a Ierusalimului, sediul venerabilului Tron al Sfântului Iacov, Ruda Domnului, pe care Preafericirea Voastră îl slujiți cu merit, pentru a ne închina la Mormântul Gol al lui Hristos și a primi Harul Sfântului Mormânt și binecuvântarea Patriarhală a Preafericirii Voastre.

Îl mărim din toată inima pe Domnul Înviat pentru această binecuvântare și onoare și mulțumim cu recunoștință Preafericirii Voastre pentru primire și ospitalitate, precum și pentru timpul prețios pe care l-ați oferit cu bunăvoință păstorului și pelerinilor din al cincilea continent.

În timpul scurtei perioade a slujirii mele în Australia, mi-am dat seama că oamenii noștri cucernici și-au pus dintotdeauna ochii noetici ai inimii lor spre Preasfintele Altare și vizitează frecvent Țara Sfântă pentru a păși pe locurile unde Hristos a pășit, și pentru a primi harul tainic și întărire duhovnicească. Și a existat o tradiție ca creștinii noștri credincioși să viziteze Preasfintele Altare sub conducerea Sfintei Arhiepiscopii a Australiei, combinând întotdeauna vizita lor cu un pelerinaj la centrul sfânt al Ortodoxiei, Patriarhia noastră ecumenică. Socotim că este vrednic și corect, Preafericirea Voastră, să continuăm această tradiție sfântă, care ne întărește credința în Hristos Cel Înviat și, de asemenea, proclamă, prin prezența noastră aici, unitatea și relația spirituală strânsă dintre cele două Patriarhii; a Constantinopolului și a Ierusalimului.

După cum știți cu siguranță, binecuvântații Voștri predecesori, Patriarhi ai Ierusalimului, au fost oaspeți la Constantinopol secole la rând și au mers mereu, umăr la umăr, cu vrednicii de pomenire Patriarhi ai Constantinopolului pentru apărarea Doctrinelor Ortodoxe și a lucrurilor de valoare ale cucernicului nostru neam. Mărturie stă participarea lor frecventă la Sinodul Patriarhiei Ecumenice, prin mulți episcopi care au fost la Constantinopol, așa cum se vede din multe documente patriarhale care sunt semnate împreună, în acord deplin între semnatari cu privire la probleme importante ale Bisericii Ortodoxe

Astăzi, Preafericirea Voastră, ne mândrim și, personal, micimea mea se laudă întru Domnul, deoarece această tradiție de cooperare și părtășie între cele două venerabile Patriarhii continuă pe aceeași bază și devine și mai puternică și mai stabilă prin slăvita Voastră Slujire Patriarhale, ca un căpitan iscusit al corabiei Bisericii Ierusalimului, așa cum s-a văzut în trecut în privința multor probleme importante ale Bisericii Ortodoxe, printre care cea mai importantă a fost convocarea Sfântului și Marelui Sinod din Creta, unde inspiră prezența Preafericirii Voastre, insuflate de Dumnezeu, a avut rol de catalizator.

Suntem siguri că unitatea noastră de scop și de gândire asupra chestiunilor importante ale Bisericii va continua în viitor, spre slava lui Hristos și mântuirea creștinilor ortodocși credincioși.

Transmit, Preafericirea Voastră, îmbrățișarea frățească și iubirea profundă a Preasfințitului Patriarh ecumenic Bartolomeu și vă asigur că Biserica suferindă și conducătoare a Sfântului Andrei cel Întâi-Chemat va fi întotdeauna un ajutor și un susținător al Bisericii Ierusalimului, al Frăției Aghiotafite și, bineînțeles, al Preafericirii Voastre, venerabilul, smeritul și vrednicul Întâi-Stătător al acestei Biserici.

Îmi unesc  smeritele rugăciuni cu cele ale Preasfinției Sale, Patriarhul Bartolomeu și cu ale fiilor care mă însoțesc din Australia, și cu recunoștință și respect, mulțumind Preafericirii Voastre încă o dată pentru primire și ospitalitate, vă urez ca Hristos Cel Înviat să vă dea sănătate, viață lungă și succes în conducerea corăbiei Bisericii din Ierusalim.

La mulți ani, Preafericirea Voastră!”.

…și I-a oferit Preafericirii Sale o cârjă pastorală.

Primind binecuvântarea Preafericirii Sale, ÎPS Arhiepiscop al Australiei și-a început pelerinajul, ghid fiind ÎPS Mitropolit Isihie al Capitolinei.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/bbZ3KNh8xB0===

Marți dimineață, pe 28 august / 10 septembrie 2019, Consulul General al Greciei în Adelaide, dl. George Psiahas, fiul regretatului Dionysios Psiahas, diplomat la Consulatul din Ierusalim și absolvent al Școlii Patriarhiei de pe Sion, L-a vizitat pe Preafericitul Părinte Patriarh al Ierusalimului Teofil, însoțit de mama și soția sa. Dl. Psiahas a cerut binecuvântarea Preafericitului pentru botezul fiicei sale la Peștera din Betleem, în seara aceleiași zile.

Dl. Psiahas I-a mulțumit Preafericirii Sale pentru această binecuvântare a vizitei și a botezului fiice sale și I-a oferit o sticlă pentru  păstrarea mirului, în timp ce Preafericirea Sa i-a oferit un tablou din argint reprezentând Ierusalimul. Dl. Psiahas și-a continuat pelerinajul la Biserica Sfântului Mormânt.

Botezul fiicei Consulului General al Greciei la Adelaide

Marți după-amiază, pe 28 august / 10 septembrie 2019, botezul fiicei Consulului General al Greciei în Adelaide, dl. George Psiahas, a avut loc la Peștera care L-a primit pe Dumnezeu din Betleem, după dreptul, prin Status Quo, al creștinilor ortodocși greci.

Botezul a fost oficiat de ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, numit de Patriarh pentru această slujbă, împreună cu preotul slujitor din Betleem, Părintele Spiridon, și cu diaconii Evloghie și Patrichie, în prezența Părintelui nostru, Patriarhul Ierusalimului Teofil, a Consulului General al Greciei în Ierusalim, Christos Sophianopoulos, a părinților Laurei, cea care a primit botezul, George Psiahas și dna. Eleni Psiaha, și a altor rude, împreună cu nașa ei.

Preafericirea Sa și ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a oficiat botezul și a fost profesorul domnului Psiahas la Școala de pe Sion în anii 80, i-au urat fetei proaspăt creștinate sănătate duhovnicească și fizică.

Din partea Secretariatul General

Joi dimineața, pe 16/29 august, 2019, un grup de 45 medici din Salonic, condus de Prof. Theodora Tsiouda, specialist in pneumologie de la Spitalului Theageneio, a vizitat Patriarhia.

Acest grup distins a fost primit de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalim Teofil și de Părinți aghiotafiți.

Vorbind membrilor grupului despre importanța pelerinajului la Ierusalim, al cărui pământ a fost scăldat de sângele Celui Drept și unde a fost înmormântat timp de trei zile, Preafericirea Sa i-a mulțumit doamnei Tsiouda pentru asistența medicală diversă oferită Părinților aghiotafiți și altora care au nevoie de tratament.

Mai târziu, în aceeași zi, Preafericirea Sa a primit un grup de treizeci de absolvenți ai Seminarului Patriarhal de pe Sfântul Sion, care au venit într-un pelerinaj organizat de fostul elev al Școlii, d-l. Mihai Trivizadakis.

Preafericirea Sa i-a lăudat pentru întoarcerea la fosta lor școală internat iar ei I-au mulțumit pentru toate lucrurile primite de la școală. Apoi au fost ghidați de Directorul școlii din acea vreme, actualul bibliotecar al Bibliotecii centrale a Patriarhiei.

La sfârșit, Preafericirea Sa a primit un grup de 105 pelerini conduși de mitropolitul Timotei al Thessaliotidei și Fanariofersalei și egumenul Sfintei Mitropolii Agathoniko.

Din partea Secretariatul-General

Miercuri, 15/28 august 2019, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Adormirii Maicii Domnului cu toată cinstea și strălucirea la Mormântul Maicii Domnului din Ghețimani.

După tipicul și Status Quo-ul Patriarhiei Ierusalimului, la Biserica Adormirii Maicii Domnului, construită deasupra și în jurul Mormântului ei, seara s-a slujit Vecernia, condusă de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, iar Sfânta Liturghie s-a slujit dimineața, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropoliți: Timotei al Boszrei, Pantelimon al Veroiei și Timotei al Tesalotidei și Fanariofersalei din Biserica Greciei, ÎPS Arhiepiscopi: Aristarh al Constantinei, Dimitrie al Lyddei, Filumen al Pellei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, preoții aflați în vizită din Bisericile creștine ortodoxe surori, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Răspunsurile la stană au fost date de dl. Emanuel Daskalakis, protopsalt din Salonic, la slujbă participând Consulul General al Greciei în Ierusalim, Christos Sophianopoulos, credincioși locali și pelerini din Palestina, Grecia, Rusia, România, Cipru și alte țări, care s-au rugat cu cucernicie.

Înainte de Sfânta Împărtășire, Preafericirea Sa a citit următoarea Predică;

„Ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită  decât toată făptura, care pentru prea multa curăție, a fost lăcaș ființei cele pururea veșnice, astăzi în mâinile Fiului său și-a dat preasfântul suflet; și cu aceasta se umple toate de bucurie și nouă ne dăruiește mare milă,” proclamă imnograful Bisericii.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini,

Maica Domnului și Născătoarea de Dumnezeu, Preasfânta și Pururea Fecioara Maria, ne-a adunat pe toți de la marginile lumii în acest preasfânt loc, la Mormântul ei, pentru a sărbători trecerea sufletului și a trupului ei curat de pe pământ la ceruri, și anume Adormirea Sa.

Maica Domnului este în mod special cinstită și binecuvântată, „că întru tine Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit”; cu alte cuvinte, Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos și Mântuitorul lumii s-au întrupat și s-a născut prin sângele ei curat.

Pururea Fecioară Maria din Nazaret, care a devenit Maica Domnului, este singura dintre femei care este mărită și binecuvântată de toate neamurile, după propria-i mărturie adevărată: „Că iată de acum, mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui” (Luca 1: 48-49). Și aceasta – potrivit exegeților consacrați – se datorează smereniei desăvârșite a Mariei „Cuvântul acesta nu i-a fost rostit Mariei nici într-un mod simplu, nici fără judecată, ci datorită smereniei sale fără margini, pe care Dumnezeu o iubește și ridică pe cel care se smerește și se face rob, urmându-L pe Dumnezeu …” și în Isaia El spune: „Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu !” (Isaia 66, 2). Moartea fără stricăciune în trup a „izvorului vieții,” și anume a Maicii Domnului și Pururea Fecioarei Maria, a devenit o trecere de la viața pământească și stricăcioasă la cea dumnezeiască și într-adevăr fără de schimbare, după cum spune imnograful : „La viața cea pururea veșnică și mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată ; din cea vremelnică, la cea dumnezeiască cu adevărat, și netrecătoare mutându-te Preacurată, să vezi întru veselie pre Fiul tău și Domnul”.

Marea taină a întrupării într-o ipostază a lui Dumnezeu Cuvântul Domnul nostru Iisus Hristos din sângele curat al Născătoarei de Dumnezeu Maria în Duhul Sfânt, pe de o parte, și taina adormirii sau, mai degrabă, a sfintei mutări a Stăpânei noastre, Cea mai slăvită Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, pe de altă parte, constituie esența și scopul trupului tainic și dumnezeiesc-uman al Bisericii noastre, Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească, ai cărei membri ne considerăm.

Înalta sărbătoare de astăzi a Maicii Domnului, fraților și surorilor, ne cheamă și ne îndeamnă să îi auzim cuvintele, spunând; „Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El”(Luca 1: 49-50). Acum, curata Fecioara Maria vorbește despre compasiunea și mila lui Dumnezeu față de toți oamenii evlavioși care se tem de Dumnezeu. „Mila Lui (a lui Dumnezeu) nu este numai asupra mea, ci asupra tuturor celor care se tem de El,” comentează Sf. Teofilact.

Și rugându-se pentru desăvârșirea creștinilor întru Hristos, Sf. Pavel spune: „Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ, Să vă dăruiască … Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea, Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3: 14-19).

Această plinătate a cunoașterii și iubirii lui Hristos a fost cunoscută doar de Pururea Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu Maria, care a devenit Maica Domnului, a Cuvântului Hristos și așadar, spunem cu imnograful: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Fecioară Maică a lui Dumnezeu, Mireasa nenuntită, Domnul este cu Tine. Roagă-te Fiului tău și Dumnezeului nostru pentru mântuirea sufletelor noastre și pacea regiunii noastre încercate. Amin. La multi ani!”

Imediat după Predică, majoritatea credincioșilor prezenți au primit Sfânta Împărtășanie.

După otpus, soborul patriarhal a urcat la Egumenie unde ÎPS Arhiepiscop Doroteu al  Avelei a oferit o agapă, și a primit urările și laudele Preafericirii Sale pentru ordinea și cuvioșenie cu care a fost organizată Sărbătoarea.

2. În orașul Abud

În această zi, în orașul Abud, lângă Ramallah și la Biserica Bizantină a Adormirii Maicii Domnului, Sărbătoarea Adormirii a fost prăznuită cu fast, slujba fiind condusă de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/n_0nVDVBNwA

Luni, 6/19 august 2019, Patriarhia a sărbătorit Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.

1. Pe Muntele Tabor

La această sărbătoare, potrivit pericopelor Evanghelice, Biserica pomenește faptul că Domnul nostru a urcat pe Muntele Tabor înainte de Patima Sa; muntele este în Galileea și acolo, înaintea ochilor ucenicilor Săi Petru, Iacov și Ioan, S-a transfigurat, aspectul Lui s-a schimbat, natura Sa umană a fost ascunsă și natura Sa divină a fost descoperită în slavă. Un nor luminos L-a înconjurat și Moise și Elisei au apărut lângă El, conversând cu El despre Patimile Sale care avea să se întâmple în Ierusalim, în timp ce vocea Tatălui a fost auzită din cer spunând: „Acesta este Fiul meu preaiubit întru Care am bine-voit; de El să ascultați.” Înmărmuriți, ucenicii au căzut la pământ și Petru i-a cerut Domnului să facă trei corturi, astfel încât să rămână pe munte. După această viziune care a fost conformă standardului Învierii, Domnul a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui înainte de Învierea Sa.

Acest eveniment a fost sărbătorit în primul rând pe locul unde s-a întâmplat, pe Muntele Tabor, cu o priveghere de toată noaptea, care a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Miropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi aghiotafiti și clerici în vizită din diferite țări ortodoxe. Răspunsurile la strană au fost date de Preotul George în strana din dreapta și de corul reprezentantului patriarhal din Acra, Arhimandritul Filoteu în strana din stânga în limba arabă, în prezența unei mulțimi mari de credincioși care s-au rugat cu smerenie în atmosfera nopții, în aer liber.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a citit următoarea predică:

„Suit-a Hristos pre Petru, pre Iacov și pre Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe c alumina, și S-au arătat Moisi și Ilie grăind cu Dânsul și nor luminos i-a umbrit pre ei; și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru  care am binevoit, pre Acesta să ascultați.” 

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în acest sfânt Munte Tabor, unde au stat picioarele Domnului, pentru a sărbători pomenirea anuală a Sfintei Schimbări la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

 „Mai înainte de cinstită crucea Ta și de Patimă,  luând pre cei mai’nainte i-ai ales din sfințiții ucenici, în Muntele Tavorului Te-ai suit Stăpâne, vrând să le arăți lor slava Ta; carii și văzându-Te pre Tine schimbându-Te la față, și mai mult decât soarele strălucind, cu fața în jos căzând, de puterea Ta s-au mirat strigând: tu ești Hristoase și  Lumină fără de ani, și  raza Tatălui, măcar că Te-ai și arătat cu trup de bună voie, cela ce ești neschimbat.”

Evenimentul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos joacă un loc special în marea taină a Providenței dumnezeiești, și anume a nemărginitei iubiri față de oameni a lui Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea omenirii. Aceasta pentru că, pe de o parte, pe Muntele Tabor, Hristos le-a arătat slava Sa ucenicilor Săi înaintea Pătimirii Sale pe Cruce; pe de altă parte, le-a arătat-o celor care Îl urmează și cred în El, în Împărăția Cerurilor și, în plus, că Iisus Hristos Însuși este Fiul lui Dumnezeu, așa cum spune imnograful  Bisericii cu precizie și claritate

Slava pe care Hristos a arătat-o ​​și a dezvăluit-o ucenicilor Săi nu este alta decât lumina și strălucirea atemporală a lui Dumnezeu Tatăl, și anume Dumnezeirea Sa unită într-o ipostază cu firea Sa umană. „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8: 12) spune Domnul. Și Sfântul Pavel ne învață; „ După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit,… În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui”(Evrei 1: 1-3). Mai mult, de aceasta dă mărturie Evanghelistul care spune:  „orbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Mat. 7: 5)

Iar „lumina atemporală”, cea care este dincolo de timp și pre-eternă, sau, altfel spus, lumina necreată, este potrivit Sfântului Pavel „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor; Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă”(1 Tim. 6: 15-16). Aceasta înseamnă că Dumnezeu singur are în Sine viața veșnică, nemuritoare și neîntreruptă și locuiește într-o lumină de care niciun om nu se poate apropia vreodată, o lumină pe care niciun om nu a văzut-o, nici nu o va vedea vreodată. „Că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască” spune Domnul (Ieșirea 33:20). Iar imnograful Bisericii adaugă: ,,Cuvinte cela ce ești lumină neschimbată, a Tatălui luminei celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tavor am văzut lumină pre Tatăl, lumină și pre Duhul, carele aduce la lumină toată făptura”. 

Dumnezeu Cuvântul, Hristos, după cum spune imnograful, este o „lumină fără schimbare”. Aceasta înseamnă că Hristos nu a primit ceva ce nu poseda deja, și nici că El S-a transformat în ceva ce nu era, ci că le-a arătat ucenicilor Săi exact ceea ce a fost, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Nu că El a primit ceva ce El nu avea și nici că S-a transformat în ceva ce nu era, ci S-a arătat ucenicilor Săi exact așa cum era” (Vol. 9, p. 38).

Cu alte cuvinte, ucenicii lui Hristos care au fost prezenți la Schimbarea la Față pe Muntele Tabor au fost găsiți vrednici de experiența vederii slavei, și anume a Luminii dumnezeiești a Schimbării la Față. Și potrivit Sfântului Hrisostom, ucenicii nu numai că au văzut lumina Lui necreată, de neapropiat, dar au trăit și energia ei, după cum spune imnograful …„Astăzi Hristos în muntele Tavorului, strălucind luminus cu dumnezeiasca rază, precum S-a făgăduit ucenicilor.” Și iarăși …„Firea neschimbătoare, amestecându-se cu firea pieritoare, a strălucit dincolo de ce se poate spune, și în parte le-a arătat Apostolilor Lumina Dumnezeiri sale fără materie.  Aceasta înseamnă că ucenicii, oameni „asemenea nouă” (Iacov 5:17), nu au văzut firea de necuprins cu mintea a lui Dumnezeu, ci energia Lui necreată în natura umană a lui Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos.

În acest punct, iubiți frați și surori, ar trebui să subliniem că ucenicii lui Hristos au văzut Schimbarea Sa la Față, cu condiția ca ei înșiși să fi fost schimbați duhovnicește, ceea ce înseamnă că și-au făcut „catharsis”-ul (curățirea) de păcat și, prin urmare, au putut să accepte Lumina, sau mai bine spus, energia puterii luminatoare a Duhului Sfânt, după cuvintele lui Iisus: „voi sunteţi curaţi” (Ioan 13: 10).

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos a spus în predica de pe munte: „Fericiți cei cu curați cu duhul, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5: 8). Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că oamenii curați sunt cei „care au renunțat la orice fel de iubire a cărnii, s-au unit cu Dumnezeu în Duhul Fiului și s-au depărtat de plăcerile lumești și, lepădându-se de propriile vieți, s-au legat să facă numai voia Duhului, ducând o viață întru totul curată în Hristos”.

Aceasta înseamnă, iubiților, că lumina dumnezeiască și necreată care a strălucit pe muntele Tabor este Hristos iar norul care i-a umbrit pe ucenici este prezența Duhului Sfânt. Nu toți au fost părtași și participanți la această vedere a luminii necreate și a norului umbritor din care „s-a auzit un glas”, ci doar ucenicii și proorocii prezenți.

Să ne rugăm, cei care sărbătorim împreună această taină neinterpretată a Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, ca lumina Schimbării la Față a lui Hristos să strălucească în mințile noastre, așa cum spune și Sfântul Pavel: „Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3: 18). Amin! La mulți ani!”

Imediat după aceea, credincioșii au primit Sfânta Împărtășanie.

Înainte de binecuvântarea finală, Preafericirea Sa a citit rugăciunea pentru binecuvântarea strugurilor.

La sfârșitul Privegherii, egumenul și renovatorul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Ilarion, a oferit o agapă.

În dimineața zilei de sărbătoare, în lumina bogată a Taborului, Sfânta Liturghie din interiorul Bisericii a fost condusă de Preasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, împreună-slujitori Ieromonahi și Preoți din districtul Galileii, la slujbă participând mulțime mare de credincioși, pelerinii din Grecia, Rusia, România și palestinienii locali de la granița dintre Galileea și Acre-Ptolemais.

2. La Ghețimani

Pomenirea Sfintei Schimbări la Față a fost sărbătorită la sfântul altar al Mormântului Maicii Domnului din Ghețimani,  în conformitate cu Status Quo-ul. Sfânta Liturghie a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, având drept împreună-slujitori cu ieromonahi aghiotafiți, preoți slujitori la Altarul din Ghețimani, Arhimandriții Meletie și Dionisie, răspunsurile la strană fiind date de ieromonahul Eufrosin, la slujbă participând creștini evlavioși.

După Sfânta Liturghie, egumenul de la Ghețimani, Arhiepiscopul Doroteu al Avelei, a oferit o agapă la egumenie.

3. În Ramallah

Schimbarea la Față a Domnului fost, de asemenea, sărbătorită la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față din Ramallah, care aparține de Patriarhiei, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, în prezența unui mare număr de credincioși ortodocși din oraș, care s-au rugat cu smerenie.

După Sfânta Liturghie, egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Galaction a oferit soborului arhieresc o masă festivă cu pește.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/qqXXFkewsA4