„În vreme ce frații și surorile noastre din întreaga lume sărbătoresc învierea Domnului nostru Iisus Hristos, după calendarul gregorian, astăzi în Biserica Ortodoxă este duminica Floriilor. Deși în acea primă Duminică a Floriilor, copiii și mulțimile nu și-au dat seama de adevărata putere a împăratului pe care L-au lăudat, atât Duminica Floriilor cât și ziua de Paști sunt sărbători ale lui Hristos biruitor, împărat și biruitor asupra păcatului și morții. În întreaga lume astăzi, fie că este vorba de Duminica Floriilor, la  ortodocși, sau de Paște, în Apus, sărbătorile noastre sunt umbrite de o pandemie care îi ține pe închinători acasă. Mulți suferă; mulți sunt speriați. Astfel de experiențe fac parte din umanitatea noastră. Evenimentele din Săptămâna Mare ne amintesc că Domnul nostru Iisus Hristos, Care a fost Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, a simțit frica, suferința și durerea mare. Dar Paștele este biruința lui Dumnezeu asupra acestor puteri rele, nădejdea luminii învierii și promisiunea vieții veșnice.

„Eu sunt calea, adevărul și viața.” Ioan 14:6

Ca urmași ai lui Hristos, suntem chemați să fim părtași acelei victorii și să răspândim nădejdea, motiv pentru care am instituit apelul „Speranța de Paște”, pentru a oferi comunităților noastre și familiilor de aici din Țara Sfântă care trec prin greutăți din cauza acestei situații. Vă asigurăm de rugăciunile noastre neîncetate și vă transmitem solidaritatea noastră cu toți, din toată inima. În mijlocul suferinței noastre, fie ca lumina învierii, biruința și nădejdea să vă lumineze mințile și să vă încălzească inimile în aceste sărbători binecuvântate în această sfântă astăzi. ”

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/K_flpwOaq2Q

Duminică, 30 martie/12 aprilie 2020 s-a sărbătorit la Patriarhie Duminica Floriilor, cuprinsă în Triod, adică pomenirea Intrării triumfale a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim călare pe mânzul asinei, mai înainte de Patima Sa, atunci când copiii evreilor și-au așternut haine pe cale, venind în întâmpinarea Lui și strigând: „Osana, Fiul lui David!”.

Datorită măsurilor de siguranță impuse de Ministerul Sănătății cu privire la virusul mortal, acest praznic nu a fost sărbătorit cu fast, ca în ceilalți ani. În Biserica Învierii a săvârșit Sfânta Liturghie de noapte doar Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Ierapolei și diaconii Bisericii. În Biserica Patriarhiei închinată Sfinților Împărați întocmai cu Apostolii Constantin și Elena s-a slujit Vecernia sera în ajun și Sfânta Liturghie în ziua prazicului, condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, însoțit de Arhierei Aghiotafiți, de Preoți și Monahi, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos. 

După Sfânta Liturghie Preafericitul și Părinții, ținând în mâini ramuri de finic, au urcat în sala Patriarhiei unde Preafericitul a ținut această cuvântare:

 „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9), spune Proorocul Zaharia. Iar David spune: „Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă” (Psalmul 8, 2). 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Intrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Sfânta Cetate a Ierusalimului călare pe mânzul asinei și laudele copiilor și ale poporului: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, Osana întru cei de sus ” (Matei 21, 9) vestesc încununarea lucrării de mântuire a dumnezeieștii Iconomii, adică a iubirii nemăsurate a lui Dumnezeu Tatăl față de oameni, care s-a arătat în persoana Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Care S-a răstignit pentru noi și a înviat din morți.  

Sfânta noastră Biserică care este însuși Trupul tainic al lui Hristos, care trăiește și își desfășoară lucrarea în lume, nu încetează a propovădui Evanghelia Împăratului dreptății, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan care zice: „Și El venind va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine, de dreptate pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea și de judecată pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat” (Ioan 16, 8-11).

Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, va arăta lumii că Iisus a fost „Hristos cel drept” (1 Ioan 2,1) așa cum a mărturisit și sutașul zicând: „Cu adevărat Omul Acesta drept a fost” (Luca 23, 47). Potrivit Apostolului Petru „Hristos a suferit o dată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu Duhul” (1 Petru 3, 18).

Sfânta Săptămână Mare, Săptămâna Patimilor și a Învierii lui Hristos, nu are alt scop decât acela de a arăta dreptatea lui Dumnezeu, adică cunoașterea căii adevărului. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), spune Domnul. Și iar spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric” (Ioan 8, 12).

Anume la aceasta, adică la lumina lumii și a vieții ne cheamă astăzi – în această perioadă marcată de pandemia care chinuiește fără milă întreaga omenire – Sfânta noastră Biserică, prin glasul imnografului care spune: „Ieșiți, neamuri, ieșiți, popoare, și vedeți astăzi pe Împăratul ceresc pe mânz de rând ca pe un scaun preaînalt intrând în Ierusalim”. „De aceea și noi, curățindu-ne sufletele, precum pruncii, să lăudăm pe Hristos cu credință, cu ramuri înțelegătoare, strigând cu glas mare Stăpânului: Bine ești cuvântat, căci ai venit să mântuiești lumea”. Amin.

Întru mulți ani, feriți de orice boală molipsitoare și Paște binecuvântat!”.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/53-tbdUlzbU

TEOFIL III
Prin mila lui Dumnezeu Patriarh al Sfântului Oraș al Ierusalimului
Și al întregii Palestine
Pentru toți enoriașii Bisericii, har, milă și pace
De la Preasfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt
Al lui Hristos Cel Înviat.

„Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți veșnice și săltând lăudăm pe Pricinuitorul, pe Unul Cel binecuvântat Dumnezeul Părinților și preaslăvit”. (Tropar Cântarea a Șaptea din Canonul Învierii de Sf. Ioan Damaschin).

Cu bucurie nespusă și absolută, cu inimi curate și buze nepângărite, cu glas fericit, neîncetat, și cu veselie cucernică, Biserica proclamă în noaptea Învierii și în întreaga perioadă de Paște, răsunând că „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. Cu fermitatea credinței în Cel răstignit și înviat din morți, Domnul nostru Iisus Hristos, și în speranța Învierii la viața veșnică, Biserica noastră cântă „Ziua Învierii,și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem „Fraților!” și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere”.

Acest mesaj minunat și plin de bucurie al biruinței morții este rodul răstignirii lui Hristos, căci „iată, a venit prin cruce, bucurie la toată lumea”. Biruința lui Hristos asupra morții a venit prin jertfa Sa pe Cruce. Hristos, Fiul Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, S-a adus de bună voie pe Cruce ca jertfă neprihănită pentru iertarea păcatelor noastre. Așa cum spunea profetul Isaia, „ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.” (Isaia 53:7), și așa cum Sfântul Ioan Botezătorul a arătat spre El, recunoscându-l, El S-a făcut pe Cruce „mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumi” (Ioan 1:29). Lucrul cel mai minunat în toată această taină, care arată dragostea fără margini a lui Dumnezeu pentru noi, este ceea ce spune și Apostolul neamurilor: „Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi” (Romani 5:6-8). Fiind fără păcat, Hristos „Dumnezeu fiind în chip, … S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând” (Fil. 2:6-7), S-a smerit, a venit la Cruce de bună voie și prin sângele Său cel preacurat „vrând să dea har datoriilor celor de demult a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, și spărgând zapisul” (Acatistul Buneivestiri al Născătoarei de Dumnezeu, partea a patra).
După ce a suferit în trup pentru noi și a fost îngropat, Hristos a coborât la iad. În lăcomia lui, iadul aștepta să-L înghită pe Fiul lui Dumnezeu, dar datorită smereniei jertfei Sale, iadul nu a putut avea putere asupra Lui. Iadul a fost înșelat și îngrozit. Crezând că a primit o ființă muritoare, L-a întâlnit pe Dumnezeu, pe Dumnezeu și pe om, pe Dumnezeu-omul Iisus Hristos, care atât prin puterea lui Dumnezeu Tatăl, cât și prin a Lui, a înviat din morți, devenind pârg morților și le-a arătat tuturor oamenii în trup calea spre învierea din morți. El a căutat oile pierdute în iad, la fel cum a făcut-o pe pământ, a propovăduit Evanghelia pocăinței și a mântuirii lui Adam și a Evei și urmașilor lor, și așa cum descrie icoana ortodoxă a Învierii, și i-a dus în Rai împreună cu El. De atunci, prin puterea și credința în Înviere, noi oamenii murim numai în trup, ne lepădăm de trupul nostru pământesc, întrucât „Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu” (1 Cor. 15:50), și trăim cu El în suflet și în duh, “astept[ând] învierea morților și viața veacului ce va să vie” (Crezul).
Hristos a prezis această taină a învierii din morți prietenilor și ucenicilor Săi, pe când El încă locuia cu ei pe pământ și după Învierea Sa. „S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare” (Fapte 1:3), arătându-Se în trupul Său cel răstignit cu semnele cuielor, dar strălucitor și slăvit. Prin ucenicii care I-au fost martori oculari, El a transmis această taină trupului Său, Biserica, pe care a stabilit-o cu Duhul Mângâietor, pe care L-a trimis la noi de la Tatăl, după Înălțarea Sa în Ceruri în ziua Cincizecimii, la cincizeci de zile de la Învierea Sa..
Încă de atunci, Biserica, aceea pe care, după cuvintele adevărate ale Domnului, „porţile iadului nu o vor birui” (Mat. 16:18), își continuă misiunea pe pământ. Îl propovăduiește pe Hristos Cel Întrupat, Răstignit și Înviat și îi botează în Numele Său pe cei care cred în El, îi sfințește cu tainele sale și se roagă pentru împăcarea oamenilor și pentru întreaga lume. Îi sprijină pe oamenii care suferă cu toată puterea sa, se roagă Domnului nostru Iisus Hristos, tămăduitorul sufletelor și al trupurilor, pentru încetarea pandemiei curente a noului virus, pentru vindecarea celor afectați și pentru mila Sa față de cei care au murit datorită virusului atât de nemilos, cu siguranța că „deşi a[u] fost răstigni[ți] din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu [sunt]însă vi[i]. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi.” (2 Cor. 13:4).
În ziua luminoasă a Învierii, Biserica noastră a Ierusalimului, Maica Bisericilor, se roagă de asemenea din Mormântul Dătător de Viață, unde Hristos a fost înmormântat și de unde a înviat, pentru unitatea Bisericii și pentru pace în Orientul Mijlociu, și urează turmei sale de credincioși din Țara Sfântă și din toată lumea, puterea și binecuvântarea lui Iisus Hristos Cel Înviat.

Hristos a Înviat!

În Sfântul Oraș al Ierusalimului, PAȘTE 2020
Cu binecuvântări Părintești și Patriarhale,
Rugător fierbinte pentru toți înaintea lui Dumnezeu,
TEOFIL III
Patriarhul Ierusalimului

Sâmbătă, 15/28 martie 2020, Patriarhia a sărbătorit, mai târziu decât data din calendar, Ziua Onomastică a Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, la Sărbătoarea Sfinților Patruzeci de Mucenici care au mucenicit la lacul Sevastia din Pont în timpul domniei lui Licinius în anul 320 A.D., deoarece Sfântul Mucenic Teofil a fost unul dintre ei.

1. După-amiaza

În ajunul sărbătorii, după citirea Ceasului al 9-lea la Biserica mănăstirii Sfinților Constantin și Elena, soborul Patriarhal a mers la Biserica Sfântului Mormânt coborând pe scara Catedralei Sf. Iacob, și a ținut slujba Vecerniei Mari ca „Parresia”. Slujba cu Intrarea cea mare și Litia a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, însoțit de doar câțiva clerici, Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei și diaconii. Intrarea lor a fost permisă de Poliția israeliană în cooperare cu Patriarhia, din cauza pandemiei COVID-19, de ale cărei consecințe să ne apere Domnul Dumnezeul nostru.

După slujba Vecerniei a urmat Canonul Acatistului Buneivestiri, Starea a patra a Acatistului fiind condusă de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei.

2. În ziua sărbătorii

În Biserica Sfântului Mormânt s-a făcut o priveghere de toată noaptea, intrarea făcându-se prin Catedrala Sf. Iacob și Mănăstirea lui Avraam. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, Arhiepiscopii Isidor al Hierapolei și Aristovul al Madabei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Patrichie, la slujbă participând Părinții de la Biserică.

La ora 11.00 în dimineața următoare, s-a cântat Doxologia la Biserica Mănăstirii Sfinților Constantin și Elena, cu participarea Părinților de la Mănăstirea Centrală.

După aceea, la Sala de Primire a Patriarhiei, Părintele Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, S-a adresat Preafericitului după cum urmează:

„Preafericirea Voastră, Părinte și Stăpâne,          

Pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici, care au luptat lupta cea bună și au fost încununați la lacul Sevastia din Pont în timpul domniei lui Licinius în 320, este o sărbătoare pe care o prăznuim la începutul lunii martie și o întărire de putere și speranță pentru continuarea luptei duhovnicești a postului, care se încheie în dreptul port al zilei luminoase a Învierii.

Dacă această sărbătoare este prăznuită astfel de Biserică în ansamblul ei, ea este cinstită în mod special de Maica Bisericilor deoarece este legată și de faptul că Preafericirea Voastră poartă numele unuia dintre acești mucenici.

Prin urmare, cinstindu-l în mod special pe Sfântul Mucenic Teofil și pe Preafericirea Voastră, această sărbătoare a fost prăznuită ca Parresia la Biserica Sfântului Mormânt, cu o priveghere de toată noaptea și Doxologia dimineața la Biserica monahală a Sfinților Constantin și Elena, cu participarea Părinților Aghiotafiți, a Consulului General al Greciei la Ierusalim, Domnul Christos Sophianopoulos, și a Reprezentantului Patriarhiei Moscovei la MISSIA, Preacuviosul Arhimandrit Alexandru, în cadrul limitelor capacității noastre de a ne aduna datorită pandemiei COVID-19.

După ce I-am mulțumit Domnului în Biserică și ne-am rugat pentru sănătatea și stabilitatea Preafericirii Voastre, și acum la Sala de Primire a Patriarhiei, vă felicităm pentru ziua Numelui Vostru și vă oferim lauda dreaptă pentru toate faptele bune pe care le-ați îndeplinit spre folosul unității Bisericii lui Hristos în legătura păcii, a Pelerinajului și a drepturilor teritoriale ale Venerabilei noastre Frății Aghiotafite și a învățării turmei noastre cucernice.

În primul rând, în ceea ce privește unitatea Bisericii, Preafericirea Voastră a depus multe eforturi și acțiuni, subliniind continuu nevoia începutului cultivării unui dialog, pentru a realiza reconcilierea și pacea. Recunoscând această contribuție pentru anul 2018, Patriarhia Moscovei și Sfinția Sa, Patriarhul Alexei II, V-au acordat premiul pentru „activități deosebite în consolidarea unității națiunilor creștine ortodoxe” și „pentru păstrarea și promovarea valorilor creștine în viața societății”, în timpul vizitei pe care ați întreprins-o la Moscova în noiembrie anul trecut, la invitația personală a președintelui Rusiei, domnul Vladimir Putin.

În ceea ce privește lucrările de îmbunătățire spirituală și beneficii ale turmei noastre, merită menționate cooperarea cu autoritățile palestiniene pentru renovarea Bisericii istorice a Sfântului Moise Etiopianul în Comunitatea Rafidia, lângă fântâna lui Iacob, construcția iconostasului cu icoane în Comunitatea Sahnin din districtul Ptolemaida-Acra și activitățile Preafericirii Voastre de fondare a unei Academii Atletice în Karak, Iordania, precum și activitățile locale și internaționale ale Preafericirii Voastre pentru apărarea proprietăților Patriarhiei de la Poarta Jaffa și păstrarea Status-Quo-ului biblic al Vechii Cetăți a Ierusalimului, stabilit din vechime și în plan internațional, spre folosul Frăției noastre, al turmei și al tuturor creștinilor și pelerinilor din Țara Sfântă.

Pentru a reuși în aceste obiective, Preafericirea Voastră a cultivat relații de cooperare bune cu autoritățile politice. În ceea ce privește relația cu Grecia, acest lucru a fost evident prin recentele vizite ale Președintelui Republicii elene, domnul Prokopis Pavlopoulos la Patriarhia și la Biserica Sfântului Mormânt, precum și a Ministrului Turismului din Grecia, domnul Haris Theoharous, a Secretarului General al Diplomației Publice a Consulatului și în Probleme Religioase din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, domnul Alexandris.

În ceea ce privește relațiile Patriarhiei cu Statul Israel, după cuvintele Evangheliei „dă-i Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”, Preafericirea Voastră l-a primit la Patriarhie pe Noul primar al Ierusalimului și înaintea Întâi-Stătătorilor Bisericilor creștine locale, ați menționat problema impozitelor nedrepte asupra proprietăților Bisericii, iar la ceremonia de la Ministerul Turismului din Israel, ați subliniat problema lipsei de apă din Mănăstirile creștine de pe Muntele Tabor. Mai mult decât atât, în cadrul reuniunii anuale de Anul Nou de la Reședința Prezidențială, i-ați solicitat domnului Președinte Rouven Rivlin soluția dreaptă pentru problemele nesoluționate ale proprietăților Patriarhiei de la Poarta Jaffa, și anularea contractelor ilegale semnate cu câțiva ani în urmă.

În ceea ce privește relațiile Patriarhiei cu Iordania, acestea au fost bune, luând în considerare legăturile familiei regale cu Patriarhia, legea iordaniană a Patriarhiei din 1957 și custodia Iordaniei exercitată asupra altarelor creștine și musulmane din Ierusalim.

În cadrul acestor relații, Preafericirea Voastră a fost primită cu căldură în Anul Nou de întreaga primărie a orașului Fhes și Alteța Sa Regală, Regele Iordaniei, Abdullah Ibn-Housein Althani, a găzduit o ceremonie specială pentru Sărbătoarea noastră de Crăciun, la locul botezului de la râului Iordan, și a primit șefii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care au fost oaspeții Patriarhiei noastre la întrunirea frățească de la Amman, pentru începutul dialogului pentru unitatea din Biserica Ortodoxă, cu respectarea „cinstirii Primatului” Patriarhiei Ecumenice și a tuturor privilegiilor sale în tradiția noastră ortodoxă.

Preafericirea Voastră a apărat, de asemenea, și protejat ca pe „lumina ochilor” drepturile Frăției noastre Aghiotafite și ale neamului nostru, de fiecare dată când au fost puse sub semnul îndoielii, așa cum a fost cazul la recentul eveniment de la Sărbătoarea Bobotezei, când armenii au încercat fără succes să împiedice așezarea icoanei ortodoxe la Peștera primitoare de Dumnezeu din Betleem, drept care a fost stabilit prin Status Quo de mulți ani.

Încurajați de acestea, Părinții Aghiotafiți Vă stau alături într-o luptă comună cinstită pentru protejarea continuă a moștenirii străvechii nostre Patriarhii și a poporului nostru din Țara Sfântă și în sprijinirea turmei noastre greco-ortodoxe vorbitoare de limba arabă, pentru păstrarea identității și dezvoltarea acesteia și creșterea către lucrările binelui comun.

Ridicându-mi paharul pentru a toasta, Preafericirea Voastră, în numele membrilor Sfântului nostru Sinod, și al întregii Frății Aghiotafite, Vă doresc sănătate și stabilitate de nezdruncinat încă mulți ani, în rodul și abundența faptelor bune, spre lauda neamului nostru binecuvântat și slava Dumnezeului nostru trinitar. ”

Discursul Arhiepiscopului a fost urmat de discursurile Consulului General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și al reprezentantului Patriarhiei din Moscova, șeful Misiei ruse, Arhimandritul Alexandru.

Preafericirea Sa le-a mulțumit celor prezenți prin următorul discurs:

„Răbdând ceste de aicea vitejește, bucurându-se de cele nădăjduite, unul către altul au grăit. Nu de haină ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm. Iute este iarna, dară dulce este raiul. Cu durere este gheața, dar mai dulce este desfătarea. Deci să nu ne ferim, împreună-ostașilor. Puțin să răbdăm, ca să ne încununăm cu cununi de biruință de la Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre ”, spune Vasile cel Mare în predica sa despre cei patruzeci de mucenici prin gura imnografului Bisericii (Minei 9 martie, Vecernia, primul idiomelon).

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei Christos Sophianopoulos,

Cuvioși Părinți și Frați,

Iubiți frați și surori în Hristos,

„Dumnezeu este viață și lumină și cei din mâinile lui Dumnezeu sunt în viață și lumină” Sfântul Ioan Damaschin spune despre sufletele sfinților, ale celor drepți, după cuvintele biblice: „Dar sufletele celor drepți sunt în mâna lui Dumnezeu și nu le va atinge niciun chin ”(Înțelepciunea lui Solomon 3: 1) și „Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.”(Psalmul 115: 6).

Într-adevăr, prețioasă în ochii Domnului a fost moartea celor Patruzeci de Sfinți Mucenici cinstiți astăzi și a împreună-mucenicului Teofil, care au mucenicit la lacul Sevastia. Acești sfinți nu s-au temut de amenințările tiranilor și nici nu au răbufnit la asaltul chinurilor, întrucât aveau Crucea lui Hristos drept armă dumnezeiască, după cum spune imnograful Bisericii; rămânem cutremurați înaintea luptelor Sfinților Mucenici, întrucât fiind în trup muritor, i-au învins pe dușmanii fără trup; nu s-au temut de amenințările tiranilor și nici nu au fost intimidați de chinuri; ei au fost într-adevăr vrednici să fie slăviți de Hristos și pentru ca sufletele noastre să primească marea milă.

Sfinții patruzeci de mucenici au fost slăviți cum se cuvine de Hristos, pentru că au căutat slava lui Dumnezeu Tatăl mai degrabă decât a oamenilor, așa cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1:14). De dragul Său, cei Patruzeci de soldați au părăsit fiecare armată a lumii și au intrat în martiriul sângelui lor, nepredicându-se pe ei înșiși, ci adevărul mântuitor al lui Hristos, Care a strălucit în inimile lor lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu Tatăl în El (Hristos) (2 Corinteni 4: 6).

Martiriul slavei lui Dumnezeu Tatăl în Fiul Său Unul Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, pe Care toți mucenicii împreună cu cei cinstiți astăzi L-au urmat, este mărturisit și proclamat continuu la locul Pătimirii Sale pe Cruce și al înmormântări de trei zile a Domnului nostru, la Biserica Sfântului Mormânt, unde am sărbătorit Taina Euharistiei, a jertfei fără sânge și L-am lăudat în Doxologie pe Dumnezeul nostru Cel Atotmilostiv.

Părintele purtător de Dumnezeu al Bisericii, Vasile, lăudând mintea neînvinsă a celor patruzeci de mucenici, care s-au lepădat cu bucurie de ultimele haine, ne îndeamnă să le auzim unitatea de credință: „Nu suntem dezbrăcați de hainele noastre, au spus, ci ne lepădăm de omul cel vechi din noi, de cel stricat prin dorințele de trădare. Îți mulțumim Ție Doamne, că alungăm păcatul împreună cu această haină. Din cauza șarpelui ne-am îmbrăcat, dar de dragul lui Hristos ne dezbrăcăm ”.

Pomenirea sfântă a Sfinților Patruzeci de Mucenici ne cheamă, dragi Frați și Surori, în mijlocul Postului Mare, să devenim imitatori ai minții lor asemănătoare cu a lui Hristos, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare: „Căci Dumnezeu este Tatăl lor comun și toată lumea este fratele lor, întrucât nu au fost născuți dintr-un bărbat și o femeie, ci prin adoptarea Duhului, adaptându-se în unitate prin iubire unii cu alții ”.

Puținătatea noastră, care poartă numele de Teofil, împreună-mucenicul Sfinților Mucenici, aduce slavă și mulțumire Sfântului Dumnezeu Trinitar în această Sfântă Sărbătoare, în care „prăznuim mântuirea noastră”, dar și chemarea noastră în această misiune instituțională, și anume a Păstorului Preasfintei Biserici a Ierusalimului, și a Egumenului din Ordinul monahal al Venerabilei noastre Frății Aghiotafite.

Orice virtute și laude sunt datorate Sfinților! Și-au vărsat sângele, pentru Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a golit pe Sine Însuși, luând asupra Sa chip de rob; acești sfinți Mucenici ai lui Hristos, luptând pe pământ, au pășit asupra inamicului și au alungat falsitatea idolilor, de aceea au primit harul pentru a vindeca bolile bolnavilor și, în timp ce sunt încă în viață și după moarte, fac minuni, potrivit imnografului Bisericii care vorbește despre cuvintele Domnului: „Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă” (Mat. 10: 1).

Să ne rugăm, așadar, Sfinților Patruzeci de Mucenici și împreună-mucenicului lor Teofil, care au îndrăzneală în ceruri, pentru ca prin mijlocirile lor și ale pururea Fecioarei Maria, să îl predicăm pe Hristos cel Răstignit, vindecător al sufletelor și trupurilor noastre, și eliberați de epidemia Coronavirus, să putem sărbători Învierea strălucitoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru toate acestea, le dorim tuturor celor care s-au rugat alături de noi, celor prezenți și celor absenți (datorită blocării COVID-19), putere de sus, harul Preasfântului și de Viață-Dătătorului Mormânt, răbdare și toate binecuvântările de la Dumnezeu, exprimând mulțumiri călduroase celor care s-au adresat Nouă, Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a vorbit în numele Frăției noastre Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, Domnul Christos Sophianopoulos, Cuviosului Arhimandrit Alexandru, Șeful Misiei Ruse și reprezentant al Sfintei Biserici frățești a Rusiei, care a transmis urări de binecuvântare ale Preafericitului Părinte Patriarh al Moscovei Chiril, și tuturor celorlalți care ne-au fost alături la această sărbătorire.

Sănătate tuturor! ”

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/L3qkmprWiVM

httpv://youtu.be/NytGF-j48R0

Miercuri, pe 12/25 martie 2020, Patriarhia a sărbătorit ziua națională de la 25 martie 1821 la Biserica Sfântului Mormânt.

Sărbătoarea a fost prăznuită cu Doxologie ca mulțumire către Dumnezeu pentru ajutorul Său în eliberarea neamului nostru de sub jugul otoman al sclaviei și ca rugăciune pentru odihna sufletelor strămoșilor noștri, a mucenicilor neamului, ale clerului și mirenilor care au luptat glorios și au căzut pentru țara și credința lor.

Doxologia a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi și Ieromonahi aghiotafiți, la slujbă participând domnul Christos Sophianopoulos și membrii ai comunității grecești.

La Sala de Primire a Patriarhiei, după Doxologie, Consulul General și Preafericirea Sa s-au adresat celor prezenți. Discursul Preafericirii Sale este reprodus mai jos, în traducere:

„Rigas Feraios scrie în„ Thurios,” una dintre poeziile sale: este mai bine să trăiești o oră de viață liberă, decât să trăiești timp de patruzeci de ani sub sclavie și închisoare … vino în acest moment cu un singur cuvânt pentru a jura pe cruce …

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei Christos Sophianopoulos,

Cucernici Părinții și frații,

Dragi frați și surori în Hristos

Astăzi, poporul grec ortodox sărbătorește aniversarea zilei de 25 martie 1821, ziua Bunei Vestiri a renașterii de sub jugul otoman al sclaviei.

Evenimentul istoric al revoluției grecești din 1821 nu se referă numai la libertatea de sub jugul otoman, ci se referă în primul rând la dreptul ireversibil, dat de Dumnezeu, la libertate națională, așa cum Sf. Pavel predică :„Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor” (Fapte 17 : 26).

Credința în Dumnezeul cel viu, Domnul nostru Iisus Hristos, care ne-a slobozit din robia vrăjmașului și dorința puternică de libertate a țării au fost sursa inepuizabilă de putere atât pentru conducătorii revoluției, cât și pentru grecii înrobiți.

Râvna pentru darul dumnezeiesc al libertății și al țării este pe deplin justificată de lupta jertfelnică și martirică a grecilor înrobiți, al căror jurământ „a fost făcut pe Crucea lui Hristos”, cum spunea Rigas Feraios. Și, după cuvântul Sfântului Petru, „Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine” (1 Petru 3: 13).

Și spunem acest lucru, deoarece motivele luptătorilor din 1821 erau primare, și anume, pure și impulsive, fără influență externă. Acest lucru este mărturisit și de sloganul revoluționar al Bătrânului din Moria, Theodoros Kolokotronis „acum lupta este pentru credința lui Hristos și pentru libertatea țării”.

Conștiința națională colectivă a grecilor, formată de valorile înalte ale moștenirii culturale clasice și de principiile nepieritoare și indefinibile ale tradiției ortodoxe patriarhale, a opus ”chipului acestei lumi (care) trece” (1 Cor. 7, 31) libertatea sufletului și „cetatea stătătoare” (Evrei 13: 14) sau mai degrabă, țara Hristosului înviat.

Cu alte cuvinte, sărbătoarea anuală a renașterii naționale din 1821 nu este doar un fapt de comemorare istorică ci și un mesaj moral pentru prezentul și viitorul așa-numitei lumi dezvoltate care, fiind prinsă în capcana fericirii materiale și financiare, în mod conștient.

Și contribuția Bisericii, prin sfântul său cler, inclusiv prin membri ai Frăției noastre Aghiotafite, a fost decisivă. Nenumărați Ierarhi, printre care Palaion Patron Gherman, care au ridicat stindardul revoluției, preoții, precum Cosma Aitolos și simplii călugări, și-au vărsat sângele și au devenit martiri ai libertății național-religioase, care „se naște din oasele sacre ale grecilor”, după cum spune poetului nostru național Dionysios Solomos.

Venerabila noastră Frăție Aghiotafită, după cuvintele Sfântului Pavel: „Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei” (Gal. 5:1), dând, cum se cuvine, „tuturor cele ce sunteţi datori” (Romani 13:7), și participând la sfânta comemorare a renașterii cuviosului popor al grecilor, a mers la Biserica Sfântului Mormânt unde ne-am rugat în Doxologie și am adus laude pentru  „sângele Crucii Sale” (Col. 1:20) și Domnului nostru Iisus Hristos Cel înviat din morți.

De asemenea, ne-am rugat pentru odihna sufletelor celor care au luptat eroic pentru credință și țară și au mucenicit pentru poporul grec ortodox.

Prin urmare, cu această ocazie, haideți să facem un toast și să strigăm, cum se cuvine:

Trăiască 25 martie 1821!

Trăiască poporul nobil și regal al grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția noastră Aghiotafită!”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/jyMEovFXScI        

Cea de-a treia duminică a Postului Mare, 9/22 martie 2020, a fost sărbătorită de Patriarhie ca Duminica Cinstirii Sfintei și Dătătoarei de Viață Cruci a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Călăuzită de Duhul Sfânt, Biserica a rânduit pentru această duminică cinstirea Sfintei Cruci cu o slujbă specială, spre întărirea credincioșilor prin ocrotirea sa pentru restul Postului Mare.

La Patriarhia Ierusalimului această sărbătoare a fost prăznuită ca Paressia cu Vecernia Mare la Biserica Sfântului Mormânt după-amiază, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

În ziua praznicului, Sfânta Liturghie s-a slujit la Preasfântul Mormânt, condusă din nou de Preafericirea Sa, având drept împreună slujitori pe Înalt Preasfințiții: Mitropolitul Isihie al Capitoliei, Arhiepiscopii Teofan al Gherassei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lyddei, Aristovul al Madabei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiți și diaconi, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul corului bizantin, ierodiaconul Simeon în strana din dreapta, și de dl. Vasilios Gotsopoulos în strana din stânga. La slujbă au participat călugări și maici de la Patriarhie, membri ai Consulatului Grec din Ierusalim și doar câțiva credincioși din orașul Ierusalim, din cauza unor măsuri restrictive de protecție împotriva virusului COVID-19.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune întreită în jurul Sfântului Mormânt și al altarelor. După procesiune, Preafericitul a citit o rugăciune la împotriva molimei în fața Sfântului Mormânt.

La sfârșitul slujbelor, credincioșii s-au dus la Sediul Patriarhiei, unde Preafericitul S-a adresat pe scurt celor prezenți, câțiva Părinți și credincioși, urându-le ca puterea Crucii Prețioase și Dătătoare de Viață să ajute la combaterea și eliminarea oricărei boli și infecții a celui rău. .

Discursul Preafericirii Sale este reprodus mai jos, în limba română: 

„Astăzi s-a împlinit cuvântul proorocului, că iată ne închinăm  la locul unde au stat picioarele Tale, Doamne; și gustând din Lemnul mântuirii, am aflat mântuire din patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, iubitorule de oameni”, proclamă imnograful Bisericii (Triodul, Duminica a treia a Postului Paștelui, Utrenia, Canon 3, imnuri ale Sfintei Cruci).

Astăzi, dragii mei frați și surori, Sfânta noastră Biserică sărbătorește Cinstirea Sfintei și de Viață Dătătoarei Cruci a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta este spre mângâierea și întărirea noastră pentru a petrece perioada Postul Mare în post și pocăință.

Crucea lui Hristos nu este doar un simbol al biruinței și al triumfului împotriva diavolului, ci este și întruparea dreptății lui Hristos și răscumpărarea noastră din stricăciunea morții, și anume a păcatului, după cum  proclamă Sf. Pavel, spunând „Iar pe voi care eraţi morţi …, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele; Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce, Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni 2: 13-15).

Interpretând aceste cuvinte, Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Cu moartea Sa pe Cruce, Hristos a dezbrăcat de putere începătoriile și stăpânirile pe de o parte; și pe de altă parte, a smerit puterile răului și le-a rușinat”. În acest sens, Crucea lui Hristos este mijlocul „prin Care am primit acum împăcarea” (Romani 5:11), după cuvântul Sf.  Pavel.

Cu alte cuvinte, Crucea Prețioasă este mijlocul dumnezeiesc de ispășire și împăcare a oamenilor cu Dumnezeu, după cum propovăduiește Sf. Pavel: „Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui” (Romani 5: 10).

Iată, așadar, de ce Crucea este sursa puterii Bisericii, dar și lauda, St. Pavel mărturisește, spunând : „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6 : 14). Și, după cuvântul Sf. Chiril al Alexandriei, Crucea Mântuitorului reprezintă viața lumii și nestricăciunea ei (Sofon. 621.20)

Aceasta înseamnă că prin Cruce și lângă Cruce, viața în Hristos se face înțeleasă, după cuvântul Domnului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8: 34). Cu alte cuvinte, cuvântul Crucii este puterea lui Dumnezeu așa cum Sfânta Scriptură a lui Hristos este puterea lui Dumnezeu, ducând la mântuirea oricăruia care crede, după Sf Pavel (1 Cor. 1: 18, Romania 1:16).

Sfânta noastră Biserică ne-a chemat la împărtășirea acestei puteri a Crucii, prin cinstirea Sfintei și de Viață Dătătoarei Cruci în Biserica Sfântului Mormânt astăzi, a treia duminică a Postului Mare, pentru a putea fi găsiți vrednici să sărbătorim și Învierea de viață dătătoare a Dumnezeului și Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos, a Cărui milă și iubirea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu noi toți. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

Miercuri după-amiază, pe 5/18 martie 2020, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil i-a decernat administratorului principal al Comunităților non-evreiești din Ministerul de Interne al Israelului, dl. Yacub Salame, Ordinul Cavalerilor Sfântului Mormânt, ca semn de recunoaștere a bunei sale colaborări din această poziție timp de șaptesprezece ani, și pentru asistența sa considerabilă în sprijinirea pelerinajelor și a altor chestiuni ale Patriarhiei și ale altor Biserici creștine din Ierusalim.

La ceremonia decernării aceastei distincții onorifice, Preafericitul a fost însoțit de ÎPS  Mitropolit Chiriac al Nazaretului, de Pr. Simeon și Arhidiaconul Marcu, precum și de reprezentanți ai Statului Israel, domnii Bahij Mansour și Cezar Marjie.

Dl. Yacub Salame I-a mulțumit Preafericitului pentru buna cooperare inițiată de El și pentru distincția onorifică și a promis să-și continue susținerea în toate problemele legate de pace și reconciliere și pentru binele comun.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/YaXOyaXMSkw

În prima duminică a Postului Mare, pe 24 februarie / 8 martie 2020, Patriarhia a sărbătorit ca „Parresia” la Biserica Sfântului Mormânt pomenirea revenirii la cinstirea Sfintelor Icoane de prin mijlocirea împărătesei Teodora și a fiul ei Mihail în 842, în timpul slujirii patriarhale a Sfântului Metodie Mărturisitorul.

De atunci, Biserica sărbătorește revenirea la cinstirea icoanelor ca o biruință a Ortodoxiei, și anume la adevărul că icoanele sfinte sunt martorii prezenței și chipului întrupat al Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ.

Cu ocazia acestei sărbători, s-au slujit Vecernia Mare după-amiaza cu întâmpinarea, închinarea la Piatra Mirungerii și la Sfântul Mormânt, tămâierea, Vohodul Mare și Binecuvântarea Pâinii, conduse de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil.

În dimineața sărbătorii, a avut loc Sfânta Liturghie la Catolicon, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscopi Teofan al Gerassei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lyddei, Macarie al Qatar-ulii și Filumen al Pellei, ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, preoții din alte Biserici, aflați în vizită, și ierodiaconi. Răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul corului bizantin, ierodiaconul Simeon, în strana din dreapta, și de domni Vasilios Gotsopoulos și Skordilis în strana din stânga. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și membrii consulatului, împreună cu o pelerini locali.

Sfânta Liturghie a fost urmată de Procesiunea întreită în jurul Sfântului Mormânt și apoi în jurul altarelor, toți credincioșii ținând icoane în mâini.

La sfârșitul procesiunii, Preafericirea Sa a citit Decizia Sinodică a Ortodoxiei din Triod în fața Sfântului Mormânt.

În cele din urmă, în sunetul clopotelor, soborul patriarhal s-a întors în Sala de Primire a Patriarhiei, unde Preafericirea Sa s-a adresat tuturor celor prezenți după cum urmează;

 „După cum au văzut proorocii, după cum au învățat Apostolii, după cum a primit Biserica…Tot astfel credem, tot astfel vorbim, tot astfel Îl propovăduim pe Hristos adevăratul Dumnezeu, și îi cinstim pe Sfinții Săi prin cuvânt, închinându-ne în icoană lui Dumnezeu ca Stăpânului, și respectându-i pe adevărații tămăduitori pentru Stăpânul comun, cinstind și aducând închinarea care se cuvine” [adaptare, în limba română, după hotărârea sinodală a Sinodului al VII-lea Ecumenic).

Astăzi Sfânta noastră Biserică sărbătorește festiv biruința credinței sale sănătoase ortodoxe, și anume revenirea la cinstirea sfintelor icoane și a închinării la ele.

Acest eveniment este un reper în istoria Bisericii, care a fost greu și cu ardoare încercată de dușmanii sfintelor icoane, cunoscuți drept „iconoclaști”.

Iconoclastii nu erau împotriva icoanelor, ci împotriva închinării la chipul înfățișat al lui Hristos, Dumnezeu-omul, Mântuitorul nostru, precum și împotriva sfinților Bisericii.

Cu alte cuvinte, iconoclastii au încercat într-un mod violent să reînvie erorile cunoscute ale arianismului și mai ales ale nestorianismului, care (ereziile) au denaturat și, în esență, au negat, marea taină a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Inutil să spun că temelia credinței creștine ortodoxe este „unitatea prin ipostază” a dumnezeirii cu firea umană, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei. Și după Sfântul Grigorie Teologul: „ceea ce nu a fost primit este de netămăduit; totuși ceea ce este unit în Dumnezeu, acesta este mântuit”. Iar potrivit imnografului Bisericii; „Cuvântul Tatălui cel necuprins din tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a cuprins întrupându-se, și chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu  dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul ”(Condacul de la Utrenia din Duminica Ortodoxiei).

Prin urmare, în mod corect, Biserica lui Hristos se bucură astăzi și strigă: „Strălucit-a harul adevărului; cele ce s-au însemnat de demult umbros, acum arătat s-au săvârșit. Că iată Biserica se îmbracă cu chipul cel după trup al Hristos, ca și cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai dinainte însemnându-l și credința cea dreaptă cinstind. Ca ținând icoana Aceluia pe care Îl cinstim, șă nu ne înșelăm” (Slava Vecerniei, Duminica Ortodoxiei).

Dând slavă și mulțumire Dumnezeului nostru Celui în Treime Sfântă, să ne rugăm icoanei neschimbătoare a lui Dumnezeu, Tatăl Mântuitorului nostru Hristos, astfel încât prin mijlocirile Preacuratei Sale Maici, ale Născătoarei de Dumnezeu Maria și ale tuturor Sfinților, să primim mare milă. Amin. La mulți ani și un Post binecuvântat. ”

Duminică seara, Vecernia smerită a avut loc la Catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt, cu participarea ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei, iar Părintele Dragoman,  Arhimandritul Matei, a ținut predica.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/UQXYg-jKLlY

În seara de vineri a primei săptămâni a Postului, s-a citit Starea Întâi a Acatistului Buneivestiri la Biserica Sfântului Mormânt, ca parte a Slujbei Pavecerniței Mici și a Canonului Acatistului.

Această slujbă smerită a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a intrat în Biserica Sfântului Mormânt însoțit de Părinții Aghiotafiți. După Condacul Acatistului și tămâierea, după ordinea din Tipic, Preafericitul a citit Starea Întâi a Acatistului Buneivestiri și înainte de sfârșitul slujbei a ținut următoarea predică:

„Porunca cea tainică cunoscându-o, cel fără de trup îndată a venit  în cortul lui Iosif, zicând celei neispitite de nuntă: Cel ce a plecat cerurile prin pogorârea Sa, fără schimbare în tine se face încăput, pe Care și văzându-L în pântecele  tău, chip de rob luând, de uimire mă cuprind, strig ție: Bucură-te, Mireasă nenuntită!” povestește Sfânta Biserică în cântare.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici creștini și pelerini

Iată, „venit-a postul, maică curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor”, spune Sfântul Teodor Studitul (Triodul, luni din săptămâna întâi, stihira de la Stihoavnă).

Într-adevăr, mântuirea noastră, a oamenilor, este nedespărțită de postul trupesc și spiritual. Și postul este inseparabil de marea taină a Purtării de grijă a lui Dumnezeu, și anume a lui Dumnezeu Cuvântul și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a primit forma unui slujitor în pântecele Pururea Fecioarei Maria, Maica Domnului.

De aceea, Sfânta noastră Biserică ține Slujba Acatistului Buneivestiri în mod festiv în timpul Postului Mare. Conținutul Acatistului se referă la taina de necuprins în cuvinte a  bunăvoirii lui Dumnezeu și a împăcării Sale dumnezeiești (Romani 5:10), ceea ce înseamnă că se referă la întruparea lui Hristos, Dumnezeu Cuvântul, din trupul curat al Pururea Fecioarei Maria, după cum afirmă foarte clar Sfântul Andrei Criteanul: „Sărbătorim unirea lui Dumnezeu cu oamenii, îndumnezeirea firii omenești, reforma omenirii noastre, schimbarea noastră în bine, ridicarea noastră și înălțarea la cer”.

Acesta este scopul rugăciunii și al pocăinței din timpul Postului Mare, pentru „îndumnezeirea chipului pe care l-am primit”, pentru care Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Căci ceea ce nu s-a primit este nevindecabil; dar cel care este unit cu Dumnezeu, acela poate fi mântuit ”.

Și ne întrebăm: ce înseamnă „pe care l-am fost primit”? Nu este altceva, dragii mei, decât firea noastră omenească, prin păcat căzută și rănită, natura umană pe care „Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos, a transformat-o în Sine, și anume, a vindecat-o în Sine, redându-i [firii noastre omenești] primul dar de a fi „după chipul”, care a fost prima cinste pe care omul a pierdut-o prin nepăsarea strămoșilor noștri, după cum spune Sfântul Andrei Criteanul.

Taina mântuirii omului este datorată contribuției de nedescris și de necuprins în cuvinte  a Preasfintei Născătoare Maria și recunoștința Sfintei noastre Biserici i se adresează ei.

Prin urmare, să ascultăm, în legătură cu acest eveniment, interpretarea Sfântului Ioan Gură de Aur, despre relatarea Sfântului Luca Evanghelistul despre Fecioara Maria:

 „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret… iar numele fecioarei era Maria” (Luca 1:26-27), și a primit o astfel de poruncă de la Dumnezeu: „Du-te la Fecioara Maria. Du-te la orașul viu despre care proorocul a spus: „Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” (Ps. 86:2). Du-te la raiul logic, du-te la poarta care este la răsărit (Iezekiel 40:6, 22:40), du-te la sălașul vrednic al Cuvântului meu (Ps. 32:14)…., du-te și salut-o pe Maria cu aceste cuvinte „Bucură-te, ceea ce ești plină de har” (Luca 1:28), ca să pot avea mila asupra Evei care a căzut”. Iată, prin urmare, de ce imnograful Bisericii exclamă: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; bucură-te, cea prin care piere blestemul” și „Bucură-te, scara cerului, prin care S-a pogorât Dumnezeu. Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ”.

Sfânta Biserică, dragii mei frați și surori, este Corabia mântuirii noastre, și anume a vindecării și libertății în Hristos. Crucea lui Hristos și Patimile Sale pe Cruce sunt scara cerească prin care Dumnezeu S-a smerit în Iisus Hristos, „ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Fil. 2:8). Mai mult, Crucea lui Hristos este puntea prin care suntem duși de la moartea patimilor, a stricăciunii și a păcatului acestei lumi, la viața nemuritoare și veșnică, și anume la învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Prin urmare, să o rugăm pe Maica Domnului ca, prin mijlocirea ei, să putem fi socotiți vrednici de a ajunge la sfârșitul perioadei Postului Mare și de a ajunge la Învierea în slavă a lui Hristos, în Care și prin Care vom fi înviați și noi. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/s6_sgGB-UZI

În Amman, Iordania, Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, a salutat întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe din Rusia, Serbia, Cehia și Slovacia, precum și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe din România și Polonia, pentru adunarea frățească și familială din Amman a întâi-stătătorilor și a delegaților. Întrunirea a fost convocată pentru a iniția dialogul și pentru a lucre la unitatea și reconcilierea din cadrul comuniunii ortodoxe.

La cina de bun venit, Preafericitul Patriarh Teofil III a spus:

„Sfinția Voastră,

Preafericirile Voastre,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Iubiți frați întru Hristos,

Distinși oaspeți,

Doamnelor și domnilor,

Adunându-ne aici din întreaga lume ortodoxă pe teritoriul spiritual al Patriarhiei Ierusalimului, în iubitul nostru regat hașemit al Iordaniei, vă întâmpinăm călduros la noi acasă pentru această adunare a fraților și împreună-slujitorilor întru Domnul.

Suntem profund atenți la cuvintele psalmistului, care ne amintește;             

Iată acum ce este bun şi ce este frumos, 

 decât numai a locui fraţii împreună!
acolo a poruncit Domnul binecuvântarea,

(Psalm 132:1,3)

Este într-adevăr bine și plăcut pentru noi să fim aici, pentru a ne bucura de privilegiul valoros al dialogului frățesc, în care inimile pot vorbi inimilor și în care ne reînnoim angajamentul și legăturile frățești. Cu ajutorul lui Dumnezeu, mâine începe lucrarea noastră.

Întrucât suntem binecuvântați să petrecem acest timp împreună, pe lângă faptul că vă întâmpinăm pe toți, dorim să aducem aprecieri Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea, custodele hașemiț al locurilor sfinte musulmane și creștine din Țara Sfântă, sub ale cărui auspicii pline de grație și cu a cărui încurajare are loc această adunare frățească.

Permiteți-ne să ridicăm paharul și să propunem un toast călduros pentru Majestatea Sa și familiei hașemită.

Încă o dată, vă mulțumim și sunteți foarte bineveniți. Vă dorim un sejur plăcut aici în casa noastră și așteptăm cu nerăbdare lucrarea noastră frățească.”

Întâi-stătătorii și delegații se vor întâlni astăzi în privat pentru dialog frățesc și părtășie.

Din partea Secretariatului General