Marți seara, pe 3/16 iunie 2020, Excelența Sa, Premierul Greciei, domnul Kyriakos Mitsotakis, a vizitat Biserica Sfântului Mormânt, în timp ce se afla în Israel într-o călătorie de afaceri, însoțit de soția sa, doamna Mareva Mitsotaki, de fiul lor, de un grup oficial, din care au făcut parte ministrul Energiei, domnul Kostas Chatzidakis, ambasadorul Greciei în Israel, domnul Sarris, fostul Consul General la Ierusalim, doamna Eleni Sourani și actualul consul general al Greciei la Ierusalim dl. Christos Sophianopoulos și doamna Tzima.

Prim-Ministrul a fost întâmpinat la Poarta Patriarhiei de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Părinții aghiotafiți și l-au însoțit la Sfântul Mormânt, pe înfricoșătoarea Golgota și, în final, la Biroul Bisericii Învierii, unde Preafericitul i-a adresat următorul discurs:

“Excelența voastră, domnule Kyriakos Mitsotakis, Prim-Ministru al Greciei,

Venerabila Frăție aghiotafită și Noi personal ne bucurăm mai ales de prezența Excelenței Voastre printre noi în timpul închinării la Biserica Sfântului Mormânt, unde se află Înfricoșătoarea Golgota și Preasfântul Mormânt al Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Legătura adâncă dintre poporul nostru și Sfântul Mormânt este dovedită de inscripția din acesta, care spune „cei care au înviat cuviosul și împărătescul neam al ortodocșilor greci”.

Domnule Prim-Ministru, vizita dvs. în statul Israel și în Orașul Sfânt al Ierusalimului are o semnificație specială pentru creștinii care trăiesc aici și, desigur, pentru cei care locuiesc pe teritoriul Autorității Palestiniene și în Regatul Hașemit al Iordaniei.

Și spunem asta pentru că așa cum se știe, Patriarhia Ierusalimului, cunoscută și sub numele Rum Ortodoxă (greacă-ortodoxă), este garanția pe de o parte a identității creștinilor, iar pe de altă parte a caracterului creștin al Vechiului Oraș al Ierusalimului, amenințat.

În misiunea sa spirituală și bisericească, Patriarhia își continuă neobosit îngrijirea pastorală de-a lungul secolelor, o îngrijire care nu se limitează doar la păstrarea și protejarea sfintelor altare, monumente, mănăstiri și biserici, ci și la domeniul educației, cu un accent special pe funcționarea Școlilor și a altor fundații sociale sau caritabile.

Consecințele crizei universale a pandemiei de coronavirus sunt deja vizibile și destul de grave. Cu toate acestea, interesul guvernului grec și al dvs. personal, domnule Prim-Ministru, în practică și în diverse moduri, este neîndoielnic și sigur, de aceea sperăm și ca dumneavoastră și guvernul să luați în considerare Patriarhia noastră. și.

Exprimând mulțumirile călduroase ale Frăției Aghiotafite și ale noastre, personal, vă dorim succes în misiunea de aici și un rezultat bun al eforturilor grele pentru biruința păcii, a progresului și a prosperității popoarelor din Mediterana și din Orientul Mijlociu cel încercat.

Vă rugăm să acceptați această medalie comemorativă, care a fost creată la restaurarea ediculei Sfântului Mormânt de către Universitatea Tehnică Națională din Atena în 2017 ”.

Emoționat, Premierul I-a mulțumit Preafericirii Sale pentru cuvintele amabile și pentru cinstea acordată din timpul vizitei la Biserica Sfântului Mormânt și a adăugat: „O vizită în Ierusalim fără a vizita Sfântul Mormânt este fără substanță.” Apoi I-a oferit Preafericitului o plachetă de argint în amintirea vizitei sale.

Preafericirea Sa a oferit Premierului o medalie comemorativă simbolică, emisă la restaurarea Ediculei Sfântului Mormânt, și suveniruri simbolice din Ierusalim pentru însoțitorii săi.

La sfârșit, Prim-Ministrul I-a mulțumit Preafericirii Sale pentru cuvântare și daruri și I-a cerut binecuvântarea pentru succesul misiunii Guvernului, reasigurându-L că Guvernul grec va fi întotdeauna un susținător al misiunii Patriarhiei Ierusalimului.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 1/14 iunie 2020, Duminica Tuturor Sfinților și ziua pomenirii Sfântului Mucenic Iustin Filozoful, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului – compensând faptul că Duminica Samarinencei nu a putut fi sărbătorită datorită bolii molipsitoare provocate de virusul corona – a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Fântânii lui Iacob, împreună cu Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Iustin, Arhimandriții Ignatie, Leontie și Artemie. Au cântat Vasilios Goțopulos în strana dreaptă și corul Comunității Rafidia în strana stângă în limba arabă. Au luat parte numeroși credincioși dar, firește, nu atât de mulți ca în anii precedenți.

Cu ocazia acestui eveniment, Preafericitul a rostit această cuvântare:

„Zis-a Domnul ucenicilor Lui: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri (…) și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 32, 38).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți – pe fondul măsurilor impuse datorită bolii molipsitoare provocate de virusul corona – în acest sfânt lăcaș biblic al Fântânii lui Iacob, locul minunatei întâlniri a Domnului nostru Iisus Hristos cu femeia samarineancă, pentru ca, euharistic, să prăznuim sărbătoarea Tuturor Sfinților celor din întreaga lume și mai ales pomenirea Sfântului Mucenic Iustin Filozoful originar din acest loc, „din noua cetate Flavia a Palestinei”.

Praznicul Tuturor Sfinților constituie o prelungire a marelui praznic al Cincizecimii, adică a pogorârii Sfântului Duh din cer, în chip de limbi de foc, peste Sfinții Ucenici și Apostoli ai Domnului. 

Și aceasta pentru că cei care constituie norul tuturor sfinților: Proorocii care au vestit venirea lui Hristos în lume, Apostolii, care au fost pescari de oameni și au prins în năvod neamurile, Mucenicii care au îndurat bătăi și chinuri, Părinții purtători de Dumnezeu care, prin puterea dătătoare de lumină a Sfântului Duh, au alcătuit corect dogmele credinței sănătoase a Bisericii, mulțimea Cuvioșilor și ceata Drepților, precum și a cinstitelor Femei și a celorlalți Sfinți care au omorât patimile trupului și în ceruri împreună cu Îngerii se bucură.      

Aceștia toți s-au împărtășit de darul Mângâietorului, adică al Sfântului Duh prin Care, potrivit dumnezeiescului Pavel, „s-au apropiat de muntele Sion și de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc și de zeci de mii de îngeri în adunare sărbătorească și de Biserica celor întâi născuți care sunt scriși în ceruri” (Evrei 12, 22-23). 

„Cetatea Dumnezeului celui viu” este vestitul Ierusalim, dar Ierusalimul cel ceresc, adică Biserica Sfinților lui Dumnezeu, Biserica cerească, Împărăția Cerurilor, potrivit lui Eftimie Zigavinos. Reprezentare și icoană a acestei Biserici cerești este Ierusalimul pământesc, adică Biserica lui Hristos de pe pământ.  

Aceasta înseamnă că Biserica, fiind trupul lui Hristos (cf. Coloseni 1, 24) – și „El fiind capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18) – este spațiul și locul unde Duhul Sfânt ființial se sălășluiește și cuprinde și plinește toată rânduiala Bisericii. „Căci întru El [în Hristos și în trupul Lui] locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2, 9), propovăduiește dumnezeiescul Pavel. 

Cu alte cuvinte, Hristos S-a făcut pildă tuturor oamenilor care vor „să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). „Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui” (1 Petru 2, 21), învață Petru, corifeul Apostolilor.

Cu adevărat, toți Sfinții Bisericii s-au arătat următori ai lui Hristos, fiecare potrivit cu darul și cu strădania sa, ascultând de îndemnul părintesc al Sfântului Pavel care spune: „Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos” (1 Corintei 11, 1) și „pentru mine viața este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21). Explicând aceste cuvinte ale Apostolului Pavel, Sfântul Teofilact spune: „Trăiesc o viață nouă și Hristos este pentru mine totul și răsuflare și viață și lumină”. Iar Sfântul Grigorie al Nissei spune: „Niciuna dintre patimile îndreptate către cele omenești și materiale nu trăiește în mine, nici plăcere, nici întristare, nici mânie, nici frică (…) nici altceva dintre cele care întinează sufletul în vreun fel, ci pentru mine este doar Acela Care nu este nimic dintre acestea. Căci, lepădându-mă de tot ceea ce este considerat străin de firea Lui, nu am în mine însumi nimic care nu este în El. De aceea pentru mine viața este Hristos”.

Toți Sfinții Bisericii sunt recunoscuți ca adevărați slujitori și lucrători ai Vechiului Testament al lui Dumnezeu Tatăl și cu mult mai mult ai Testamentului celui Nou cel în Hristos Fiul și Dumnezeu. Înțeleptul Pavel îi numește pe vestitorii Evangheliei „mireasmă a lui Hristos”, plăcută lui Dumnezeu: „Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc și între cei ce pier” (2 Corinteni 2, 15).

Această mireasmă a lui Hristos nu este altceva decât sfințenia prietenilor, adică a Sfinților lui Hristos potrivit cuvântului: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16; Levitic 11, 44). Iar Sfinții lui Dumnezeu sunt cei care laudă și istorisesc slava Lui, după cum cântă David: „Neam și neam vor lăuda lucrurile Tale și puterea Ta o vor vesti. Măreția slavei sfințeniei Tale vor grăi și minunile Tale vor istorisi” (Psalmul 144, 4-5).

Aceasta a făcut în faptă și în cuvânt cel cinstit astăzi împreună cu toți Sfinții, Iustin „cel prea minunat” – după cum îl numește Tațian – „filozoful și mucenicul” – potrivit lui Tertulian. Potrivit lui Eusebiu al Cezareei, Sfântul Iustin, fiind prigonit pentru că era Creștin, datorită uneltirilor filozofului idolatru Crescent, în cele din urmă „a fost împodobit prin dumnezeiască mucenicie”, tăindu-i-se capul în timpul împăratului roman Marcus Aurelius, în Roma, în jurul anului 165, împreună cu alți creștini. Nu numai „dumnezeiasca mucenicie”, ci și scrierile lui apologetice pentru credința creștină „grăiesc și vestesc măreția slavei sfințeniei lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

Sfinții Bisericii s-au arătat vrednici a purta numele lui Hristos pentru că ei nu au pregetat „să ia crucea Lui și să-I urmeze” (Matei 10, 38). Câștigul și odihna lor a fost „a pătimi pentru buna-credință”, potrivit lui Vasile al Seleuciei (P.G. 464B). Sfântul Ignatie purtătorul de Dumnezeu Îl numește pe Hristos „dragostea mea”, ascultându-l pe dumnezeiescul Pavel care spune: „M-am răstignit împreună cu Hristos și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20). Sfinții, care s-au făcut părtași Harului lui Dumnezeu, sunt recunoscuți împreună cu Sfinții Apostoli „cu adevărat doctori ai lumii și lucrători și călăuzitori. Doctori, pentru că vindecau boli; lucrători, pentru că semănau cuvântul bunei-credințe; călăuzitori, pentru că furtuna înșelării au domolit”.  

Iar noi, iubiții mei frați, cinstind pomenirea tuturor Sfinților și mai ales a Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, să spunem împreună cu imnograful: „Ca pe un liman de mântuire să lăudăm acum, după vrednicie, pe Botezătorul, pe Apostoli, pe Prooroci și pe Mucenici și împreună cu Schimnicii, cu dumnezeieștii Învățători și Preoți și cu adunarea Patriarhilor, și pe slăviții și sfințiții Mucenici și pe Femeile cele iubitoare de Dumnezeu, pe Cuvioși și pe Drepți”. Amin.

Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie, Egumenul și restauratorul Mănăstirii și al Bisericii Sfintei Mari Mucenițe Fotini Samarineanca, Arhimandritul Iustin, sărbătorit în această zi, a oferit sinodiei patriarhale masa de prânz.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/0g_kmw8W5_I

Pr. Nikolaos Matar, preot protopop al Sfintei Biserici a Nașterii Maicii Domnului din orașul Corona, statul California din SUA, continuă să afirme în mod fals că acționează sub binecuvântarea și îndrumarea Patriarhiei Ierusalimului, în ciuda scrisorii de eliberare de mai jos, care a fost emisă din anul 2018 și a fost trimisă autorității sale ecleziastice canonice, respectiv Înaltpreasfințitului Episcop Antonie de Fasiani, din New York.

Protocol numărul: 75

Înalt Preasfințitului

Episcop de Fasiani

Dl. Antonios

Secretar al Sfintei Arhiepiscopii

din New York

Înalt Preasfinția Voastră

Cu multă dragoste frățească, i-am trimis Preafericirii Voastre iubite Scrisoarea cu numărul de protocol 210/17 de pe 28 noiembrie 2017, cu privire la cazul Preotului Nikolaos Matar din Corona, California, la Comunitatea Nașterii Maicii Domnului, care a refuzat să supună îndrumării spirituale a Înaltpreasfințitului Arhiepiscop al Americii.

Luând în considerare acest caz în Ședința Sfântului nostru Sinod, vă înștiințez că Patriarhia noastră nu are nicio legătură cu Preotul menționat de la în înființarea parohiei  sale în America și până în prezent, și am emis o Scrisoare de eliberare, întrucât a fost hirotonit canonic de Biserica Ierusalimului.

Prin urmare, anexez o copie a Scrisorii sale de eliberare, transmit urările și dragostea Preafericirii Sale, de la Preasfântul și de Viață Dătătorul Mormânt al Mântuitorului, și rămân.

În Orașul Sfânt al Ierusalimului, 9 februarie 2018.

  Cu dragoste în Hristos,

Aristarh

Archiepiscop al Constantinei

Părinte Secretar-General

SCRISOARE DE ELIBERARE

Prin această scrisoare Patriarhală, confirmăm că Părintele Nikolaos Matar, preot al Patriarhiei Ierusalimului, în urma unei decizii a Sfântului Sinod care a fost convocat în mod corespunzător la 22 februarie 2018, a fost eliberat canonic din rândul clerului. Patriarhiei. Această eliberare a fost acordată fără prejudecăți sau ca urmare a vreunei discipline bisericești, iar părintele Nikolaos Matar este liber să fie primit în orice jurisdicție ortodoxă canonică fără impediment.

Ca să întărim această mărturie, am aplicat pecetea noastră la această scrisoare în Orașul Sfânt al Ierusalimului, în ziua de 19 martie a anului Domnului nostru 2018.

TEOFIL III

PATRIARH AL IERUSALIMULUI

Patriarhia Ierusalimului denunță exploatarea numelui și a paginii sale de web și anunță că nu are nicio relație, cooperare și nicio comunicare cu părintele Nikolaos Matar, pentru informațiile și folosul Congregației Ortodoxe din America și din alte părți.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 26 mai / 8 iunie 2020, s-a prăznuit la Patriarhie Lunea Sfântului Duh, după cum o numește Penticostarul, adică ziua închinată în mod special cinstirii Sfântului Duh Care de la Tatăl, prin Fiul, a venit în Foișor unde i-a luminat pe ucenicii necărturari și i-a arătat luminători și învățători ai întregii lumi. 

Acest praznic se sărbătorește în Sfânta Biserică a Reprezentanței Ruse, aflată în partea nouă a Ierusalimului. Această Biserică aparține de Patriarhia Moscovei și este închinată Sfintei Treimi.

Sfânta Liturghie praznicală a fost condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Teodosie al Sevastiei și Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, precum și Ieromonahi Aghiotafiți printre care Arhimandritul Nectarie, Gheron al Kamarasei, Superiorul Reprezentanței Ruse, Arhimandritul Alexandru, alți preoți ai Reprezentanței Ruse, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconi ai Reprezentanței Ruse. Au cântat monahiile Reprezentanței și au luat parte credincioși ruși. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a rostit această cuvântare în limba greacă:

 „Când Cel Preaînalt, pogorându-Se, a amestecat limbile, a despărțit neamurile; iar când a împărțit limbile cele de foc, la o unire pe toți a chemat; și cu un glas slăvim pe Duhul cel Preasfânt”, cântă imnograful Bisericii. 

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Alexandru,

Reprezentant al Preafericitului Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii în Sfânta Cetate a Ierusalimului,

Iubiți Sfințiți Părinți și frați,

Credincioși Creștini,

Sfânta Treime ne-a adunat pe toți în această Biserică închinată Ei, pentru ca, în ziua plină de bucurie a Cincizecimii, să-L prăznuim euharistic pe Însuși Preasfântul, de Viață Făcătorul și Atotputernicul Duh, Unul Dumnezeu în Treime, Cel de o cinste, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul.

„Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4,24). „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt pe Care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). „Când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu va lua și va vesti” (Ioan 16, 13-14), spune Domnul nostru Iisus Hristos. 

Iată de ce imnograful spune: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat, toată rânduiala Bisericii o plinește. Cel Ce ești de o ființă și de un scaun cu Tatăl și cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ție!”.

Duhul Sfânt Care plinește toată rânduiala Bisericii a fost mai înainte vestit de Prooroci: „În zilele acelea voi vărsa Duhul Meu și vor prooroci… și vă voi arăta semne minunate în cer și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum” (Ioil 3, 2-3), proorocește Ioil. Iar Iezechiel spune: „Acestea zice Domnul: Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curăța de toate întinăciunile voastre și de toți idolii voștri vă voi curăța. Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu și voi face să umblați după legile Mele și să păziți și să urmați rânduielile Mele” (Iezechiel 36, 25-27).

Acest „Duh nou”, adică Mângâietorul, L-a trimis și L-a dat Sfinților Ucenici și Apostoli Dumnezeu Tatăl la cererea Celui Care în slavă S-a înălțat la ceruri, a Fiului și Cuvântului Său, a Domnului nostru Iisus Hristos. Potrivit dumnezeiescului Pavel, peste acești Ucenici și Apostoli, pe care Hristos i-a pus mai întâi în Biserică (Cf. 1 Corinteni 12, 28), drept temelie a ei – Piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos (Cf. Efeseni 2, 20) – a vărsat Duhul Lui, și peste tot trupul (Cf. Ioil 3, 1) și, firește, peste urmașii lor, adică peste păstorii și clericii Bisericii, după cum învață Sfântul Chiril al Alexandriei care spune: „căci trebuia ca clericii Bisericii și cei care aveau să fie învățătorii lumii să fie curățiți mai înainte de toți prin primirea Duhului Sfânt și să fie pârgă pentru oricine dintre cei chemați prin credință la sfințire, și să fie auriți prin dumnezeiescul și cerescul Har”.

De altfel, imnograful spune: „Duhul cel Sfânt Care împarte harurile a venit pe pământ, nu precum mai înainte în umbra Legii strălucind în Prooroci, ci în ființă S-a dăruit nouă acum prin mijlocirea lui Hristos. Să ne curățim inimile cu fapte bune și să primim venirea Lui tainic luminându-ne”.

Iar Sfântul Pavel, scriind preoților din Efes, îi îndeamnă: „Luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28). Este limpede că acest îndemn al dumnezeiescului Pavel se referă în mod direct la clericii și Episcopii de acum, din întreaga noastră Biserică Ortodoxă, care se distinge prin Duhul Sfânt Care în ființă se sălășluiește în ea. „Bisericii îi este dat Hristos Care după fire are Duhul și lucrările Duhului ca Dumnezeu”, spune Sfântul Maxim. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, „Biserica este plinătatea lui Hristos, căci plinătatea capului este trupul și plinătatea trupului este capul”. „Și din plinătatea Lui noi toți am luat har peste har”, spune Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan 1,16).

 „Harul peste har” (Ioan 1,16) pe care l-am luat noi, dar și felul acestui Har îl arată limpede imnograful Bisericii spunând: „Pe mine luându-mă întreg, Hristoase, în chip negrăit, Te-ai unit cu mine întreg prin dumnezeiască firea Ta, nesuferind amestecare, nici schimbare, nici despărțire. Slavă smereniei Tale celei înfricoșătoare, Patimii și Învierii și Înălțării prin care s-a înălțat firea noastră care mai înaintea zăcea la pământ”. 

Cu alte cuvinte, Hristos „Care a luat omul întreg” „era lumina cea adevărată care luminează tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Părinții purtători de Dumnezeu explică acest fragment. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Hristos este lumină în chip ființial, iar nu prin împărtășirea cea după har”. Iar Sfântul Grigorie Teologul spune: „Era lumina cea adevărată” Tatăl. „Era lumina cea adevărată” Fiul. „Era lumina cea adevărată” celălalt Mângâietor. Era și era și era, dar Unul era. Lumină și lumină și lumină, dar o singură lumină, Un singur Dumnezeu”.

Această lumină care luminează tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9) o bine vestesc și o propovăduiesc membrii Bisericii Ortodoxe Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, care ascultă de cuvintele Domnului: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19-20).

Această învățătură aducătoare de lumină și de mântuire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem îndemnați să o păzim. De aceea și dumnezeiescul Pavel, întemnițat fiind, ne roagă pe toți să ne arătăm vrednici de chemarea cu care am fost chemați: „Silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup și un Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde a chemării voastre” (Efeseni 4,3-4).

Tocmai această unitate a credinței și împărtășire a Sfântului Duh o arătăm și noi, Bisericile Ortodoxe surori, prin participarea comună la Sfânta Euharistie, la împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos Căruia fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

După Apolisul Sfintei Liturghii Superiorul Reprezentanței, Arhimandritul Alexandru, a oferit masa de sărbătoare.

Cu acest prilej Preafericitul a luat cuvântul din nou, în prezența Ambasadorului Rusiei și a Ambasadorului Belarusului, rostind această cuvântare în limba engleză:

„Dragă Arhimandrite Alexander,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

Iubiți monahi și monahii,

Surori și frați întru Hristos

“Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină,

atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus,

 Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat” (1 Ioan 1: 7).

Sărbătoarea noastră euharistică din această dimineață este o manifestare prin care umblăm împreună în lumină și astfel avem împărtășire unul cu altul – această părtășie – care demonstrează unitatea noastră, ca unul, în Numele Sfintei Treimi.

În această perioadă de criză și confuzie pentru lume, mărturisirea noastră ortodoxă comună, care decurge din uniunea noastră în Hristos, este de cea mai mare importanță nu doar pentru lumea ortodoxă, ci pentru întreaga creștinătate și, într-adevăr, pentru toate neamurile. Din această mărturie nenumărați oameni iau sprijin în speranță și își trag puterea pentru a-și trăi viața în fața multor pericole și ispite. Nu putem subestima niciodată puterea unității noastre într-o lume divizată și în conflict.

Nu degeaba marii Părinți ai Bisericii au considerat schisma drept cel mai grav dintre păcate. Căci schisma, prin fracturarea unității vizibile a Bisericii, slăbește mărturia Bisericii și diminuează misiunea Bisericii de a fi adevărata lumină și dospeală. În acest anotimp sfânt al Cincizecimii sărbătorim faptul că, după cuvintele Evangheliei Sfântului Ioan, „din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har” (Ioan 1:16), iar acest har ne este rânduit de Dumnezeu ca să îl împărtășim cu toți cei care vin la noi căutând adevărul Evangheliei.

Unitatea Bisericii a fost sub amenințare de la bun început, după cum citim în Epistola a doua a Sfântului Ioan, „mulţi amăgitori au ieşit în lume” (2 Ioan 1: 7). Și totuși, Biserica Ortodoxă a menținut unitatea apostolică care a fost darul Duhului Sfânt la Cincizecime. Această unitate trebuie să ne străduim să o menținem cu orice preț, căci dacă schisma este cel mai mare păcat împotriva Bisericii, păzirea și aprofundarea unității ei este cel mai mare bine.

Bisericile ortodoxe sunt acelea pe care Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a așezat mantia Domnului nostru Iisus Hristos, cămașa Sa fără cusătură pe care a purtat-o în timpul pătimirii Sale (cf. Ioan 19:23). După cuvintele Epistolei lui Iuda, trebuie să „ zidim [pe noi înşine], întru a [noastră] prea sfântă credinţă, rugându-[ne] în Duhul Sfânt ”(cf. Iuda 20), ca nu cumva să dăm cămașa fără cusătură a Domnului nostru Iisus Hristos pe cămașa murdară a celor care provoacă dezbinări (cf. Iuda 23:19).

Ne rugăm și îi cerem cu smerenie Duhului Sfânt să ne lumineze inimile și mințile, ca să rămânem Fermi cu bucurie în binecuvântata noastră unitate în Hristos, în ciuda slăbiciunii noastre omenești și să lucrăm fără încetare ca să reparăm dauna din mantia  Domnului nostru.

Vă rugăm să ne permiteți să propunem un toast acum, mai întâi în cinstea fratelui și împreună-slujitorului nostru întru Hristos, Prea Sfințitul Patriarh Chiril al Moscovei și al întregii Rusii, precum și pentru Excelența Sa Vladimir Vladimirovici Putin, Președintele Republicii Ruse.

La multi ani.

Multumesc.”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/MPLTvrgqIDg

Miercuri, 21 mai / 3 iunie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților slăviților și marilor Împărați de Dumnezeu încununați și întocmai cu Apostolii Constantin și Elena, care este o sărbătoare a Frăției Aghiotafite, deoarece Sfântul Constantin, răspunzând rugăminții Arhiepiscopului Macarie al Ierusalimului, la primul Sinod Ecumenic din 325 d.Hr., a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, la Locurile Sfinte și cu precădere la Ierusalim, unde a descoperit locul Golgotei și al Sfântului Mormânt de Viață primitor al Domnului, care erau acoperite de temple idolești. Pe acest loc a construit Biserica Învierii unde a început a se manifesta liber închinarea la adevăratul Dumnezeu și unde s-a format Tagma Monahilor Râvnitori, adică Frăția Aghiotafită, care de-a lungul veacurilor își continuă misiunea de mărturisire Ortodoxă și păstrare a Locurilor Sfinte.  

Acest praznic s-a sărbătorit seara în ajun prin Vecernia condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, însoțit de toți Părinții Aghiotafiți.

După Vecernie, toți au primit colivă, pâine și vin în curtea Bisericii.

În ziua praznicului s-a săvârșit Sfânta Liturghie, condusă de Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit părintele tipicar, Arhimandritul Alexie, preoții slujitori ai Bisericii și alți Ieromonahi Aghiotafiți. Au cântat protopsaltul Sfintei Biserici, Arhimandritul Eusebie și Ierodiaconul Simeon. Au participat Arhierei și alți Părinți Aghiotafiți și a fost prezent Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Hrístos Sofianopoulos.

După Apolis, clericii, îmbrăcați în veșmintele liturgice, au urcat în procesiune la Patriarhie unde Maica Stareță Serafima a împărțit artosul de binecuvântare la intrarea în Mănăstirea Centrală.

La Patriarhie, Preafericitul a rostit această cuvântare:

 „Nu de la oameni a luat stăpânirea împărătească, ci din dumnezeiescul Dar, din cer, Marele Constantin împreună cu maica sa; și, fiind strălucit, a văzut dumnezeiasca biruință a Crucii și cu aceasta a pierdut pe vrăjmași, a stricat înșelăciunea idolească și în lume a întărit Ortodoxa credință”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei Hristos Sofianopoulos,

Cinstiți Părinți și frați,

Credincioși Creștini,

Sfânta Biserică Ortodoxă și, în special, Biserica Ierusalimului prăznuiește astăzi cinstita pomenire a Sfinților slăviților marilor Împărați de Dumnezeu încununați și întocmai cu Apostolii Constantin și Elena.

De aceea, Smerenia noastră, împreună cu cinstiții membri ai străvechii noastre Frății Aghiotafite, adunându-ne în Biserica ce poartă numele Sfinților Constantin și Elena, din cadrul Mănăstirii Centrale, am adus slavă și mulțumire lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime, prin săvârșirea Tainei Jertfei celei fără de sânge, adică a Sfintei Liturghii.

Asemeni dumnezeiescului Pavel, luminat de razele Sfântului Duh, Împăratul Constantin s-a arătat întocmai cu Apostolii și propovăduitor al adevărului Evangheliei lui Hristos, potrivit propriilor sale cuvinte: „Dumnezeiasca credință păzind, mă împărtășesc de lumina adevărului. De lumina adevărului fiind călăuzit, dumnezeiasca credință descopăr”, după cum menționează în istoria sa Eusebiu din Cezareea (B.E., vol. 24, p. 179).

Contribuția neprețuită adusă de fericitul Constantin Bisericii lui Hristos nu se limitează numai la editarea de către el a faimosului edict din 13 iunie 313 prin care Creștinii se bucură de libertatea de a-și manifesta cultul, ci se referă și la faptul că acesta a convocat primul Sinod Ecumenic al Bisericii, la Niceea, pe care l-a cinstit cu prezența sa. De asemenea, a trimis-o pe mama sa, Împărăteasa Elena la Locurile Sfinte unde aceasta a aflat Cinstita și de Viață Făcătoarea Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a ridicat cele două mărețe Biserici: cea a Sfintei Învieri a lui Hristos în Sfânta Cetate a Ierusalimului și cea a Nașterii lui Hristos în Betleem.

De aceea imnograful spune: „După datorie săvârșim pomenirea ta, Constantine, cel ce ești întocmai cu Apostolii, cel ce soboare de credincioși de pretutindeni ai adunat în luminată cetate a Niceilor, unde s-a arătat credința Ortodocșilor. Întâiul împărat al Creștinilor fiind, de la Dumnezeu ai primit sceptrul, căci ție ți s-a arătat semnul cel de mântuire ce era ascuns în pământ, cu care și pe toți păgânii i-ai supus sub picioarele romanilor, armă nebiruită având de viață făcătoarea Cruce, fericite, prin care te-ai și adus Dumnezeului nostru”.    

Trebuie menționat că Sfinții Constantin și Elena sunt cei care ne-au făcut moștenitori ai Elenismului care este o culme duhovnicească și mântuitoare, împlinind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Galateni 3, 27-28). De aceea și noi, cu recunoștință, strigăm împreună cu imnograful: „Bucură-te, Constantine prea înțelepte, izvorule al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te rădăcină din care a odrăslit rodul care hrănește Biserica lui Hristos. Bucură-te, lauda marginilor, preamărite, cel ce ești mai întâi între împărații creștinești; bucură-te, bucuria credincioșilor”. Amin.   

Întru mulți ani!

La amiază a avut loc masa de sărbătoare la Patriarhie.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/DOXN14MDhDY

Duminică, 20 aprilie/3 mai 2020, Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, din cadrul Penticostarului, s-a prăznuit de către Patriarhie pomenirea Sfântului Iosif din Arimateea în Mănăstirea sa din Remli, adică vechea Arimatee, de unde provenea aceasta, motiv pentru care este numit „cel din Arimateea”.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica amintește faptul că Iosif, drept fiind și sfetnic ales, a îndrăznit să intre la Pilat și să ceară trupul lui Iisus pe care l-a luat și, împreună cu Femeile Mironosițe, l-a îngropat într-un mormânt nou al său, aproape de locul Răstignirii. 

Slujba, săvârșită conform măsurilor de siguranță datorate virusului corona, a fost condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Damaschin al Ioppei, găzduit de Egumenul Mănăstirii, Preacuviosul Arhimandrit Nifon, cu participarea unui număr mic de credincioși.

Către Comunitatea din Remli, Preafericitul a rostit această cuvântare:

„Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43). „Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă” (Marcu 16,1). 

Iubiți frați întru Hristos,

Credincioși creștini,

Cel Care a răsărit lumina și întreaga lume a luminat-o cu Învierea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a adunat pe toți în cetatea biblică Arimateea, locul natal al lui Iosif cel cu bun chip pentru ca, pascal, să-l prăznuim cu Nicodim și Sfintele Femei Mironosițe în Duminica închinată lor.

Sfinții Apostoli și Evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan, relatând în amănunt evenimentele răstignirii, îngropării de trei zile și Învierii lui Hristos, pomenesc în mod special atât pe Femeile Mironosițe cât și pe ucenicii ascunși ai lui Hristos, Iosif și Nicodim. Și aceasta deoarece grija lor grabnică și evlavioasă pentru îngroparea trupului neprihănit al lui Hristos constituie o mărturie nemincinoasă. Femeile Mironosițe au fost primii martori ai Învierii, iar Iosif și Nicodim ai îngropării: „Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturia lui este adevărată; și acela știe că spune adevărul ca și voi să credeți” (Ioan 19, 35), scrie Evanghelistul Ioan.

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei, referindu-se la îngroparea lui Iisus spune: „«Din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul”» (Matei 18, 16). De aceea Iosif și Nicodim, cei care L-au îngropat, de vreme ce aveau în cugetul lor credința în Dumnezeu și nu au pus nicidecum mai presus slava și cinstea pământească, potrivit cu credința lor liberă, au primit îngăduința și s-au arătat cuvioși și buni păzitori ai poruncii Mântuitorului nostru. 

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iubiții mei frați, constituie cununa tainei dumnezeieștii Iconomii, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Acum taina cea din veci ascunsă se descoperă, acum sfârșitul dumnezeieștii Iconomii se plinește, acum încununarea întrupării lui Dumnezeu Cuvântul se arată, acum se vădește adâncul dumnezeieștii iubiri. Căci așa a iubit Dumnezeu Cuvântul lumea, încât, cu bunăvoința Tatălui, S-a pogorât până la întrupare, cu greutatea trupului material S-a îmbrăcat Cel nematerialnic, pentru ca, primind a îndura Patimile și moartea, ca cei muritori, pe noi cei pătimași să ne îmbrace cu nepătimirea.

Puterea de nebiruit a Învierii se datorează faptului că Cel care a pătimit moartea pe noi cei pătimași ne-a îmbrăcat cu nepătimirea. Aceasta o exprimă mai minuțios și mai limpede Sfântul Ioan Damaschin în cântarea sa pascală: „Cel Ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimește ca un muritor; și prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel Unul binecuvântat, Dumnezeul Părinților noștri și preaslăvit”.

Cu alte cuvinte, Cel Care a luat asupra Sa toată firea noastră omenească, afară de păcat, îndură, ca un om muritor, patimile și chiar moartea pe Cruce. Prin Patimile și Învierea Sa, Hristos înnoiește firea noastră, pe care a luat-o asupra Sa, și o îmbracă în podoaba nestricăciunii Sale, după cum mai înainte a vestit Proorocul David: „Domnul [Cel înviat] a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat” (Psalmul 92, 1).

Această negrăită iubire de oameni și covârșitoare bunătate a lui Dumnezeu o propovăduiește Sfântul Grigorie Teologul zicând: „Cel Ce este sărăcește primind trupul meu pentru ca eu să mă îmbogățesc cu dumnezeirea Lui. Cel ce este plinătatea Se golește; Se golește puțin de slava Lui pentru ca eu să mă împărtășesc de plinătatea Lui. Ce este această bogăție a bunătății? Ce este această Taină ce se face pentru mine? Am primit chipul și  nu l-am păzit, El primește trupul meu ca să mântuiască chipul și trupul să-l facă nemuritor.

Aici Sfântul Grigorie vorbește despre mântuirea chipului – adică a sufletului – care a urmat întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, și despre nemurirea trupului omenesc. 

De altfel, Sfântul Chiril al Alexandriei, tâlcuind cuvintele Domnului: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit” (Ioan 11, 11), spune că Iisus „numește somn ieșirea din trup a sufletului omenesc”. Și în alt loc Sfântul Părinte spune: „Firea omului o întinează stricăciunea străină și moartea care a luat stăpânirea prin pizma diavolului și își are rădăcina în păcat”.

Întru aceasta se arată biruința și puterea lui Hristos Cel înviat, anume în desființarea morții, a stricăciunii străine, adică a păcatului, prin moartea lui Hristos. Referitor la aceasta, să-l ascultăm pe Sfântul Ioan Damaschin care spune: „Chiar dacă sfântul suflet s-a despărțit de trupul neprihănit și de viață făcător, totuși, după zămislirea în pântecele Sfintei Fecioare și Născătoarei de Dumnezeu Maria, după ce s-a făcut unirea nedespărțită a celor două firi în același ipostas, dumnezeirea Cuvântului a rămas nedespărțită și a sufletului și a trupului. Și astfel Hristos a rămas un singur ipostas și în moarte, rămânând și sufletul și trupul în ipostasul lui Dumnezeu Cuvântul, și după moarte aparținând aceluiași ipostas. De aceea „tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesupt și să mărturisească toată  limba că Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2 10-11).

Iată, deci, iubiții mei, de ce Paștile sau, mai bine zis, ziua Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos este recunoscută ca ziua neînserată a Împărăției lui Dumnezeu de care suntem chemați de către imnograf să ne împărtășim mai adevărat. Și iată de ce se cinstește azi pomenirea lui Iosif, sfetnicul ales, împreună cu Nicodim și cu Femeile Mironosițe. Aceștia toți au fost propovăduitori înflăcărați ai Învierii lui Hristos.

Iar noi, împreună cu imnograful, să zicem: „Surpând toată puterea morții, Fiul tău, Fecioară, cu Învierea Sa, ca un Dumnezeu tare, ne-a înălțat și pe noi împreună cu El și ne-a îndumnezeit. Pentru aceasta Îl lăudăm în veci”. Hristos a înviat!

În această Duminică Patriarhia a prăznuit pomenirea Femeilor Mironosițe, cele care, împreună cu Iosif, L-au îngropat pe Domnul și, dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii, au auzit cele dintâi că Acesta a înviat, de la Îngerul așezat pe piatra Mormântului. 

Pomenirea Femeilor Mironosițe s-a prăznuit în paraclisul lor aflat în spațiul deschis aparținând Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului și Bisericii Învierii.

Aici s-a sărbătorit pomenirea Femeilor Mironosițe de către enoria Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului, slujba fiind condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Liddei Dimitrie, cu participarea unui număr mic de credincioși (datorită măsurilor de protecție împotriva răspândirii virusului mortal COVID 19). A cântat în strana dreaptă Ierodiaconul Simeon și în stânga domnul Rimon Kamar în arabă.  

În biroul Bisericii Învierii s-a oferit agapa.

În aceeași zi, dimineața devreme, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a slujit Sfânta Liturghie în Mănăstirea Schimbării la Față de pe Muntele Tabor unde a adresat această cuvântare în limba greacă:

A spus Iisus: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac” (Ioan 111, 25-26). 

Iubiți frați în Hristos,

Pogorârea cea mai presus de cuget și milostivirea cea către noi a Domnului și Dumnezeului nostru ne-a adunat pe toți în acest sfânt Munte Tabor unde prima oară „a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2), pentru ca euharistic să prăznuim pomenirea pascală a Sfintelor Femei Mironosițe precum și a ucenicilor Lui ascunși Iosif din Arimateea și Nicodim.

„Cu toți știm că este mare taina dumnezeieștii Iconomii, înțeleasă doar prin credință, iar nu cu mintea, fiind nevoie de curăție sufletească unită cu frică și dragoste de Dumnezeu. Căci nu poate fi dobândită curăția sufletului altfel decât prin frică și dragoste de Dumnezeu. De asemenea, nu poate fi primită dumnezeiasca luminare dacă nu este curățită mai întâi vederea sufletului. Căci nu pot cei întinați să se apropie de cea ce este dumnezeiesc. Numai cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu, după cum spune Hristos, Cel Ce este adevărul”, spune Sfântul Ioan Damaschin.   

 „Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învierii și cântându-I cântare de biruință luminat să-L auzim zicând: Bucurați-vă!”, cântă imnograful Bisericii.

Învierea lui Hristos este „calea cea nouă și vie pe care pentru noi a înnoit-o prin catapeteasmă, adică prin trupul Său” (Evrei 10, 20), potrivit dumnezeiescului Pavel. Aceasta este calea care duce la Împărăția cerească după cum tâlcuiesc Ecumenie și Zigavinos: „Hristos Însuși a început această cale” și „El a mers pe ea cel dintâi”. Și, potrivit imnografului, „Hristos, [este] Paștile care au deschis nouă ușile Raiului”. Iată, dar, de ce Sfântul Pavel îndeamnă: „Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ” (Coloseni 3, 1-2), „V-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește” (Coloseni 3, 9-10).

Mai explicit: Omorâți mădularele voastre care poftesc desfătările și plăcerile pământești, de vreme ce v-ați dezbrăcat de omul vechi cel stricăcios dimpreună cu faptele lui și v-ați îmbrăcat cu omul nou care necontenit se înnoiește.

Unul dintre Părinții Bisericii, Sfântul Ioan Damaschin, urmând propovăduirea înțeleptului Pavel, spune: „Hristos este pe Cruce. Să mergem și să ne facem părtași Patimilor, pentru ca și slavei Lui să fim părtași” (Cf. 2 Corinteni 1, 7; 1 Petru 5, 1). „Hristos este între cei morți. Să murim păcatului ca să trăim dreptății. Hristos în pânză și în giulgiu curat este înfășurat. Să dezlegăm legăturile păcatului și să ne îmbrăcăm în dumnezeiasca strălucire. Hristos este în mormânt nou. Să ne curățim de aluatul vechi și să ne facem frământătură nouă (Cf. Galateni 5, 9) ca să ne facem lăcaș al lui Hristos. Hristos a pogorât în iad. Să ne pogorâm la smerenia care înalță pentru ca împreună cu El să înviem, să ne înălțăm, să ne slăvim, pe Dumnezeu văzându-L mereu”.

Noi, iubiții mei, cei înviați prin moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să spunem, dimpreună cu Femeile Mironosițe și cu ucenicii ascunși, Iosif cel cu bun chip și Nicodim, cei care au fost vestitorii și martorii Învierii celei de a treia zi a lui Hristos: „Nimeni să nu se teamă de moarte. A înviat Hristos! Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.”

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/Xt2rr5s51co

În timpul Paștelui din 2020, s-a convenit să nu se facă schimb de vizite cu Bisericile din Ierusalim din cauza pandemiei de COVID-19 și, prin urmare, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a transmis în scris urările de Paște adresate Custodelui Țării Sfinte, Preasfințitului Francesco Patton, Patriarhului catolic al Ierusalimului, Preafericitului Pierbattista Pizzaballa, Preafericitului Patriarh Armean al Ierusalimului, Nourhan Manukian și Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop al Bisericii Anglicane din Ierusalim, Suheil Dawani.

Scrisorile sunt redate mai jos:

Părintelui Francesco Patton

Custode al Țării Sfinte

Mănăstirea Sfântul Mântuitor

Dragă părinte Francesco

Vă salutăm cu bucurie profundă și cu imnul Paștelui

Hristos a înviat din morți,

Că moartea pre moarte călcând,

Și celor din morminte, viață dăruindu-le

și dorim să vă aducem rugăciunile Noastre și urările cele mai bune cu ocazia prăznuirii  Sărbătorii Paștilor.

Mulțumim Domnului Atotputernic că, în ciuda actualelor circumstanțelor dificile cauzate de coronavirus, Frățiile noastre au reușit să sărbătorească Marea Săptămână Sfântă și Paștele la Mormântul gol,Prea-Sfânt și Dătător de Viață al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și  toate locurile sfinte, în folosul Bisericii și al poporului nostru.

În ciuda tuturor restricțiilor și a tuturor circumstanțelor înfricoșătoare din jurul crizei actuale, mărturia noastră comună a învierii lui Iisus Hristos a avut o semnificație primordială pentru comunitățile noastre de aici din Orașul Sfânt al Ierusalimului, precum și pentru frații și surorile noastre din celelalte credințe avraamice.

Ne bucurăm de această mărturie comună și vă suntem mulțumitori, dumneavoastră și frăției voastre, pentru angajamentul ferm la misiunea noastră comună în calitate de păzitori ai Locurilor Sfinte, care continuă să dea roade în acest moment dificil de acum și „Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu” (Efeseni 4:13). În ciuda acestei perioade de restricții invalidante, suntem în continuare capabili să menținem relațiile noastre importante pentru binele tuturor.

Ne alăturăm in rugăciunea pentru toți cei care continuă să fie afectați de pandemie, în special bolnavii și toți cei care au grijă de ei. Și îi pomenim pe toți cei care au murit și cei care îi jelesc. Fie ca aceia care poartă jugul Domnului să găsească odihnă în sufletele lor” (Mat. 11:29).

Excelența Voastră, vă asigurăm de rugăciunile noastre pentru dumneavoastră, pentru frații voștri întru Hristos și pentru comunitatea voastră în această perioadă pascală și așteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim din nou în părtășia noastră creștină.

Răspunzând la scrisoarea de Paști a Preafericirii Sale, Preasfințitul Francesco Patton a trimis următoarea scrisoare:

Preafericirii Sale Teofil III

Patriarhul Ierusalimului

Preafericirea Voastră,

În primul rând, vreau să-mi exprim recunoștința pentru urările voastre frățești de Paște și să vă răspund prin cuvintele acestui frumos imn de Paște, pe care îl cântăm în latina medievală:

Moartea și viața s-au luptat

Moartea și viața s-au opus

în bătălie spectaculoasă:

Prințul vieții, care a murit, domnește în viață …

Știm că Hristos a înviat cu adevărat din morți!

Pentru noi, rege biruitor, ai milă!

Amin. Aliluia.

Când sărbătorim Paștele la Sfântul Mormânt, cel mai Sfânt Altar aflat sub îngrijirea noastră comună și frățească, înțelegem că speranța nu este proiecția dorințelor noastre, ci este Domnul Iisus Hristos Cel Înviat Care a învins moartea. În sărbătoarea Paștelui înțelegem că Iisus Cel Înviat este grădinarul vieții, Cel Care a biruit moartea trecând prin ea și a biruit toate temerile noastre, toată spaima noastră.

Astăzi, când pandemia încă semănă moartea în toată lumea, simțim că este angajamentul nostru comun să acceptăm invitația pe care Iisus a făcut-o Mariei Magdalena: „Du-te la frații mei și spune-le că m-ai întâlnit! Spune-le că Sunt în viață! Spune-le că mormântul Meu este gol! ”. Aceasta este Vestea cea bună a Paștelui și trebuie să-i invităm pe toți frații și surorile noastre să-L întâmpine cu credință pe Domnul Înviat, deoarece acesta este singurul vaccin care ne poate salva de virusul morții, al fricii și al spaimei, de virusul egoismului și al răului care infectează umanitatea și istoria noastră, cu virusul unei vieți fără sens și fără scop.

Simțim că de acest Paște trebuie să ne rugăm și să aducem speranță în special bolnavilor, familiilor lor, asistenților medicali și medicilor care îi asistă, celor care se găsesc trecând din această lume la Tatăl ceresc, tuturor celor care își riscă viața ca să garanteze servicii esențiale societății noastre.

Preafericirea Voastră, avem urări și rugăciuni reciproce și ne simțim profund uniți în Hristos cu Voi și cu toți frații Patriarhiei grecești a Ierusalimului: uniți în grija Locurilor Sfinte ale Creștinismului, uniți în proclamarea Domnului Înviat, uniți în lupta pentru salvgardarea libertății creștine, uniți în îngrijirea pastorală a turmei pe care Domnul ne-a încredințat-o.

Cu aceste sentimente, dorim să exprimăm cele mai bune urări adresate din partea Noastră adresate Preafericirii voastre și întregii comunități a Patriarhiei Greco-Ortodoxe a Ierusalimului.

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Amin.

Bucurați-vă de o Sfântă și fericită perioadă pascală!

Pr. Francesco PATTON OFM

Custode al Țării Sfinte

ÎP Arhiepiscop Pierbattista Pizzaballa

Administrator Apostolic al Patriarhiei Latine

Excelența voastră, dragă Arhiepiscope Pizzaballa,

Vă salutăm cu bucurie profundă și cu imnul Paștelui

Hristos a înviat din morți,

Că moartea pre moarte călcând,

Și celor din morminte, viață dăruindu-le.

Dorim să vă felicităm pentru sărbătoarea Paștelui și mulțumim lui Dumnezeu că obștile noastre au putut să țină Marea Sărbătoare a Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În ciuda enormelor dificultăți pe care le prezintă pandemia de coronavirus, am reușit să intrăm în această mare taină a credinței noastre în Orașul nostru Sfânt, în Mormântul gol din Biserica Învierii, centrul întâlnirii dintre Dumnezeu și om.

Am experimentat încă o dată că Hristos este calea, adevărul, viața și învierea, căci cine crede în El, deși a murit, totuși va trăi, iar cine trăiește și crede în El nu va muri niciodată (Ioan 11: 24-25).

Trăim în aceste zile uniți în rugăciunile atât ale Bisericilor noastre, cât și ale mărturiei noastre comune, aici, în Țara Sfântă. Ne rugăm în special pentru toți cei din regiunea noastră și din întreaga lume care continuă să sufere de pandemie și de consecințele sale și ne rugăm cu râvnă pentru cei care au murit și pentru toți cei care îi jelesc. Fie ca aceia care poartă jugul Domnului să găsească odihnă în sufletele lor”. (Mat. 11:29).

În rugăciunea noastră unită, mai presus de toate, continuăm să slujim Domnului nostru și Bisericii sale atât aici, în Orașul Sfânt al Ierusalimului, cât și Bisericii și tuturor credincioșii ei din întreaga lume. Căci Ierusalimul a fost de-a lungul veacurilor și rămâne astăzi, portul speranței, al păcii și al mângâierii.

Excelența Voastră, vă asigurăm de rugăciunile noastre pentru dumneavoastră, pentru frații voștri întru Hristos și pentru comunitatea voastră în această perioadă pascală și așteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim din nou în părtășia noastră creștină.

Preafericitului

Arhiepiscop Nourhan

Patriarhul Armean al Ierusalimului

 Preafericirea Voastră, dragă Arhiepiscope Nourhan,

Vă salutăm cu bucurie profundă și cu imnul Paștelui

Hristos a înviat din morți,

Că moartea pre moarte călcând,

Și celor din morminte, viață dăruindu-le.

și vă felicităm, pe dumneavoastră și obștea dumneavoastră, cu ocazia prăznuirii Marii Sărbători a Paștelui.

Această situație dificilă și complicată de restricții și greutăți pe care atât de mulți o îndură ne face să conștientizăm cât de crucială este misiunea noastră comună ca străjeri și slujitori ai Lăcașelor Sfinte, mai ales în această perioadă sfântă în care ne închinăm la Golgota și la Preasfântul și de Viață Dătătorul Mormânt unde Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost răstignit și de unde a înviat. Ni s-a încredințat această responsabilitate de către Pronia Dumnezeiască și ne revine sarcina de a promova această încredere sfântă cu toată smerenia și sârguința într-o colaborare adevărată. Să spunem, cu Sfântul Pavel, „silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4: 3).

Suntem alături de voi în păstrarea în rugăciunile noastre fierbinți pe toți cei care sunt afectați în vreun fel de această pandemie, în special cei bolnavi și cei care au grijă de ei și îi pomenim pe toți cei care au murit. Fie ca aceia care sunt în doliu să fie mângâiați de promisiunea învierii.

Preafericirea Voastră, Vă asigurăm de rugăciunile noastre pentru voi, pentru Frăția voastră și comunitatea pe care o slujiți. Vă dorim din toată inima sănătate spirituală și trupească și așteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim și să ne unim rugăciunile pentru întărirea părtășiei noastre și a misiunii noastre comune și a mărturiei la Locurile Sfinte.

Fie ca lumina învierii să umple inimile și mințile tuturor oamenilor de bună voință în acest sfânt anotimp al Paștelui.

Înalt Preasfințitului Suheil Dawani

Biserica Episcopală din Ierusalim

& Orientul Mijlociu

Catedrala Sfântul Gheorghe

Preasfințite și dragă Părinte Arhiepiscop Suheil,

Vă salutăm cu bucurie profundă și cu imnul Pascal

Hristos a înviat din morți,

Că moartea pre moarte călcând,

Și celor din morminte, viață dăruindu-le.

și vă trimitem felicitările noastre calde, cu ocazia sărbătoririi Paștelui, de către dumneavoastră  și comunitatea dumneavoastră.

Suntem uniți în prăznuirea Sărbătorii Paștelui într-un moment de mare dificultate pentru Orașul nostru Sfânt, pentru Țara Sfântă și lumea noastră. Pandemia de coronavirus a însemnat greutăți imense pentru mulți, iar Ierusalimul, de obicei supraîncărcat de pelerini și credincioși locali în această perioadă a anului, este practic pustiu.

Cu toate acestea, am reușit să păstrăm sfintele ceremonii ale Săptămânii Mari și Sfinte și ale Paștilor la Preasfântul și Dătătorul de Viață Mormânt și în Bisericile noastre și am putut împărtăși o mărturie comună a adevărului și puterii învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, căci El este învierea și viața, iar cel care crede în El, deși a murit, totuși va trăi, iar cine trăiește și crede în El nu va muri niciodată (Ioan 11: 24-25 ). În acest fel, am reușit să arătăm lumii că Ierusalimul rămâne un liman al nădejdii, păcii și consolării într-un timp provocator pentru familia umană.

Ne unim rugăciunile cu ale voastre, în special pentru toți cei afectați de pandemie, pentru cei bolnavi și pentru cei care au grijă de ei, precum și pentru cei care au murit și pentru toți cei care îi plâng.

Dorim să vă asigurăm, dragă Părinte Arhiepiscop Suheil, de rugăciunile noastre pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră, pentru clerul și comunitatea dumneavoastră în acest sezon pascal și așteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim din nou în părtășia noastră creștină.

Cu urările patriarhale pentru Paște,

Hristos a înviat!

TEOFIL III

PATRIARHUL IERUSALIMULUI

Sfânta Cetate a Ierusalimului

Paște 2020

Luni, pe 14/27 aprilie 2020, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil III a fost intervievat de Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Interviul este reprodus mai jos :

Întrebările CMB adresate Preafericitului Patriarh Teofil III al Ierusalimului

27 aprilie 2020

Granițele naționale, religioase și etnice nu au nicio relevanță pentru virusul COVID-19. Pe măsură ce îi urmărim efectul asupra întregii lumi, ni se readuce în minte faptul că întreaga familie umană este interconectată. În următoarele săptămâni, creștinii, evreii și musulmanii vor participa la aspecte centrale ale calendarelor lor rituale; în mod normal, e un timp pentru adunări festive, și toți se străduiesc să găsească o modalitate de a sărbători, având în vedere precauțiile pe care trebuie să le luăm pentru a ne proteja pe noi înșine, pe cei dragi și comunitățile noastre. Comunitățile creștine, evreiești și musulmane răspund la toate provocările acestui moment fără precedent: combaterea urii și a bigotismului care au apărut din cauza pandemiei, furnizarea de servicii primare celor care au nevoie, menținerea comunității și căutarea de alternative creative pentru observarea și sărbătorirea într-o lume de distanțare socială și carantină.

În ce moduri vede Preafericirea Voastră bisericile adaptându-se vieții în mijlocul izbucnirii pandemiei de coronavirus? În Țara Sfântă și în întreaga lume.

În lunga istorie a Bisericii noastre, desigur, lumea a trecut prin nenumărate greutăți. Putem merge mai departe cu claritate urmând instrucțiunile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a spus: „Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” (Marcu 12:17). Astfel, în special în situația noastră actuală datorată coronavirusului, ne menținem viața de rugăciune așa cum ar și trebui, dar în limitele stabilite de autorități în scopul păstrării sănătății și a siguranței publice.

Cum ne putem proteja viețile? Ce putem face, în calitate de comunități bisericești / religioase?

Domnul nostru Iisus Hristos a rezumat toată legea și profeții în două porunci: să-L iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem și să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine, chiar și pe vrăjmașii noștri. Aceste porunci ne ghidează misiunea creștină, iar Biserica noastră și-a reafirmat angajamentul față de misiunea filantropică, ușurând sarcinile altora acolo unde este necesar, atât material, cât și moral. În acest fel, în calitate de slujitori ai lui Hristos și ca lideri spirituali, ar trebui să ne implicăm în orice acte de ajutorare pe care le putem face îngrijind persoanele în vârstă și pe cei vulnerabili și să cerem mila lui Dumnezeu spre creația Lui și să ne slobozească de această pandemie.

Preafericirea Voastră, vă rog să ne împărtășiți o parte din lucrările liturgice în perioada sărbătorilor de Paște la Ierusalim. Cum ați sărbătorit în mijlocul pandemiei COVID-19?

Întrucât Ierusalimul este locul fizic al întâlnirii dintre om și Dumnezeu, slujbele noastre din Săptămâna Sfântă și de Paște s-au desfășurat în ciuda situației dificile și a incapacității de a primi pelerinii și membrii comunității noastre locale pentru a fi prezenți fizic la Sfântul Mormânt, din cauza instrucțiunilor necesare pentru sănătatea publică. Aceste slujbe au fost transmise online și urmărite de sute de mii aici, în Țara Sfântă și în întreaga lume.

Care sunt gândurile Preafericirii Voastre asupra faptului că au fost peste două-trei milioane de persoane care au urmărit sărbătorile de Paște de la Ierusalim pe mediile de socializare?

Când ne confruntăm cu această criză actuală, este clar că oameni din întreaga lume, din toate mediile religioase și chiar non-religioase, au fost mânați de o nevoie profundă de conectare cu locurile sfinte. Este o mângâiere pentru ei să știe că există speranță, care este întruchipată de rugăciunile noastre pentru întreaga lume și pentru fiecare dintre noi și pentru ușurarea de acest virus. La fel, oamenii își dau seama că, fără protecție cerească, viața nu are niciun scop și este incertă. Speranța Învierii, care este Paștele, este în biruința lui Dumnezeu asupra puterilor malefice și lumina Lui care nu cade niciodată, biruitoare asupra întunericului, este promisiunea vieții veșnice cu El.

Care este cea mai puternică amintire personală a Preafericirii Voastre de la Paștele din Ierusalim din 2020?

Se poate ca sărbătorirea noastră a Paștelui în Ierusalim să fi fost trăită într-o situație fără precedent, dar scopul său rămâne același. Dumnezeu nu se limitează la un perimetru local, căci ființa umană este biserica în care Duhul Sfânt locuiește în el.

“pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.” (1 Cor. 3:17)

În ce moduri șefii bisericilor și conducătorii religioși din Ierusalim pot fi un model în mijlocul pandemiei COVID-19?

Bisericile creștine din Orașul Sfânt al Ierusalimului și Țara Sfântă continuă să fie o mărturie vie care este exprimată în și prin rugăciuni chiar la locul răstignirii, înmormântării și învierii Domnului nostru Iisus. Ca păstori ai turmei lui Hristos, ne continuăm misiunea de a menține spiritul viu și de a răspândi mesajul speranței; căci ni se poruncește:

“duhul să nu-l stingeți” (1 Tes. 5:19)

Și suntem îndemnați să-i încurajăm pe cei slabi inimă, să îi ajutăm pe cei slabi, pe nevoiașii și bolnavii din societatea noastră și să ne susținem reciproc în momente de incertitudine, frică și suferință. În același timp, în calitate de comunități religioase, cerem tuturor oamenilor să respecte regulile stabilite de autorități pentru a ne menține, unii pe alții, în siguranță și sănătoși.

Pe măsură ce Preafericirea Voastră se confruntă cu provocări fără precedent, pentru ce se poate ruga comunitatea globală?

Să-I mulțumim Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru dragostea Lui statornică și pentru că nu ne-a părăsit niciodată. Trebuie să ne rugăm pentru manifestarea iubirii lui Dumnezeu în fapte și compasiune față de semenii noștri, frați și surori; căci Sfântul Ioan ne învață:

„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească” (1 Ioan 4:20).

Întrebări întocmite de directorul de comunicare al CMB Marianne Ejdersten.

Bisericile membre ale CMB din Țara Sfântă

Liderii religioși din Ierusalim oferă rugăciuni comune pentru sfârșitul pandemiei de coronavirus

Duminică, 13/26 aprilie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie Duminica Sfântului Toma.

În această Duminică, Biserica pomenește prima zi de după Înviere, când Iisus S-a arătat ucenicilor Săi în cămara cea de sus, „fiind seară în ziua aceea, întâia a săptămânii, și ușile fiind încuiate” (Ioan 20, 19). Toma nu era împreună cu ei și, când ucenicii i-au spus: „Am văzut pe Domnul”, el nu a crezut, ci a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25). După opt zile S-a arătat Iisus iarăși ucenicilor și i-a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ian 20, 27-28).

Potrivit rânduielii Patriarhiei, acest praznic s-a sărbătorit în Biserica Învierii prin Vecernia Mare seara în ajun și Sfânta Liturghie dimineața în Sfântul Mormânt, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie însoțit de puțini împreună-liturghisitori, datorită măsurilor de protecție a sănătății.

S-a prăznuit de asemenea în Cana Galileei prin Sfânta Liturghie pe care a săvârșit-o Egumenul Arhimandritul Hrisostom, respectând măsurile de siguranță.

Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, a trimis acest mesaj de încurajare credincioșilor din Cana:

„Veniți, din rodul cel nou al viței, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea vestită a Învierii, Împărăției lui Hristos să ne împărtășim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci”, cântă imnograful Bisericii. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Cel Care a îndurat crucea, a nimicit moartea și a înviat din morți, Hristos Dumnezeul nostru, ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt din Cana Galileei ca să prăznuim „începutul minunilor pe care le-a făcut Iisus și Și-a arătat slava Sa și ucenicii Său au crezut în El” (Ioan 2, 11).

Praznicul de astăzi al nunții din Cana și al minunii transformării apei în vin, în această Duminică a Săptămânii Luminate sau a lui Toma, are o însemnătate aparte. Aceasta deoarece Învierea Domnului nostru Iisus Hristos constituie adevărul care este temelia credinței Creștine, după cum propovăduiește Sfântul Apostol Pavel: „Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 13-14). Iar Paștele constituie principala sărbătoare a Bisericii Ortodoxe de Răsărit. „Căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5, 7), spune înțeleptul Pavel.

Iisus Hristos a ales ziua nunții prietenului Său, Simon Cananitul, pentru a începe șirul sfintelor Sale minuni în prezența mamei Sale, a Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria. Iar Sfântul Pavel numește nunta „taină mare”: „Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos și în Biserică” (Efeseni 5, 32).

Tâlcuind aceste cuvinte ale lui Pavel, Sfântul Ioan Damaschin spune că aici Sfântul Pavel se referă la învățătura despre unirea dintre Hristos și Biserică: „Taina se referă la un adevăr ascuns într-o reprezentare, căci faptul că femeia a fost luată din bărbat și unirea ei cu bărbatul Îl reprezentau pe Hristos și Biserica”.

Cu alte cuvinte, la această sfântă nuntă din Cana s-a săvârșit o taină prin care se preînchipuia adevărul ascuns, adică nunta duhovnicească dintre Hristos și Biserică, după cum mai limpede învață dumnezeiescul Pavel: „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru Ea” (Efeseni 5, 25).

De altfel, această învățătură a lui Pavel o confirmă mărturia Sfântului Evanghelist Ioan din Apocalipsă: „Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului și mireasa Lui s-a pregătit” (Apocalipsa 19,7). Și adaugă: „Și mi-a zis: Scrie: Fericiți cei chemați la cina nunții Mielului. Și mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu” (Apocalipsa 19, 9).

Proorocia aceasta a Sfântului Ioan se referă la bucuria celor care se împărtășesc de Biserică, de Biserica triumfătoare, adică de Împărăția lui Dumnezeu care este înfățișată ca „nuntă a Mielului”. „Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția cerurilor” (Matei 8,11), învață Domnul. Iar Andrei al Cezareei Capadociei, tâlcuind fragmentul „cei chemați la cina nunții Mielului”, spune: „Cină a lui Hristos este praznicul și bucuria armonioasă a celor mântuiți. Fericiți sunt cei ce vor avea parte de acestea și vor intra în cămara de nuntă cea veșnică împreună cu Mirele sfânt al sufletelor curate”.

La Cina cea de Taină, atunci când i-a învățat Taina Sfintei Euharistii, Domnul nostru Iisus Hristos, luând pâinea, a spus ucenicilor Lui: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și, luând paharul și mulțumind, le-a dat lor zicând: Beți dintru acesta toți, căci acesta este Sângele Meu, al Legii cele noi… Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în Împărăția Tatălui Meu” (Matei 26, 26-29).

Rodul viței, adică vinul, care este un element nelipsit la o nuntă, aici, la Cina cea de Taină, constituie o preînchipuire și mai ales o pregustare a Sângelui vărsat din sfânta coastă împunsă a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iată deci de ce Iisus Hristos a binecuvântat nunta și a arătat puterea Sa dumnezeiască desăvârșită prin transformarea apei în vin în Cana Galileei. 

Iată, de asemenea, de ce imnograful, Sfântul Ioan Damaschin cu bucurie strigă: „Veniți, din rodul cel nou al viței, al dumnezeieștii veselii, în ziua cea vestită a Învierii, Împărăției lui Hristos să ne împărtășim lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci”

Cu alte cuvinte, prin cinstitul Său Sânge vărsat pe Cruce, dar și prin „ziua Învierii”, Hristos înnoiește firea noastră omenească pe care a luat-o asupra Sa și a îmbrăcat-o cu podoaba nestricăciunii Sale, făcând-o astfel părtașă Împărăției sale veșnice – după cum cântă David: „Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat – și făcând-o comesean la Cina Sa, potrivit mărturiei Evanghelistului Luca care spune: „Fericit cel care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 14, 15). 

Iubiții mei frați, este limpede că dumnezeiescul Har cel izvorât din Taina nunții săvârșită în Biserică este sfințitor și întăritor pentru miri în conviețuirea lor după Hristos, prin dragoste și dăruire reciprocă, „după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5, 25), precum și prin participarea lor tainică la mântuitoarea și negrăita Taină a unirii indisolubile a Mirelui Hristos cu Biserica mireasă.

La această Taină negrăită, pascală și dumnezeiască a nunții tainice precum și la Cina Lui s-a făcut părtaș și Sfântul Apostol Toma prăznuit astăzi pentru buna sa credință. El a cerut mai înainte, datorită necredinței lui, să pună degetul în semnul cuielor și mâna sa în coasta lui Hristos cel înviat și, cu adevărat, din iubirea de oameni a lui Iisus, a cercetat trupul Lui nestricăcios și îndumnezeit și a strigat: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28).

Și noi, iubiții mei, luminați de lumina neînserată a Învierii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, strigăm zicând: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Hristos a înviat!

În cadrul Sfintei Liturghii de noapte pe care a condus-o în Mănăstire Sfinților Ioan și Gheorghe Hozeviții, Preafericitul a rostit această cuvântare:

 „Această aleasă și sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor este și sărbătoarea sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci”, cântă Sfântul Ioan Damaschin.

Iubiți frați în Hristos și Părinți,

Lumina neînserată a Învierii Mântuitorului nostru Hristos ne-a adunat astăzi în sfânta și străvechea Mănăstire Hozeva ca să prăznuim aleasa și sfânta zi, adică renașterea în Hristos. „Cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5, 17), spune dumnezeiescul Pavel. 

 „Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului și era iarnă” (Ioan 10, 22), iarna necredinței, și a venit Iisus, Dumnezeu și Templu, Dumnezeu veșnic, Templu nou, care într-o zi s-a dărâmat și în trei zile iar s-a ridicat, care rămâne în veci, pentru ca eu să mă mântuiesc și să mă ridic din vechiul păcat și să devin zidire nouă, plăsmuit din nou prin iubirea Lui de oameni cea atât de mare”, spune Sfântul Ioan Teologul.

Învierea cea de a treia zi a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos constituie sfârșitul tainei dumnezeieștii Iconomii, adică a întrupării și înomenirii lui Hristos, Dumnezeu Cuvântul, din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Iată de ce în mod special la această sărbătoare pascală Îl binecuvântăm pe Hristos în veci.

În această Duminică, a doua după Paști, sărbătorim înnoirea Învierii lui Hristos și pipăirea Lui de către Sfântul Apostol Toma: „Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru și Toma împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fii necredincios, ci credincios. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 26-28). 

Tâlcuind mărturia aceasta din Evanghelia după Ioan, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Este un obicei cu totul binecuvântat acela că săvârșim sfintele sinaxe în Biserici în ziua a opta, adică Duminica. Și dacă e nevoie să spunem ceva mai tainic, necesar pentru a înțelege sensurile, ușile le închidem, dar Hristos vine și Se arată nouă tuturor văzut și nevăzut. Nevăzut ca Dumnezeu și văzut în trup, îngăduind și dând sfântul Său trup să fie pipăit. Prin harul lui Dumnezeu, ne apropiem și ne împărtășim de tainica binecuvântare, primindu-L în mâini pe Hristos, pentru ca și noi să credem fără urmă de îndoială că a ridicat același Templu”.

Cu alte cuvinte, împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos constituie mărturia nemincinoasă a Învierii din morți a lui Hristos. De aceea Sfântul Părintele nostru Chiril ne atrage atenția, zicând: „Să lepădăm, dar, ca pe un lucru vătămător, necredința și, după ce ne vom atinge de Hristos, cu totul încredințați vom fi și ne vom afla având cuget neîndoielnic”.

Veniți, dar, frații mei, să înnoim și noi sufletele noastre în ziua purtătoare de lumină a Învierii „pentru că trupul nostru este Templu al Duhului Sfânt care este în noi” (1 Corinteni 6, 19). Această mărturie adevărată, o mărturisesc și cei care s-au făcut părtași nestricăciunii, adică Învierii lui Hristos, Sfinții care au trăit aici: Gheorghe și Ioan, precum și Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul. Și să o rugăm mai ales pe Maica Domnului, cea plină de slavă și mai presus de toate făpturile, să mijlocească la Fiul și Dumnezeul ei pentru noi toți.

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Adevărat a înviat Domnul!

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/S4kxnGsbaIA

Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din morți a fost prăznuită la miezul nopții din Sâmbăta Mare spre duminica de Paști, pe 5/18 aprilie 2020.

Cu ocazia acestei sărbători, Biserica slăvește cu recunoștință evenimentul dumnezeiesc și minunat prin care Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Cel Răstignit, Iisus Hristos din Nazaret, fiind înmormântat, a cucerit puterea diavolului și tăria iadului și a înviat din morți, ridicându-i, de asemenea, pe Adam și pe urmașii săi prin mâna Sa puternică.

Biserica din Ierusalim a prăznuit această sărbătoare la Biserica Sfântului Mormânt, la Sfântul Mormânt binecuvântat și gol, cu Slujba Utreniei, Canonul din Sâmbăta Mare și Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, cu predica Sfântului Ioan. Slujba a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei și doar câțiva arhimandriți, mai puțin de zece în total, datorită măsurilor de siguranță impuse de Poliția israeliană din cauza virusului corona.

Înainte de Sfânta Împărtășire, Părintele Secretar General a citit Pastorala de Paște a Preafericitului, reprodusă mai jos în limba română :

TEOFIL III

Prin mila lui Dumnezeu Patriarh al Sfântului Oraș al Ierusalimului

Și al întregii Palestine

Pentru toți enoriașii Bisericii, har, milă și pace

De la Preasfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt

Al lui Hristos Cel Înviat.

„Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți veșnice și săltând lăudăm pe Pricinuitorul, pe Unul Cel binecuvântat Dumnezeul Părinților și preaslăvit”. (Tropar Cântarea a Șaptea din Canonul Învierii de Sf. Ioan Damaschin)

Cu bucurie nespusă și absolută, cu inimi curate și buze nepângărite, cu glas fericit, neîncetat și veselie cucernică, Biserica proclamă în noaptea Învierii și în întreaga perioadă de Paște,  cu glas mare, că „Hirstos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. Cu fermitatea credinței în Cel răstignit și înviat din morți, Domnul nostru Iisus Hristos, și în speranța Învierii la viața veșnică, Biserica noastră cântă „Ziua Învierii,și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem „Fraților!” și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere”.

Acest mesaj minunat și plin de bucurie al biruinței morții este rodul răstignirii lui Hristos, căci „iată, a venit prin cruce, bucurie la toată lumea”. Biruința lui Hristos asupra morții a venit prin jertfa Sa pe Cruce. Hristos, Fiul Unul-Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, S-a adus de bună voie pe Cruce ca jertfă neprihănită pentru iertarea păcatelor noastre . Așa cum spunea profetul Isaia, „ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.” (Isaia 53:7), și așa cum Sfântul Ioan Botezătorul a arătat spre El, recunoscându-l, El S-a făcut pe Cruce „mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumi” (Ioan 1:29). Lucrul cel mai minunat în toată această taină, care arată dragostea fără margini a lui Dumnezeu pentru noi, este ceea ce spune și Apostolul neamurilor: „Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi” (Romani 5:6-8). Fiind fără păcat, Hristos „Dumnezeu fiind în chip, … S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând” (Fil. 2:6-7), S-a smerit, a venit la Cruce de bună voie și prin sângele Său cel preacurat „vrând să dea har datoriilor celor de demult a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, și spărgând zapisul”(Acatistul Buneivestiri al Născătoarei de Dumnezeu, partea a patra).

După ce a suferit în trup pentru noi și a fost îngropat, Hristos a coborât la iad. În lăcomia lui, iadul aștepta să-L înghită pe Fiul lui Dumnezeu, dar datorită smereniei jertfei Sale, iadul nu a putut avea putere asupra Lui. Iadul a fost înșelat și îngrozit. Crezând că a primit o ființă muritoare, L-a întâlnit pe Dumnezeu, pe Dumnezeu și pe om, pe Dumnezeu-omul Iisus Hristos, care atât prin puterea lui Dumnezeu Tatăl, cât și prin a Lui, a înviat din morți, devenind pârg morților și le-a arătat tuturor oamenii din trup calea spre învierea din morți. El a căutat oile pierdute în iad, la fel cum a făcut-o pe pământ, a propovăduit Evanghelia pocăinței și a mântuirii lui Adam și Evei și urmașilor lor, și așa cum descrie icoana ortodoxă a Învierii, și i-a dus în Rai împreună cu El. De atunci, prin puterea și credința în Înviere, noi oamenii murim numai în trup, ne lepădăm de trupul nostru pământesc, întrucât „Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu” (1 Cor. 15:50), și trăim cu El în suflet și în duh, “astept[ând] învierea morților și viața veacului ce va să vie” (Crezul).

Hristos a prezis această taină a învierii din morți prietenilor și ucenicilor Săi, pe când El încă locuia cu ei pe pământ și după Învierea Sa. “S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare” (Fapte 1:3), arătându-Se lor  în trupul Său cel răstignit cu semnele cuielor, dar strălucitor și slăvit. Prin ucenicii care I-au fost martori oculari, El a transmis această taină trupului Său, Biserica, pe care a stabilit-o prin Duhul Mângâietor, pe care ni L-a trimis nouă de la Tatăl, după Înălțarea Sa la Ceruri în ziua Cincizecimii, la cincizeci de zile după Înviere.

Încă de atunci, Biserica, aceea pe care, după cuvintele adevărate ale Domnului, „porţile iadului nu o vor birui” (Mat. 16:18), își continuă misiunea pe pământ. Îl propovăduiește pe Hristos Cel  Întrupat, Răstignit și Înviat și îi botează în Numele Său pe cei care cred în El, îi sfințește cu tainele sale și se roagă pentru împăcarea oamenilor și pentru întreaga lume. Îi sprijină pe oamenii care suferă, cu toată puterea sa, se roagă Domnului nostru Iisus Hristos, tămăduitorul sufletelor și al trupurilor, pentru încetarea pandemiei curente a noului virusului, pentru vindecarea celor afectați și pentru mila Sa față de cei care au murit datorită virusului atât de nemilos, cu siguranța că „deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu.  Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi.” (2 Cor. 13:4).

În ziua luminoasă a Învierii, Biserica noastră a Ierusalimului, Maica Bisericilor, se roagă de asemenea din Mormântul Dătător de Viață, unde Hristos a fost înmormântat și de unde a înviat, pentru unitatea Bisericii și pentru pace în Orientul Mijlociu, și urează turmei sale de credincioși din Țara Sfântă și din toată lumea, puterea și binecuvântarea lui Iisus Hristos Cel Înviat.

Hristos a Înviat!

În Sfântul Oraș al Ierusalimului, PAȘTE 2020

Cu binecuvântări Părintești și Patriarhale,

Rugător fierbinte pentru toți înaintea lui Dumnezeu,

TEOFIL III

Patriarhul Ierusalimului

Din partea Secretariatului-General